Cea de-a XII-a ediție a DIPLOMA Show, festivalul dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri din România, organizat de The Institute, prezentat de UniCredit Bank și coprodus de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, revine între 3 și 12 octombrie într-un cadru emblematic: Hanul Gabroveni, sediul ARCUB, un spațiu de patrimoniu cu rezonanță culturală pentru București.
Record de înscrieri la DIPLOMA Show 2025 – Anul acesta, festivalul atinge un nou prag al reprezentativității în scena creativ-vocațională: 630 de lucrări înscrise pe 20 de specializări, un record în istoria evenimentului. Proiectele înscrise provin de la 18 universități din 9 orașe din toată țara, și sunt evaluate de un board creativ format din 50 de profesioniști de renume din industriile culturale și creative, printre care: Andrei Șerbescu, Adela Maria Marius, Ovidiu Mureșanu, Roman Tolici, Megan Dominescu, Raul Oprea (Saddo), Eliza Yokina, Mihnea Ghilduș, Maria Duda, Bogdan Rața, Velica Panduru și mulți alții.
Hanul Gabroveni: de la ruină la reper cultural – Noua locație centrală a festivalului este Hanul Gabroveni, sediul ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. În inima Centrului Vechi, Hanul Gabroveni spune o poveste de aproape trei secole, transformată astăzi într-un model de reconversie inteligentă și sustenabilă a patrimoniului. Redeschis în 2014 ca sediu al ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, hanul a fost restaurat cu grijă și transformat într-un spațiu cultural viu, deschis ideilor, publicului și artiștilor. După decenii de declin, incendii și degradare, salvarea acestui monument istoric a însemnat nu doar recuperarea unui reper arhitectural al orașului, ci și redarea către comunitate a unui loc cu vocație creativă. Restaurarea Hanului Gabroveni este astăzi un exemplu de bune practici în reabilitarea patrimoniului, o dovadă că tradiția poate merge mână în mână cu cultura contemporană. Cu săli de spectacole, expoziții, ateliere și evenimente, Hanul Gabroveni este mai mult decât o clădire salvată: este un spațiu de întâlnire între istorie și prezent, între comunitate și creație.
„Ne bucurăm să găzduim ediția de anul acesta a DIPLOMA Show la Hanul Gabroveni, sediul ARCUB și un spațiu cu valoare istorică și arhitecturală aparte, care devine astfel parte dintr-un dialog între patrimoniu și noile generații de creatori. DIPLOMA este un eveniment care vorbește direct tinerilor, iar prezența sa la ARCUB este o continuare firească a strategiei ARCUB de deschidere spre noile generații și o oportunitate de a readuce în atenția publicului valoarea acestui monument istoric din inima Bucureștiului” – Mihaela Păun, director ARCUB.
Un program care apropie tinerii creatori de public – Pe lângă expoziția centrală, festivalul va include în 2025 o serie de formate care contribuie la apropierea dintre noile generații de creativi și publicul larg: tururi ghidate, o seară de networking dedicată expozanților și boardului creativ, petreceri, dar și un târg de artă și design unde vizitatorii pot achiziționa lucrări semnate de o parte dintre expozanți.
Înscrieri deschise pentru REGEN Z – Young Sustainable Design Contest – ASAP România și DIPLOMA Show au lansat REGEN Z – Young Sustainable Design Contest, un concurs de proiecte destinat studenților preocupați de sustenabilitate. Proiectele vor fi jurizate de Ioana Ciolacu, Alexe Popescu și Brîndușa Tudor, iar câștigătorii vor avea șansa să își prezinte proiectele într-o expoziție capsulă, parte din programul festivalului de anul acesta.
Festivalul DIPLOMA Show are loc între între 3 și 12 octombrie 2025la București – Pe parcursul a zece zile, publicul va avea ocazia să descopere lucrările de diplomă ale noii generații de absolvenți din domeniile artelor plastice, designului, arhitecturii, scenografiei și nu numai. Programul evenimentului este conceput astfel încât să ofere o experiență complexă, incluzând expoziții tematice, tururi ghidate, sesiuni de networking, un târg dedicat artei și designului, precum și petreceri care celebrează creativitatea tinerilor artiști.
Design curatorial semnat de Attila Kim Architects
Spațiul expozițional din Hanul Gabroveni va fi amenajat de Attila Kim Architects, birou de arhitectură cu experiență amplă în design expozițional și curatoriat cultural, partener de încredere al DIPLOMA Show în ultimele ediții.
Mai multe informații despre programul complet al festivalului și accesul publicului vor fi anunțate în curând pe paginile de social media de aici și aici sau pe site-ul evenimentului, aici.
De la faleze abandonate la forturi uitate în estuare, RDW Young Design 2025 propune nu doar proiecte, ci manifestări de viziune și curaj.
Între 16 și 25 mai, Bucureștiul devine scena principală a creativității, transformându-se, prin Romanian Design Week 2025, într-un oraș al designului, al ideilor și al dialogului cultural. Cu peste 150 de organizații implicate și un program structurat în șase formate dedicate designului contemporan și viitorului acestuia, RDW propune o ediție de referință: una care reflectă diversitatea și vitalitatea creativității românești. Organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank, festivalul celebrează colaborarea, sustenabilitatea și forța ideilor capabile să transforme orașul, oferind publicului o experiență urbană complexă.
În acest cadru, RDW Young Design revine cu aceeași misiune: să susțină vocile emergente din arhitectură, design și arte aplicate, oferind spațiu, vizibilitate și validare celor care gândesc altfel. Dedicat tinerilor creatori selectați din cadrul DIPLOMA Show 2024, acest format aduce în prim-plan idei curajoase, proiecte vizionare și soluții care reimaginează arhitectura și designul în cheie contemporană. RDW Young Design este spațiul unde creativitatea de mâine își face loc astăzi, cu forță, responsabilitate și pasiune. Într-o țară în care marile orașe românești rămân prinse între ruine industriale și mall-uri, între case moștenite și blocuri de carton, aceste noi voci sunt importante. Pentru că ele nu vin să repete, ci să reconfigureze. Nu să copieze modelele consacrate, ci să propună altele noi.
Anul acesta, tinerii arhitecți prezentați la RDW Young Design nu vorbesc doar despre formă sau funcțiune. Vorbesc despre orașe abandonate, comunități ignorate, patrimoniu risipit. Proiectele lor sunt, înainte de toate, acte de activism: confesiuni despre trecut și promisiuni că viitorul încă poate fi construit cu sens, grijă și fără compromis.
Formatul RDW Young Design, prezentat de UniCredit Bank, susținut de Institutul Cultural Român și partenerul energiei creative, Pepsi, este scena unde generația tânără își afirmă vocea, își caută formele și își pune amprenta asupra viitorului creativ.
Regenerare, nu gentrificare
Alexandra Mocioiu vine cu o propunere de reconectare între oraș și fluviu: faleza din Drobeta-Turnu Severin și un șantier naval abandonat pot deveni spații vii, nu doar “teme de proiect”. Viziunea Alexandrei are ceva ce lipsește adesea din masterplanuri: empatie.
Dumitrescu Georgiana-Iulia refuză tăcerile convenționale dintre arhitectură și mediu. Restaurarea unei cherhanale din Delta Dunării devine pretext pentru o întrebare esențială: cum construim fără să cucerim? Proiectul său este o pledoarie pentru modestie în fața peisajului natural, o calitate rară în practica arhitecturală autohtonă.
Piața, școala, casa: spații vechi, nevoi noi
Gabriela Udrea privește Piața de Flori „George Coșbuc” nu ca pe un simplu spațiu comercial, ci ca pe un organism viu al orașului. Reimaginarea acestui loc simbolic nu elimină trecutul, ci îl înrămează într-un viitor în care comunitatea revine în centrul arhitecturii.
La polul educațional, Maria Mădălina Avram înțelege că arhitectura școlii de azi nu mai poate fi despre bănci aliniate și culoare sterile. Proiectul ei despre adaptarea spațiilor de învățare e un răspuns lucid la o întrebare ignorată de decenii: cum arată un mediu care sprijină copilul, nu îl disciplinează?
Trecutul nu e o povară, ci o platformă
Barbu Vlad Andrei își asumă o direcție dificilă: reconversia unui monument istoric din București într-un hub creativ. Nu e vorba doar de restaurare, ci de restaurarea unei legături: între patrimoniu și noile generații. Proiectul lui e o lecție despre cum moștenirea culturală poate deveni infrastructură vie.
Letiția Cristiana Untaru merge mai adânc, în rădăcinile gospodăriei oltenești, căutând acolo nu doar estetica unei tradiții, ci puterea ei comunitară. Propunerea Letiției nu e nostalgică, ci profund politică: refacem țesutul rural, nu doar îl expunem în muzeu.
Sbîrcea Vlad-Robert propune o punte peste timp, refăcând legătura dintre un sit arheologic și orașul de azi. Proiectul său e un gest de reparație urbană, dar și de recunoștință față de un trecut care, de prea multe ori, e îngropat sub asfalt.
Și totuși, viitorul e sub apă
Apoi vine Flaviana Luga, cu cel mai radical dintre proiecte: transformarea fortului Red Sand într-un muzeu subacvatic. Da, subacvatic. Astfel, Flaviana ne obligă să coborâm adânc în memorie, în spațiu, în sens. Ea nu doar proiectează. Ea provoacă.
Toți acești tineri arhitecți sunt mai mult decât absolvenți. Sunt arhitecți de realitate. Iar realitatea pe care o propun e una în care orașul nu mai e un câmp de luptă între dezvoltatori și visători, ci un teritoriu comun, deschis, negociat cu inteligență și respect.
RDW Young Design 2025 nu e doar o platformă. Este o declarație: viitorul arhitecturii românești aparține celor care nu se tem să pună întrebările grele. Care construiesc nu doar proiecte sau clădiri, ci relații. Nu doar forme, ci viziuni. Acesta e poate cel mai curajos lucru: Să visezi, dar cu plan de situație.
Organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank, festivalul celebrează colaborarea, sustenabilitatea și forța ideilor capabile să transforme orașul, oferind publicului o experiență urbană complexă, în care designul nu doar decorează, ci sparge tipare și creează legături autentice.
Program & acces
Festivalul poate fi explorat în fiecare zi prin cele peste 140 de evenimente răspândite în tot orașul și în cele 3 spații cheie ale acestei ediții: clădirea fostului restaurant CINA (Benjamin Franklin 10), parterul Galeriei Naționale a Muzeului Național de Artă al României și Casa Fratelii, situată pe Strada Episcopiei, 9.
Accesul la festival diferă în funcție de spațiul expozițional. Pentru expozițiile din fosta clădire Cina, biletele sunt disponibile online lahttps://bilete.romaniandesignweek.ro, cu o reducere de 50% pentru participanții care achită cu un card Mastercard emis de UniCredit Bank. Studenții beneficiază de 50% reducere pentru biletele achiziționate la fața locului, în baza carnetului de student vizat, iar elevii, pensionarii și persoanele cu dizabilități au acces gratuit. Facilitățile pentru elevi și studenți sunt oferite cu sprijinul partenerului principal al festivalului, UniCredit Bank.
Accesul în spațiul de la Casa Fratelli este liber, fără bilet, în limita locurilor disponibile. Pentru Muzeul Național de Artă al României (MNAR), accesul se face pe baza biletului de vizitare al muzeului, care se achiziționează exclusiv de la fața locului. Acesta este un bilet diferit de cel folosit pentru accesul în spațiul de la Cina.
Colectia de merch T Show Collection by UniCredit Bank x RDW este disponibilă la căsuța din curtea CINA, iar broșura festivalului, care conține toate informațiile necesare despre program și locații, poate fi găsită în toate cele trei spații-cheie RDW: clădirea fostului restaurant CINA (Benjamin Franklin 10), parterul Galeriei Naționale a Muzeului Național de Artă al României (Calea Victoriei nr. 49–53) și Casa Fratelii, situată pe Strada Episcopiei, 9.
Un proiect colectiv, susținut de o comunitate extinsă
Atât organizațiile participante la festival, cât și partenerii Romanian Design Week, reflectă filozofia colaborativă a festivalului, contribuind împreună la construirea unei ediții care sprijină creativitatea locală și dialogul internațional – de la partenerul principal UniCredit Bank, la susținerea oferită de Ministerul Culturii, Primăria Municipiului București prin ARCUB- Centrul Cultural al Municipiului București, Institutul Cultural Român, Primăria Sectorului 1, și până la implicarea activă a unor branduri din mediul privat, precum IQOS, Rompetrol, Mega Mall, Promenada, NEPI Rockcastle, Rețeaua de Sănătate Regina Maria, Pepsi, Purcari, Kozel, Raffaello și 5 to go.
Romanian Design Week este parte din rețeaua internațională World Design Weeks. Romanian Design Week este un proiect The Institute.
Prezentat de: UniCredit Bank Proiect cultural finanțat de: Ministerul Culturii Cu sprijinul: Primăria Municipiului București prin ARCUB- Centrul Cultural al Municipiului București Partener cultural: Institutul Cultural Român Parteneri: IQOS, Rompetrol, Mega Mall, Promenada, NEPI Rockcastle, Rețeaua de Sănătate Regina Maria, Pepsi, Purcari, Kozel, Raffaello Susținut de: Primăria Sectorului 1
Parteneri expoziționali: Ordinul Arhitecților din România- Filiala Teritorială București, Anuala de Arhitectură Bucuresti, Faber, Beta – Bienala de arhitectură din Timișoara, Asociația Artiștilor Lutieri din România, Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week, Ordinul Arhitecților din România, Filiala Teritorială Timiș, Local Design Circle, Transylvanian Design Week, Ordinul Arhitecților din România Filiala Brașov-Covasna-Harghita, Human ± Nature Co-lab, Baza. Deschidem Orașul, Studio An An, Ambasada Regală a Danemarcei, Ambasada Spaniei la București, Instituto Cervantes București, Institutul Francez din România, Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, Ambasada Suediei, Oficiul Național de Turism al Austriei, Centrul Ceh București, Ambasada Italiei, Institutul Italian de Cultură, Italian Trade Agency, ARTCOR, Project1, Intro & Vitra, Retros Gallery, Fratelli XX, Muzeul Național de Artă al României
Parteneri media strategici: PRO TV, Kiss FM, Euromedia, YOOH Parteneri media: Radio România Cultural, Igloo, Haute Culture, Revista BIZ, Revista Zeppelin, Molecule F, Designist, Modernism, feeder.ro, munteanurecomandă.ro, Propagarta, Revista Atelierul, IQads, RADOR, Agerpres, Zile și Nopți, Spotmedia, PRwave, Glamour, The Woman, Happening, Arthood, Metropolis, ALIST Magazine, Dreamingof.net, Les Dedans, RIDA Magazine
Partener comunicare: 5 to go Echipa de creație: Claudia Draghia, Sebastian Pren Campanie advertising: Gavrilă & Asociații Design expozițional CINA & RDW & The City: Atilla Kim Architects Parteneri digitali: Land of Web
Partener de ticketing: Entertix Partener monitorizare: MediaTrust
Despre The Institute The Institute își proune să contribuie la procesul de modernizare a României prin promovarea industriilor culturale și creative, precum și a societatii civile. Cu o experiență de peste 25 de ani, The Institute a construit o comunitate formată din antreprenori, profesioniști și publicul pasionat de industriile creative din România. Prin toate inițiativele sale, sprijină interesele comunității creative în relația cu instituțiile statului și cu organizații internaționale, contribuind la dezvoltarea unei infrastructuri solide pentru antreprenoriatul creativ atât la nivel național, cât și internațional. Este fondator al Romanian Design Week, al festivalului DIPLOMA Show, al Galei Societății Civile, Internetics, Cartierul Creativ, combinat.ro și inițiator al ASAP România.
Anda Zota, Editor-in-Chief igloo și arhitect, activează în calitate de arhitect începând din anul 2016. Expresia artistică a fost pentru ea o curiozitate intuitivă căreia i s-a lăsat pradă și nu s-a întrebat niciodată prea serios de unde provine. Dar niciodată nu și-a imaginat că ar putea să fie altceva decât arhitect. Încă din copilărie a avut o vizibilă înclinație spre artă, în variatele sale forme.
„Cred că apetența pentru frumos mi-a fost stârnită de toate revistele de modă ale mamei pe care le răsfoiam.”
Ea păstrează, încă și astăzi, o colecție impresionantă de reviste Vogue și Elle aduse din Statele Unite de mătușa sa în anii ’90, cu ajutorul cărora și-a educat mult cultura vizuală. Nu după mult timp, a început să deseneze, să picteze, să danseze, să croiască. Și pe toate le-a învățat de la personaje cheie care au ajutat-o să-și rafineze gusturile.
Așa se face că, atunci când a fost pusă față în față cu admiterea de la facultate, răspunsul ei a fost unul simplu și clar: arhitectura și nimic altceva pe lângă. „Am știut tot timpul că locul meu e acolo și chiar așa a și fost”, spune Anda. În acest interviu ne-a împărtășit mai multe despre cum s-a dezvoltat de la momentul începerii studiilor în arhitectură, până astăzi.
Credit foto: Andreea Castriș
Care ai spune că este punctul în care se întâlnesc arhitectura, designul de interior și stilismul de interior?
Pentru mine au fost meserii diferite, pe care a trebuit să le învăț de la 0. E clar că lucrul cu spațiul, cu compoziția volumetrică, lumina și materialitatea sunt puncte comune, dar sistemul de valori pe care-l aplici atunci când practici arhitectură, design de interior sau set design poate fi complet diferit.
Cum s-au conturat primele semne ale interesului tău pentru arhitectură și design și, respectiv, parcursul tău în arhitectură?
În glumă, familia mea spunea că o moștenesc pe străbunica, o femeie extrem de preocupată de tot ce reprezintă frumosul. Dacă e așa, mă consider norocoasă să duc asta mai departe.
A existat vreun moment, în procesul punerii bazelor carierei tale ca arhitect, când ai luat în calcul și explorat și alte arii de activitate?
Singurul moment când m-am întâlnit cu ideea de a-mi imagina și un alt parcurs pentru cariera mea a fost admiterea de la facultate. Colegii mei aplicau pentru mai multe facultăți – părea o decizie logică având în vedere că toate universitățile organizau concursurile în vară, iar la arhitectură admiterea era abia în septembrie.
Dacă nu erai admis, probabil că te-ar fi așteptat un an sabatic. Chiar și așa, în ciuda tuturor sfaturilor de la prieteni și familie, am decis că singurul concurs de admitere la care voi participa va fi la arhitectură.
Care este cel mai important lucru pentru care simți că arhitectura îți oferă un mijloc pentru a-l exprima?
Cred că cel mai mult îmi place studiul volumetric și lucrul cu materialele – e vizibil în toate proiectele pe care le-am făcut. De exemplu, ultimul proiect pe care l-am realizat alături de Ioana Chifu și Onar Stănescu, arhitecții Muro Muro, a pus în operă o viziune foarte onestă asupra raportării la spațiu și la material. Este vorba de Bar Ton, primul listening bar din România (care urmează să fie deschis în foarte curând).
Credit foto: Codruț Sebastian Neguț
Ce aduce arhitectura în societate și din ce derivă importanța acesteia? I se acordă arhitecturii îndeajuns de multă importanță în România?
Din păcate, arhitectura nu mai este starul artelor, precum obișnuia să fie.
Nu se întâmplă asta doar în România, ci și la nivel internațional: arhitectul a pierdut din încredere în delirul consumerist și capitalist pe care îl trăim.
În România e, probabil, cu atât mai dificil cu cât perioada comunismului a pus o amprentă puternică asupra profesiei. Chiar studiam asta zilele trecute în cercetările publicate de Ana Maria Zahariade.
Cum ai spune că se materializează și distinge designul contemporan? Ce este cercetarea curatorială și cum se împletește ea cu activitatea ta în calitate de arhitect, designer de interior și stilist de interior?
Totul a început cu platforma aktuell, pe care am fondat-o în 2019. Pe atunci mă preocupa intens a înțelege ce calități oferă arhitecturii acest atribut de a fi actuală, mai ales având în vedere că arhitectura trăiește mult timp după ce șantierul a fost, practic, încheiat.
Gândul ăsta mi-a deschis apetitul pentru cercetarea curatorială pentru aktuell – e un proces continuu, chiar dacă momentan e într-o mică pauză. Apoi, tot setul de instrumente pe care l-am câștigat prin aktuell îl folosesc acum la igloo, iar toate proiectele studiate devin în definitiv referințe pentru munca mea de arhitect. Cercul se închide perfect.
Stilul creațiilor tale este etichetat ca fiind eclectic, dar este adesea influențat de designul modern german și italian. Cum se conturează creațiile unui arhitect, designer de interior și stilist de interior care are un stil eclectic?
Am simțit să spun asta pentru că i-am studiat mult în școală pe Peter Behrens, Mies van der Rohe, Bruno Taut, Walter Gropius sau Carlo Scarpa, Aldo Rossi, Paolo Portoghesi (să numesc câțiva). Cred că mi-au influențat viziunea, deși nu am avut niciodată răgaz să decantez conștient asta.
Indiferent de influențele stilistice care se fac remarcate mai pregnant în activitatea ta ca arhitect, ceea ce te ghidează este creativitatea, atenția la detalii și capacitatea ta de a avea o privire de ansamblu asupra proiectelor în care ești implicată. Cum aduci toate aceste caracteristici în activitatea ta în calitate de Editor-in-Chief al publicației igloo? Care este firul roșu care te ghidează în acest rol pe care-l ai?
Toate preocupările mele se completează perfect în rolul pe care îl am la igloo. Faptul că pot scrie despre arhitectură, că pot cunoaște și colabora cu personalități care m-au inspirat de-a lungul timpului e absolut fascinant: astfel, pentru mine igloo nu e doar un alt job, a devenit o pasiune activă. Sper că se vede asta.
Credit foto: Vlad Patru
Care este nevoia de pe piața presei românești căreia îi răspunde publicația igloo în momentul de față?
Nu cred că ne-am propus să fim vreodată un trust de presă în adevăratul sens al cuvântului. Suntem, mai degrabă, o redacție mică, un grup de oameni uniți de o idee comună: de a valorifica arhitectura locală și de a contribui la educarea publicului în domeniile conexe arhitecturii. Iar asta ne-a oferit pe parcursul celor peste 20 de ani de existență (22 chiar!) o paletă foarte largă de cititori.
Cum ai descrie punctul în care reușesc să se întâlnească scrisul și arhitectura / designul?
Scrisul mă ajută să fiu structurată în gândire, să ofer limpezime și anvergură gândurilor mele sau proiectelor asupra cărora mă aplec.
E, mai degrabă, un instrument prin care transmit publicului larg valorile pe care le consider relevante în arhitectură.
Din toată experiența ta de până acum, care simți că este un subiect referitor la arhitectură și design căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție decât îi este oferită în momentul de față?
Anul trecut am pornit o rubrică în revistă care se numește Spațiu Public Ro, care reprezenta viziunea mea optimistă asupra schimbărilor din ultimii ani, pe care le-am observat și cărora am vrut să le ofer a round of applause. Mi-am dat seama că sunt încă exemple insulare, mi-ar plăcea să avem mai multă considerație pentru bunul comun și pentru spațiul public. Mi-ar plăcea să avem orașe mai frumoase…
Cum ai descrie vocea care o caracterizează pe Anda Zota, jurnalista, în urma ultimilor ani? Reprezintă scrisul, pentru tine, o manieră de a fi vocală? Indiferent de locul pe care-l ocupă scrisul în viața ta, ne-ar face plăcere să aflăm mai multe despre relația pe care simți că o ai cu acesta.
Scrisul e deopotrivă o oglindă către public și una către mine, vocal și introspect. Mă intrigă și fascinează asta.
Cum am putea să ne educăm astfel încât să reușim să creăm, în jurul nostru, un spațiu care să ne consolideze și mențină starea de bine?
Un prim pas ar fi să avem încredere în profesioniștii noștri: în arhitecți pe care să-i comisionăm și în ale căror valori să credem.
Credit foto: Vlad Patru
Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la arhitectură și design, care ar fi acesta și de ce? Dar cu privire la scris?
– Ieftin nu înseamnă niciodată mai bun.
– Întotdeauna durează cinci minute să scrii textul ăla la despre care te documentezi non-stop de trei săptămâni.
Ce spune arhitectura Bucureștiului despre oraș: Nepăsare.
În ce fel se diferențiază cititorii publicației igloo din online, față de cei care cumpără revista în print: Entuziasm pentru arhitectură.
Arhitectul care te inspiră: De unde să încep?
Cum arată apartamentul visurilor tale: Veți vedea în curând.
Un vis încă neîndeplinit: Să mă mut pentru jumătate de an la New York.
Ce muzică asculți atunci când creezi: Am pe repeat cel mai recent album al Sign Libra, Closer to the Equator.
Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi comandată aici.
DIPLOMA este singurul festival din România dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri, iar lucrările vor fi expuse pentru public în perioada 08-17 octombrie 2021, la Combinatul Fondului Plastic din București.
Am interveviat pe parcursul festivalului artiste participante la ediția a VIII-a, iar în materialul de astăzi le prezentăm pe Catinca Joița și Iulia Rădoescu, vorbind despre două domenii conexe: arhitectură și scenografie.
Catinca Joița este absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Aceasta participă la secțiunea „Arhitectură” cu un proiect intitulat „ground_ing – O experiență rurală în Buciumeni, Dâmbovița”, caracteristica dominantă a acestuia fiind acoperișul așezat pe Situl „Podul lui Toacă”, situat lângă Buciumeni, într-o manieră liniară, ca metaforă a decolării sau aterizării. Proiectul își propune crearea de experiențe unice, oferind o varietate de funcțiuni: prelucrarea fructelor, restaurant, cazare, grajduri și centru de planorism.
Un punct de fascinație pentru Catinca este reprezentat de arhitectura rulală, conexiunea ei cu acest subiect fiind modelată de timpul petrecut la țară, în vacanțele de vară. Consideră că un arhitect poate trezi admirația pentru zona rurală prin: integrarea elementelor specifice locului – lumina, contextul natural și materialele locale și prin construirea unui spațiu creator de experințe, creând o legătură între vizitator și context. Este de părere că arhitecții pot răspunde și unor probleme mai largi prin transformarea unor spații lipsite de viață și cultură în ceva cât mai atractiv.
Catinca ține la componenta sustenabilității pe care încearcă so o includă în lucrările sale și a cărei nevoie de integrare consideră că se va simți din ce în ce mai acut în arhitectură. „Cred că este de datoria unui arhitect să integreze această componentă în lucrările sale, dar și să își familiarizeze clienții cu beneficiile ei pe termen lung”, ne-a mărturisit ea.
Catinca Joița
Iulia Rădoescu este absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. În cadrul DIPLOMA 2021, aceasta participă la categoria „Scenografie” cu lucrarea „SUB PREȘ”, proiectul urmărind să spargă canoanele specifice teatrului tradițional, propriu unui astfel de text.
Deși și-a început studiile în domeniul arhitecturii, profesorul ei de atelier, Octavian Neculai – scenograf și arhitect, este cel care a apropiat-o de scenografie. Vede arhiectura ca mediul prin care se construiește în jurul omului și al nevoilor sale și consideră că în teatru această nevoie e acoperită prin același mecanism care să contureze un spațiu imaginat și anume – scenografia. Pentru ea, îmbunarea celor două domenii este mai mult decât necesară, menționând că arhitectura trebuie adaptată timpului, locului și omului, iar în scenografie este necesar să ții cont de legile fizicii.
Crede că un scenograf vede dincolo de cuvinte, iar aprecierea acestei profesii se face prin.. tăcere. „Atunci când, după un spectacol, publicul nu remarcă prezența decorului și a costumelor, a textului ori a fețelor cunoscute ale actorilor, ci doar se scaldă în emoții și senzații, abia atunci un spectacol este reușit.”, a adăugat Iulia.
Iulia Rădoescu
Sentimente la aflarea veștii cu privire la participarea la DIPLOMA 2021
„M-am bucurat, pentru că țin foarte mult la situl ales. Cred că mai mult îmi doream ca oamenii să afle despre acest loc care, pentru mine, este special; voiam, de asemenea, ca mesajul lucrării să se transmită mai departe – acela că orice sat poate fi (re)adus la viață prin fructificarea valorilor locale.” – Catinca Joița, despre experiența DIPLOMA 2021.
„ground_ing – O experiență rurală în Buciumeni, Dâmbovița”, Catinca Joița
„Sunt încântată că lucrarea mea a fost selectată, dar mă simt normal. Spun normal, pentru că văd DIPLOMA ca pe o expoziție care aduce în fața publicului larg evaluarea obiectivă a facultăților creative și vocaționale, prin prezentarea lucrărilor de diplomă ale absolvenților.
Este o expoziție aparte, care nu impune un concept, o tematică sau un subiect anume și îi apreciez structura. DIPLOMA este momentul oportun pentru a-mi putea vedea lucrarea de la distanță. Îmi dă mie un timp de răgaz și o distanță fizică între mine și proiectul meu, care mă lasă să îmi apreciez lucrarea, la fel ca un orice alt privitor. Această evaluare este motorul demarării următorului proiect”, ne-a împărtășit Iulia Rădoescu.
„SUB PREȘ”, Iulia Rădoescu
Despre parcursul profesional
Catinca a știut dintotdeauna că vrea să devină arhitect, fascinația pentru acest domeniu pornind încă din copilărie când desena mult, mai ales clădiri și era atrasă de decorațiunile unor case și specificul acestora, dar și dezamăgită de demolarea sau alterarea altora. Deși perioada academică a fost una dificilă pentru ea, Catinca ne-a mărturisit că a dezvoltat o oarecare reziliență și că facultatea a fost esențială în formarea ei profesională, redescoperindu-și atașamentul față de arhitectura de mici dimensiuni, cea rurală.
„ground_ing – O experiență rurală în Buciumeni, Dâmbovița”, Catinca Joița
Iulia a absolvit Facultatea de Arhitectură, iar apoi a urmat cursurile unui master de scenografie. Ne-a mărturisit că nu a întrăznit să viseze niciodată, ci doar a observat ce îi place și ce ar fi dispusă să facă pentru tot restul vieții, adică arhitectură. Vede scenografia ca parte a arhitecturii, astfel că primele studii au ajutat-o la nivelul masteratului, având o bază peste care să adauge noi cunoștințe.
„SUB PREȘ”, Iulia Rădoescu
Sprijinul pentru noua generație
DIPLOMA 2021 este printre primele expoziții la care Iulia participă și despre care aceasta consideră că „marcheazăatât finalul formării academice, cât și începutul profesional”. Totuși, consideră că ar trebui să existe mai multe astfel de expoziții, care să reunească atât absolvenți, cât și studenți pentru că astfel se poate susține formarea acestora.
„SUB PREȘ”, Iulia Rădoescu
Pentru Catinca, premiile au început deja să apară, câștigând împreună cu colegul ei de aterier, Ștefan Palaghia, premiul „Instituțional Excellence” în cadrul concursului UNI Moontrip. În plus, lucrarea sa va fi expusă în cadrul Bienalei de Arhitectură la secțiunea „Diplome – Arhitecți în afirmare”. Deși lucrările sale au fost apreciate, Catinca nu a avut așteptări, muncind doar cu plăcere pentru creațiile sale. De aceeași părere cu colege sa, Catinca consideră că genul acesta de evenimente conferă tinerilor o oportunitate care, în mod contrar, ar fi venit mult mai tărziu și anume expunerea ideilor către un public larg.
„ground_ing – O experiență rurală în Buciumeni, Dâmbovița”, Catinca Joița
Calitățile unui artist
Curiozitate, curaj și imaginație – pentru un scenograf.
„SUB PREȘ”, Iulia Rădoescu
Respectul pentru existent, capacitatea de a-l îmbunătăți, dorința de fi la curent cu ceea ce este nou și răbdarea de a transmite informația mai departe (atât către colegi, cât și către clienți). – pentru un arhitect.
„ground_ing – O experiență rurală în Buciumeni, Dâmbovița”, Catinca Joița
Planuri de viitor
Viitorul sună promițător, noua generație venind cu mult talent, dorință de muncă, dar și respect pentru ceea ce creează.
Deși planurile de viitor nu fac parte din metoda ei de lucru, Iulia ne-a mărturisit că se va lăsa ghidată de instinctele dobândite în arhitectură și totodată fascinată de lumea teatrului, cele mai mari satisfacții fiindu-i aduse tocmai de îmbinarea acestor domenii. Catinca știe că se află la început de drum, așadar își dorește să învețe cât de mult se poate. Ca direcție generală dorește să se dedice revitalizării zonelor rurale.
Mai multe detalii despre DIPLOMA 2021 regăsițiaici.
AWAKE lansează a treia ediție ARTDOOR și competiția de proiecte de instalații arhitecturale de mari dimensiuni.
În acest an, competiția este finanțată din timbrul de arhitectură prin Ordinul Arhitecților din România și Ordinul Arhitecților din România – Sucursala Mureș.
Tema concursului:
Arhitecții sunt încurajați să se inspire din tema festivalului din acest an: #BOHEMIANBLAST
Premiile:
Bugetul alocat pentru fiecare instalație câștigătoare este de până la 3.000 EUR per câștigător.
Criterii de jurizare:
Criteriile de selecție luate în considerare de juriu sunt: originalitatea și creativitatea, conceptul, impactul, fezabilitatea. Orice aplicant sau grup de arhitecți poate prezenta mai multe propuneri. Artiștii trebuie să evite deteriorarea mediului și toate materialele folosite trebuie să poată rezista la condiții meteorologice grele.
Aplicanții pot trimite proiectele lor juriului până pe 21 iunie, ora 23:59.
Pentru mai multe detalii cu privire la termenii de participare, desfasurare competiție și alte aspecte importante, citiți cu atențieregulamentul oficial ARTDOOR.
Juriul ARTDOOR 2019 este format din: Mircea Cantor, artist român de talie internațională, Atilla Kim, arhitect și comisarul român pentru expoziția internațională de artă Bienala din Veneția, și Angela Kovacs, președintele OAR Mureș și arhitect de renume.
Mai multe detalii despre regulament, competiție și premii se regăsesc accesând website-ul dedicat: artdoor.awakefestival.ro. Pe același website pot fi vizualizate și lucrările câștigatoare și expuse în edițiile anterioare la ARTDOOR/AWAKE.
Începând cu acest an, ARTDOOR devine bienală, invitând și artiști importanți locali și internaționali să expună alături de câștigătorii competiției, pe domeniul Teleki în timpul festivalului AWAKE.
Domeniul Teleki își deschide porțile în 2019 pentru #NewBohemians: creativi, minți libere, pasionate de reinventare. #AWAKE3 vine în 2019 cu o experiență muzicală atent curatoriata: Triggerfinger, Netsky, Pussy Riot, Dirtyphonics Liive, Lady Leshurr, De Staat, AJ Tracey și mulți alții.
AWAKE este cel mai așteptat festival boutique multi-experiențial: lectură sub copacii seculari la Forest Library, filme de Cannes sau piese de teatru independente la Cinema și Theatre Under the Bridge, relaxare cu yoga și pilates la Serenity Meadow, sau accesoriile perfecte în tema festivalului la Bazar. Platforma de discuție, Feed Your Mind, activează doza necesară de inspirație cu panel-uri și workshopuri inovatoare.
AWAKE 2019 te așteaptă în perioada 15-18 august la Castelul Teleki din Transilvania, Gornesti, Mureș.
Biletele sunt disponibile petickets.awakefestival.ro, iabilet.ro și eventim.ro. Abonamentele de 4 zile Early Bird sunt disponibile la prețurile de: 179 lei sau 209 lei (camping inclus).
Arhitectura este definită de proporții, reguli, imagini plastice nonfigurative, esență abstractă, totul realizat să armonizeze atât funcțional, cât și estetic rezultatul final. Echilibru, armonie, originalitate și identitate vizuală – pe scurt, elementele care fac dintr-o piesă de designer un element purtabil, cu ajutorul căruia să te distingi din mulțime.
Georgina Ciceo, spiritul artistic și mintea tehnică din spatele bijuteriilor monom ne dezvăluie mai multe despre proiectul cu același nume, dar și despre cum putem să evidențiem frumusețea cu ajutorul accesoriilor aparent simple, dar de efect în orice împrejurare.
Care este povestea monom și cum s-a născut acest concept? Care este semnificația numelui?
Totul a început în anul 2016, când eu aveam un 9 to 5 job (8 to much more, de fapt) și organizam, pe lângă job, festivalul ZAIN – design expressions, un alt proiect foarte drag mie pe care l-am pornit împreună cu câțiva prieteni. La ZAIN avem un proiect, Meșteșug (în) Contemporan, în cadrul căruia încercăm să facem designerii și meșteșugarii să lucreze împreună la diverse produse/colecții de design.
Eram pe finalul proiectului și am rămas fără un designer, bineînțeles eram și în criză de timp, eu cunoșteam foarte bine proiectul, așa că m-am decis să încerc să fiu eu „designerul” o dată, să văd cum e. Bine, decizia nu a venit din neant, eu îmi doream de mult timp să fac bijuterie, dar eram mereu „prea ocupată” pentru asta (așa cum suntem de obicei prea ocupați pentru genul acesta de lucruri).
Am făcut câteva schițe și am găsit un meșteșugar – Laszlo Nádudvary – care lucra cu argint, din care a și realizat primele piese monom (eu nu mai lucrasem niciodată cu argint, în afară de multe clipuri urmărite pe youtube, în consecință, habar nu aveam cu ce se mănâncă).
Cumva, odată ce m-am pornit, știam că trebuie să o duc mai departe. Altfel, ar fi intervenit mereu altele și, fără să mă dedic așa cum am făcut-o, monom ar fi însemnat doar ceva făcut cu jumătate de măsură. Așa că mi-am setat un deadline: aveam să lansez monom în 15 decembrie (2016), iar în 17 decembrie aveam să particip cu monom la PASPARTU, un târg de Crăciun organizat de echipa ZAIN. Dacă monom era bine primit, urma să îmi dau demisia în ianuarie.
Până să se încheie ZAIN2016, aveam totul pregătit – scule, materiale, trebuia doar să se încheie festivalul (unde eram organizator) și se dădea startul. Nu aveam un nume, nu aveam logo, site, nu mai sudasem niciodată nimic.
Cat despre nume, am intentionat sa lucrez cu niste specialiști în domeniu, însă… era un caz tipic de buget mic și timp foarte puțin. Așa că am făcut eu brandingul. Am găsit numele și mi-a plăcut. Atât sonoritatea lui, cât și semnificația. În limba română, „monom” înseamnă o expresie algebrică în care apar doar semnele înmulțirii și ale împărțirii. Definește, de asemenea, și înșiruirea de persoane așezate una în spatele celeilalte, pe rând.
Povestește-ne puțin despre sursa ineditului, ce se regăseşte în colecţiile tale? Cât de mult consideri că meseria de arhitect și-a pus amprenta asupra stilului tău de designer?
E multă arhitectură în monom – gândesc și creez piesele la fel cum văd în minte elementele de arhitectură. Funcțiunea de data aceasta e clară, forma o urmează, însă ce cred că aduce notă diferită e contrastul cu formele corpului și felul în care se așează pe trup. De-asta spun că bijuteriile monom sunt arhitecturi purtabile.
Care este viziunea ta asupra frumuseții, când vine vorba de accesorizare? Cum ai caracteriza femeia căreia i se adresează monom?
Cred că și accesoriile, la fel ca hainele pe care le pui pe tine, trebuie, în primul rând, să te facă să te simți bine. Asta înseamnă că trebuie să fie ceva ce îți place și ce ți se potrivește, nu neapărat ceva ce te reprezintă. Mi se pare că asta pune prea multă presiune pe noi și pe alegerile pe care le facem zi de zi – care ar trebui să vină natural.
Îmi face foarte mare plăcere să descopăr zi de zi femeile monom. Din cele cu care am interacționat fie personal, fie prin diverse mijloace – femeile cărora li se adresează bijuteriile mele sunt femei cu personalități bine conturate, cu vârsta undeva peste 24 de ani, multe din sfera creativă, însă cu mari excepții.
Cum se împacă statutul tău de antreprenor cu cel de artist? Cât de importantă consideri că este creativitatea în afaceri?
Cred că creativitatea este overrated. E foarte importantă, însă insuficientă. E nevoie de mult mai mult decât creativitate ca să poți să te numesti antreprenor și cred că oricine a pornit ceva, știe despre ce vorbesc. E nevoie de multă organizare, disciplină, deschidere și foaaarte multă perseverență. Și multe altele…
Cu ce se deosebește/vine nou monom pe piață, față de alte branduri de bijuterii? Unde putem întâlni colecțiile monom?
Monoma venit din dorința și neputința mea de a găsi bijuteriile pe care mi le doresc pe piața de la noi. Bijuteriile sunt, așa cum le numesc eu uneori – arhitecturi de purtat – piese simple, uneori statement care contrastează organicul formelor corpului și le pune în valoare.
Piesele monom pot fi găsite în România pe shop-ul nostru online: monom.studio, dar și în magazine din București (Molecule F, Promenada Mall), Iași (Pop Mon Art) și Sibiu (Jujube Atelier).
Care sunt planurile tale de viitor cu privire la propriul brand?
Îmi doresc ca monom să crească, să se extindă și să devină un brand internațional.
Dacă ai putea să te caracterizezi, în doar 3 cuvinte, care ar fi acelea ?
Într-un interviu realizat cu reporterii The New York Times, arhitectul Yen Ha a scos la iveală un adevăr inconfortabil al profesiei: femeile sunt încă discriminate la locul de muncă, confruntându-se, în fiecare zi, cu o adevărată bătălie pentru respect în studio, dar și pe șantier.
„Ne confruntăm cu diverse obstacole. În fiecare zi. Este încă un domeniu dominat de bărbați și să vadă o femeie la serviciu sau într-o întâlnire importantă cu dezvoltatorii nu este atât de comun. În fiecare zi trebuie să îmi reamintesc că sunt arhitect și câteodată nu un arhitect, ci arhitectul.”
Aceste sentimente sunt împărtășite de multe dintre femeile arhitect, care au început să vorbească mai mult despre acest lucru după moartea lui Zaha Hadid. Ea însăși era cunoscută pentru faptul că ridica problema lipsei egalității de sexe în arhitectură.
De-a lungul timpului, au fost însă nume care au venit cu ceva nou și au reușit să își construiască un brand în domeniu.
Printre femeile arhitect celebre s-a numărat Lina Bo Bardi. A reușit să devină cunoscută prin modul expresiv prin care a folosit materialele, dar și prin explorarea, de-a lungul vieții, a posibilităților sociale ale designului. Sensibilitatea ei unică poate fi găsită în toată splendoarea ei în lucrarea ei SESC Pompeia.
Norma Merrick Sklarek (1926 – 2012) a fost prima femeie afro-americană arhitect importantă. Cel mai cunoscut dintre proiectele ei este Pacific Design Center. Referitor la modelele profesionale pe care le-a avut această a declarat: „Nu am avut niciun model, pur și simplu. Sunt însă fericită că astăzi eu însămi sunt un model pentru urmași.”
În momentul în care a încetat din viață, Zaha Hadid era unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați arhitecți din lume. Munca ei, cu liniile îndrăznețe și expresivitatea sculpturală, este suficient de puternică încât să transforme pe oricine într-un fan al arhitecturii. Aceasta credea în faptul că: „Nu cred că poți învăța pe cineva arhitectură. Tot ceea ce poți face este să îi inspiri.”
By Bianca Suciu Sharma, fondatoarea blogului despre joburi www.allaboutjobs.ro Bianca este un jurnalist cu aproape nouă ani experiență în televiziunea de știri. A făcut parte din echipa Realitatea TV și, ulterior, din echipa Digi24. După acești ani în care a fost reporter, corespondent, realizator de emisiuni și, pentru o scurtă perioadă, prezentator de știri, Bianca a decis să se îndrepte înspre online unde a pus bazele blogului despre joburi www.allaboutjobs.ro. În plus, Bianca a început să își construiască o carieră în domeniul marketing în cadrul unei companii multinaționale.
Caroline Fernolend, director executiv al Mihai Eminescu Trust (MET), ne vorbeşte despre principiul menținerii autenticității şi spiritului comunităţii. Având de peste 20 ani dorinţa de a crea ceva pentru comunitatea din care face parte, Caroline pune în proiectele sale accentul pe prezervarea elementelor tradiţionale din comunitate, dar şi pe dragostea pentru patrimoniul local.
Munca depusă i-a fost recunoscută în acest an și prin Crucea de Merit în Rang de Cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania, acordată pentru merite deosebite în domeniile politic, economic, cultural, academic sau de voluntariat.
Libero Events: De mai bine de 20 ani, luptați pentru dezvoltarea comunitară. Care a fost momentul în care ați descoperit că aceasta este menirea dvs.?
Caroline Fernolend: Am început acest demers într-un mod intuitiv și natural, din dorința de a contribui la dezvoltarea și bunăstarea comunității în care trăiesc împreună cu familia. Încrederea și energia pentru a continua o primesc din reacțiile pozitive ale membrilor comunității și din rezultatele acțiunilor sau proiectelor implementate care indică un progres.
Ce v-a determinat să nu părăsiți satul natal la începutul anilor ’90?
Educația primită din partea familiei și dragostea pentru patrimoniul local transmisă de bunici și părinți m-au influențat să nu părăsesc satul meu în anul 1990. Am simțit că rolul și locul meu este aici, nu în Germania sau în altă parte.
Care sunt principiile pe care se ghidează Mihai Eminescu Trust pe care o coordonați?
Inițial, scopul principal era reabilitarea patrimoniului construit, care se află în pericol. În timp, prin proiectele derulate alături de fundația MET, am constatat că pentru a-l și conserva pe termen lung, patrimoniul trebuie să trăiască, trebuie să fie util și să facă parte din viața comunității. Urmărim acum și responsabilizarea și implicarea localnicilor în păstrarea patrimoniului pe care îl dețin. Am început prin cursuri de formare în tehnici tradiționale de construcții, care implicit au generat locuri de muncă, și am ajuns să derulăm proiecte complexe de dezvoltare comunitară sustenabilă, care prin valorificarea patrimoniului cultural și natural să ajute la ridicarea nivelului de trai al oamenilor.
Acum, dupa 15 ani de activitate, printre preocupările noastre se află și păstrarea autenticității satelor, și încercăm să menținem în echilibru influența pe care turismul o are asupra vieții cotidiene a sătenilor.
Dar dintre cele 1200 de clădiri de patrimoniu pe care le-ați restaurat?
În ultimii 15 ani, împreună cu echipa fundației MET și alături de comunitățile locale și de partenerii noștri naționali și internaționali am implementat peste 1,200 de proiecte de diferite tipologii. Acestea cuprind amenajări ale spațiului public și vom ajunge curând la plantarea puiețului cu numărul 1,500,000, cursuri de formare în tehnici tradiționale pentru localnici, dar bineînțeles și reabilitarea de clădiri de patrimoniu aflate în proprietate privată, religioasă și publică, atât din mediul rural cât și urban – de la acțiuni modeste (înlocuirea podețelor de beton cu unele din lemn) până la proiecte mari, cum este cel la care lucrăm acum, de restaurare a unei cetăți fortificate.
Ați restaurat inclusiv conacul de la Mălâncrav, primind astfel Premiul Europa Nostra. Cât a durat întregul proces și cât de mare e satisfactia acum?
Acest premiu, primit în 2007 pentru restaurarea Conacului Apafi de la Mălâncrav, reprezintă o mare recunoaștere pe plan european a activității fundației Mihai Eminescu Trust, dar și pentru meșterii locali care au lucrat acolo. Lucrările de restaurare au durat aproape 5 ani. Inaugurarea am ales să o facem alături de meșterii care s-au dedicat acestui proiect, pentru a le acorda creditul și recunoștința cuvenită pentru munca depusă.
În urma restaurării, comunitatea din Mălâncrav a adoptat conacul drept emblemă a satului, alături de biserica fortificată din sat.
Ce presupune astăzi prezervarea patrimoniului arhitectural?
Pentru mine, în ziua de astăzi, sunt foarte importante păstrarea autenticității patrimoniului arhitectural și aproprierea lui de către comunitățile din care face parte. Cred că muzeificarea nu este soluția optimă, iar patrimoniul se păstrează cu mai mare ușurință atunci când este locuit și viu. Dacă oamenii sunt mândri de patrimoniul pe care l-au moștenit și dacă le este de folos, îl întrețin în mod adecvat și conștient.
Care sunt principiile pe care dumnevoastră le utilizați când aveți un proiect de prezervare a patrimoniului?
Ne ghidăm în primul rând după principiul menținerii autenticității, care corespunde și servește nevoilor comunităților.
Despre Viscri (patrimoniu UNESCO) spuneți adeseori că este locul dvs., o datorie moștenită de la strămoși. Cât de mult considerați că e atrasă generația tânără de prezervarea patrimoniului arhitectural?
Numărul mare de tineri care ne vizitează satul, aprecierile exprimate vis-à-vis de patrimoniul arhitectural de la noi şi de munca noastră mă fac să cred – şi sper că nu mă înşel – că tinerii sunt interesaţi de păstrarea acestuia. Sper să ne dăm cu toţii seama de valorile pe care le avem în ţara noastră înainte să le distrugem ireversibil. Cred că acest pericol constituie o problemă, mai ales în mediul rural.
În ce masură implicarea prințului Charles de Wales a marcat păstrarea patrimoniului satului Viscri?
Faptul că o personalitate atât de importantă este preocupată de protejarea şi promovarea patrimoniului cultural şi natural din satul Viscri şi din regiune ne face să ne simţim mândri şi motivaţi. Demersurile pentru conservarea patrimoniului din Viscri au început însă cu ani înainte de prima vizită a Alteţei Sale Regale, chiar dacă din presa românească reiese uneori altceva. Bineînţeles că implicarea Prinţului de Wales în Transilvania şi susţinerea pe care a acordat-o fundaţiei Mihai Eminescu Trust au fost extrem de benefice pentru proiectele noastre şi pentru dezvoltarea zonei şi au adus în lumina reflectoarelor bogăţiile care încă mai există în România şi s-au pierdut în alte ţări din Europa.
Vorbiți adesea de spiritul de comunitate. Ne naștem cu el sau ne învățăm să îl avem?
Unii se nasc cu spiritul de comunitate, iar alţii îl cultivă. Eu cred că spiritul de comunitate se naşte din sentimentul de ataşament, apartenenţă şi responsabilitate faţă de cultură, identitate, origini şi faţă de moştenirea pe care o primim de la strămoşii noştri.
Efectuați cursuri de specialitate pentru oamenii care doresc să devină meșteri. Cum faceți să păstrați vie autenticitatea locurilor rurale?
Ne străduim să păstrăm autenticitatea întocmai prin menţinerea unei vieţi normale pentru comunităţile rurale. Sătenii nu renunţă la creşterea animalelor, la munca pământului şi la tradiţii, dar îşi însuşesc şi folosesc patrimoniul ca o nouă sursă de venit.
Prin cursuri de formare, revitalizarea meşteşugurilor, stimularea antreprenoriatului şi a turismului cultural se creează noi oportunităţi care permit tinerilor să rămână sau să revină în sat şi previn îmbătrânirea populaţiei sau chiar depopularea satului. Acestea sunt principii care stau la baza unuia dintre proiectele fundaţiei MET Satul de sine stătător, un model de dezvoltare rurală sustenabilă, prin care fiecare om îşi are locul său şi contribuie la bunăstarea satului.
