Corina Neagu este HR & Business Strategist, International Trainer & Career Coach și fondator DARE – Development Advice & Resources.
Parcursul profesional complex și implicarea în multiple proiecte au făcut-o pe Corina să își dorească mai mult și astfel a luat naștere Dare, un business de consultanță în resurse umane, care se concentrează pe identificarea potențialului uman și dezvoltarea acestuia, prin educație de calitate și prin readucerea factorului uman în prim plan.
Fire dinamică și dornică de mai mult, în puținul său timp liber își concentrează atenția tot către nevoile oamenilor, fiind și speaker, coach, consilier și trainer, găsind interacțiunea cu aceștia extrem de motivantă, considerând că aceste activități îi aduc multe satisfacții, din toate punctele de vedere.
Corina, ești un om foarte activ pe plan profesional, te implici în multe proiecte și se vede că faci asta cu pasiune. Ce altceva ne mai poți spune despre tine? Cum este Corina în timpul liber, în compania familiei și a celor dragi?
Mulțumesc mult pentru feedback și mă bucur mult că se vede pasiunea. Sunt un om absolut normal, cu puțin timp liber, pentru că atunci când ești antreprenor și ești implicat în multe proiecte și toate frumoase, nu prea te mai bucuri de timp liber.
Cu toate astea îmi fac timp pentru familie, pentru mine, pentru a mă întâlni cu prietenii. Este o situație pe care mi-o asum și care-mi aduce multe satisfacții, din toate punctele de vedere. În plus am și susținerea familiei, indiferent de situație, lucru care-mi dă enorm de multă energie.
Sunt un om puternic orientat către oameni, iar interacțiunea cu aceștia este extrem de motivantă.În plus iubesc ceea ce fac, nu mă plictisesc niciodată și cred că la finalul zilei să fii fericit cu tine și cu ceea ce faci merită absolut toate eforturile.
Care este parcursul tău profesional? Ce ai făcut pentru a fi omul de astăzi?
Multe greșeli. Da, am greșit mult, dar am și învățat. Nu am renunțat niciodată să cred în cine sunt și în ceea ce știu să fac, am muncit și am învățat enorm, și o fac în continuare, am răspuns pozitiv tuturor provocărilor, am riscat, am căzut, m-am ridicat, dar mi-am luat lecțiile.
Sunt absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Româno-Americană, am o certificare internațională în HR de la Chartered Institute of Personnel and Development (CIPD) și alte câteva certificări ca formator, evaluator, coach, consilier vocațional etc.
Am o experiență de peste 20 de ani ca om de HR și din 2014 am propriul business de consultanță în resurse umane, Dare (www.dare.com.ro). În plină pandemie mi-am descoperit talentul și pasiunea pentru mâncare bună și sănătoasă și pentru a crea experiențe unice oamenilor prin a le oferi cadouri frumoase și am înființat Sweets & Spices.
Ești absolventă a facultății de drept, cum ai ajuns să lucrezi în HR? Ți-ai dorit vreodată să profesezi în domeniul în care ai terminat studiile?
De mică mi-am dorit să fiu criminalist, de aceea licența o am în Drept Penal și Criminalistică și sunt în continuare pasionată de acest domeniu. Însă criminalistica nu prea se potrivea cu familista din mine, și nici nu e ca-n filme, de aceea m-am orientat către legislația muncii, în care m-am specializat ulterior.
Și pentru că întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu oamenii și am avut un al șaselea simț, fiind un bun profiler, drumul m-a dus către HR. Mai mult m-a ales HR-ul decât eu pe el, dar iată că nimic nu e întâmplător și după mai bine de 20 de ani tot asta fac.
Ce înseamnă Dare? Care sunt obiectivele proiectului și cum a luat naștere acesta?
Dare – a îndrăzni și acronim pentru Development Advice & Resources. Viziunea mea, implicit a companiei Dare, este să schimb lumea, puțin câte puțin, prin identificarea potențialului uman și dezvoltarea acestuia, prin educație de calitate și prin readucerea factorului uman în prim plan.
Pe lângă munca de HR pe care o faci mai ești și speaker, coach, consilier și trainer? Care dintre toate aceste roluri pe care le ai te împlinește și te bucură cel mai tare? Dar cel care te solicită cel mai tare?
