DIPLOMA Show 2024 deschide sesiunea de înscrieri pentru ediția cu numărul 11, dedicată absolvenților de artă, design și arhitectură

DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank, lansează apelul de înscrieri pentru cea de-a 11-a ediție, care va avea loc anul acesta între 4 și 13 octombrie. Absolvenții își pot înscrie online lucrările de diplomă până pe 7 iulie. 

La cea de-a 11-a ediție, DIPLOMA Show introduce schimbări importante în regulamentul de înscriere, permițând și înscrierea proiectelor de diplomă susținute în sesiunea de toamnă a anului trecut și în sesiunea de iarnă a acestui an. Această decizie reflectă structura academică a multor universități, care organizează trei sesiuni de susținere a lucrărilor de diplomă: vară, toamnă și iarnă, cât și dorința festivalului de a oferi oportunități egale pentru absolvenți.

Suntem încântați să deschidem înscrierile pentru cea de-a 11-a ediție a DIPLOMA Show, un eveniment care continuă să sprijine și să promoveze noile talente din arta, designul și arhitectura din România. Anul acesta, prin extinderea criteriilor de eligibilitate, ne dorim să oferim și mai multor absolvenți oportunitatea de a-și expune lucrările și de a se conecta cu profesioniștii din industrie și cu publicul larg” – Teodora Dinu, Director de Proiect DIPLOMA Show.

În acest sens, The Institute lansează apelul anual de înscrieri pentru DIPLOMA Show, așteptând până la 7 iulie lucrările de diplomă realizate de noua generație de artiști, arhitecți și designeri, absolvenți ai promoției toamnă 2023, dar și iarnă și vară 2024.

Absolvenții de licență și master din universitățile din toată țara, din domenii precum arte grafice, design, ceramică, foto-video, artă textilă, pictură, modă, scenografie, sculptură, arhitectură, peisagistică, urbanism și alte specializări ale facultăților creativ-vocaționale sunt invitați să se înscrie. Peste 100 de proiecte vor fi selectate de un juriu format din aproximativ 70 de specialiști din industriile creative și arte vizuale, inclusiv designeri, artiști, manageri culturali, galeriști, arhitecți, curatori și reprezentanți ai universităților.

Ediția a 11-a DIPLOMA Show își propune să aducă împreună industriile creative și să faciliteze interacțiunea între noua generație de creatori și publicul larg, dar și profesioniștii din domeniu. Festivalul va avea loc între 4 și 13 octombrie 2024, în București, iar programul DIPLOMA Show din acest an va include expoziții, conferințe, petreceri și contexte de networking dedicate comunităților creative. 

Formularul de înscriere poate fi completat aici, iar regulamentul poate fi consultat aici.

Mai multe detalii se găsesc pe canalele de comunicare Diploma Show: website, Facebook sau Instagram.

 

Diploma Show este un proiect The Institute.

Prezentat de: UniCredit Bank
Proiect cultural finanțat de: Ministerul Culturii
Parteneri: IQOS, Rompetrol, Globalworth, Cemacon, Chateau Purcari, Kozel
Cu sprijinul: Primăriei Municipiului București, prin ARCUB, Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti

Parteneri media strategici: PRO TV, Kiss FM, Euromedia, YOOH
Parteneri media: Radio România Cultural, Igloo, Haute Culture, Revista BIZ, Revista Zeppelin, Molecule F, Designist, Modernism, B365.ro, feeder.ro, munteanurecomandă.ro, Propagarta, Revista Atelierul, IQAds, RADOR, Agerpres, Zile și Nopți, Spotmedia, PRwave, Glamour, The Woman, Happening, Arthood, Metropolis, ALIST Magazine, Dreamingof.net, Daily Magazine, EventsMax, Revista Golan.

Echipa de creație: Claudia Draghia, Sebastian Pren
Partener monitorizare: MediaTrust

Despre The Institute
The Institute promovează industriile creative din România, contribuind la modernizarea țării prin evenimente organizate de peste 25 de ani. Comunitatea creată de The Institute reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România, construind o infrastructură solidă pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ. Proiectele Romanian Design Week, DIPLOMA Show, Gala Societății Civile, Internetics și inițiativele ASAP România, Cartierul Creativ și Combinat sunt doar câteva dintre contribuțiile importante ale The Institute.



Meron Gallery oferă publicului o experiență artistică profundă și memorabilă prin găzduirea expoziției ALREADY, NOT YET by ATELIER PLUS

Meron Gallery, situată la parterul Palatului Blau Ullmann, o clădire istorică emblematică datând din 1910 recunoscută pentru arhitectura sa impresionantă, găzduiește expoziția “ALREADY, NOT YET” by Atelier Plus până pe data de 2 iunie 2024, oferind publicului o experiență artistică profundă și memorabilă.

Expoziția invită privitorul să descopere universul contrastelor și evoluției umane, prezentând o varietate de lucrări fascinante create de artiștii remarcabili din cadrul Atelier Plus, aceștia fiind: Amalia Archiudean, Eunice Gall, Adrian Hunyadi, Radu Feldorian, Andrada Lolu, Bogdan Vaida, Radu Pop, Cristina Marian, Petru Leahu, Iulia Rad, Liviu Mocan și Anca Pustea.

Fiecare lucrare aduce în prim-plan teme profunde și provocatoare, oferind o panoramă complexă asupra naturii umane și a căutării sale perpetue pentru înțelegere și transcendere. Într-o lume în care lumina și umbra, speranța și incertitudinea se împletesc într-un dans subtil, lucrările expuse ne provoacă să reflectăm asupra complexității naturii umane și a eternului proces de transformare. Cu fiecare lucrare, artiștii reușesc să surprindă esența dualității, invocând publicul la contemplare și reflecție profundă.

„Ne adunăm cu dragoste în jurul mesei rotunde, plină cu bunătăți și vin bun, râdem și împărtășim povești, ne rugăm, apreciem și criticăm lucrările de artă. Suntem de 30 de ani o familie, ucenici ai Marelui Creator în căutarea frumosului. Ne găsim împlinirea urmând chemarea pe care o simțim fiecare și nădăjduim să aducem sufletului bucurie prin creația noastră.”

Curatoriată de Crina Ciocian, expoziția cuprinde o colecție de 16 lucrările, aducând în prim-plan o selecție variată de tehnici și perspective, reflectând diversitatea și complexitatea umanității. Fiecare lucrare este o incursiune în sufletul creatorilor săi, transmițând emoții și gânduri care pot fi resimțite și interpretate diferit de fiecare privitor.

„Știm că lumina e însăși izvorul culorilor. Dar știm, de asemenea, că acceptarea și integrarea umbrei aduce un echilibru interior greu de atins, o maturitate spirituală spre care tindem permanent. Din acest frământ interior încercăm să lăsăm în afară acea lumină ascensională, uneori volatilă, alteori expresivă și iluzoriu desăvârșită.”

Expoziția “ALREADY, NOT YET” nu este doar o colecție de lucrări de artă, ci o invitație la reflecție și transformare personală. Este o călătorie în adâncurile sufletului uman și o celebrare a potențialului nostru infinit de a ne regăsi și redefini în lumina adevărului și a înnoirii.

Expoziția este deschisă publicului larg și oferă o oportunitate excelentă de a vedea cum arta contemporană și cafeaua de specialitate Meron se întâlnesc într-un dialog unic, îmbogățind astfel viața culturală a Clujului. Această sinergie între artă și cafea încorporează filosofia Meron de a aduce valoare adăugată comunității prin evenimente culturale.

Despre Meron Gallery

Galeria Meron, aflată în inima orașului Cluj-Napoca, la parterul Palatului Blau Ullmann, clădire emblematică din categoria monumentelor istorice construită în 1910, dispune de o suprafață generoasă, cu vitraje impresionante și tavane înalte. 

Clădirea a fost redată comunității în scopul promovării artei și a artiștilor, creând o atmosferă unică, un loc special unde cafeaua de specialitate (prin care este recunoscut astăzi brandul Meron) și arta se întâlnesc și se completează reciproc, aducând valoare comunității artistice și culturale din Cluj-Napoca.

Galeria poate fi vizitata în fiecare zi a saptamanii, iar accesul în cadrul galeriei este gratuit pentru vizitatori.

 

Parteneri media: THE WOMAN, Curatorial, Empower Art& Artists, Modernism, Cluj.com, Radio Romania Cluj, TVR cultural, IGLOO, The Institut, Media9, Haute Culture, Revista Atelierului, Via Cluj TV, Agentia de cArte. 

Alina Avram, artist vizual & fondatoare Atelierul Artistului: „Cred că, la ora actuală, în România sunt foarte multe oportunități pentru artiști, sunt multe evenimente și târguri cu specific, mult mai bine organizate față de anii precedenți”

De „Atelierul Artistului” se leagă numele Alinei Avram, ea însăși artistă până în măduva oaselor. Pasiunea ei pentru tot ce înseamnă artă nu se vede doar în propriile creații, ci și în târgurile de profil pe care le organizează, dedicate absolvenților de arte, sau în atelierele pentru copii, gândite să stimuleze imaginația, creativitatea și încrederea celor mici.

Despre artă și artiști cu Alina Avram. 

Ce înseamnă proiectul „Atelierul Artistului” pentru tine? 

Înainte de a răspunde punctual, o să fac o mică paranteză. Traiectoria carierei mele s-a schimbat în 2009, odată cu criza economică de la vremea aceea, peste care s-au suprapus și unele mișcări majore din viața personală. Tot ce construisem până atunci – o galerie de artă, o societate comercială cu nouă angajați și două puncte de vânzare – absolut totul a fost afectat de criză. Între anii 2010 și 2012 am început să cochetez cu bijuteriile, cu ceramica, realizând totodată mici obiecte decorative, într-un atelier amenajat în propria casă și furând din timpul de proaspătă mămică. Mărturisesc faptul că reușeam cu greu să îmi păstrez intimitatea actului creator. 

Între timp, am constatat că artiștii – absolvenți de arte – care au creat un concept și au deschis o linie de produse, expun/vând în spații comerciale, alături de obiecte handmade de duzină. Cu toții se plâng din cauză că sunt alături de vecina din cartier, care și-a descoperit o pasiune în a înșira niște mărgele pe ață si se consideră „artistă”. Așa a luat naștere „Atelierul Artistului”, din dorința de a ne diferenția. Toți artiștii care vând/ expun în această grupare sunt absolvenți de Arte Vizuale – aceasta este una din condițiile participării -și au un portofoliu de produse cu note unice și personale, sunt creatori de frumos. 

 

Câte târguri „Atelierul Artistului” organizezi anual? Intenționezi să te extinzi și în alte orașe?

 

Avem două apariții pe an – în decembrie, de Craciun și în martie, de Mărțisor, ambele în centrul comercial Palas Mall, din Iași. Mai mult de două ediții pe an ar fi riscant. E bine să ne păstrăm un pic scumpi la vedere. În plus, eu nu fac o afacere din activitatea aceasta. Sunt managerul de proiect, este conceptul meu sută la sută, dar fără profit. Taxa de organizare pe care o percep acoperă cheltuielile și cam atât.

Cât despre viitor, sigur că îmi doresc extinderea și în alte orașe culturale din țară.

 

Care sunt cele mai solicitate produse în cadrul târgurilor?

 

Cel mai bine se vând produsele care sunt lucrate impecabil. Cumpărătorii au devenit foarte atenți la detalii – cel puțin, acesta este principalul lucru observat în ultimii ani. Pot spune că au evoluat atât cei care realizează produsele, cât și cei interesați să le achiziționeze, iar materialele de calitate, accesoriile și ambalajele joacă un rol important în decizia de cumpărare. 

Fiecare artist selectat este axat pe o tehnică, pe un material favorit, are un concept artistic, o linie de produse autentice. Unii fac bijuterii din argint, alții din lemn, alții au lansat un brand din textile, au creat ornamente și jucării sau lucrează ceramica etc. Satisfacția artiștilor se vede atunci când publicul îi vizitează la târguri și le apreciază munca prin achiziții, dar și printr-un dialog constructiv de ambele părți.

 

În opinia ta, se poate spune că, în România, acest segment – care cuprinde organizarea de târguri dedicate artiștilor plastici – este mai puțin dezvoltat prin comparație cu țările din Occident?

 

Cred că, la ora actuală, în România sunt foarte multe oportunități pentru artiști, sunt multe evenimente și târguri cu specific, mult mai bine organizate față de anii precedenți. În privința taxelor de participare, pot spune că sunt la același nivel cu cele de peste hotare, uneori chiar mai mari.

Astăzi, există un segment de clienți, destul de numeros – clienți sensibili la frumos, la tot ce este creat cu pasiune. Cu alte cuvinte, cererea de „unic, deosebit, prețios” nu este de neglijat. Artistul autentic pune suflet în ceea ce creează, iar lucrul acesta se simte la o primă privire. Denumesc „artist autentic” omul ale cărui creații vin din interior – din propriul izvor creativ – și nu pentru că a văzut el niște lucruri pe YouTube și consideră că poate să le reproducă, drept pentru care se crede și el artist. Se poate și așa, dar aceea este liga amatorilor. Desigur, ar putea fi un punct de plecare, să înveți o tehnică, însă apoi este nevoie să te desprinzi și să cauți izvorul creației în tine. 

La general vorbind, eu sunt o naționalistă și, în același timp, sunt optimistă în privința creșterii noastre pe orice plan. Călătorind în afara țării, îmi dau seama că noi stăm foarte bine la multe capitole. Atâta timp cât în orașul meu o cafea este la fel de scumpă ca la Paris, iar toaleta arată mai bine, acesta cred că poate fi un motiv de mândrie maximă și de încredere în ceea ce construim împreună. Și anume: viitorul! 

 

Sunt anumite aspecte pe care ți-ai dori să le schimbi când ne referim la studiile de profil la care au acces tinerii din România? Ești de părere că ne-ar trebui o nouă abordare în școală? Ce anume lipsește?

 

Voi răspunde raportându-mă la propria experiență. Ceea ce fac în prezent nu am învățat la școală. Școala de arte îți pune bazele, creează fundația. Este foarte bună și necesară. Dar evoluția, din punct de vedere tehnologic, este fulminantă, iar dacă vrei să creezi ceva, ai nevoie de multă cercetare și încercare. Mă refer la artiști care, spre exemplu, lucrează cu piele sau sticlă, chiar și cu ceramică. Sunt tehnici elaborate, utilaje noi care apar și nu te poate învăța niciun profesor cum să le folosești. Pentru că nici ei nu știu, nici ei nu le au în dotare.

Acum, poate s-au mai schimbat lucrurile, nu vreau să greșesc. Dar pe vremea când am făcut eu studiile, foloseam hârtie, cărbune, lut, tempera și acrilice. La momentul de față, există o diversitate de materiale și, de multe ori, înveți din indicațiile producătorului sau din studiu personal. Autodidact.

 

În paralel cu organizarea de târguri, susții și ateliere de creație pentru copii. La modul general, cum funcționează aceste ateliere? Participă copii de toate vârstele?

 

Atelierele pentru copii sunt organizate în grupe mixte și am trei pe săptămână. Pun la dispoziție atelierul meu, cu toate materialele necesare. Copiii vin de plăcere, din dorința de a se simți bine și a se exprima liber. Îmi doresc – și cred că și reușesc – să creez o atmosferă relaxantă în timpul atelierelor. O stare de bine, în care ei să lucreze cu încredere și cu voie bună. Bineînțeles că învață să combine culorile, să vadă detaliile (în orice), să simtă proporțiile, fără a fi presați, evaluați sau criticați. Pentru mine este important ca ei să-și dezvolte imaginația și creativitatea, încrederea în ei, simțul estetic legat de armonia culorilor și formelor, simțul măsurii. De creativitate ai nevoie în orice domeniu activezi.

Eu le predau și lecția răbdării, care lipsește cu desăvârșire la generațiile tinere, de 4-14 ani. Trăim vremuri accelerate, imaginile se succed cu rapiditate, oamenii aleargă în toate părțile, dorințele copiilor sunt satisfăcute imediat, răspunsul vine imediat, totul se face repede. 

 

Cum învață copiii lecția răbdării?

 

Învață că între două straturi de culoare este nevoie de timp ca foaia să se usuce, că obiectul de lut pe care l-au modelat are nevoie de două-trei zile pentru uscare, iar apoi trebuie băgat la cuptor pentru alte două zile, apoi glazurat încă două zile. O întrebare pe care o primesc mereu este: „Pot să îl iau acasă?”. Iar răspunsul meu este: „Azi nu, ci peste o săptămână sau două”. Ei nu înțeleg de ce durează așa de mult, când totul se face repede în epoca aceasta.

 

Lucrezi pe module? Ce vârste au copiii? 

 

Nu lucrez pe module sau cu programă școlară, nu impun nimic. Mă las inspirată de momentul prezent, de multe ori nu am nicio temă în minte. Dar încep să vorbesc cu ei, să-i întreb cum a fost la școală sau ce trăiri recente au avut și, negreșit, îmi vine o idee extrasă dintr-o poveste spusă de ei. De exemplu, odată am pictat cu ei un fluture supradimensionat, după ce am observat cu toții un fluture așezat pe perdeaua din atelier. Lucrarea am intitulat-o sugestiv – „Vizita fluturașului”. Iar în timp ce lucram, ne imaginam împreună cum fluturele ne aude, ne înțelege, purtam dialoguri cu el. În acest fel se desfășoară atelierele.

Grupele de vârstă sunt mixte, între 4 și 12 ani, dar lucrez și cu o grupă dedicată copiilor mai mari, de 13-16 ani.

 

Pasiunea ta merge mult mai departe – pictezi tablouri, creezi obiecte decorative și multe altele. Ca o concluzie, s-a transformat această pasiune într-un fel de business?

 

Bineînțeles că realizez bijuterii, obiecte de ceramică, tablouri pentru a le vinde. Așadar, este un business. Dar le fac așa cum vreau eu, deci este o plăcere. Un business din plăcere. Nimeni nu-mi impune nimic.

 

Lucrezi și la proiecte mai mari, din categoria amenajărilor de restaurante sau pensiuni? Ai solicitări în această direcție? 

 

Da, sigur că am lucrat și pentru proiecte mai mari, în spații publice. Diverse lucrări: pictură murală de interior și exterior, pictură pe sticlă, mozaic, tablouri pentru pensiuni și hoteluri. Consultanța în amenajări interioare este un segment care îmi vine firesc și ușor. Simt spațiul, simt exact ce, cum și cât trebuie să fie în orice colț al unei încăperi, astfel încât la final să te simți ca acasă în acel interior. 

 

Ce alte planuri ai anul acesta și anul viitor? Dorești să lansezi ceva nou?  

 

Mă pregătesc pentru o expoziție personală, cea mai mare de până acum. Am întrebat un artist ieșean, pe care îl apreciam, la ce vârstă a simțit apogeul creației. Mi-a răspuns, fără să se gândească prea mult, că la 50 de ani. Cu alte cuvinte, am trei ani buni de lucru pentru ca această expoziție să devină un jubileu. Legat de alte proiecte, mai am niște ași în mânecă, două idei de business care mă tot frământă, dar încă nu m-au convins să-mi vând timpul.

Sandra Mitrea, artistă: „Eu și dragostea mea pentru artă ne-am născut deodată”

Tânăra artistă Sandra Mitrea, originară din Cluj-Napoca, absolventă în cadrul London College of Fashion, cu o diplomă în Fashion Imaging și Illustration, s-a distins recent pe scena internațională prin includerea ei pe lista scurtă a prestigioasei competiții Global Design Graduate Show 2023, în colaborare cu Gucci, un eveniment ce recompensează inovația și originalitatea în designul de moda și artă. 

Am cunoscut-o la prima expoziție solo a acesteia din cadrul Meron Gallery. Proiectul artistic “IN FULL BLOOM AGAINST ODDS” al Sandrei Mitrea reprezintă o explorare profundă și emoționantă a experienței sale personale cu sindromul ovarelor polichistice (SOP). Sandra folosește arta ca mijloc de comunicare și conștientizare, abordând complexitatea și diversitatea simptomelor, precum și impactul său emoțional și psihologic.

Arta Sandrei servește ca un instrument puternic pentru eliminarea stigmatizării asociate cu această boală și pentru crearea unui spațiu sigur în care femeile afectate pot împărtăși experiențele lor și se pot conecta cu ceilalți care trec prin provocări similare. Mesajul său puternic și inspirațional subliniază importanța dialogului deschis și a sprijinului comunității în gestionarea acestei afecțiuni.

Sandra Mitrea demonstrează că arta poate fi o unealtă puternică pentru schimbare și sensibilizare, având capacitatea de a atrage și de a educa publicul într-un mod profund. Lucrările sale invită la introspecție și reflectare, facilitând o conexiune emoțională și intelectuală între artist și public.

Expoziția “IN FULL BLOOM AGAINST ODDS” poate fi vizitată în perioada 9 aprilie – 2 mai 2024, La Meron Gallery, str. Horea nr. 5, Cluj Napoca.

 

Cum te-ai descrie ca artist, pentru cei care nu te cunosc în viața de zi cu zi?

 

Un artist dedicat, care folosește arta pentru a comunica și pentru a inspira. Mă concentrez pe crearea unor lucrări care au un mesaj puternic și care pot schimba perspectiva oamenilor. Principala mea dorință este să ofer confort și să aduc lumină în viața celorlalți prin intermediul artei.

 

Ai avut un interes timpuriu pentru artă? Există vreo poveste sau amintire din copilărie care să fie legată de pasiunea ta pentru creație? Cum vezi relația dintre experiențele din copilărie și lucrările tale de artă din prezent? Există vreo legătură directă sau influențe subtile care se reflectă în lucrările tale?

 

De mică am iubit arta, atât de mult încât nu pot să mă gândesc la o versiune de a mea înaintea ei. Eu și dragostea mea pentru artă ne-am născut deodată. 

Într-adevăr, am avut un interes profund pentru artă încă din copilărie. Nu mă consideram specială în copilărie, iar talentul meu pentru desen a fost descoperit destul de neașteptat. Îmi amintesc cum, într-o zi la grădiniță, am fost pusă să desenez portretul unui coleg, iar surpriza tuturor a fost mare când portretul meu a semănat cu modelul. A fost momentul în care am început să particip la numeroase concursuri de artă. 

Trăirile mele din copilărie au avut un impact profund asupra modului în care mă exprim acum prin artă. Fiind un copil matur, am tendința să abordez subiectele cu o anumită seriozitate și să mă concentrez pe realism. În lucrările mele, poți descoperi o umbră subtilă de melancolie, care emană din profunzimea lor.

 

Ce anume te-a făcut să iei decizia de a studia în cadrul London College of Fashion? Care crezi că au fost principalele lecții învățate acolo, dincolo de programa școlară?

 

La vârsta de 11 ani, am dezvoltat o pasiune pentru trupa One Direction, ceea ce m-a condus la o mică fascinație pentru Marea Britanie. De atunci, am știut că vreau să studiez în Anglia. 

Decizia de a urma studiile la London College of Fashion a fost influențată de această pasiune timpurie. În timpul meu la London College of Fashion am învățat numeroase lecții importante care au depășit cadrul strict al programei școlare. Una dintre acestea a fost descoperirea diversității modurilor de exprimare prin artă. Am fost uimită să descopăr că pot desena cu ochii închiși, cu mâna opusă celei dominante sau chiar cu picioarele, iar rezultatele au fost surprinzător de bune. 

De asemenea, am învățat cât de mult putem învăța unii de la alții. Fiecare persoană are propriile calități și moduri unice de exprimare, iar acest lucru este extraordinar. Cea mai importantă lecție pentru mine a fost să am încredere în mine și în viziunea mea artistică, indiferent de opiniile celor din jur. Arta este subiectivă, iar având încredere în propria viziune, putem continua să ne dedicăm pasiunii noastre fără să ne lăsăm influențați de criticile altora.

 

Proiectul tău expus în Meron Gallery a fost shortlisted în competiția Global Design Graduate Show 2023 în colaborare cu Gucci. Cum arată o astfel de competiție behind the scenes? Ce beneficii consideri că ți-a adus competiția?

 

Competiția Global Design Graduate Show 2023 în colaborare cu Gucci a fost o experiență incredibilă pentru mine. Deși nu pot să vorbesc despre detalii din culisele competiției în sine, pot spune că participarea mea a fost inițial legată de proiectul meu de licență expus acum în cadrul Meron Gallery. Am fost contactată de unul dintre organizatori, care a văzut lucrările mele la expoziția absolvenților și a considerat că se potrivesc competiției. 

Participarea la acest concurs mi-a adus beneficii importante. În primul rând, m-a ajutat să-mi dezvolt încrederea în mine și în munca mea artistică. De asemenea, am beneficiat de expunere pe platformele de social media, datorită nominalizării mele. Această expunere a fost extrem de valoroasă pentru promovarea lucrărilor mele și pentru consolidarea prezenței mele în industria artistică.

 

Ce te-a inspirat să începi acest proiect artistic legat de sindromul ovarelor polichistice (SOP)?

 

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) a fost sursa principală de inspirație pentru acest proiect artistic. Am fost diagnosticată cu această afecțiune încă de la o vârstă fragedă, iar experiența mea personală a fost una dificilă. De la zile în care nu puteam să mă ridic din pat din cauza durerilor, până la situații de urgență medicale, am întâmpinat numeroase provocări. Mai mult, am fost profund marcată de modul în care această afecțiune este tratată în societate.

Un moment de cotitură a fost atunci când un medic mi-a comunicat, fără empatie, că opțiunile mele de a avea copii sunt limitate, iar aceasta m-a determinat să explorez mai profund implicațiile și tratamentul SOP-ului. Astfel, am început să mă documentez și să investighez modalități de gestionare a acestei afecțiuni, iar restul, cum se spune, este istorie.

 

Cum a fost procesul de creare a lucrărilor incluse în acest proiect? Ai întâmpinat provocări în exprimarea experiențelor tale personale prin artă?

 

Procesul de creație al lucrărilor incluse în acest proiect a fost îndelungat și provocator. De la început, am întâmpinat dificultăți atunci când tutorii mei nu au fost mulțumiți de tema aleasă de mine. Aceștia își doreau ceva mai simplu, o tematică mai ușoară și mai puțin sensibilă. Ca urmare, am experimentat cu diverse medii artistice, cum ar fi blender, acuarele, acrilice, desen analog sau digital, pasteluri și colaje. În cele din urmă, am realizat că ei aveau așteptări mai apropiate de proiectele realizate în anii anteriori la cursul de creative direction, care presupuneau o combinație de mixed media cu un rezultat digital, și am adaptat astfel lucrările mele. Am organizat ședințe foto, am creat materiale analogice, am explorat în continuare posibilitățile oferite de Blender și am obținut rezultatul final pe care îl puteți vedea expus acum.

Atunci când vine vorba de exprimarea personală, întotdeauna există provocări și aspecte sensibile de gestionat. Ceea ce pentru mine și pentru alții era un subiect demn de promovat, pentru unii era considerat o temă neimportantă și lipsită de relevanță.

Pe lângă dificultatea de a împărtăși trăirile personale cu ceilalți, am fost confruntată și cu opiniile altora care încercau să minimalizeze sau să invalideze vocea mea. Am căutat să găsesc un mod de a-mi exprima experiențele într-un mod autentic și empatic, care să transmită semnificația lor fără să afecteze negativ perspectivele altor persoane.

 

Care sunt principalele mesaje pe care dorești să le transmiți publicului prin aceste lucrări? Care a fost reacția publicului până acum față de acest proiect? Ai primit feedback care să te fi surprins sau emoționat în mod special?

 

Principalele mesaje pe care doresc să le transmit publicului prin aceste lucrări sunt că nu suntem singure în această luptă, te văd, te aud, te susțin și împreună putem depăși obstacolele. Pentru cei care nu au auzit sau nu știu despre sindromul ovarelor polichistice, vreau să subliniez că este un subiect important, demn de discuție și nu trebuie tratat în derâdere. Este o afecțiune serioasă care poate avea consecințe grave și este necesară o schimbare în abordarea sa.

Reacțiile publicului până acum au fost pozitive. Mulți oameni mi-au spus că nu știau despre sindromul ovarelor polichistice sau cât de serios este acest subiect, iar cei care suferă de această condiție au fost recunoscători că am abordat acest subiect în arta mea. Cel mai emoționant moment pentru mine a fost atunci când am prezentat expoziția unei prietene, Layla. Ea a citit descrierile micilor lucrări și a înțeles perfect mesajul pe care am încercat să-l transmit, rezonând puternic cu experiențele personale ale sale.

 

Cum crezi că arta poate contribui la creșterea conștientizării și la schimbarea percepției asupra unor afecțiuni de sănătate, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice (SOP)? 

 

Arta are puterea de a comunica și de a sensibiliza oamenii într-un mod profund și personal. Prin intermediul artei, subiecte sensibile precum sindromul ovarelor polichistice (SOP) pot fi aduse în atenția publicului într-o manieră care să provoace empatie și înțelegere. Aceasta poate contribui la creșterea conștientizării prin intermediul expresiei creative a experiențelor personale ale artistului cu această afecțiune. Lucrările de artă pot transmite emoții și trăiri care să facă publicul să se identifice și să înțeleagă mai bine impactul acestei boli asupra vieții individului.

De asemenea, arta poate schimba percepția asupra afecțiunilor de sănătate prin intermediul elementului estetic și creativ. Prin prezentarea subiectului într-o formă vizuală și artistică, arta poate atrage atenția și poate captiva publicul într-un mod care să-i determine să caute mai multe informații și să discute despre aceste probleme.

În plus, arta oferă o platformă de comunicare și de exprimare a gândurilor și sentimentelor, permițând celor afectați de sindromul ovarelor polichistice să împărtășească experiențele lor și să se simtă auziți și înțeleși. Prin intermediul artei, aceștia pot găsi un spațiu sigur și empatic în care să își exprime trăirile și să își împărtășească povestea cu ceilalți.

 

Cine sunt oamenii cu care te înconjori? Exista un mentor care te ghidează? Dacă da, în ce fel?

 

Oamenii cu care mă înconjor sunt cei care împărtășesc pasiunea pentru artă și creativitate, care sunt dedicați și determinați să își urmeze visele și să atingă obiectivele pe care și le-au propus. Îmi plac persoanele care sunt deschise la nou, care au o viziune pozitivă asupra vieții și care mă inspiră să îmi depășesc limitele și să îmi urmez pasiunile.

În ceea ce privește mentoratul, momentan nu am un mentor formal, dar am întâlnit și interacționat cu diferite persoane care m-au influențat și m-au ghidat în diverse aspecte ale vieții și ale carierei mele artistice. Fiecare persoană cu care am interacționat mi-a oferit învățăminte și perspectiva lor unică, contribuind la dezvoltarea mea personală și profesională.

Consider că mentoratul poate veni și din surse neașteptate și că fiecare persoană pe care o întâlnim în viață poate avea un impact semnificativ asupra noastră, dacă suntem deschiși și receptivi la învățămintele pe care le pot oferi. Astfel, chiar dacă nu am un mentor formal în acest moment, sunt recunoscătoare pentru toate persoanele care au fost alături de mine și m-au ghidat în călătoria mea artistică și personală.

 

Cum percepi România ca piață pentru tinerii artiști în comparație cu Londra/Europa?

 

România este o piață în curs de dezvoltare pentru tinerii artiști în comparație cu Londra sau alte orașe importante din Europa. În timp ce există resurse și o comunitate artistică în creștere în România, aceasta rămâne încă mai mică și mai puțin competitivă în comparație cu centrele artistice majore din Europa.

Flexibilitatea și accesibilitatea pot fi aspecte avantajoase pentru tinerii artiști în România. Costurile mai reduse și accesul la resurse locale pot facilita începerea unei cariere artistice și experimentarea diferitelor tehnici și forme de exprimare artistică. De asemenea, există oportunități de implicare în comunitatea locală și de colaborare cu alți artiști și instituții culturale.

Cu toate acestea, pentru artiștii care aspiră la recunoaștere și succes la nivel internațional, migrația către centre artistice importante precum Londra poate fi o opțiune atrăgătoare. Acolo, artiștii au acces la o piață mai mare, la expoziții internaționale și la o rețea extinsă de contacte din industrie. De asemenea, Londra oferă un mediu multicultural și inspirație continuă pentru artiști din diverse medii și contexte culturale.

 

Ce urmează pentru tine în ceea ce privește arta și activitatea ta artistică? Cum îți vezi viitorul apropiat?

 

Viitorul meu apropiat este plin de proiecte și aspirații în domeniul artei. În primul rând, intenționez să mă concentrez mai mult pe pictura pe pânză și să creez o colecție de tablouri până la sfârșitul anului. Această colecție va fi centrată pe teme precum emoțiile și sănătatea mentală, oferind o perspectivă artistică asupra acestor subiecte importante.

Pe termen lung, îmi propun să continui să-mi dezvolt abilitățile artistice și să explorez noi tehnici și forme de exprimare artistică. Îmi doresc să particip la expoziții și evenimente artistice, să colaborez cu alți artiști și să îmi extind rețeaua de contacte în industrie. De asemenea, vreau să explorez oportunități de studiu și de lucru în afara țării, pentru a-mi îmbogăți experiența și pentru a-mi aduce contribuția la scena artistică internațională.

În ansamblu, mă văd continuând să-mi urmez pasiunea pentru artă și să construiesc o carieră creativă care să mă definească și să îmi aducă satisfacție personală și profesională.

 

Credit foto: Clau Morar

 

Editor: Lorelai Mursa

Olga Vintaniuc, Director Fundația Iacob: „Un artist trebuie să iubească arta în aceeași măsură în care o urăște, pentru că realizează neajunsurile unei vieți de artist”

Olga Vintaniuc a trecut de-a lungul carierei sale prin mai multe etape profesionale, toate având legătura cu arta, „de care nu s-a despărțit niciodată”. Ne mărturisește astăzi că pentru ea nu există un job, ci multă pasiune: „eu nu muncesc cu adevărat, la modul că nu simt că „merg la muncă” și că zi de zi lucrează la puzzle-ul imaginii complete.

În prezent Director al Fundației Iacob, Olga ne-a oferit perspectiva proprie asupra artei: ce înseamnă să fii artist, cum arată peisajul artistic la momentul actual în țara noastră și cum contribuie fundația în cadrul căreia activează la acesta. Mai multe despre călătoria Olgăi, de la picturile din copilărie până la profesionistul de astăzi, în acest interviu.

 

Olga, când ai luat prima dată contact cu arta? Cum a arătat copilăria ta și cum ți-a influențat aceasta viitoarea carieră?

 

O întrebare la care nu cred că se poate răspunde corect, pentru că nu știu dacă există un răspuns corect. Arta este omniprezentă, suntem înconjurați de ea din momentul în care apărem pe lume, o descoperim în detaliile unor obiecte aparent banale, în culori, forme, texturi, ba chiar și în funcționalitatea lor. O putem vedea pe coperta sau în interiorul unei cărți, în paginile unui ziar. Chiar și aspectul unor litere de titlu ne poate seduce estetic. O identificăm chiar și în natură.

Sigur, mi se poate atrage atenția că aici vorbesc prea generic, că mă refer la ideea de frumos sau de estetică, iar nu la cea de artă ca atare. Într-un fel este adevărat, arta nu se mai lasă condiționată de „frumos”, chiar dacă a rămas în spațiul semantic al esteticii (fie și una a „urâtului”, deși s-a dezis de ambele). Ideea mea este că luăm contact cu arta atunci când o vedem. Mă refer la modul că o vedem ca atare, că o recunoaștem, că ni se impune la nivel emoțional, că ne oprește din alunecarea aparent inertă în zgomotul de fond al cotidianului. Și atunci, da, ea ni se prezintă – iar noi o cunoaștem – inclusiv în afara artei prezentată formal ca atare. Ea se prezintă tuturor, dar fiecare va avea propria disponibilitate sau deschidere de a o primi. 

Copilăria mea? A fost plină de artă (în sensul în care am prezentat-o până aici), dar fiind lipsită de artă în sensul în care o înțelegem în mod convențional. Părinții mei nu erau interesați de acest aspect. Nu aveam tablouri sau desene pe pereții casei din copilăria mea. Nu erau nici măcar fotografii de familie puse în ramă. În cazul meu, arta s-a impus în mod „subversiv”, s-a insinuat, m-a sedus în taină. Aveam doar 6 ani (în clasa a doua), când am solicitat în mod hotărât să fiu lăsată la cursuri de pictură. Nici măcar nu-mi explic de ce. Ai mei nu s-au opus deloc, dimpotrivă. Îmi amintesc că atunci când aduceam acasă lucrările făcute la curs, le era greu să creadă că sunt făcute de mine. Asta nu înseamnă deloc că realizam lucrări nemaipomenite, ci că ai mei nu se așteptau ca eu să am vreo chemare sau pricepere în această direcție. Tata era jurist, mama avea studii muzicale.

 

Știm că ai lucrat în domeniul IT. Ce te-a făcut să te îndrepți spre artă? De unde această schimbare, care poate părea paradoxală la prima vedere?

 

Nu știu dacă pot spune că am lucrat în domeniul IT, cât în vânzări. Domeniul IT a fost doar o oportunitate contextuală pe care am folosit-o pentru a lucra în vânzări, și nu regret deloc că am făcut-o. Dar la fel de bine ar fi putut fi oricare alt domeniu. Ca să răspund, aș zice că nu m-am îndreptat din zona IT-ului înspre artă, ci că am investit în zona artei de care, de fapt, nu m-am despărțit vreodată, cel puțin nu din punct de vedere emoțional și ca preocupare personală, experiența mea de marketing din domeniul IT.

 

Într-un interviu anterior spuneai așa: „Nu sunt artistă! Nu în sensul în care sunt artiști cei pe care-i reprezintă Kulterra. Eu nu trăiesc din arta mea și nici pentru arta mea. Eu pictez pentru că am nevoie și pentru că îmi place”. Cum ai definit tu sau care sunt atributele care nu trebuie să îi lipsească unui artist? 

 

În primul rând prioritățile. Dacă ești artist doar pentru că ai talent și pentru că ai făcut o școală sau o facultate de profil – uneori poate chiar și cumva din inerție – atunci ești mai degrabă o persoană care are o pregătire în domeniu, dar nu tocmai un artist. În momentul în care, de exemplu, alegi să cheltuiești ultimii bani pe culori și pensule în detrimentul altor lucruri, pe care mulți le-ar numi ca fiind prioritare, ba chiar când alegi să mănânci mai ieftin pentru a rămâne cu bani pentru cele necesare atelierului, atunci ești mai aproape de ideea de artist. Poate sună prea romantic ce zic, dar chiar vorbesc serios.

Trebuie să iubești arta în aceeași măsură în care urăști (pentru că realizezi) neajunsurile unei vieți de artist. Trebuie să iubești ceea ce vrei sau simți că vrei și că trebuie să exprimi, în aceeași măsură în care vei urî toate versiunile imperfecte, „greșite”, adică acele momente în care simți că te-ai ratat, că ar trebui să renunți. Și totuși să nu o faci. Să mergi mai departe, fără a putea coborî arta din vârful priorităților tale. Culmea, asta nu exclude pragmatismul. Căci există și succesul, momentul în care vinzi, devii celebru, ești „cotat”. Dar aici aș intra prea mult în zona de vânzări, nu-i așa?

 

Cum te-ai descrie astăzi cuiva care nu te cunoaște, din punct de vedere profesional?

 

Ca pe cineva pentru care nu există cu adevărat „job”, cât pasiune. Da, oricât de mult sună a clișeu, în cazul meu este adevărat. Și sunt norocoasă că este așa. Îmi amintesc despre ce spunea Erwin Kessler, istoric al artei și directorul fondator al MARe/Muzeul de Artă Recentă, care spunea că el nu are concedii, pentru că asta ar presupune că muncește. Ori el nu muncește, el își urmează cu toată energia un vis.

În sens similar, eu nu muncesc cu adevărat, la modul că nu simt că „merg la muncă”. Tocmai de aceea pot dedica enorm de multă energie și extrem de mult timp în și pentru cele ce țin de profesie. Mi se pare esențial să nu ratez expoziții sau evenimente de profil, dar nu o fac doar pentru că este de maximum ajutor în ceea ce fac, ci și pentru că îmi place la modul cel mai natural. Îmi pot asuma multe sarcini deodată, doar pentru că nu le văd ca fiind diferite sarcini, cât ca pe niște piese ale unui puzzle care doar împreună alcătuiesc imaginea completă. Și, da, mă bazez enorm pe colaboratori de calitate.   

 

Au existat de-a lungul timpului artiști sau mișcări artistice care te-au influențat, în carieră sau în viața personală?

 

Cum am zis și într-un alt interviu, arta Ecaterinei Vrana a fost cea care m-a făcut să simt că trebuie să lucrez cu și pentru artiști. Dar nu vorbim doar despre artele vizuale. Muzica, dansurile populare și baletul clasic (le-am practicat la școală, timp de 12 ani), au, de asemenea, un cuvânt de spus. Ele țin, deopotrivă, de universul artistic, de cel al creativității, dar și de cel al efortului susținut, pe care îl presupun.

 

Timp de 4 ani ai fost Marketing Manager în cadrul MARe/Muzeul de Artă Recentă. Cum ai descrie experiența acelor ani? Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai luat cu tine, profesional vorbind?

 

Sentimentul că particip la un proiect inedit, fără precedent în România, (dacă ignorăm muzeul Simu, din perioada interbelică). Era acel privilegiu al „pionieratului”, cum anume „vinzi” un muzeu de artă privat? Galeriile au alt ritm, alte provocări. Un muzeu? Dincolo de investițiile în clădirea ca atare și în colecția proprie de artă, vorbim despre alt număr de angajați, despre alte tipuri de aprobări și autorizații, despre un program fix, despre alt consum de curent, căldură și apă, despre alt ritm al expozițiilor. Sună prozaic ce spun, dar la temelia oricărui vis se așează calculul distant și neutru al detaliilor pragmatice. Așa cum, și invers, puterea de a te înhăma la toate aceste activități se sprijină pe un vis. A nu se înțelege că eu m-am ocupat de ele. Dar le știam, cunoșteam costuri, cheltuieli curente, atât cât trebuia sau era necesar să le știu. Rolul meu era acela de a le face să fi meritat și să merite. Și sper că am făcut-o.

Foarte importantă, poate cea mai importantă, era echipa muzeului! Echipa curatorială, în primul rând: Erwin Kessler, care era și director fondator și care a conceput colecția permanentă, Carola Chișiu, curator-șef și conservator de artă, Ioana Șerban, Antonia Iordache și Cristian Vechiu – curatori, ei erau (și sunt) inima muzeului. Acolo se „fabricau” atât expozițiile temporare, cât și calendarul acestora. Acolo se punea la punct strategia complexă din spatele oricărei expoziții. Se identificau artiști, lucrări, muzee, galerii și colecționari de artă care puteau sau trebuia atrași ca parteneri. Costuri și logistică. Tot acolo se „prepara” birocratic tot ce înseamnă fonduri nerambursabile. Vorbesc la trecut, pentru că mă refer la perioada în care am lucrat eu acolo, nu mai sunt la zi cu sistemul actual.

Apoi este echipa custozilor. 

Pe atunci ea consta într-un număr relativ mic de tineri (de foarte tineri) studenți sau absolvenți de la Arte, de la Istoria Artei (inclusiv din cadrul Universității) sau de la CESI. Condusă de Robert Boghiu, șef custode (care este și acum în această funcție), această echipă asigura și asigură mediul, atmosfera din săli. Acei tineri deschideau și închideau muzeul. Lor le puteai cere detalii despre o expoziție sau despre lucrări. Silviu Dancu – PR, departamentul educațional coordonat de Ana Lăzărescu, Elena Ghițoiu, la Recepție/Shop erau Alina Dănescu, iar mai apoi Bogdan Afrasinei (ca să menționez doar responsabilii). Nu doar că te întâmpinau la recepție, dar se și implicau în partea de conținut a magazinului. Toată lumea părea că este „manager” în propria misiune, pentru că fiecare era invitat să aibă inițiativă. Și chiar o aveau. În fine, graficienii colaboratori care executau cataloagele sau chiar sigla (aici aș menționa rapid nume precum Anca Adina Cojocaru și Victor Bartiș, deși ar mai fi și alții ce și-ar merita nominalizarea aici). Echipa administrativă? Extrem de mica, dar de capabilă: Gabriel Popa și Cristian Tănase erau și presupun că sunt oamenii soluțiilor practice. 

Nu îl las ultimul pentru că este cel mai puțin important, ci pentru că nu era parte din echipă, ci cel care a făcut posibilă existența muzeului: Roger Akoury, om de afaceri, colecționar de artă, un visător pragmatic. 

Îmi cer scuze că m-am întins atât de mult, dar simt că este absolut important să-i menționez.

Experiența mea? Am avut șansa de a lucra cu acești oameni, dar și cu artiștii de talie români sau din alte țări care au fost expuși cu lucrări în muzeu. Martin Creed, Jeff Wall, Thomas Ruff, Gregor Schneider, Valie EXPORT sunt numele cu rezonanță internațională care îmi vin pe loc. Dar cel mai mult am avut șansa să învăț, să mă reinventez, să mă formez ca director de marketing într-un mediu pe cât de sofisticat și de pretențios, pe atât de revendicativ în plan concret, practic, ba chiar tehnic.  

 

A urmat apoi capitolul Kulterra Gallery. Cum te-ai adaptat noului rol în galerie? Ce ți-a venit cel mai ușor, având în vedere experiențele tale anterioare? În contrast, ce ți-a fost cel mai greu?

 

Evident, totul mi-a fost mai ușor. Era un alt tip de început, cu alt tip de provocări, specifice, dar experiența de la muzeu a contat enorm. În primul rând că am putut aduce cu mine o agendă de lucru și una, la fel de importantă, de contacte.

Dar dacă vrem să identificăm acel ceva care a fost mai greu, aș zice că este vorba despre profilul unei galerii, care, spre deosebire de un muzeu, funcționează într-un ritm mai alert, mai imediat, în timp ce muzeul se impune prin amploarea și complexitatea activității sale. Este un alt tip de „respirație”. Muzeul lucrează cu mult mai mulți artiști și nu vinde lucrări de artă (chiar dacă o poate face), cât le cumpără, în timp ce galeria este axată pe reprezentarea și impunerea pe piață a unui număr anume de artiști și de lucrări. 

 

Ce presupunea activitatea ta de zi cu zi? Cum arată „fișa postului” pentru tine?

 

Multă mișcare! Deplasare. Prezență. Consider esențial să fiu conectată la ceea ce se întâmplă „pe teren”, atât în zona artelor vizuale, dar și în cea culturală, în general. Vernisaje, lansări de carte, concerte, spectacole, performance, toate constituie „biroul” meu. Interesul meu nu este unul ce ține de mondenitate, ci unul care ține de onestitate. Față de mine în primul rând. Dacă vreau să dezvolt sau să realizez ceva în plan profesional găsesc că este corect să cunosc cu adevărat domeniul, adică să devin – din perspectiva mea – parte din el. Nu-mi place „munca de acasă”, cum s-ar zice. Și nimic nu se compară cu faptul de a cunoaște în mod nemijlocit un eveniment sau un om. Așa se face că aproape nu este zi în care să nu văd ceva nou sau în care să nu revăd ceva ce mi s-a părut important.

 

Cum ai descrie peisajul artei de la noi din țară, raportându-ne la artiști? Dar la public? Care sunt provocările în gestionarea unui muzeu de artă sau organizarea unei expoziții?

 

Cred că artiștii de la noi ar trebui să fie conștienți că se află în poate cea mai fastă perioadă pentru artă. Dacă mă opresc doar la București (și nu vorbim și despre alte centre importante, chiar competitoare precum Cluj, Timișoara, Oradea etc.) vedem că nicicând nu au funcționat atâtea galerii de artă private, vedem că există un muzeu de artă privat, că există case de licitații, că există un număr în creștere de colecționari de artă, că s-au organizat deja primele târguri de artă (ba chiar două simultan!). Arta de astăzi se poate exprima mult mai liber decât în alte epoci, ea reflectă dinamica unei societăți care – dincolo de auto-lamentarea noastră proverbială – a atins un anumit grad de complexitate, ba chiar de sofisticare. Năzuroși cum suntem, tindem să vedem părțile mai puțin plăcute, minimizând sau chiar ignorând creșterea și deschiderea chiar spectaculoasă din ultimii 10-15 ani. Și, da, arta este parte esențială în alcătuirea acestei complexități și în definirea acestei sofisticări. Artiștii, așadar, ar trebui să se ia mai în serios. Merită.

Gestionarea unui muzeu de artă este cu totul altceva decât organizarea unei expoziții. Nu am gestionat un muzeu, acesta era rolul Directorului General și al Fundației, dar așa cum spuneam mai devreme un muzeu de artă înseamnă și partea deloc seducătoare, dar inevitabilă, care ține de munca birocratică și administrativă. Desigur, și o expoziție poate presupune asta, mai ales dacă vorbim despre un concept care implică împrumutarea mai multor lucrări, de mai mulți artiști, din mai multe părți (muzee și galerii partenere, colecționari, ateliere sau proprietari). Dar nu putem compara, totuși, lucrurile. Aș spune că, totuși, ambele au nevoie de vizionarism, de curaj și de coerență.  

 

Care este povestea Fundației Iacob și cum ai ajuns parte din ea? Cum contribuie fundația la peisajul artistic de la noi din țară?

 

Fundația Iacob este mai mult decât un custode nostalgic al unei impresionant patrimoniu artistic produs și colecționat de Gheorghe și Viorica Iacob de-a lungul a cinci decenii. Ba chiar dimpotrivă, Fundația este instrumentul formal, dinamic, activ, prin care acest patrimoniu este deschis și se deschide spre societate și spre cei care iubesc arta. Când spunem „patrimoniu” tindem să ne gândim la ceva din trecut, arhivat și pus la păstrare. Doar că este o înțelegere limitată și grăbită a termenului. Și limbajul este un tezaur, un patrimoniu, dar este în continuă dinamică și mereu în transformări. Patrimoniul Fundației Iacob intră acum într-o nouă etapă a existenței sale, aceea de a-și vedea folosite din plin potențialul, versatilitatea, ba chiar de a și le descoperi. În perioada 5-30 aprilie 2024, Muzeul Național Brukenthal, găzduiește expoziția IN|SHADOW Viorica și Gheorghe Iacob, curatoriată de Ana Negoiță și Alexandra Runcan.

Peisajul artistic, ca să folosim această sintagmă, se va îmbogăți cu un nou vârf, pentru că un nou muzeu nu poate fi decât o nouă culme. Va căpăta un nou spațiu-reper pe harta Capitalei, un nou centru de întâlnire a celor interesați de artă. Muzeu care există înainte de a exista, deoarece prin campania pe care a desfășurat-o pentru producerea unei identități vizuale, a făcut parteneriate cu toate facultățile și universitățile de artă din țară. Am primit 31 de propuneri, de la tot atâția studenți din țară. Avem deja și un proiect câștigător. Există deja și ca spațiu de întâlnire, organizând lunar un prânz găzduit de doamna Viorica Iacob, la care, până astăzi au participat personalități din zona artei, a presei și a televiziunii, a literaturii etc. În fine, la atelierul din Malu Spart din Bolintin, pe malul Argeșului, acolo unde Gheorghe Iacob lucra din luna mai până în luna noiembrie, Fundația va realiza rezidențe pentru artiști și spațiu de cercetare artistică și de creație. Pe scurt, Fundația Iacob zidește: un muzeu, da, dar și un nou reper.

 

Care ar fi sfaturile pe care le-ai oferi tinerilor care își doresc un drum profesional în lumea artei?

 

Să îl urmeze dacă simt că este ACEL drum. Că este drumul lor. Și să-și asume că este o călătorie cu multe peripeții, ba chiar cu riscuri, dar și cu momente de euforie și de împlinire. Să nu se lase doborâți de un eșec și să nu uite că eșecul nu este definit de părerea unui galerist, a unui critic de artă, a unui curator sau a unui colecționar mai tipicar, ci doar de propriul abandon. Nu totul este frumos în artele frumoase, dar știm și că artele frumoase NU sunt despre frumos. Artistul este un „profet”, el strigă lumii păcatele și virtuțile acesteia, i le zugrăvește și i le întoarce ca pe o oglindă. Dar știm că deseori profeții sau proorocii erau izgoniți din propria țară.

 

De unde vine nevoia de a picta?De nicăieri! De pretutindeni. Este un exercițiu de introspecție, de recuperare, de liniștire.

Ce simți în momentul în care pui pensula pe pânză? – Că sunt acasă, dar nu la mine acasă, ci un „acasă” oniric, ca dintr-un alt univers.

Artistul preferat: Ecaterina Vrana.

Parcursul tău în lume artei, descris în câteva cuvinte: Dorință, învățare, muncă, îndrăzneală, bucurie.

Cartea de pe noptieră: Chiar acum? Dan Pleșa („Miere neagră”). Recomand acest roman pentru cei care sunt născuți în preajma Revoluției. 

Cine sunt oamenii cu care te înconjori zi de zi? – Semizeii! Așa îi numesc eu pe cei care m-au învățat ceva, oamenii în prezența cărora simt că e oarecum minunat că sunt acolo. Sunt oamenii care mă ajută tocmai pentru că îmi permit să ajut.

 

Editor:

Diana Marincu, Artistic Director Art Encounters: „Mă bucur că am putut să înțeleg arta din ambele ipostaze, de creator și de receptor”

Diana Marincu, parte din lumea artei contemporane românești, este cunoscută pentru abordările sale curatoriale inovatoare și pentru implicarea sa în promovarea dialogului artistic la nivel național și internațional. În timp, Diana a devenit o voce relevantă în lumea artei, având o experiență vastă în diverse roluri, de la managementul cultural la curatoriat și critica de artă.

În prezent, ea ocupă poziția de Director Artistic al Fundației Art Encounters din Timișoara, unde și-a concentrat eforturile în a crea legături puternice între scenele de artă regională și sprijinirea artiștilor tineri.

Experiența sa în domeniul artei include colaborări semnificative cu Fundația Plan B din Cluj și implicarea în consiliul director al Fabricii de Pensule din Cluj. A curatoriat o serie impresionantă de expoziții, printre care se numără “Persona” la MUCEM, Marsilia; “Manufacturing Nature / Naturalizing the Synthetic” la Frac des Pays de la Loire; și “The White Dot and The Black Cube” la MNAC București împreună cu Anca Mihuleț. Lucrările sale curatoriale explorează teme complexe precum strategiile narative în construcția imaginii, schimbările post-umane și relația multi-stratificată om-natură, subiectivități post-naționale și relații de putere, reflectându-se în cadrul sistemului de artă contemporan.

Prin acest interviu, Diana Marincu împărtășește experiențe personale și profesionale, oferind o perspectivă unică asupra artei contemporane și rolului său în modelarea scenei artistice din România și dincolo de aceasta. Este o voce care inspiră și care aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea artei contemporane.

 

Cum a arătat copilăria ta, Diana? Există ceva semnificativ din acea perioadă care se regăsește și în adultul de astăzi?

 

Probabil nevoia de a mă exprima vizual – de a desena și de a picta – a rămas mult timp cu mine. La un moment dat, a fost înlocuită mai degrabă cu scrisul, dar a rămas ca o metodă de a cunoaște lumea și ca un instrument de lucru chiar și acum, când gândesc o expoziție sau când planific ceva. Alături de asta, asociez perioada copilăriei cu muzica auzită permanent în casă. Când mă aflu într-o casă fără muzică, am senzația că e un spațiu fără suflet. Ceea ce sigur că e eronat, dar e ceva emoțional. Pentru mine muzica este asociată iubirii și confortului psihic, ceea ce uneori poate fi excesiv. Acum învăț de la copilul meu ce e excesiv și ce nu, când sunetele muzicii pot deveni obositoare pentru el, astupând tăcerea și împiedicând-o să-și manifeste și ea rolul esențial. 

 

Am aflat că ai pregătire de grafician absolvind Facultatea de Arte și Design la Timișoara. Ce te-a inspirat să începi o carieră în artă și ce te-a motivat să devii curator și critic de artă?

 

În 2007-2008 am avut norocul să petrec aproape un an la Paris, la facultatea Paris 8 – Saint-Denis, cu o bursă Erasmus. Acolo, la această universitate destul de liberală, se puteau alege materii diferite, iar eu am fost tentată să urmez acele cursuri care nu-mi erau accesibile la Timișoara, cum ar fi cursuri de scriere despre artă contemporană sau de muzeologie contemporană, cu profesori ca Jérôme Glicenstein și Daphné Le Sergent.

Atunci am făcut primii pași spre decizia de a suspenda capitolul exprimării mele artistice și de a începe unul nou, de curator și critic de artă. Pregătirea mea inițială, care a reprezentat un parcurs lung, de la cursurile de pictură de la Palatul copiilor, la Liceul de arte plastice, la Facultatea de arte, are încă relevanța ei și mă bucur că am putut să înțeleg arta din ambele ipostaze, de creator și de receptor.

