Anda Zota, Editor-in-Chief igloo și arhitect, activează în calitate de arhitect începând din anul 2016. Expresia artistică a fost pentru ea o curiozitate intuitivă căreia i s-a lăsat pradă și nu s-a întrebat niciodată prea serios de unde provine. Dar niciodată nu și-a imaginat că ar putea să fie altceva decât arhitect. Încă din copilărie a avut o vizibilă înclinație spre artă, în variatele sale forme.
„Cred că apetența pentru frumos mi-a fost stârnită de toate revistele de modă ale mamei pe care le răsfoiam.”
Ea păstrează, încă și astăzi, o colecție impresionantă de reviste Vogue și Elle aduse din Statele Unite de mătușa sa în anii ’90, cu ajutorul cărora și-a educat mult cultura vizuală. Nu după mult timp, a început să deseneze, să picteze, să danseze, să croiască. Și pe toate le-a învățat de la personaje cheie care au ajutat-o să-și rafineze gusturile.
Așa se face că, atunci când a fost pusă față în față cu admiterea de la facultate, răspunsul ei a fost unul simplu și clar: arhitectura și nimic altceva pe lângă. „Am știut tot timpul că locul meu e acolo și chiar așa a și fost”, spune Anda. În acest interviu ne-a împărtășit mai multe despre cum s-a dezvoltat de la momentul începerii studiilor în arhitectură, până astăzi.
Care ai spune că este punctul în care se întâlnesc arhitectura, designul de interior și stilismul de interior?
Pentru mine au fost meserii diferite, pe care a trebuit să le învăț de la 0. E clar că lucrul cu spațiul, cu compoziția volumetrică, lumina și materialitatea sunt puncte comune, dar sistemul de valori pe care-l aplici atunci când practici arhitectură, design de interior sau set design poate fi complet diferit.
Cum s-au conturat primele semne ale interesului tău pentru arhitectură și design și, respectiv, parcursul tău în arhitectură?
În glumă, familia mea spunea că o moștenesc pe străbunica, o femeie extrem de preocupată de tot ce reprezintă frumosul. Dacă e așa, mă consider norocoasă să duc asta mai departe.
A existat vreun moment, în procesul punerii bazelor carierei tale ca arhitect, când ai luat în calcul și explorat și alte arii de activitate?
Singurul moment când m-am întâlnit cu ideea de a-mi imagina și un alt parcurs pentru cariera mea a fost admiterea de la facultate. Colegii mei aplicau pentru mai multe facultăți – părea o decizie logică având în vedere că toate universitățile organizau concursurile în vară, iar la arhitectură admiterea era abia în septembrie.
Dacă nu erai admis, probabil că te-ar fi așteptat un an sabatic. Chiar și așa, în ciuda tuturor sfaturilor de la prieteni și familie, am decis că singurul concurs de admitere la care voi participa va fi la arhitectură.
Care este cel mai important lucru pentru care simți că arhitectura îți oferă un mijloc pentru a-l exprima?
Cred că cel mai mult îmi place studiul volumetric și lucrul cu materialele – e vizibil în toate proiectele pe care le-am făcut. De exemplu, ultimul proiect pe care l-am realizat alături de Ioana Chifu și Onar Stănescu, arhitecții Muro Muro, a pus în operă o viziune foarte onestă asupra raportării la spațiu și la material. Este vorba de Bar Ton, primul listening bar din România (care urmează să fie deschis în foarte curând).
Ce aduce arhitectura în societate și din ce derivă importanța acesteia? I se acordă arhitecturii îndeajuns de multă importanță în România?
Din păcate, arhitectura nu mai este starul artelor, precum obișnuia să fie.
Nu se întâmplă asta doar în România, ci și la nivel internațional: arhitectul a pierdut din încredere în delirul consumerist și capitalist pe care îl trăim.
În România e, probabil, cu atât mai dificil cu cât perioada comunismului a pus o amprentă puternică asupra profesiei. Chiar studiam asta zilele trecute în cercetările publicate de Ana Maria Zahariade.
Cum ai spune că se materializează și distinge designul contemporan? Ce este cercetarea curatorială și cum se împletește ea cu activitatea ta în calitate de arhitect, designer de interior și stilist de interior?
Totul a început cu platforma aktuell, pe care am fondat-o în 2019. Pe atunci mă preocupa intens a înțelege ce calități oferă arhitecturii acest atribut de a fi actuală, mai ales având în vedere că arhitectura trăiește mult timp după ce șantierul a fost, practic, încheiat.
Gândul ăsta mi-a deschis apetitul pentru cercetarea curatorială pentru aktuell – e un proces continuu, chiar dacă momentan e într-o mică pauză. Apoi, tot setul de instrumente pe care l-am câștigat prin aktuell îl folosesc acum la igloo, iar toate proiectele studiate devin în definitiv referințe pentru munca mea de arhitect. Cercul se închide perfect.
Stilul creațiilor tale este etichetat ca fiind eclectic, dar este adesea influențat de designul modern german și italian. Cum se conturează creațiile unui arhitect, designer de interior și stilist de interior care are un stil eclectic?
Am simțit să spun asta pentru că i-am studiat mult în școală pe Peter Behrens, Mies van der Rohe, Bruno Taut, Walter Gropius sau Carlo Scarpa, Aldo Rossi, Paolo Portoghesi (să numesc câțiva). Cred că mi-au influențat viziunea, deși nu am avut niciodată răgaz să decantez conștient asta.
Indiferent de influențele stilistice care se fac remarcate mai pregnant în activitatea ta ca arhitect, ceea ce te ghidează este creativitatea, atenția la detalii și capacitatea ta de a avea o privire de ansamblu asupra proiectelor în care ești implicată. Cum aduci toate aceste caracteristici în activitatea ta în calitate de Editor-in-Chief al publicației igloo? Care este firul roșu care te ghidează în acest rol pe care-l ai?
Toate preocupările mele se completează perfect în rolul pe care îl am la igloo. Faptul că pot scrie despre arhitectură, că pot cunoaște și colabora cu personalități care m-au inspirat de-a lungul timpului e absolut fascinant: astfel, pentru mine igloo nu e doar un alt job, a devenit o pasiune activă. Sper că se vede asta.
Care este nevoia de pe piața presei românești căreia îi răspunde publicația igloo în momentul de față?
Nu cred că ne-am propus să fim vreodată un trust de presă în adevăratul sens al cuvântului. Suntem, mai degrabă, o redacție mică, un grup de oameni uniți de o idee comună: de a valorifica arhitectura locală și de a contribui la educarea publicului în domeniile conexe arhitecturii. Iar asta ne-a oferit pe parcursul celor peste 20 de ani de existență (22 chiar!) o paletă foarte largă de cititori.
Cum ai descrie punctul în care reușesc să se întâlnească scrisul și arhitectura / designul?
Scrisul mă ajută să fiu structurată în gândire, să ofer limpezime și anvergură gândurilor mele sau proiectelor asupra cărora mă aplec.
E, mai degrabă, un instrument prin care transmit publicului larg valorile pe care le consider relevante în arhitectură.
Din toată experiența ta de până acum, care simți că este un subiect referitor la arhitectură și design căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție decât îi este oferită în momentul de față?
Anul trecut am pornit o rubrică în revistă care se numește Spațiu Public Ro, care reprezenta viziunea mea optimistă asupra schimbărilor din ultimii ani, pe care le-am observat și cărora am vrut să le ofer a round of applause. Mi-am dat seama că sunt încă exemple insulare, mi-ar plăcea să avem mai multă considerație pentru bunul comun și pentru spațiul public. Mi-ar plăcea să avem orașe mai frumoase…
Cum ai descrie vocea care o caracterizează pe Anda Zota, jurnalista, în urma ultimilor ani? Reprezintă scrisul, pentru tine, o manieră de a fi vocală? Indiferent de locul pe care-l ocupă scrisul în viața ta, ne-ar face plăcere să aflăm mai multe despre relația pe care simți că o ai cu acesta.
Scrisul e deopotrivă o oglindă către public și una către mine, vocal și introspect. Mă intrigă și fascinează asta.
Cum am putea să ne educăm astfel încât să reușim să creăm, în jurul nostru, un spațiu care să ne consolideze și mențină starea de bine?
Un prim pas ar fi să avem încredere în profesioniștii noștri: în arhitecți pe care să-i comisionăm și în ale căror valori să credem.
Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la arhitectură și design, care ar fi acesta și de ce? Dar cu privire la scris?
– Ieftin nu înseamnă niciodată mai bun.
– Întotdeauna durează cinci minute să scrii textul ăla la despre care te documentezi non-stop de trei săptămâni.
Ce spune arhitectura Bucureștiului despre oraș: Nepăsare.
În ce fel se diferențiază cititorii publicației igloo din online, față de cei care cumpără revista în print: Entuziasm pentru arhitectură.
Arhitectul care te inspiră: De unde să încep?
Cum arată apartamentul visurilor tale: Veți vedea în curând.
Un vis încă neîndeplinit: Să mă mut pentru jumătate de an la New York.
Ce muzică asculți atunci când creezi: Am pe repeat cel mai recent album al Sign Libra, Closer to the Equator.
Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi comandată aici.
Credit foto copertă: Cornel Lazia
–
Editor: Carina-Marisa Cichi