Sunt același om, cu mai multe pălării, și o port pe fiecare într-un mod extrem de natural și autentic, pentru că așa sunt eu și așa mă simt bine.
Consider că teatrul se joacă pe scenă și disimularea obosește peste măsură. De aceea nu vreau să fiu sau să par altfel decât sunt. De aici și feedback-ul primit de la oamenii cu care lucrez, că sunt foarte umană. Dar și foarte acidă sau fermă, pentru că-mi exprim mereu punctul de vedere despre lucrurile la care mă pricep bine. Într-o lume în care suntem înconjurați de “păreriști” despre orice, eu aleg să-mi dau cu părerea doar despre ceea ce cunosc.
Toate pălăriile mă bucură, mă împlinesc, mă solicită pentru că aleg să fac lucrurile cu responsabilitate și mă implic 200%, dar făcând ceea ce iubesc nu consider că e obositor. Uneori mai am nevoie de un reset, și-mi iau timp pentru mine, mă alimentez și revin în forță. Am gene bune, nu am nevoie de mult timp să repornesc motoarele.
În urma experienței pe care ai acumulat-o în toți ani de activitate, cum vezi tu acum industria HR-ului în România? Consideri că se fac progrese? Avem personal specializat în acest domeniu?
Mă abțin de la generalizări, dar ceea ce am constatat de-a lungul timpului este că:
– avem potențial maxim și oameni care-și doresc să facă lucruri și mulți care chiar le fac;
– suntem la început în descoperirea tainelor HR-ului comparativ cu alte țări, dar facem pași mici și siguri;
– aș pune accentul pe educație în acest domeniu și pe a descoperi, înainte de toate, dacă-ți dorești sau nu să lucrezi în acest domeniu – nu e deloc ușor, dar e extraordinar de frumos și de plin de provocări;
– avem nevoie de practică, de împărtășit informații, de a dezvolta comunități de oameni de HR cu care să abordăm problemele cu care ne confruntăm, de o legislație adaptată secolului în care trăim, de mai multă toleranță și empatie pentru a fi mai aproape de oameni. Căci asta face sau ar trebui să facă HR-ul – să aibă grijă de oameni, nu-i așa?
Cum arată departamentele de HR ale companiilor la ora actuală? Cât de mult investesc companiile în dezvoltare și în pregătirea angajaților?
Nici aici nu-mi permit să generalizez. Ceea ce pot spune este că unele investesc, mult, altele puțin spre deloc. Însă ultimele studii pe care le-am citit ne arată că sunt milioane de euro puse la bătaie de companii pentru programele de dezvoltare a angajaților.
Din păcate mulți consideră training-ul un beneficiu și-și trimit angajații la training doar pentru că au bani de cheltuit și nu în baza unor nevoi identificate în prealabil, de aceea ROI (return on investment) este cu mult sub nivelul așteptărilor.
Dacă programele de dezvoltare ar fi orientate către obiectivele de business și bazate pe dezvoltarea competențelor care le lipsesc angajaților sau sunt sub nivelul dorit pentru ca aceștia să devină mai buni în ceea ce fac, ceea ce presupune să ai un set de competențe la nivel de companie pe care să le evaluezi, atunci am avea rezultate mult mai bune și nu am mai considera aceste programe bani irosiți, ci bani investiți.
Dacă ar fi să dai un sfat, din perspectiva specialistului, ce i-ai sfătui pe cei care urmează să susțină un interviu să facă sau să nu facă? Care este cheia succesului pentru a trece toate etapele unui interviu?
