Andreea Grămoșteanu este cunoscută de noi toți din serialele de comedie difuzate la TV sau de pe scena teatrelor, aceasta având o carieră impresionantă interpretând zeci de personaje și aducând zâmbetul pe buzele a mii de oameni.
Andreea este absolventă a Universității Teatrale și Cinematografice din București și ne-a mărturisit că a simțit dintotdeauna că acesta este drumul ei – actoria reprezenta „unealta” perfectă de a-și da frâu liber imaginației, de a se exterioriza și de a se exprima într-un mod cât mai liber și autentic.
Dora, Elena, Pușa, Simona. Pe toate aceste personaje le cunoaștem mai mult sau mai puțin, dar ce ne spui despre Andreea? Cine este ea atunci când nu este pe platourile de filmare sau pe scenă?
Sunt un om într-un continuu proces. N-aș ști să mă definesc specific și concret…Uneori mă conturează ceea ce simt, ceea ce fac, alteori ceea ce gândesc. Aș spune că sunt o schiță într-o continuă mișcare.
Ai absolvit Universitatea Teatrală și Cinematografică din București și un master în „Arta actorului”. Când ai știut sau mai bine spus ce te-a determinat să urmezi acest drum, ce te-a făcut să îți dorești să devii actriță?
Nu-mi prea amintesc să-mi fi dorit altceva. Aveam intuiția că este cel mai bun mijloc de transport de la mine la mine, că așa mă pot înțelege și mă pot exprima coerent.
Ai avut vreodată second thoughts despre decizia luată, de a urma actoria? Exista vreo altă meserie pe care te gândeai că ți-ar plăcea să o urmezi?
Cu siguranță au existat îndoieli…A fost un moment în care hotărâsem să schimb macazul și să mă îndrept spre științe politice. Mă bucur că nu am făcut-o. Aș fi eșuat lamentabil…Dacă nu aș fi făcut aceasta profesie, mi-as fi dorit să urmez calea cuvântului scris.
S-a spus de multe ori că pentru a urma o carieră în domeniul artistic este nevoie ca cineva să identifice și să valorifice acest talent încă de la o vârstă fragedă. În cazul tău, cine a fost persoana care ți-a văzut potențialul și te-a sprijinit să îți urmezi calea?
În ceea ce mă privește, pot spune că eu am fost persoana care a crezut în mine. Am avut destul de multe obstacole de depășit (familie, cunoștințe). Dar atunci erau alte vremuri, alt fel de a privi înainte…Mulți credeau că mă voi răzgândi… este adevărat ca m-am mai gândit, dar nu m-am răzgândit.
Spuneai la un moment dat într-un interviu că deși îți amuzai mereu colegii și profesorii, tu ai învățat destul de târziu să râzi și nu ai crezut vreodată că o să ajungi să faci comedie. Cărui fapt se datora sobrietatea afișată? De ce evitai să te exteriorizezi?
Eu am fost un copil foarte vesel și curios. Aveam această abilitate de a-i sâcâi pe cei mai mari cu multe “de ce?”-uri. Apoi, în adolescență, totul s-a schimbat.
Existența părea atât de serioasă încât consideram că nu pot trăi decât serios pentru a fi luată în serios (râde). Apoi această gravitate, secondată de lectura din acea perioadă, a devenit organică, și, în cele din urma a căpătat valențe comice.
Care crezi că sunt cele mai grele lupte pe care le duce un actor în România?
De unde să încep? Cele mai grele războaie cred ca le duce cu el însuși. De aici pleacă de fapt totul. În forul tău interior se dau cele mai intense bătălii: cât decizi că te afectează contextul, prejudecățile oamenilor, lacunele sistemului etc.
Cu ce se diferențiază filmul, teatrul din Europa față de cel din State? Crezi că e vorba despre bani, talent, sau care sunt cei mai mari diferențiatori?
Totul pornește de la prioritate și investiție. O investiție minimă nu poate produce o industrie. Nu poți depăși un nivel valoric înalt fără o susținere adecvată.
Europa, la rândul ei este împărțită. Marea Britanie cunoaște de ceva timp un avânt în ceea ce privește teatrul și filmul față de restul Europei.
Statele Unite, din punct de vedere al industriei sunt un cu totul alt tărâm.
Cum vezi tu Hollywood-ul? Te vezi jucând în filme peste ocean? Ai părăsi România dacă ți s-ar ivi ocazia să faci parte dintr-o echipă la Hollywood?
În punctul acesta al vieții mele mi-e mai greu să cred în miraje. Asta nu înseamnă ca nu am vise, dar încerc să-mi păstrez o viziune limpede asupra realității. Mă văd jucând… Unde? Cum?… sunt întrebări la care nu mai scriu răspunsuri. Fac mai mult loc pentru hazard în viața mea.
Cum ai primit invitația de a juca în Complet necunoscuți ? Cum ai regăsit-o pe Dora și cum te-ai adaptat personajului?
Octavian Strunilă mi-a făcut o invitație la un prânz. M-a bucurat întâlnirea, căci doream de ceva timp să ne cunoaștem (văzusem un pilot pe care îl făcuse și mi se păruse curajos). Mi-a povestit despre acest proiect (Complet necunoscuți) al lui ambițios și am primit cu entuziasm propunerea de a face parte din el.
Pe Dora, personajul pe care îl interpretez am cunoscut-o într-un moment delicat al existenței ei: se afla într-o relație de lungă durată, uzată, din care ea era ușor absentă, dar pentru care încă părea că luptă. Aici mi s-a părut ca e un punct de la care aș putea porni: Câtă neputință poate cuprinde un om și care îi este limita?
Complet necunoscuți a stârnit valuri de entuziasm în rândul oamenilor, motiv pentru care în cadrul Galei Gopo ai fost nominalizată la categoria „cea mai bună actriță într-un rol principal”. Ce reprezintă pentru tine această nominalizare? Cum ai primit vestea?
M-am bucurat că filmul a fost primit cu entuziasm de către public. Sigur că există o premisă bună (ecranizarea italiană sau cea franțuzească stau dovada), dar asta nu garanta totuși nimic. A fost o muncă de echipă, de prietenie și cred ca asta a trecut dincolo de ecran.
Nominalizarea mea la Gopo a fost o surpriza teribilă. Mă bucură faptul că am lăsat o impresie prin forma mea de expresie.
Dacă ar fi să alegi între televiziune, teatru și cinematografie, care dintre acestea este mai aproape de sufletul tău?
Nu știu dacă și ce aș putea alege. Toate fac parte din acest întreg al acestei profesii. Fiecare sector te învață altceva, pentru că fiecare presupune alt tip de proces.
Televiziunea îți dă posibilitatea să construiești în condiții de eficiență și disciplină maximă, filmul, din mica mea experiență, te învață cum să te deconstruiești și să fii acolo, iar teatrul aduce cele doua ipostaze împreuna.
Nu de mult timp ai primit rolul vieții tale, cel de mămică. Cum te-ai adaptat schimbărilor și cum îmbini cariera cu viața personală?
Nu prea îmbin nimic… mă strecor cum și pe unde pot. Nu am o rețetă, improvizez mult în viața mea schimbată de ceva timp.
Cartea de pe noptieră: Robert Musil: Omul fără însușiri
Emisiunea favorită: (de la noi): Garantat 100%
O întrebare care ți-ai fi dorit întotdeauna să-ți fie adresată într-un interviu, dar nu a fost (și răspunsul la aceasta): Dacă nu a fost pusă înseamnă că nu există răspuns:)
Personajul preferat de-a lungul carierei pe care tu l-ai interpretat: cel ce va să vină
Ultimul lucru pe care îl faci înainte să adormi este: Spun: „Doamne ajută!” cu speranța sfârșitului războiului
Note to self: Privește cerul!
Credit foto: Mădălina Sinoae / Mihnea Irimia
Despre Gopo
Premiile Gopo reprezintă un eveniment anual de prestigiu, prin care se recompensează cele mai importante realizări cinematografice naționale din cursul anului precedent și se promovează adevăratele valori din domeniu în rândul unui public cât mai larg.
Trofeele sunt decernate anual în cadrul Galei Premiilor Gopo, în urma votului a peste 600 de profesioniști din toate sectoarele industriei cinematografice autohtone. Aceștia aleg, prin vot individual și secret, cei mai buni dintre nominalizații la fiecare categorie competitivă, desemnați de un juriu alcătuit din profesioniști ai cinematografiei autohtone.
Detalii pe:
Website: https://premiilegopo.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/PremiileGopo/
Instagram: https://www.instagram.com/premiilegopo/
Editor:
