Povestea mea clujeană începe pe o stradă aglomerată … În spatele meu, un domn vorbește, vădit iritat, cu doamna ce îl însoțea, cu o voce destul de ridicată, încât să nu poți scăpa nici măcar un cuvânt din discursul lui. Vocea ridicată înadins, pentru a putea fi auzită de cei ce se aflau în preajmă, te obliga la ascultare :
„M-am săturat de toți țăranii care au invadat Clujul! Cum era orașul nostru acum 10 – 15 ani în urmă…?! Când aici toți eram clujeni, cu foarte puține excepții, aveai de-a face doar cu oameni curați, civilizați, educați … acum, cu toți țăranii care s-au mutat în Cluj, orașul nostru nu mai este ce era odată. Toți nespălații și inculții vin aici și distrug tot. Nu mai ai loc de ei! … ne-au aglomerat și murdărit orașul !…”
Luând viața de la capăt, într-un oraș nou
Asta am auzit la doar două zile după ce pășisem într-o nouă viață, într-un nou oraș. Eu cu soțul meu, săriți de 40 de ani, cu doi copii minori, luând viața de la capăt într-un oraș la aproape 400 km de casa noastră, fără rude sau prieteni. L-am strâns ușor de mână pe soțul meu și ne-am îndepărtat de domnul nervos, cu ochii în lacrimi, nedorind ca și copiii noștri să audă pledoaria lui. Mereu le-am vorbit despre ardeleni ca fiind oameni foarte calzi, sinceri, cu bun simț, extrem de civilizați.
Venim dintr-un oraș din Oltenia, un oraș care acum 20 de ani avea peste 20.000 de locuitori, iar acum mai sunt puțin peste 5.000. Avem propria afacere, o afacere de peste 20 de ani, pe care o vedem în real declin, în legătură directă cu declinul economic și social al orașului. Munca noastră de-o viață nu mai poate să asigure supraviețuirea unei familii cu doi copii. M-am trezit într-o seară cu harta României în mâini și i-am spus soțului meu: „Trebuie să plecăm de aici! Unde?”
Da, oltenii de noi au „invadat” Clujul. Cu ultimele resurse financiare am făcut pasul spre o viață nouă, sperăm noi, mai bună.
Lucruri care pentru clujeni par normale, pentru noi sunt copleșitoare
Au trecut din acel moment 6 luni. Am redescoperit Clujul, pe care îl știam de câțiva ani doar pentru că aici mi-am făcut câteva cursuri de perfecționare profesională. Tot timpul am zis că aici nu e România. Lucruri care pentru clujeni par normale, pentru noi sunt copleșitoare. Relaționarea cu persoanele pe care le-am cunoscut aici, sistemul de învățământ, calitatea vieții, în general, sunt lucruri pe care nu le credeam posibile la noi în țară.
Sunt designer floral. Lucrez în domeniul comerțului și am devenit antreprenor imediat după ce am terminat facultatea. Am avut mereu o mare preocupare pentru perfecționarea mea profesională, deși toate cursurile de design floral, de dezvoltare personală și a afacerii nu și-au găsit mare aplicare într-un orășel mic de provincie, dintr-o zonă defavorizată a țării. Am simțit mereu că locul meu nu este acolo dar am sperat că toate se vor schimba în timp și piața noastră va evolua spre mai bine.
După 20 de ani acolo, nu mai cred asta. Lucrurile s-au degradat teribil în ultimii ani. Doar anul trecut 3 bănci comerciale din localitate și-au închis porțile. Mulți ne-au zis că am avut curaj, să lăsăm totul și să o luăm de la zero, la vârsta noastră. Nu am avut curaj, dar nu am avut de ales. Din țară nu doream să plecăm, iar ceva trebuia să facem!
Acasă făceam comerț pentru supraviețuire, la Cluj facem artă florală
Nu regretăm. Și noi și copiii ne-am adaptat foarte bine. La școală, copiii se bucură de respect, atenție și răbdare. Nu se țipă la ei, nu sunt jigniți, calitatea învățământului este net superioară. Noi am deschis între timp un Flower Shop, un magazin al florilor în orice formă. Dragostea noastră pentru flori se regăsește în tot ce facem aici: atelier de design floral, atelier de pictură florală pe sticlă și pânză, librărie doar cu cărți despre flori și diverse alte obiecte înflorate – Mirade Flowers Cluj.
Dacă acasă făceam comerț cu flori doar ca supraviețuire și, de multe ori, acest act venea la pachet cu lipsa de respect a unora, care ne treceau pragul, aici putem face artă florală, putem comunica și interacționa extraordinar cu clienții, am fost primiți cu căldură și respect, deși nu ne cunoștea nimeni. Iar oamenii sunt încântați că le acordăm atâta atenție. Inspirația noastră vine din relaționarea cu ei.
„Vezi, tată, dacă nu înveți, ajungi ca doamna, să vinzi flori!”
Venind dintr-un mediu total diferit, a fost necesar să ne adaptăm pieții de flori de aici, care este diametral opusă față de cea de acasă. În fiecare zi învățăm de la clienții noștri cum să facem următorul pas în afacerea noastră. Și ne place mult! Acasă, un client îi spunea fetiței lui, pe care o ținea de mână în timp ce îi pregăteam buchetul de flori: „Vezi, tată, dacă nu înveți, ajungi ca doamna, să vinzi flori!”
„Clujul a devenit ACASĂ.”
Asta este realitatea tristă din restul țării, din orașele mici de provincie. De asta unii, care își doresc altceva pentru ei și copiii lor, aleg să își lase casa și familia și să „invadeze” un oraș mai dezvoltat, mai civilizat. Acest oraș, pentru noi, înseamnă SPERANȚĂ. Iar acum Clujul a devenit ACASĂ.
by Alis Corcescu, designer floral – Mirade Flowers
Sursă foto: Mirade Flowers