Mereu spun și susțin și acum că nu există rețete general valabile. Există câteva reguli mai degrabă de bun simț:
– identifică în primul rând cine ești, ca om, ca profesionist, și ceea ce-ți dorești pe plan profesional;
– construiește-ți un CV care să te reprezinte, nu mai lung de două pagini, de preferat personalizat, nu Europass și nu download de pe LinkedIn sau alte website-uri de recrutare și un profil de LinkedIn;
– pregătește-te pentru interviu cu responsabilitate – caută informații despre companie, despre cultura organizațională, despre oportunități de viitor, citește anunțul cu atenție înainte să aplici; așa cum angajatorul caută informații despre tine, așa și tu trebuie să-ți faci temele și să te documentezi corespunzător;
– construiește-ți un speech despre tine de maximum un minut în care să spui cine ești ca om, ce realizări, ce competențe te recomandă și ce-ți dorești să faci și exersează-l puțin cu un prieten care-ți poate oferi feedback;
– toți avem emoții, mai ales când e vorba de a ne găsi un nou loc de muncă și avem o mare presiune pe umerii noștri, de aceea recomand un pahar cu apă, o muzică bună, o plimbare scurtă înainte, să te gândești la ceva vesel și care să-ți înlăture emoțiile.
Cum arată piața muncii în România, din perspectiva ta? Cum arată cea din afară? Poți să faci o mică comparație?
Voi începe prin a spune că sistemul educațional din România nu este corelat cu cerințele pieței muncii, de aici și discrepanțele majore între așteptările angajatorilor și ceea ce oferă candidații.
Foarte multe joburi au dispărut deja, altele vor apărea sau vor fi înlocuite de roboți, iar noi avem o legislație neactualizată și un cod COR (Codul Ocupațiilor din România) din 1900 toamna. Una dintre provocările oamenilor de HR este să găsească un corespondent al unor meserii de-abia apărute, cum ar fi UX Designer, Digital Specialist etc. într-un document complet nerealist.
De asemenea lipsa școlilor de meserii se simte tot mai acut, lipsa consilierilor vocaționali din școli – aceștia ar ajuta mult la identificarea talentelor, pasiunilor, vocației și la orientarea copiilor către meserii care li se potrivesc cu adevărat.
Nu vreau să scot în evidență doar lipsurile, dar suntem în etapa în care ca societate suferim din cauza acestora și cred sincer că avem nevoie nu doar de strategii complexe, ci de acțiuni concrete.
Aici un studiu despre ce cred românii despre piața muncii din România: Ce cred românii despre economie și piața forței de muncă, în contextul COVID-19 – Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă – dezvoltaredurabila.gov.ro
Ca să pot face comparație cu alte țări ar trebuie să evaluăm în baza acelorași parametri, dar cred sincer că avem un potențial uriaș de dezvoltare – avem fabrici digitalizate, avem companii de retail care au înlocuit casierii cu case de marcat digitale, avem ingineri, medici, profesori, IT-iști, designeri, specialiști în toate domeniile.
E momentul să ne punem toate resursele la bătaie pentru a depăși criza în care suntem și pentru a ne poziționa corect și eficient pe drumul către o transformare durabilă, mai ales că veștile la nivel internațional nu sunt tocmai îmbucurătoare: Raport al ONU: Piața muncii nu se va redresa până în 2023 | Economie | DW | 04.06.2021
Care consideri tu că sunt cele mai eficiente strategii de motivare a angajaților?
În primul rând să aflăm ce anume-i motivează, ce i-ar face să fie mai productivi, să le placă mai mult mediul de lucru, echipa, echipamentele etc. De aici este important să pornim.
De cele mai multe ori o luăm invers: le dăm oamenilor tot felul de beneficii și de lucruri de care poate nu au neapărat nevoie, dar nu le satisfacem o nevoie esențială: aceea de a fi respectați, valorizați, ascultați. Oricât de greu ni s-ar părea, lucrurile simple fac cu adevărat diferența pentru oameni.
Și să nu uităm că sunt oameni – diferiți, cu așteptări, nevoi, dorințe, motivații, valori diferite, deci că nu putem, oricât ne-am strădui, să facem un pachet care să mulțumească pe toată lumea. De aceea eu cred în a implica angajații în procesul decizional, în managementul participativ și în beneficiile flexibile.
Personalitatea ta, descrisă prin trei arome: Zahăr brun, ghimbir, ciocolată
Experiența pe care ai recomanda-o oricui și-ar dori să lucreze cu și la propria persoană: Voluntariatul
Destinația preferată de vacanță: Asia
Tocuri sau flat shoes? Flats
Note to self: Nu lăsa pe nimeni să-ți spună vreodată că nu poți!
Credit foto: Valentin Dilță
—
Editor:
