Descoperă cel mai inovativ program de gestionare a simptomelor stresului si epuizării cronice lansat de către Andreea Raicu

Într-o lume tot mai agitată și plină de provocări, stresul cronic și epuizarea au devenit o realitate pentru mulți dintre noi. Andreea Raicu, bine cunoscută pentru dedicarea sa față de promovarea unui stil de viață sănătos și echilibrat, a lansat masterclassul care promite să ofere soluții practice și eficiente pentru gestionarea acestor probleme omniprezente: RESET your BURNOUT, primul si singurul program din Romania de management al stresului cronic si al burnout-ului.

Cu o carieră de peste două decenii în industria televiziunii, autoarea a două cărți semnate de mâna ei, numeroase apariții, discursuri publice și câțiva ani dedicați antreprenoriatului si o prezență constantă în comunitatea The Woman, Andreea a fost invitată pe scena Andreea Raicu nu mai necesită prezentare.

Premisele de la care s-a pornit constructia acestui program:

“Am creat acest program pornind de la povestea mea de stres cronic care a condus spre burnout. Prin urmare, vreau sa iti povestesc cum am ajuns eu in acest loc intunecat, o sa iti impartasesc lucrurile care m-au ajutat sa inteleg ca ma apropiam de burnout, ce m-a ajutat sa ies de acolo si ce sa fac sa nu mai ajung nici macar pe aproape.” Andreea Raicu.

Viața modernă poate deveni rapid o serie nesfârșită de sarcini și responsabilități, lăsându-ne copleșiți fizic și emoțional. Dacă bucuria de a face lucrurile care odată ne aduceau plăcere pare pierdută, este un semn clar al stresului cronic. Recunoașterea acestei stări este primul pas spre vindecare.

Pentru a combate stresul cronic, este esențial să ne protejăm de sursele de stres excesiv. Cel mai adesea, aceste surse provin din neglijarea nevoilor noastre de bază și deconectarea de la propria persoană. Programul Andreei Raicu încurajează participanții să își recunoască nevoile cu sinceritate și compasiune, pentru a-și reconstrui forța interioară și a se vindeca de epuizare.

Cum recunoastem burnout-ul?

“Burnoutul, sau epuizarea profesionala, se caracterizeaza printr-o epuizare fizica, emotionala si mintala intensa, adesea declansata de stresul cronic la locul de munca. Acest stres poate proveni din surse individuale, interpersonale si organizationale, fiecare avand particularitatile sale specifice. Prevenirea si recunoasterea timpurie a simptomelor de burnout sunt cruciale pentru a mentine sanatatea mintala si pentru a evita progresia catre tulburari mai grave, cum ar fi depresia sau anxietatea. Prin urmare, este esential sa intelegem mecanismele de stres si burnout pentru a putea interveni eficient atunci cand sunt necesare ajustari in stilul de viata sau solicitarea de ajutor profesional.Daniela Sichitiu, unul dintre expertii parte din acest program.

 

„Atunci cand vrei mai multe lucruri decat iti sunt necesare de fapt, sa te opresti din a le obtine pare imposibil” spune Raluca Anton, iar explicatia sta in faptul ca atat aceste lucruri pe care noi ni le dorim, cat si iluzia ca fara ele nu putem sa ne desfasuram viata, sunt generate de vechi patternuri de gandire instalate in copilarie, patternuri de care daca nu devenim constienti, ne pot conduce intreaga viata. In acest context se naste cea mai fireasca intrebare: „ce anume din povestea ta de viata poate contribui la dezvoltarea stresului cronic sau a burnout-ului?”


Ce oferă masterclass-ul Andreei Raicu?

Programul este structurat în 11 module video, fiecare conceput pentru a furniza atât informații valoroase, cât și exerciții practice. Cu peste 6 ore de conținut video, participanții primesc acces pe viață la toate materialele, fiind astfel liberi să le parcurgă oricând și oriunde – fie că utilizează un computer, telefon, tabletă sau televizor.

Cui se adresează acest program?

Masterclass-ul este ideal pentru cei care doresc să:

Înțeleagă Mecanismele Stresului Cronic: Află cum să recunoști semnele și simptomele stresului cronic înainte ca acestea să se transforme în probleme mai grave.

Dezvolte Strategii de Gestionare a Stresului: Îmbunătățește-ți echilibrul între viața profesională și cea personală, prevenind astfel epuizarea.

Recalibreze Obiectivele și Așteptările: Învață cum să te prioritizezi și să te respecți într-un mod sănătos și sustenabil.

Dobândească Unelte și Tehnici de Autogestionare: Rămâi energic, motivat și productiv fără a sacrifica bunăstarea ta emoțională și fizică.

Implicare Activă în Auto-explorare și Auto-transformare: Devino mai rezistent la stres și mai adaptabil la schimbările din viața ta profesională și personală.

“Un lucru pare întotdeauna imposibil până în momentul în care este făcut” (Nelson Mandela). Această frază capătă o semnificație profundă în contextul gestionării stresului cronic. Andreea Raicu, prin experiența sa personală, subliniază că gestionarea stresului prelungit nu este doar posibilă, ci și esențială pentru o viață echilibrată și împlinită.

Masterclass-ul nu este doar o colecție de sfaturi și tehnici. Andreea Raicu a colaborat cu cinci experți din domenii complementare pentru a aduna informații esențiale despre impactul fizic și emoțional al stresului prelungit. Acești experți oferă perspective valoroase despre cum arată epuizarea, cum se insinuează în viața noastră și cum poate fi prevenită și gestionată eficient.

Raluca Anton, doctor in psihologie, psihoterapeut, formator in terapie relationala Imago;

Daniela Sichitiu, medic psihiatru, medic specialist in medicina de familie si psihoterapeut;
Mihaela Brailescu, nutritionist, coach de sanatate, instructoare de terapie prin yoga pentru femei si speaker educational;

Georgiana Buta, instructor acreditat de Hatha Yoga, Yin Yoga, Yoga pentru o coloana sanatoasa si Womb Yoga;

Razvan Damian, profesor de Tai Chi. Practica Tai Chi din 1996, iar in 2008 a co-fondat Academia Artasia.

“Mi-am dorit sa aduc in programul RESET your BURNOUT specialisti care sa explice cat mai pe larg si cat mai clar, pe intelesul tuturor, si sa ofere aceasta intelegere astfel incat oamenii sa se regaseasca si sa spuna „Da, si eu sunt acolo”. Am dorit sa am alaturi experti care sa vorbeasca despre personalitatile predispuse catre burnout – pentru ca nu toata lumea este predispusa – sa vorbeasca despre ce se intampla cand ai burnout si ce sa faci ca sa iesi din aceasta stare. De aceea, am alaturi in programul RESET your BURNOUT un psihiatru, psiholog, expert in somn, in nutritie, tai chi si yoga” a declarat Andreea Raicu.

Masterclass-ul lansat de Andreea Raicu reprezintă un ghid complet și bine structurat pentru oricine se confruntă cu stresul cronic și epuizarea. Prin modulele video, accesul pe viață la materiale și colaborarea cu experți, acest program oferă resursele necesare pentru a regăsi echilibrul și a trăi o viață mai sănătoasă și împlinită.

Andreea Raicu, prin acest program, nu doar că împărtășește din experiența sa personală, dar și oferă un cadru solid pentru auto-explorare și transformare, invitându-te să descoperi și să aplici tehnici de autogestionare care îți vor îmbunătăți considerabil calitatea vieții.

Andreea Raicu, Antreprenor & Mindfulness Leader: „Nu am făcut niciodată lucruri care nu aveau legătură cu mine, doar de dragul succesului”

În atenția publicului de peste 25 de ani, Andreea Raicu ne spune că autenticitatea, curiozitatea și dorința de a aduce plus valoare au menținut-o relevantă de-a lungul timpului, deși acesta nu a fost unul dintre obiectivele sale.

După două decenii petrecute în televiziune, numeroase apariții pe copertele revistelor, discursuri în fața a sute de oameni și proiecte în mediul online, Andreea și-a început drumul în antreprenoriat. A lansat platforma andreearaicu.ro, devenită o revistă online, dar nu și-a neglijat pasiunea pentru fashion, punând bazele brandului Amalin.

Despre succes și cum s-a transformat viziunea ei despre acesta în timp, despre călătoria profesională și cea personală, despre a trăi în fiecare zi în conformitate cu dorințele, nevoile și valorile sale, în acest interviu, cu Andreea Raicu.

Credit foto: Alexandru Galmeanu

 

Ai debutat în televiziune, ai scris două cărți, ai fost speaker la numeroase evenimente și ai pornit și pe drumul antreprenoriatului. Cum ai simțit, în mod concret, de fiecare dată succesul? L-ai simțit diferit cu fiecare proiect, odată cu trecerea timpului? 

 

Înainte de orice, aș vrea să definesc ce înseamnă succesul pentru mine. Deoarece el este diferit pentru fiecare dintre noi. Succesul pentru mine înseamnă să îmi trăiesc viața conform valorilor mele. M-am bucurat de fiecare lucru pe care l-am realizat pentru că am avut curajul să mă duc în direcția în care mi-am dorit, chiar dacă nu a fost întotdeauna ușor sau simplu. Nu am știut să fac asta dintotdeauna, în special pentru că sunt un overachiever și treceam imediat la următorul proiect, dar am învățat în ultimii ani să nu mai las niciun succes nesărbătorit. 

 

Cât din copilul Andreea se mai regăsește astăzi în personalitatea femeii Andreea? 

 

Atunci când mă întâlnesc cu oameni care nu au avut ocazia să mă cunoască altfel decât din spațiul public, ei îmi spun că sunt o fire veselă și ludică. Alții mai observa la mine o candoare. Eu aș adaugă și încăpățânarea de a crede în minuni și de a nu renunța la lucrurile în care cred cu adevărat. 

Credit foto: Alexandru Rosieanu

 

Ne spuneai într-o discuție anterioară că tot ceea ce ține de brandul Andreea Raicu este o prelungire a personalității tale. Ce nu trebuie să îi lipsească unui proiect sau concept sub brandul Andreea Raicu?

 

Toate proiectele pe care le-am lansat și la care lucrez au câteva componente obligatorii: să adauge plus valoare, să derive din valorile mele de viață, să acopere nevoi neadresate și să ofere noutate. Și să vă dau câteva exemple: am lansat prima agendă care te ajută să trăiești conștient în urmă cu 8 ani, primul program de meditații online creat pentru 28 de zile și primul program de mentoring online pentru femei în urmă cu 6 ani.

Credit foto: Alexandru Rosieanu

 

Care este prima lecție de business pe care ai învățat-o? 

 

Primele lecții învățate au fost cele evidente: nevoia de structură, disciplină, răbdare și importanța oamenilor. 

Dar poate o lecție care nu este atât de popularizată este acea că un antreprenor are nevoie să știe și să înțeleagă structura și funcționalitatea fiecărei părți din companie.

 

Este greu să atingi succesul, dar și mai greu este să îl menții ani la rând. Care a fost pentru tine rețeta succesului? Cum ai reușit să treci testul timpului și să ai o prezență atât de lungă și relevantă în ochii publicului?

 

Scopul meu nu a fost să rămân relevantă, ci a fost o continuare firească a cine sunt eu. Sunt o fire extrem de curioasă și asta m-a făcut întotdeauna să vreau să descopăr lucruri noi. Sunt autentică, adică nu am făcut niciodată lucruri care nu aveau legătură cu mine, doar de dragul succesului, chiar dacă uneori, pentru unii oameni, am părut o ciudată vorbind despre meditație și mindfulness în urmă cu 10 ani, o perioadă în care nu se vorbea despre aceste concepte. Și nu în ultimul rând, este vorba despre dorința mea de a contribui, de a aduce plus valoare oamenilor. Toate acestea m-au menținut relevantă în tot acest timp.

 

“Timeless over trends”. Ești de acord cu acest statement? Dacă da, cum l-ai putea exemplifica prin stilul tău de viață?

 

Ohh, da! Un exemplu poate fi faptul că atunci când mă uit la pozele de acum 15 ani nu mă pufnește râsul legat de felul în care eram îmbrăcată. Și asta pentru că am menținut un stil, nu am urmat trenduri. Aspect care se regăsește și în Amalin. Încurajăm clientele noastre să aibă în garderobă haine care nu urmează tendințe, ci stilul lor, și pe care le pot purta mulți ani de acum înainte. Cred că este un aspect extrem de important într-o lume în care fast fashion-ul ne oferă noi tendințe în fiecare săptămână.

Credit foto: Alexandru Rosieanu

 

Momentul India a fost unul definitoriu pentru tine. Ce nu ai mai putea spune despre Andreea acum, prin comparație cu Andreea dinainte de călătoria în India? Cum s-a transformat de la acel moment până în prezent viziunea ta despre succes?

 

Andreea de dinainte de India trăia foarte mult prin ochii celorlalți, așteptând confirmările celor din jurul ei și ale societății. 

Andreea de astăzi își trăiește viața conform dorințelor, nevoilor și valorilor ei, fără să mai aștepte aprobări și confirmări din exterior.

Și astfel s-a transformat și viziunea mea despre succes.

 

Amalin este cel mai nou proiect al tău. Cum te-a schimbat acesta de când a apărut în viața ta? Ce altceva ai învățat despre tine ca antreprenor odată cu Amalin? Dar ca om? 

 

Amalin m-a învățat foarte multe lucruri despre mine. Mi-a arătat de câtă răbdare sunt capabilă, mi-a relevat imensa capacitate de adaptare și puterea de muncă.

Credit foto: Creative Cat

 

Domeniul fashion-ului ales de către tine este unul extrem de competitiv. Care ar fi câteva sfaturi pe care le-ai da unui antreprenor din această industrie?

 

Să aibă curajul să fie el/ea și să își asculte instinctul. Să inoveze, să își facă planning foarte bun și să își creeze o echipă de oameni foarte buni și în care să aibă încredere.

 

Ai simțit, pe parcursul călătoriei tale, că acest succes poate fi copleșitor, având în vedere numărul mare de oameni care te urmăresc? 

 

Având în vedere că am devenit persoană publică încă de la 18 ani, eu mi-am trăit o mai mare parte din viață în spațiul public, lucru care a fost copleșitor la început, având o vârstă atât de fragedă, într-un context total nou. Dar, în timp, a devenit viața mea. 

 

Având în vedere lecțiile adunate de către tine până acum, care ai spune că sunt regulile unei vieți în care să trăiești „în echilibru cu tine”?

 

Urmează-ți valorile, ascultă-ți nevoile și mergi pe drumul tău. Ai curaj și urmează-ți inima!

 

Ne-ai spus că „hainele sunt importante prin felul în care ne fac să ne simțim, nu prin felul în care ne arătăm oamenilor”. Cum arată ținuta în care te simți tu cel mai bine? – Cea potrivită felului în care mă simt în momentul în care o aleg. Poate fi o pereche de jeanși cu pantofi sport sau o rochie super elegantă.

Când te-ai simțit pentru prima dată „în echilibru cu tine”? – Când am avut curajul să fac alegerile în funcție de valorile mele și nu pentru ceilalți.

O amintire dragă ție dintr-o vacanță: Când i-am făcut surpriză mamei mele de ziua ei și am dus-o la Paris și am răsfățat-o în toate felurile în care am putut.

Un ritual pe care îl urmezi: În fiecare dimineață când mă trezesc, meditez.

O regulă de stil de la care nu te abați: Să trăiesc mereu în adevăr.

 

Credit foto copertă: Creative Cat

 

Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi achiziționată de aici.

 

Editori: Crina Ciocian și Mara Rusu

Cum putem să începem să alegem fericirea? | Agenda Fericirii 2023 by Andreea Raicu

Agenda Fericirii 2023 by Andreea Raicu își propune să abordeze tematica fericirii din toate perspectivele ei pentru a te ajuta să înțelegi cum arată pentru tine fericirea și ce ai de făcut pentru a te bucura de ea.

Fie că este vorba despre limitele pe care înveți să le pui pentru a nu te mai epuiza, despre cum să iți alegi oamenii de care te înconjori, despre cum să ai mai multă blândețe față de propria persoană sau tot felul de sfaturi pentru igiena ta emoțională de zi cu zi, acest planner inteligent este cea mai bună resursă pentru tine, dacă anul 2023 este anul în care alegi fericirea!

Vei găsi în ea atât informații amănunțite despre noțiunea de fericire și despre tiparele în care ne-am obișnuit să gândim și care ne țin, de fapt, departe de ea, dar și diverse modalități și metode prin care poți să îți transformi obiceiurile și să îți îmbunătățești starea de bine. Sunt nelipsite și secțiunile care au intrat în topul preferințelor tale încă de anii trecuți: monitorizarea hidratării și sfaturile de nutriție, citatele zilnice, exerciții de dezvoltare personală și, nu în ultimul rând, cărțile pe care Andreea ți le recomandă și care sunt un must have în biblioteca ta.

Fericirea este un termen care nu poate fi definit cu adevărat, al carei înțeles este în continuă expansiune, asemeni ființei umane. În ciuda faptului că fiecare dintre noi caută să o definească în viață lui, fericirea continuă să fie un mare mister, iar asta se întâmplă pentru că suntem obișnuiți să ne dorim lucruri complicate, greu de obținut, care necesită efort și eventual lacrimi, pentru a simți că merităm cu adevărat „premiul” la care aspirăm. În realitate, fericirea este o chestiune de alegere și de disciplină. Pornește și se termină în interiorul nostru.

Cum putem să începem să alegem fericirea? Aducând atenția în interior, la nevoile și dorințele noastre reale, izvorâte din adâncul ființei noastre, cultivând zi de zi starea de prezență și, mai ales, alegând acceptarea în detrimentul rezistenței pe care fiecare dintre noi o alimentează atunci când găsește mereu cauze exterioare pentru suferință. Aceste trei ingrediente reprezintă calea către echilibrul de care ai nevoie atunci când aspiri la fericire. Și toate trei țin doar de tine!

„Am adunat în Agenda Fericirii harta, busola și proviziile fără de care cred că nu poți atinge starea de fericire, indiferent de cât de multe lucruri ai avea din exterior, mai ales dacă ele sunt nepotrivite pentru tine. Sper din suflet că această prietenă să fie mereu lângă tine și să te ajute atunci când ai cea mai mare nevoie.” – Andreea Raicu

Cum te ajută agenda:

– Îți îndreaptă atenția către ce se întâmplă în interiorul tău, reamintindu-ți că fericirea e o alegere profund personală, care depinde enorm de comportamentul nostru zilnic.

– Te inspiră să faci schimbări în rutina ta de zi cu zi și să-ți onorezi mereu nevoile.

– Te ajută să te organizezi, să fii atentă la gândurile și emoțiile tale și să descoperi ce se află în spatele lor.

– Setarea intenției zilnice este suportul de care ai nevoie pentru a transforma fiecare moment într-unul care să te împlinească.

– Afli care este nivelul tău de fericire și ce poți face pentru a-l crește încetul cu încetul.

– Rubricile atent create îți permit să-ți notezi gânduri, planuri, liste, obiective și dorințe.

Agenda poate fi achiziționată aici.

 

Credit foto: Alex Rosieanu

Andreea Raicu, Amalin: “Hainele sunt importante prin felul în care ne fac să ne simțim, nu prin felul în care ne arătăm oamenilor”

Cu o carieră de peste două decenii în industria televiziunii, autoarea a două cărți semnate de mâna ei, numeroase apariții, discursuri publice și câțiva ani dedicați antreprenoriatului, Andreea Raicu nu mai necesită prezentare.
O prezență constantă în comunitatea The Woman, Andreea a fost invitată pe scena The Woman de mai multe ori. Un lucru care ne place mult la ea este faptul că reușește să rămână relevantă și să-și mențină o imagine ireproșabilă de-a lungul anilor.

Cum reușește să facă acest lucru? Care este efortul depus în spatele proiectelor ei și ce se întâmplă în culise?

Am avut o discuție cu Andreea despre brandul Amalin, de la izvorul ideilor până la alegerea numelui, dezvoltarea showroom-ului și produsele finisate. Andreea ne-a dezvăluit aspecte din viața sa de antreprenor, cu momente de succes, dar și cu provocări.

 

Andreea, cum vezi astăzi antreprenoriatul? Cum te raportezi tu la muncă?
Cum este în cazul proiectelor în care ne implicăm trup și suflet?

 

Proiectele în care ne dedicăm trup și suflet necesită foarte multă muncă, și poate mai multă decât îți imaginezi atunci când începi proiectul respectiv. Atunci când ești antreprenor, de multe ori impresia generală este că ai foarte mult timp la dispoziție. 

Tu ești șeful tău și poți să faci ce vrei tu, bineînțeles. Realitatea este că poți să faci ce vrei tu. Oricine poate să facă ce vrea, dar își asumă niște consecințe în urma alegerilor pe care le face bine. Pot să nu mai vin la birou două luni de acum încolo, dar eu trebuie să mă aștept la niște consecințe pe care le voi avea în urma alegerii mele de a nu veni birou, sau pot să vin la birou și să îmi asum rezultatele. Atunci când ești antreprenor, cel puțin la început sau de fiecare dată când este o schimbare mare, muncești foarte mult, nu ai timp liber. 

Un alt mit este că ai foarte mult timp liber la dispoziție. Nu ai, pentru că într-adevăr poți să îți organizezi timpul, dar într-o primă fază nu mai ai absolut deloc, pentru că trebuie să faci foarte multe lucruri.

Și munca ta nu se oprește la ora 6, cum se oprește la cei mai mulți dintre angajați, ci se oprește atunci când ți-ai terminat munca. Și ca antreprenor, mai ales la început, ai foarte multă muncă de făcut pentru că te gândești la proiect, te gândești la tot felul de idei pe care să le aplici, sau planuri de marketing, care uneori ies, alteori nu ies, dar trebuie să ai tot timpul o soluție de backup. 

Și nu este doar munca propriu-zisă. Cred că efectiv mintea îți este tot acolo și practic tu lucrezi chiar dacă nu stai cu laptopul deschis scriind un mail.

Credit foto: Creative Art Works

Da, te gândești ce mai poți să faci, la produse, unde mai poți să te duci cu produsele tale, cum ai putea să le promovezi. Recunosc că încerc foarte des să nu am mintea în zona asta toată ziua, pentru că mintea are nevoie să se odihnească și corpul la fel. Și atunci îmi dau un reset și am perioade în care plec în vacanță, îmi închid telefonul și nu mai sunt conectată la nimic din ce se întâmplă, meditez și reușesc să mă detașez. Am zile în care pur și simplu dau switch off, spre exemplu, duminica câteva ore. 

Și mai este un lucru foarte interesant pe care l-am observat: atunci când sunt la muncă și decid că muncesc, sunt full on 100%. 

Dar dacă am decis că nu vreau să muncesc într-o zi și se întâmplă ceva legat muncă, când trec peste nevoia mea sau când trec peste promisiunea pe care mi-am făcut-o, simt deja în corp o nervozitate și o agitație. Adică nu am făcut ce am promis. Și atunci, venind un semnal foarte puternic din corp, mă opresc și zic „acum nu pot să fac asta”. 

M-am educat ca în perioadele în care vreau să mă încarc, să nu mă mai întorc la muncă cât se poate, când simt că nu mai pot, și să pun o delimitare foarte clară între partea personală și partea profesională. Am încercat să fac această delimitare atunci când simt nevoia că trebuie să o fac.

Credit foto: Creative Art Works

Dar cred că sunt și părți pe care le iubești. Munca reprezintă de fapt copilul tău, brandul pe care îl ai, ceea ce faci, proiectele în care te implici. Mă gândesc că sunt și părți care îți aduc foarte multă satisfacție.

 

Cea mai mare parte a muncii mele îmi place și îmi aduce satisfacție și asta o fac când vine vorba de creativitate. Îmi place să caut lucruri care pot să mă inspire, să citesc, să văd un film sau să ascult un podcast sau să ascult o carte. Astea le fac în primul rând pentru mine, pentru că tot ceea ce ține de brandul Andreea Raicu este cumva o prelungire a personalității mele, a cine sunt eu. Și atunci, cumva, cu cât eu cresc mai mult și brandul poate să crească. 

Partea asta nu o găsesc absolut deloc ca pe o muncă, conectarea cu oamenii și cu comunitatea îmi dă foarte multă energie. Sâmbăta, în general, când sunt la showroom, îmi place să ies, să vorbesc cu clienții care ne calcă pragul și îmi face o deosebită plăcere să le împărtășesc din lucrurile pe care le-am învățat, din lucrurile pe care le-am experimentat, tot felul de informații care simt că ar putea să îi ajute. Nu consider că este muncă și mă încarcă foarte tare cu energie.

Partea mai puțin plăcută a muncii de antreprenoriat este partea de contracte, partea de contabilitate, partea de excel-uri, partea de bugetare, tot ce ține de zona financiară și zona administrativă. Sunt lucruri care necesită mult mai multă atenție din partea mea și atunci am nevoie să fiu odihnită când le fac.

Credit foto: Alex Rosieanu

 

Povestește-ne puțin despre brandul Amalin: cum a plecat, de unde te-ai inspirat, ce reprezintă.

 

Am simțit nevoia să facem o delimitare foarte clară între haine și produsele de dezvoltare personală. Produsele de dezvoltare personală nu puteau fi lansate sub un alt nume, dar hainele puteau să aibă un altul. Ne-am gândit să găsim o denumire care să se lipească, care să creeze brandului de haine o identitate proprie și am încercat să găsim tot felul de nume, chiar am încercat și cu agenții. 

Îmi aduc aminte că într-o zi a venit Roxana (managerul Andreea Raicu) să lucrăm  împreună acasă la mine. De obicei ne luăm timp în afara biroului să lucrăm pe zona asta creativă și am zis că în acea zi trebuie să găsim și numele. Și ne-am tot gândit la tot felul de cuvinte, care au o legătură cu mine, cu brandul Andreea Raicu, cu ce îmi place, cu valorile mele. Le-am întortocheat, le-am întors pe toate părțile. Nimic nu alcătuia un cuvânt care să îmi placă și să sune bine. Oricâte variante aveam, nimic nu mă făcea să simt „this is it”. 

I-am spus: Trebuie să găsim un cuvânt în sanscrită și pe măsură ce căutam tot felul de cuvinte, în momentul acela, parcă mi-a picat din cer: „Am numele: numele meu!”.  

În urmă cu foarte mulți ani am fost la un curs, la care cel cu care făceam cursul, după ce te cunoștea, avea dreptul să mediteze și în meditație să primească un nume pe care să ți-l dea. Numele era dat cu scopul de a-ți spune care este esența ta.

După cursul respectiv m-am simțit atât de bine și am simțit o schimbare atât de mare în interiorul meu încât am zis să încerc. Îmi era foarte frică să nu îmi dea un nume foarte ciudat în sanscrită, pentru că toate numele pe care le auzisem înainte erau niște ciudățenii absolut îngrozitoare, greu de pronunțat. 

Dupa meditatie, a doua zi vine la mine cu o foaie și îmi spune ”My name for you is Amalin”. Mi s-a părut atât de frumos când mi-a spus „Amalin”, pur și simplu parcă mi-a mângâiat sufletul. 

Pe foaie scria că Amalin înseamnă: „te conectezi la Univers, te încarci cu lumină și cu iubire pe care după aceea le dai mai departe în lume”. Mi s-a părut impresionant, pentru că era lecția mea: mai întâi eu trebuie să am grijă de mine, să mă încarc, ca după aia să dau altora. Știam că este lecția mea, pentru că întotdeauna îi puneam pe ceilalți pe primul loc și eu rămâneam pe ultimul loc. 

Tot timpul doream să îi ajut pe ceilalți și nu ai cum să îi ajuți dacă nu te ajuți pe tine, nu ai cum să dai ceva cuiva din ce nu ai. În grupurile, în workshopurile la care mergeam foloseam numele acesta. Am vrut să îl păstrez. După care a trecut timpul și am uitat. Am și astăzi, prieteni care îmi spun Amalin, nu îmi spun Andreea.

Ce mi s-a părut interesant este că pentru mine schimbarea a fost: am trecut din întuneric la lumină și am avut nevoie să mă uit în toate umbrele mele ca să ajung la lumină. A fost schimbarea mea, a fost o trecere și același lucru a fost și în cazul hainelor, pentru că hainele au trecut la un alt nivel. A fost o transformare și am considerat că se potrivește perfect. 

Pentru mine este ca o mantră, pentru că de fiecare dată când poate sunt agitată sau sunt grăbită sau poate am o zi mai proastă și spun „Amalin”, am senzația efectiv că îmi mângâie cineva sufletul și mă liniștesc. Când am auzit numele, nu am mai avut niciun dubiu.

Credit foto: Alex Galmeanu

Cum este femeia Amalin? Cum ai descrie-o?

 

Femeia Amalin este o femeie care își dorește să se descopere și o femeie care își dorește să își descopere feminitatea, să se simtă bine cu ea, o femeie care nu vrea să iasă în evidență prin lucrurile pe care pe care le poartă, ci prin felul în care se simte. Pentru că hainele sunt importante prin felul în care ne fac să ne simțim, nu prin felul în care ne arătăm oamenilor. 

Am întâlnit foarte multe cliente care în momentul în care s-au îmbrăcat în hainele Amalin, în rochiile Amalin, dintr-odată s-au transformat și se simțeau extrem de bine, se simțeau foarte feminine. Femeile care poartă hainele noastre, spun adesea: „Mă simt atât de bine în pielea mea în momentul în care mă îmbrac în hainele de la voi! Rochiile sunt atât de relaxate, atât de comode, atât de feminine, nu mai trebuie să mă mai gândesc la nimic. Pur și simplu pot să fiu”.

Amalin este pentru femeile care vor să își descopere feminitatea și vor să se bucure de aceasta, femei care nu urmăresc neapărat tendințele într-un sezon, ci au un anumit stil care este deja bine conturat, femei care vor să își cumpere haine pe care să nu le schimbe de la un sezon la altul și să aibă aceste rochii în garderobă ani de zile de acum înainte. Vin cliente în showroom și ne spun că au haine din colecțiile foarte vechi de la mine, pe care încă le iubesc foarte mult și care arată foarte bine. Pentru mine acesta este un lucru incredibil, că pe lângă faptul că femeile se simt bine în rochiile de la noi, reușim să și reducem consumul și consumerismul de fast fashion. 

Pentru că noi, femeile, de multe ori încercăm să ne îmbrăcăm în costume atunci când suntem în întâlniri cu bărbații, să ne ascundem în spatele unei ținute care ne face să ne simțim puternice. Noi putem să ne simțim puternice și atunci când îmbrăcăm rochii. Nu este nevoi să ne ascundem în spatele unei perechi de pantaloni și a unui sacou sau a unui costum. 

Credit foto: Creative Art Works

 

Ai o muză? Cum alegi modelele? De unde te inspiri? Cum îți vine inspirația să creezi un decolteu sau o anumită lungime a rochiei? Cum alegi culorile sau materialele? 

 

Din haine pe care le-aș purta eu. Întotdeauna mă gândesc cum aș vrea eu să mă îmbrac sau ce imi lipsește mie în garderobă, care sunt rochiile pe care eu aș vrea să le am în garderobă când mă duc la un cocktail, mă duc la o întâlnire de business, vin la birou, plec în vacanță sau stau în casă. Vreau să mă simt bine în fiecare moment al zilei, nu numai când mă duc la o petrecere sau doar când sunt la birou și mă gândesc de ce am eu nevoie.

În urmă cu mulți ani, aveam un atelier personal. Și de fiecare dată când fetele voiau să îmi mai facă o surpriză și alegeau să facă un produs care mie nu imi placea, dar totuși îi dădeam o șansă, produsul nu se vindea. Nu știu dacă eu reușesc să găsesc varianta cât se poate de comercială sau oamenii își doresc să se îmbrace cu lucrurile în care mă îmbrac, dar cred că reușesc să găsesc modele care să le facă pe femei să se simtă bine, pentru că sunt create pentru femei de toate vârstele. 

Mă inspiră toate lucrurile pe care le am. Mă inspiră femeile cu care mă întâlnesc. Mă inspiră ce văd în reviste. Mă inspiră tot ce trăiesc și tot ceea ce văd în jurul meu. 

Credit foto: Creative Art Work

Am văzut showroom-ul, arată spectaculos. Spune-mi cum ai ajuns la el. Cum a fost lansarea? 

 

Mulțumesc!

Când am deschis businessul pentru a doua oară, în urmă cu cinci ani, singură, fără să mai am un partener de business, aveam doar un birou. Nu mi-am propus să mai creez o linie de haine, am vrut să mă duc doar în zona de dezvoltare personală. Doar că femeile, au început să ne întrebe despre rochii. Producția nu este cel mai ușor lucru și am zis că vreau să mă concentrez pe partea de dezvoltare personală, dar veșnic venea ceva în drumul meu care mă ducea către rochii. Astfel am decis că vom face și rochii. 

Apoi, pentru că stăteam foarte mult în casă, mi-am dorit ca noi să ne respectăm, să ne iubim atât de tare încât să ne dăm respectul cuvenit și prin hainele pe care le purtăm în casă, nu doar treninguri obosite sau hainele uzate și astfel am creat linia de loungewear, de stat în casă.

În vara anului 2021 au venit foarte multe cliente la noi să cumpere haine, dar noi nu aveam magazin. Au spus că nu le interesează, doresc să le vadă, să le probeze. Și pentru că biroul a devenit neîncăpător pentru noi, a trebuit să ne mutăm într-un alt sediu, să căutăm o altă clădire. Atunci a venit ideea: „Dar de ce nu facem un showroom?”

În momentul în care închideam ochii și mă gândeam la cum aș vrea să fie locul în care va fi showroomul, îmi imaginam fix așa cum este acum. Până când am văzut într-o zi această casă care se închiria cu totul, noi nu aveam nevoie de tot spatiul, nu se închiria doar un etaj, dar chiar și un etaj era peste bugetul nostru.

M-am necăjit foarte tare pentru că nu reușeam să găsim o soluție și am spus că dacă este să fie locul pentru noi, se va întâmpla. Nu mai voiam să fac mai mult decât am făcut. 

Apoi, într-o zi am primit un telefon de la agentul de imobiliare care ne-a spus că proprietara casei este dispusă să închirieze pe etaje.

Îmi plăcea atât de tare spatiul, încât am hotărât că îmi voi asuma acest risc pentru că e foarte frumos și eu nu văd alt loc pentru acest proiect. Și așa ne-am mutat aici. A fost un proces care a durat foarte, foarte mult, pentru că au fost foarte multe întârzieri, atât cu mobila, cât și cu producția, cât și cu partea de site. Au fost întârzieri de cel puțin 5 luni care au venit cu multe pierderi care ne-au afectat.. 

Credit foto: Alex Rosieanu

 

Ai o relație foarte frumoasă cu mama ta. Crezi că ea sau relația ta cu ea a avut o influență în brandul pe care îl ai acum, în practic tot ceea ce este astăzi Andreea Raicu?

 

Da, o influență extraordinar de mare. Poate la un moment dat (în urmă cu 20 de ani) nu eram conștientă cât de minunată este. Mama mea este un om foarte cald, foarte blând, este foarte feminină, foarte puternică în același timp și are o putere de a îmbrățișa schimbarea într-un mod absolut incredibil mai ales pentru o persoana de vârsta ei (83 de ani).

Îți dau un exemplu: când am venit din India, am început să îi povestesc toate lucrurile pe care le-am descoperit și toate schimbările pe care vreau să le fac sau le-am făcut. Multe din ele aveau legătură cu ea și i-am spus că modul în care m-a crescut și m-a educat sau felul în care s-a comportat cu mine, mi-a adus niște lucruri care mie nu îmi folosesc acum sau m-au făcut să sufăr. Și mi-a plăcut extraordinar de tare că, deși poate că a fost dureros pentru ea într-o primă fază, a avut puterea și capacitatea să mă asculte și să înțeleagă ce i-am spus și să putem să vorbim despre lucrurile astea. Nu am văzut foarte des în jurul meu asta. 

În general, sunt foarte puțini părinți care pot asimila că poate nu au făcut niște lucruri neaparat bune pentru noi, la felul în care ne-au crescut sau că felul în care am fost crescuți ne-a creat niște probleme. Sunt foarte bucuroasă că ea este deschisă la absolut tot și putem să vorbim despre orice.

M-a învățat foarte mult cât de important este respectul față de tine și față de oamenii din jur, m-a învățat cât de important este să fii generos. M-a învățat cât de important este să te duci acolo unde este important pentru tine. Avea o expresie pe care nu o înțelegeam la momentul respectiv: „asculți pe toată lumea, dar din minte nu ieși”. Adică poți să asculți în stânga și în dreapta, dar tot trebuie să știi ce vrei tu cu adevărat. 

Poate multe dintre lucrurile pe care mi le-a spus, nu le-aș fi înțeles acum 10-20 de ani. Dar acum, cu mintea de astăzi, le văd într-un mod diferit și sunt foarte recunoscătoare pentru asta. 

Și un alt lucru pe care îl moștenesc de la ea și pentru că sunt foarte recunoscătoare, este această răbdare, această empatie, blândețe, humbleness – nu găsesc un corespondent exact în română. În plus, am învățat să fiu aproape de oameni, să fiu atentă la nevoile lor, să îmi pese de oamenii din jur. Și să nu uit niciodată de unde am plecat. 

 

Editor: Crina Ciocian

Credit foto: Creative Art Works, Alex Rosieanu, Alex Galmeanu

Andreea Raicu: „Singurul om cu care trebuie să faci pace ești tu. Nu ceilalți ”

După 20 de ani în care a lucrat în televiziune, a apărut pe copertele tuturor revistelor glossy și a trăit „viața perfectă”, Andreea Raicu s-a înfățișat într-o zi de septembrie, în 2015, la o conferință TED din Piatra Neamț cu un discurs intitulat Drumul către împlinire. Atunci a fost prima dată când ea a spus în mod public faptul că și-a clădit viața pe o minciună. A fost o minciună aparent frumoasă: multe femei își doreau, la momentul respectiv să fie „ca Andreea Raicu” și să trăiască o viață ca a sa… Dar la un moment dat, după o relație toxică de șapte ani, Andreea s-a lovit de un zid: și-a dat seama că nu mai putea continua așa. Atunci a luat decizia să plece în India. 

Acum, șase ani mai târziu, Andreea nu mai lucrează în televiziune. Este antreprenorul din spatele platformei Andreea Raicu: Tu în echilibru cu tine. Cu ajutorul acesteia, își trăiește adevărul ei în timp ce ajută și încurajează și alte persoane să facă același lucru. Le oferă un spațiu sigur înspre care să se orienteze cu încredere; un spațiu pe care, poate, și-ar fi dorit și ea să îl aibă în momentele în care s-a confruntat cu depresie, episoade de buronout și atunci când nu se mai regăsea. Și-a dat silința ani de zile să lucreze cu și la propria persoană astfel încât să devină ea însăși un astfel de spațiu sigur pentru sine. Tot ceea ce a învățat pe parcurs pune, acum, în platforma pe care o construiește pentru comunitatea ei. 

În ciuda acestui fapt, asta nu-nseamnă că are viața perfectă acum. Dar înseamnă că e împlinită, iar asta este, pentru Andreea, cel mai important. Atunci când nu se mai regăsește, în schimb – pentru că i se întâmplă chiar și ei asta – găsește un refugiu în… liniște. Mi-a povestit despre asta (și despre multe altele) într-o zi de vineri, la ora prânzului, într-un Zoom call. Am găsit-o pe Andreea la fel de frumoasă ca întotdeauna, în biroul ei, având o energie liniștitoare. Este caldă, deschisă și dornică să își împărtășească experiențele formatoare din viața ei. Și mai mult decât orice, își îmbrățișează vulnerabilitățile: nu-i e frică să fie umană. Am găsit-o, într-adevăr, în echilibru cu ea însăși. 

 Andreea Raicu x The Woman (17)

Andreea, de câțiva ani ai început să fii asociată cu ideea unui „stil de viață sănătos”. Cum ai fi definit tu „un stil de viață sănătos” înaintea călătoriei tale în India? 

 

Un stil de viață sănătos am abordat cu mult înainte de a merge în India. Într-un mod instinctiv, mi-am ascultat corpul care mi-a spus de ce am nevoie și am ales să introduc în alimentația mea acele lucruri care am văzut că-mi fac bine. 

Îmi aduc aminte că în urmă cu foarte, foarte mulți ani, am simțit nevoia să țin un Post: Postul Paștelui. Cu acesta, eu am niște amintiri neplăcute; în copilărie, eram obligată de mama și de bunica mea să țin un astfel de Post și îmi amintesc că mâncam tot felul de lucruri care mă îngrășau, cum ar fi cartofii, și bineînțeles că nu eram deloc fericită cu asta.

Doar că fiind o persoană foarte curioasă, citisem despre cât de important este să „mănânci curat”. Pentru că Postul în sine înseamnă, de fapt, și un cleaning al corpului, mi-am zis: „hai să scot toate produsele de origine animală și să văd ce se întâmplă”. 

Contrar așteptărilor celor care cred că atunci când ții Post, nu mai ai energie, eu aveam o energie fantastică. Cred că acela a fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama cât de important e ceea ce alegi să pui în corpul tău… Pentru că orice pui în corpul tău, fie se vede imediat în exterior, fie se simte. Am început, atunci, să citesc despre multe stiluri alimentare: nu pentru că era la modă, ci pentru că am vrut să văd care s-ar potrivi mai bine modului în care funcționează corpul meu. Sunt o grămadă de stiluri alimentare care fie ți se potrivesc, fie nu, dar important e să le încerci. 

…a nu face și a nu ști erau egale cu lenea și prostia.

De multe ori, avem tendința să alegem exact ceea ce aleg și prietenii noștri, și să luăm alegerile lor ca fiind bune și pentru noi. Realitatea este că suntem foarte diferiți: fiecare dintre noi are atât nevoile lui, cât și preferințele lui, drept pentru care e normal să le încercăm dacă ne fac bine, iar dacă nu, să le eliminăm. Chiar și în ziua de astăzi mai întâlnesc oameni care-mi spun: „dar trebuie să fie foarte greu să faci asta!” Iar eu le răspund: „nu, foarte greu ar fi, pentru mine, să fac invers…” Pentru că m-am obișnuit așa. Un moment cheie în care am început să mă obișnuiesc așa a fost când am locuit un an de zile în America.

Atunci, am renunțat la gluten, la lactate, la carne și la zahăr, iar corpul meu avea o energie incredibilă. Am început să scot toți alergenii, toate lucrurile care ar putea să-mi creeze intoleranțe sau alergii, și să le introduc, mai apoi, pe rând. Când faci asta și vezi că atunci când introduci un element nou ai o reacție (te umfli, îți simți mâinile mai ciudat, te simți fără energie) înseamnă că organismul tău nu se împacă bine cu produsul respectiv.

Când mi-am făcut intoleranțele, ele au fost exact cele pe care mi le-a indicat deja corpul meu. Doar că acum era oficial: am intoleranță la gluten și la lactoză. Iar de fiecare dată când mănânc ceva care nu se încadrează în regulile pe care eu mi le-am impus, se simte. Imaginează-ți o apă limpede în care arunci o mână de nisip. O să se vadă imediat. Imaginează-ți, în schimb, o apă murdară, destul de agitată… nici nu mai vezi mizeria.

 Andreea Raicu x The Woman (3)

Cum ai defini un stil de viață sănătos acum, câțiva ani mai târziu de la acel moment?

Acum, încerc să am și zile în care să nu mă abat de la ceea ce îmi doresc să mănânc și să mănânc, dar în cantități mici. De exemplu, zilele trecute mi-a fost poftă să mănânc pâine. M-am dus la o brutărie și mi-am luat o pâine bună pentru că pur și simplu am simțit nevoia să fac asta. Adică, îmi ascult foarte bine corpul pentru că mi se pare că e cel mai frumos dar pe care l-am primit și e cel mai bun prieten cu care trăiesc în fiecare zi a vieții mele. Trebuie să-l ascult și să-i dau ceea ce are nevoie. 

Eu, din dorința de a fi foarte slabă, mi-am chinuit corpul foarte mult. L-am supus la foarte multe cure de slăbire, l-am înfometat și l-am supus unor experimente care bineînțeles că nu l-au fericit și nici măcar nu au dat rezultatele pe care le așteptam. Dar în cadrul unui curs am conștientizat că acest corp minunat, care mă ajută să fac atâtea lucruri în fiecare zi, este tratat extrem de urât și, uneori, certat (ba pentru că ne-am îngrășat prea mult, ba pentru că am slăbit prea mult…). Acela a fost un moment de conștientizare și, chiar și în cartea mea, Descoperă-te, am scris așa:  „My body is my buddy.” 

Când începi să-l accepți și să nu te mai raportezi atât de agresiv la el, lucrurile se întâmplă mult mai ușor. Dar când te trezești și te uiți în oglindă și-ți spui: „Ah, ia uite cât de grasă sunt, cât de urâtă sunt…”, energia aceasta negativă o simți în interior. De fapt, există un exercițiu pe care îl fac în cadrul cursurilor de coaching cu toți cei care-și doresc să se împace cu corpul lor și decurge așa: stai în fața oglinzii, cu o lumină destul de mică, te uiți la corpul tău și începi să-l îmbrățișezi. 

Într-o primă fază te uiți și îți vine greu să construiești o astfel de intimitate cu tine însăți. Poate că la început nu o să găsești lucruri care-ți plac. Dar încearcă să identifici lucruri pe care nu le urăști. Împrietenește-te cu ele, bucură-te de ele… și încet-încet o să găsești și alte lucruri care să-ți placă și de care să fii mândră. Într-o luptă continuă cu corpul tău, nu vei avea nici liniște tu cu tine și nu vei fi fericită nici cu propria persoană, și nici în relațiile pe care le ai cu ceilalți.  

 Andreea Raicu x The Woman (4)

Atunci când îți pregătești agenda pentru următoarea săptămână, îți incluzi mai întâi sportul, activitățile în natură, timpul pentru tine și de-abia apoi întâlnirile pentru muncă. Crezi că este asta ceva ce putem alege să facem în orice moment al vieții sau este, mai degrabă, ceva ce alegem să facem de la un punct încolo? Cum a fost pentru tine

Facem asta atunci când conștientizăm cât de important este. Eu, de exemplu, am trecut printr-o depresie, episoade de burnout și multe alte probleme până am înțeles cât de important e să fac asta. Iar atunci când mi-am dat seama că fără sport, fără activități în natură și fără timp acordat mie însămi nu pot să funcționez, acela a fost momentul în care am decis să le integrez cu sfințenie în programul meu. 

Țin minte că în anumite momente, când stăteam de vorbă cu câte un medic în perioadele în care eram dezechilibrată, îmi spunea: „Trebuie să-ți iei jumătate de oră ca să faci o plimbare pe jos în parc.”  Și ziceam: „Cum? Eu am foarte multă treabă. Cum să fac tâmpenia asta? Am atâtea de făcut, cum să plec în mijlocul zilei…?” M-aș fi simțit foarte vinovată dacă aș fi făcut asta și mi se părea cât se poate de inutil. 

Dar am realizat că așa cum ne încărcăm telefonul – prima grijă pe care o avem atunci când ajungem acasă sau seara, înainte de culcare – același lucru trebuie să-l facem și cu noi înșine. Pentru că mai devreme sau mai târziu, o să ni se termine bateria și o să cedăm. Pe deasupra, trăim într-o societate aflată tot timpul pe fugă. Nu se termină un lucru care ne necesită atenția, că și apare un altul. 

Avem nevoie, în acest context, de ceva care să ne curețe și să ne dea energie. Ceea ce mă curăță pe mine și-mi dă energie este: somnul, sportul, să beau multă apă și să petrec timp în natură. Dacă nu fac aceste lucruri, mă dezechilibrez și încep să fiu mai irascibilă. Așa că, începem să facem aceste lucruri doar în momentul în care vedem clar cât de importante sunt pentru ca noi să funcționăm bine. 

 Andreea Raicu x The Woman (6)

Într-o societate aflată mereu pe fugă, în care ideea de „a fi ocupat” este aclamată, cum ai învățat să spui „stop”? Care crezi că este cel mai important lucru pe care cititorii The Woman ar trebui să-l conștientizeze pentru a-și putea antrena această capacitate? 

Este foarte important să înțelegem că noi nu suntem acțiunile noastre. Suntem ceea ce suntem și este de responsabilitatea noastră să ne descoperim, cu tot ceea ce se află în interiorul nostru: atât părțile care ne plac, cât și cele care nu ne plac. Ca să putem să avem lumină, trebuie să avem și umbră. Iar ca să facem asta, trebuie să conștientizăm următoarele verbe: „nu pot” și „nu știu”. 

Eu, fiind crescută de un tată care m-a motivat tot timpul să fac, să fiu, să am… a nu face și a nu știi erau egale cu lenea și prostia. Până când, într-o zi, m-am lovit de un zid fiindcă pur și simplu nu am mai putut. În momentul în care am înțeles că e în regulă să spun nu, atunci, cumva, mi-am câștigat libertatea fiindcă nimeni nu este responsabil pentru viața noastră în afară de noi înșine. Iar pentru asta, trebuie să ne asumăm consecințele. 

Trebuie să internalizăm ideea conform căreia în momentul în care eu îți spun ție da, iar mie îmi spun nu, eu mi-am asumat faptul că ți-am dăruit timpul meu, ție. Și atunci, eu n-o să-l mai am niciodată. De multe ori, renunțăm, totuși, la timpul nostru în defavoarea nevoilor altora… Dar asta vine la pachet cu frica noastră de a nu fii respinși, de a nu fii plăcuți de oameni și dați la o parte. 

Și totuși, cred că acesta este un exercițiu pe care merită să-l faci fiindcă așa vei vedea care sunt oamenii care te plac și care te doresc în viața lor. Pentru că dacă oamenii care sunt lângă tine te doresc doar pentru ceea ce faci, pentru ei și pentru disponibilitatea ta în funcție de nevoile lor, atunci nu cred că-ți dorești astfel de oameni în jurul tău. Fiindcă dacă cineva te iubește (iar aici nu mă refer neapărat la prieteni), te va iubi pentru cum ești tu mai degrabă decât pentru cum vrea persoana respectivă să fii. Așa că, ceea ce se întâmplă cu noi este responsabilitatea noastră. 

Imaginează-ți că viața noastră este un borcan foarte mare, în care trebuie să punem cât mai multe. Primii bolovani pe care-i punem în borcan sunt bolovanii foarte mari care reprezintă lucrurile foarte importante din viața noastră: familia, sănătatea, copiii… După care, vin bolovanii care reprezintă lucrurile din viața noastră care sunt importante, dar nu le fel de importante precum familia, sănătatea, copiii. După care, curge nisipul asupra acestor bolovani în borcanul nostru. Nisipul reprezintă toate grijile, lucrurile administrative și orice altceva ne mai ocupă timpul. 

Dacă nu punem întâi lucrurile cele mai importante și importante, nisipul va curge încontinuu și ne va ocupa tot spațiul. De aceea, este important să ne prioritizăm lucrurile ca atare, pentru că nimeni n-o s-o facă în locul nostru. Un exemplu relevant în acest sens este situația în care ne invită cineva, undeva, iar noi am prefera să nu mergem. Suntem atât de obosiți… Dar mergem oricum, pentru că ne gândim că dacă spunem pas, s-ar putea s-o supărăm pe persoana respectivă. 

Ne gândim vreo secundă că dacă alegem să mergem, s-ar putea să ne supărăm noi înșine? Așa, ajungi să te pui în situația în care pui nevoile celuilalt mai presus de nevoile tale. Important este să ne facem propriile alegeri în funcție de noi înșine, de nevoile și dorințele noastre. Evident că sunt și excepții pentru că viața este făcută și din astfel de momente. Dar alegerile acelea le facem în mod asumat. Însă, dacă facem lucruri pentru a nu fi respinși, din frica de a fi dați la o parte și pentru a nu pierde prieteni… înseamnă că vom ajunge să stăm cu niște oameni care nu ne sunt, în realitate, prieteni. 

„…dacă ai o persoană apropiată care se confruntă cu depresia, cel mai bine este să-i fii alături. S-o ții de mână.”

Cu ce ai înlocuit lucrurile, activitățile și experiențele pe care le făceai cu drag, pentru suflet, înainte de pandemie, din martie 2020 până astăzi pentru a te adapta la noua realitate? A fost aceasta o provocare pentru tine? 

Noi avem o capacitate foarte mare de a ne adapta. Charles Darwin spunea: „În situațiile de criză, nu cei mai deștepți și mai puternici supraviețuiesc, ci cei care se adaptează.” Cred că în toată perioada de început a pandemiei, cuvintele astea au fost cu mine; am realizat cât de important este să mă adaptez ca să pot să supraviețuiesc.

N-am mai putut să călătoresc, ceea ce mi-a lipsit foarte mult. Dar… au fost câțiva oameni care au fost alături de mine în această perioadă și m-am simțit extrem de norocoasă că nu am simțit o durere la fel de mare fiindcă mi-am găsit intern resurse și-n jurul meu. 

Cea mai mare provocare de care m-am lovit, în schimb, în momentul în care a început pandemia a fost cea de business, pentru că eram într-un moment în care trebuia să dezvoltăm un proiect în care deja investiserăm bani și ne-am dat seama deodată că nu mai este potrivit contextul.

Cumva, m-am panicat într-o primă fază pentru că mi-am dat seama că nu mai aveam doar responsabilitatea mea, ci am responsabilitatea unei întregi echipe de care trebuie să am grijă într-un context în care nu știu ce să fac. Și-atunci m-am adaptat. Împreună cu echipa am reușit să găsim soluții și să dezvoltăm proiecte la care probabil nici nu ne-am fi gândit înainte. 

 Andreea Raicu x The Woman (7)

Pentru multe persoane, ultimul an a fost cel mai greu de până acum. Tu, în schimb, cel mai probabil ai avut, în urmă cu câțiva ani, când te-ai confruntat cu depresia, perioade mai grele decât anul pandemiei. Care ai spune că este cel mai important lucru de conștientizat de către o persoană care se confruntă, la rândul ei, cu depresia? Cum a arătat momentul în care tu ți-ai dat seama de asta?

Atunci când crezi că ai depresie – fiindcă nu toată lumea care se confruntă cu asta, e conștientă de faptul că o are – te izolezi. Spui oamenilor că ai treabă, că ești ocupat, că nu ai timp… dar izolarea este cel mai mare inamic.

Te face să te adâncești și mai tare în gândurile tale și în starea ta, nu te ajută să ieși de acolo – mai ales dacă n-ai resursele și instrumentele necesare. Eu, în momentul în care m-am confruntat cu depresia, fiind o personalitate care poate mereu, credeam că pot să trec și peste asta. Dar am înțeles ulterior că pentru a reuși să fac asta, trebuie să cer ajutor. 

Mai cred, totodată, că mai e un lucru foarte important pe care oamenii nu știu să îl facă, și anume: să gestioneze o situație în care cineva drag lor se confruntă cu asta. Atunci când spui că te simți trist și deprimat, ceilalți au tendința să spună: „Nu, nu, e totul în regulă, totul o să fie bine!” Dar cel mai mare bine pe care i-l poți face unui om care trece prin asta e să-i dai spațiu să fie exact așa cum este. Așa că, dacă ai o persoană apropiată care se confruntă cu depresia, cel mai bine este să-i fii alături. S-o ții de mână. Să fii un sprijin pentru ea. S-o încurajezi să caute ajutor. Nu să-i dai soluții… Pentru că nu ai de unde să știi ce simte acea persoană în interior cu adevărat. 

 Andreea Raicu x The Woman (9)

Fiind crescuți într-o cultură care nu încurajează acceptarea și trăirea emoțiilor negative, ci reprimarea lor, care crezi că este primul pas pe care trebuie să îl facă orice persoană pentru a începe să se accepte pe sine? Ce pași ai urmat tu pentru a ajunge în acest punct?

Un lucru cu care și eu m-am confruntat și cu care se confruntă și cei cu care lucrez este că nu ne cunoaștem. Deloc. Mai mult decât în alți ani, trăim într-un automatism. Motiv pentru care, dacă întrebi pe cineva care-s emoțiile negative cu care trăiește, n-o să știe să-ți spună. Sau o să-ți răspundă spunând că el/ea nu are emoțiile respective. Atâta că… fiecare dintre noi are toate emoțiile. Pe unele dintre ele am fost învățați să le acceptăm și să le trăim, iar pe altele am fost învățați să le reprimăm. 

Dacă ai trăit, în copilărie, într-o casă în care furia nu avea loc și ți se spunea, atunci când erai furios, „treci în camera ta și nu ieși de acolo până nu ți-a trecut furia”, înseamnă că ți-ai internalizat gândul că părinții tăi nu te vor iubi dacă ești furios. Și atunci, o să îți reprimi furia. Iar acesta devine felul tău de a fi: sunt foarte mulți oameni pe care dacă-i întrebi dacă se enervează vreodată, îți vor spune că nu. Pentru că au înțeles că atunci când sunt nervoși, nu sunt acceptați, ci sunt dați la o parte. Iar ăsta e un mod de supraviețuire pentru ca oamenii din jurul tău și părinții tăi să te placă și se perpetuează din copilărie până în perioada adultă. 

Deci, un prim pas ar fi să practici autocunoașterea: trebuie să stai, să te observi și să cauți în interiorul tău. Întrebă-te: cum te simți?, de ce te simți așa?, ce îți place la tine?, ce nu îți place la tine?, care-ți sunt pattern-urile? Uite, unul dintre produsele care s-au vândut foarte bine la noi sunt cartolinele Descoperă-te care te ajută să-ți afli pattern-urile și să observi aspecte precum ce-ai luat de la mama?, ce-ai luat de la tata?, care-i relația ta cu bărbații? 

Practic, cu ajutorul cartolinelor Descoperă-te faci o întâlnire cu propria persoană după 20-30 de ani în care stai… și te cunoști. După care, când descoperi toate lucrurile care în principiu nu-ți plac, trebuie să vezi cum lucrezi cu ele astfel încât să le duci într-o zonă în care să fii împăcat cu ele. Mi-e greu să dau niște tehnici exacte în acest sens pentru că e o muncă pe care eu o fac de foarte mulți ani și pe care o să o continui până când nu o să mai fiu aici… 

 Andreea Raicu x The Woman (1)

De ce crezi că nu practicăm introspecția fie până foarte târziu, fie deloc?

Introspecția nu e un lucru ușor de făcut, pentru că scoate la iveală toate sentimentele pe care le-ai reprimat în decursul timpului, din copilărie începând până în punctul în care te afli astăzi. Și de foarte multe ori, e foarte multă tristețe acolo. Nimănui nu-i face plăcere să stea într-o oază de tristețe. Doar că… tristețea, atâta timp cât nu este consumată, va rămâne acolo. Și vei face alegeri dintr-o poziție care va fi guvernată de sentimentele reprimate din interiorul tău. 

 

De multe ori, nu reușim să facem pace cu noi înșine decât dacă suntem ghidați de un psiholog în acest proces. Ori, în societatea românească, există în continuare tendința de stigmatizare a ședințelor cu un astfel de terapeut. Te-ai lovit de această problemă în perioadele în care ai ales să mergi la un psiholog? Cum ai gestionat-o atunci și cum ai gestiona-o diferit acum? 

Primul lucru care-mi vine în minte la întrebarea asta este momentul când lucram deja în televiziune și… în presă a apărut faptul că eu mergeam la terapie și, într-un ziar scria așa: „cu Raicu la psihiatru”. M-a durut foarte tare pentru că oamenii n-au înțeles care este diferența dintre psiholog și psihiatru și au șters cu mine pe jos foarte tare din cauza asta. Nu doar un singur ziar a făcut asta, ci multe tabloide. 

La momentul respectiv, nu înțelegeam de ce dau atât de tare într-un om care n-a făcut decât să fie onest și să vorbească despre ceea ce simte în interior și ceea ce trăiește. Să spui că mergi la psiholog te pune într-o poziție vulnerabilă. Dar atunci când tu accepți că este un lucru perfect normal să mergi la un psiholog, la fel ca atunci când te duci la un dermatolog, înțelegi că așa cum ai grijă de pielea ta, trebuie să ai grijă și de sufletul și de mintea ta. Iar de îndată ce accepți lucrul ăsta și îți dai seama cât de bine îți face, nu-ți mai pasă de ceea ce zic ceilalți. Dar aceasta e cea mai mare problemă: capacitatea noastră de a accepta. 

Îmi aduc aminte de primul TEDx pe care l-am avut: după 20 de ani în care lumea mă vedea undeva sus, deasupra tuturor lucrurilor, cu viața perfectă, eu am venit și am spus „mi-am construit viața pe o minciună pe care mi-am spus-o atât mie, cât și vouă”. Iar după discursul respectiv, foarte multă lume m-a întrebat: „Nu ți-a fost greu să ne povestești lucrurile astea?” Eu le-am răspuns că… „greu nu a fost să le povestesc oamenilor, ci să admit față de mine însămi asta”. În momentul în care admiți și accepți ceva, nu mai contează. După aceea, singurul om cu care trebuie să faci pace ești tu. Nu ceilalți. 

 Andreea Raicu x The Woman (12)

Ce schimbări ai observat tu producându-se în relațiile tale (fie ele profesionale, fie personale) din momentul în care ai început să te deschizi mai mult și mai ușor? 

Unii oameni s-au deschis și ei, iar conexiunea apărută între noi a fost mult mai reală și mai autentică. Pentru alții a fost mult prea copleșitor și n-au putut să funcționeze cu ea, așa că ne-am orientat înspre direcții diferite. Dar această schimbare din interior vine cu foarte multe schimbări din exterior pe care ulterior le conștientizezi ca fiind câștiguri… Fiecare pierdere este un spațiu rămas, care nu mai are loc acolo, nu se mai potrivește, și este lăsat liber pentru a fi ocupat de o altă persoană care se potrivește cu cine ești tu în momentul respectiv. 

 

N-o să te întrebăm ce i-ai spune Andreei din trecut, dar o să-ți lansăm o provocare. Dacă ar fi să îți adresezi un mesaj ție, cea care vei fi la bătrânețe, ce ți-ai spune? De ce? 

 

Când am venit din India, mi-am făcut o promisiune, și anume că întotdeauna am să caut adevărul și că am să-l trăiesc. Așa că, ce mi-aș dori să-mi spun mie, cea care vor fi la bătrânețe este: „Mă bucur foarte tare că ai avut curajul să-ți trăiești adevărul pe care ți l-ai dorit și să faci lucruri pentru sufletul și pentru inima ta.” Îmi doresc să-mi spun asta.

 Andreea Raicu x The Woman (14)

 

Ești fericită?

 

Sunt împăcată. Cred că fericirea nu e o stare continuă. Fericirea apare și dispare. Am înțeles foarte greu lucrul ăsta; eu îmi doream să fiu veșnic fericită. Poți să fii împăcat, cu momente în care ești fericit și cu alte momente în care trăiești diverse emoții. Și cred că pentru mine e mai prețios să fiu împăcată decât să fiu fericită. 

 

Ai regrete? 

Nu, nu am regrete, pentru că ar însemna să trăiesc în trecut. M-am împăcat cu alegerile mele, cu ceea ce mi s-a întâmplat și cu lucrurile pe care nu pot să le schimb. Am înțeles că lucrurile pe care poate mi le-aș fi dorit la un moment dat, n-au fost să se întâmple atunci. Așa că am făcut pace. Pentru că dacă n-aș fi făcut, aș trăi într-o luptă continuă. 

 

Experiența pe care ai recomanda-o oricui și-ar dori să lucreze cu și la propria persoană: 

Am făcut la un moment dat un curs, numit Primar Rebirth. Cursul are legătură cu primii șapte ani din viață, în care se creează toate condiționările și personalitatea. A fost un proces care pe mine m-a ajutat foarte tare. Dar cred că niște ședințe de psihoterapie pe care le faci în mod constant sunt, de fapt, cele care te ajută. 

Eu fac și acum, uneori, terapie. În anumite momente din viață am nevoie nu de terapie neapărat, ci de un om cu care să am feedback. Pe mine, de exemplu, când vorbesc cu cineva despre trăirile mele interioare mă ajută să înțeleg. Și atunci, uneori, am nevoie de un om obiectiv care să-mi pună întrebări. Deși sunt foarte norocoasă să fiu înconjurată de oameni cu care să pot face asta. 

 

Un scurt mesaj pentru femeile care-și doresc să fie ca Andreea Raicu”: 

Să nu fie ca Andreea Raicu. Să fie ca ele. (râde)

 

Micul dejun favorit: 

Depinde, în funcție de stare. 

 

Sportul preferat:

Îmi place să înot, să alerg, să fac exerciții functional

 Andreea Raicu x The Woman (15)

Comunitatea The Woman.ro întreabă:

 

Ai trecut printr-o relație toxică? Și dacă da, care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din aceasta? 

Am fost într-o relație toxică nici mai mult, nici mai puțin de șapte ani. În urma acestei relații toxice, am decis să merg în India. A fost singurul mod în care am reușit să mă ridic. Uneori, „you have to go all the way down, to hit the bottom, so that you can go up”. Ce am învățat în urma acestei relații este că atâta vreme cât tu nu te vei respecta, nu te va respecta nimeni. 

Atâta vreme cât vei sta cu cineva care nu te va asculta, nu te va auzi și nu te va lua în considerare, nu ai ce să cauți acolo. Lucrurile astea le vezi din prima zi. Iar uneori ne dorim atât de tare o relație și proiectăm pe persoana respectivă tot felul de povești, crezând că lucrurile se vor schimba, dar nu se schimbă niciodată… Devin, în schimb, din ce în ce mai rele. 

Cu cât tolerezi mai mult, cu atât vei avea mai mult de tolerat. Important este ca de la început să-ți stabilești un set de lucruri pe care ți le dorești (care pot fi flexibile), cum ar fi că pentru tine e important să fii respectat, văzut, auzit, iubit… și dacă lucrurile respective nu se întâmplă, nu ai de ce să stai acolo.  

 

Dacă am vrea și noi să urmăm călătoria pe care ai făcut-o tu în India, unde ne-ai recomanda să mergem pentru prima dată? De unde ai sugera să începem? 

Aș sugera să nu încerce nimeni să aibă aceeași călătorie ca mine. A venit cineva la un moment dat într-un workshop și m-a întrebat: „Aș vrea să merg în India, poți să-mi spui unde ai fost?” Și am întrebat: „De ce?” Mi-a spus: „Pentru că vreau să trăiesc aceeași experiență pe care ai trăit-o tu.” 

Nu cred că este corectă premisa de la care pleacă cineva într-o astfel de călătorie pentru că fiecare dintre noi are viața lui, drumul lui și călătoria lui. Suntem diferiți și avem nevoi diferite. Suntem în momente din viețile noastre diferite, avem experiențe și deschideri diferite, răni și nevoi diferite. 

Dar atunci când te deschizi, răspunsurile vor veni către tine și vei știi, vei simți în corpul tău exact unde trebuie să mergi și ce trebuie să faci. În momentul acesta, locul în care eu am fost în India este închis din cauza pandemiei, deci nu aș putea să-l recomand fiindcă nu ar ajuta.  

 

Cum trecem peste moartea unei persoane dragi? 

Dispariția cuiva este un lucru foarte dureros cu care m-am confruntat de două ori în viață… Sunt mai multe etape prin care trebuie să treci… E greu să răspund la întrebarea asta fiindcă e un proces mai lung pe care trebuie să-l parcurgi. Nu e atât de simplu.

 

Cum reușești să încetezi să mai cauți scuze pentru ceilalți și să începi să-i vezi așa cum sunt ei de fapt? 

Mă dau doi pași în spate și încerc să-i privesc dintr-o perspectivă obiectivă, nu din rănile și din nevoile mele. Pentru că atunci când ne uităm din rănile și din nevoile noastre, vom alege întotdeauna ceea ce ne hrănește. 

Translatez situația în care mă aflu către o altă persoană, în exterior. Mă uit înspre două persoane care n-au nicio legătură cu mine, dar care se află în același raport. Și mai încerc să mă gândesc la prietenele mele: să-mi imaginez aceeași situație, raportată la ele. 

Îmi e mai ușor să judec obiectiv raportat la altcineva, mai degrabă decât la propria persoană. N-a fost ușor să fac asta la început, dar e o chestiune de exercițiu. Devine mai ușor cu timpul. 

 

Când ai un moment în viață în care nu reușești să te regăsești, de unde începi să-ți regăsești calea? 

Din liniște. Am nevoie să fac liniște, să merg într-un loc în care să fiu doar eu cu mine și să aflu unde m-am pierdut pe drum. Și liniștea mă ajută să găsesc cărarea înapoi. 

Andreea Raicu x The Woman (16)

Credit foto: Alexandru Roșieanu și Alex Galmeanu.

 

Editor:

MARISA CICHI EDITOR THE WOMAN 2021-01

Andreea Raicu: „Descoperă-te e ca un instrument care te ajută să trăiești echilibrat”

Andreea Raicu ne-a acordat un interviu despre cea mai recentă carte lansată, „Descoperă-te”, dar și despre lucrurile care îi aduc echilibru în viață.

Ce aduce nou cartea „Descoperă-te” publicului ?

În primul rând, foarte multă onestitate și foarte multe experiențe din viața mea pe care poate nu le-am expus în cadrul revistei Andreea Raicu sau în cadrul blogului, cumva, aceasta a fost și dorința, de a aduce multă informație structurată, așezată într-un mod foarte organizat, în așa fel încât celor ce o citesc să le fie foarte simplu să-și extragă informația.

Și neconsiderând a fi o carte pe care o citești și o pui undeva în dulap sau într-o bibliotecă și uiți de ea, mi-am dat seama că de fapt e un ghid. Un ghid sau o enciclopedie, e ca un instrument care te ajută să trăiești echilibrat și la care să te întorci de fiecare dată când simți că ai nevoie de un pic de energie sau un pic de suport.

Peste 300 de pagini. Când ai reușit să scrii peste 300 de pagini ?

Cam într-un an de zile. Și fiind ca un jurnal, e mult mai ușor decât ai scrie o carte, un roman.

Cartea e structurată pe 3 părți. Prima parte este despre sănătate, a doua este despre frumusețe și a treia despre dezvoltare personală. Și în prima parte, care este împărțită din nou în patru părți se regăsește nutriția, în care vorbesc de foarte multe diete, de foarte multe experiențe pe care le-am trăit în căutarea siluetei perfecte, de toate dramele prin care am trecut, de toate momentele foarte grele care nu m-au dus, bineînțeles, decât la dezechilibre și la rezultate opuse de ceea ce îmi doream și fiecare rețetă este comentată și discutată și analizată de un medic nutriționist, pentru că mi-am dorit să fie documentată în așa fel încât cititorul  să aibă parte de toate informațiile necesare, încât să înțeleagă ce reprezintă fiecare regim alimentar, pentru că de-a lungul timpului am testat foarte multe regimuri alimentare și sunt fericită că sunt curioasă, ca să pot să încerc să opresc din fiecare ceea ce îmi place și mi se potrivește.

Și vorbesc despre raw veganism, despre veganism, despre dieta macrobiotică, despre cea ketogenică, despre alcalină, mediteraneană, paleo,  flexitariană, și sunt toate pe care le-am testat, ca în final să înțeleg că echilibrul și ceea ce spune corpul este cel mai important.

A doua parte din primul capitol este dedicat sportului, după aceea hidratare și somn.


IMG-20181115-WA0012

Simți că acesta este cumva secretul unei vieți armonioase, avandu-le pe toate trei în echilibru?

Echilibrul e cuvântul cheie și echilibrul, din punctul meu de vedere, e important să existe în oricare domeniu din viața noastră, pentru că atâta vreme cât noi nu suntem echilibrați cu noi, nimic din exterior nu poate să o facă, pentru că atunci când o face, când sursa echilibrului nostru din exterior dispare, atunci suntem din nou în dezechilibru.

Multă lume mă întreabă unde, în ce îmi găsesc echilibrul. Și echilibrul mi-l găsesc în mine. Nu pot să îl găsesc în ceva din exterior, pentru că mulți ani am căutat echilibrul în oameni, în diverse activități, în diverse lucruri pe care le făceam și ori de câte ori ele dispăreau, dispărea și echilibrul meu. Așa că cel mai important este să ne găsim echilibrul, pe care bineînțeles, ni-l pierdem din când în când, tocmai de aceea se numește echilibru (râde), dar să avem resursele necesare care ne ajută să îl recăpătăm.

Ce anume te-a determinat să aduci schimbarea în viața ta și să-ți găsești echilibrul în tine și nu în alții? Sau care au fost punctele cheie.

Schimbarea n-o face nimeni de dragul schimbării. În general, schimbarea vine într-un moment mai complicat, în care nu ești fericit, în care lucrurile nu merg așa cum vrei, sau poate un moment, o criză din viață, o criză pe care o ai în viață. Sunt foarte puțini oameni care fac schimbarea doar așa: mă trezesc dimineața, viața mea-i perfectă și vreau s-o schimb.

De ce ai schimba-o dacă totul este minunat în viața ta? Evident că veșnic dorim să evoluăm și să facem lucrurile diferite, dar o schimbare de genul aceleia pe care eu am făcut-o a venit în  urma unei crize existențiale, în momentul în care am știut că am depresie și mi-am dat seama că eu sunt singura în măsură să facă ceva și eu sunt singura responsabilă să aibă grijă de sănătatea mea și de mine. Și nimeni nu poate să o facă. Și atâta vreme cât eu nu vreau, nimeni nu mă poate ajuta.

Scriai în cartea ta : „Nu suntem prezenți cu adevărat în acțiunile noastre”. Este unul dintre paragrafele pe care le-am regăsit în „Descoperă-te”, ca o lecție de mindfulness. Accentul pe dezvoltarea personală – simți că  te-a ajutat în plan profesional și personal?

Da, bineînțeles că m-a ajutat foarte tare, pentru că am învățat să fiu prezentă. Și atunci când devii prezentă în viața ta, înțelegi ce ți se întâmplă și te bucuri și trăiești la o altă intensitate, pentru că ești martorul a ceea ce se întâmplă în viața ta și nu ești doar un om care este pierdut în gânduri și se gândește: „Dar ce mi s-a întâmplat astăzi?”, „A, dar trebuia s-o fac pe aia, dar nu îmi mai aduc aminte”.

E un lucru vital să fim prezenți în viețile noastre, pentru că nu poate să fie altcineva prezent în viața noastră și dacă nu o facem, trece viața pe lângă noi și nu participăm la nimic din ce ni se întâmplă.

Lansare carte Andreea Raicu 15 decembrie 2018 (107)

Cum arată o zi din viața ta?

Vrei să îți spun cum a arătat cea de astăzi ? (15 noiembrie 2018).

Pentru că ieri am fost la Iași, tot cu lansarea de carte, m-am culcat destul de târziu pentru că am avut și ceva de lucrat și m-am trezit la ora 5:00 și m-am dus la București, că nu era zbor direct, am ajuns la Cluj, am mai avut lucruri de făcut, am lucrat un pic din cameră, am dormit un pic și am venit la lansare.

În general, zilele mele sunt foarte pline. Încep dimineața la 7:00, cu meditație, un pic de sport, merg la birou, unde am diverse întâlniri, ori în birou, ori în afară, ori am ședințe la birou cu tot felul de proiecte, întâlniri din afară, mai sunt și ședințe foto. Cumva, nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Și mai e multă muncă de echipă.

În ultima vreme am început să fac o școală de business și multe din weekend-uri le petrec la școala de business, cumva, am un program în care nicio zi nu seamană cu cealaltă.

Și totuși, undeva acolo, găsești echilibrul acela de care discutam.

Da, seara, în general după ora 19:00 nu prea mă mai ating de computer și nici de mail-uri. Colegii mei știu că dacă e ceva important mă sună și îmi spun că e ceva de făcut, dar în principiu, încerc, nu îmi iese întotodeauna, să nu mă mai uit la mail-uri. Sunt situații în care trebuie să fac și atunci înțeleg. Și nici în weekend-uri. Cel puțin duminica este o zi pe care mi-o dedic în totalitate și am momente în care nu vreau să vorbesc cu nimeni sau fac lucruri cât se poate de simple pentru că este ziua în care îmi încarc energia, mă încarc cu energie și cumva, mă pregătesc pentru o nouă săptămână și fac, poate, lucrurile de care nu am avut timp de-a lungul celor șase zile.

The Woman are ca slogan pentru anul 2019 Liderii schimbării(Leaders of change). Tu ești un lider al schimbării și aș dori, dacă poți să spui pentru publicul nostru, ce anume reprezintă pentru tine un lider feminin al schimbării?

Știi că sunt lideri înnăscuți și lideri care se învață să fie lideri. Cumva, cred că am fost un lider înnăscut, pentru că îmi aduc aminte că încă de pe stradă, le făceam regulile și spuneam ce trebuie să facă fiecare, după care la școală la fel, am fost comandant de grupă de detașament și când trebuia să devin de unitate nu a mai fost cazul, pentru că s-a terminat ulterior cu comunismul.

Ei, cumva, oamenii au tins să mă urmeze. Și m-a bucurat să știu că pot să inspir mulți oameni, și în același timp, mi-am dat seama că am o responsabilitate foarte mare de a-i inspira în ceva ce ar putea să le aducă ceva bun. Și atunci, unul dintre lucrurile importante pentru mine și pentru tot brandul Andreea Raicu este ca atunci când cineva interacționează cu brandul Andreea Raicu, fie că e vorba de un instagram, un articol, un post pe blog, o emisiune sau un interviu, este să plece cu ceva de la noi. Adică să fie o informație care ori îi pune întrebări, ori îl face să se gândească la cum trăiește, ori îi dă ceva care-l ajută.

(TO BE CONTINUED)

sursă  foto: Florina Russu, Educational Events Photographer