Imagine din expoziția „Simetric, niciodată identic”, la Fundația Art Encounters, cu Ioana Bătrânu și Adela Giurgiu. Credit foto: Andrei Infinit

 

De-a lungul carierei, ai avut mai multe roluri în cadrul comunității artistice, de la curator la manager cultural. Cum ai gestionat aceste tranziții?

 

Nu le-am perceput neapărat ca roluri distincte pentru că în România puține proiecte pot asigura o bună acoperire a personalului necesar pentru realizarea optimă a acelui proiect. De aceea, cred că de multe ori facem cu toții mult mai mult decât rolul desemnat inițial.

Dincolo de surmenare, partea bună e că am învățat multe lucruri din domenii diverse. Și chiar aș mai putea adăuga câteva roluri. Am activat și ca profesor de educație plastică la o școală generală în București, am avut o perioadă în care am scris destul de mult critică de artă și am fost, de asemenea, în mai multe ocazii, „recuzita” unor lucrări de artă, unde artiștii m-au solicitat să le urmez „instrucțiunile”.  

credit foto: Vlad Cândea

 

Ce artiști sau mișcări artistice te-au influențat cel mai mult în cariera ta?

 

Artiștii cu care am format niște prietenii profesionale trainice sunt cei care m-au influențat probabil cel mai mult, alături de profesorii mei. Artiști precum Cristian Rusu, Ciprian Mureșan, Alex Mirutziu, Anca Munteanu Rimnic, Larisa Sitar, Lea Rasovszky, Michele Bressan, Pusha Petrov, Liliana Mercioiu Popa, Ioana Bătrânu, Mircea Cantor sunt câțiva dintre aceștia, punctând biografia mea nomadă, prin București, Cluj și Timișoara. Profesorilor mei sau modelelor mele profesionale, Anca Oroveanu, Ruxandra Demetrescu, Adrian Guță, Liviana Dan, Ami Barak, Ileana Pintilie, le datorez foarte mult din ceea ce am devenit astăzi și simt acum, privind retrospectiv, că fiecare întâlnire profesională a marcat o „lecție” de neuitat

 

Ce provocări și satisfacții întâlnești în rolul tău de director artistic la Fundația Art Encounters? Cum arată echipa ta?

 

Cea mai mare provocare vine din lucrul cu oamenii, din fricile care uneori ne guvernează aceste relații și din presiunea enormă care se pune pe proiectele pe care le realizăm. Uneori presiunea poate decurge din vizibilitatea la care suntem expuși, din orgoliile care nu ne dau pace sau poate fi una financiară, venind din obligațiile față de finanțatori. 

Satisfacțiile sunt numeroase și, pentru mine, ele sunt strâns legate de efectele „invizibile” ale unei expoziții sau proiect, nicidecum din cifre și lucruri cuantificabile. Acele efecte invizibile pot reverbera mai silențios, dar mai durabil, în cei cu care luăm contact și care pulsează la ceva din ceea ce propune un artist. Arta așa funcționează în final, ca o vibrație; îmi amintesc că așa o definea și Michele Bressan, unul dintre artiștii-prieteni cu care am lucrat destul de mult. El spunea că arta e ca o melodie pe care o auzi la radio și încerci să o fixezi dând volumul mai tare, încercând să-i faci și pe alții să o audă, pe acea frecvență.

Bienala Art Encounters 2017 – Life a User’s Manual / Viața, mod de întrebuințare, imagine din expoziție, prim-plan: Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender

 

Povestește-ne despre experiența ta de a lucra alături de Ami Barak la Bienala Art Encounters din 2017. Cu ce lecții ai rămas după această colaborare?

 

Este în continuare proiectul meu formator, cel prin care am făcut pași vizibili spre înțelegerea unui proiect de o asemenea amploare. Ami Barak are o experiență impresionantă cu felurite proiecte curatoriale, de la directoratul unui muzeu de artă contemporană cu o colecție, Frac Montpellier, până la evenimente de o noapte, cum a fost organizarea La Nuit Blanche Paris, până la expoziții de galerie sau mari bienale, el întruchipează modelul „curatorului independent”, neobosit și curios în continuare.

Printre lucrurile învățate atunci de la el se numără și loialitatea, ca valoare fundamentală a implicării profesionale și personale.  

 

Cum abordezi procesul de selecție a artiștilor și lucrărilor pentru expoziții? Cum echilibrezi nevoile artistice cu cele practice în proiectele de curatoriat?

 

Pentru mine, procesul de lucru cu un artist arareori este unul de „selecție”. De multe ori urmăresc îndeaproape un proiect de cercetare sau un motiv recurent al unui artist și la un moment dat lucrurile se adună ca într-o constelație care brusc are o formă, iar acea formă este expoziția.

Nevoile artistice și cele practice nu sunt neapărat disjuncte, dar așa e, uneori nu coincid perfect. Atunci suntem nevoiți cu toții să ne ajustăm așteptările, dorințele, estimările, pentru a putea crea ceva împreună. Acest lucru poate fi frustrant uneori, dacă nu chiar dezamăgitor.

Dar ce este cel mai important este să nu coborâm standardele niciodată. Orice ajustare a unui proiect trebuie să rămână fidelă conceptului artistic inițial și puternică în expresia pe care o capătă. Acesta e și rolul meu, de curator și de director artistic, să mă îngrijesc ca nivelul calitativ a ceea ce facem să fie unul excelent, iar greutățile din spate să nu fie vizibile. 

 

Cum vezi evoluția interacțiunii dintre mediul academic, scena artistică independentă și autoritățile locale în Timișoara?

 

Anul care tocmai a trecut, cel al Capitalei cultural europene, a fost un model al colaborărilor, după părerea mea. Instituții diferite, aflate chiar în competiție unele cu altele, au reușit să interacționeze creativ și productiv, punând deoparte, măcar temporar, rivalitățile. Fiecare dintre straturile menționate de tine, la care se adaugă și altele care alcătuiesc acest „foietaj” cultural al orașului, cred că a reușit să-și exprime atât o identitate distinctă, individuală, cât și una colectivă, necesară programului de anul trecut.

Sper ca mai departe să învățăm mai bine când să fim împreună și când separat, când să cântăm în cor și când să facem loc unui solo mai vizibil. Mi-aș dori ca abundența evenimentelor culturale să nu devină sinonimă confuziei valorice.

 

Vernisajul expoziției Adrian Ghenie, „Corpul imposibil”, alături de Ovidiu Șandor, președintele Fundației Art Encounters. Credit foto: Costi Duma

 

Care este rolul Fundației Art Encounters în peisajul artistic din România și cum vezi evoluția acesteia în viitor?

 

Rolul fundației a fost unul bine conturat de la bun început, iar de când avem o misiune și niște principii vizibile pe website-ul fundației (www.artencounters.ro) este totul destul de transparent. De când a fost fondată, în 2015, de Ovidiu Șandor, fundația și-a dorit să umple un gol instituțional în peisajul artei din România, susținând artiștii și lucrările lor, construind un context pentru asta și dezvoltând relații instituționale și de colaborare cu alte centre de artă și cu alte țări.

Misiunea fundației are la bază aspiraţia de a hrăni dialogul, cunoașterea, cercetarea și experimentul, iar acest lucru este realizat prin câteva direcții majore, pe care le văd relevante și pentru viitor: organizarea Bienalei Art Encounters, crearea unui program de expoziţii desfășurat la sediul permanent al fundaţiei, sprijinirea educaţiei și atragerea publicului prin programe de mediere, dezvoltarea unor serii de rezidenţe pentru artiști și curatori, stabilirea unor parteneriate internaționale și a unor colaborări solide cu alte instituții. 

Diferite grade de libertate, Kunsthalle Bega, Timișoara, 2023, imagine din expoziție. Prim plan: Cristian Rusu. Planul doi: Mircea Cantor, Sebastian Moldovan, Ciprian Mureșan. Credit foto: Vlad Cândea

 

Ai vreun sfat pentru tinerii artiști sau curatori care aspiră să aibă un impact în domeniul artei?

 

Am mai multe sfaturi, ha ha ha. Acele sfaturi pe care nu le-am găsit la momentul potrivit. Să aibă încredere, să nu idealizeze lumea artei, să ia de acolo doar ceea ce rezonează cu ei, să colaboreze, să împărtășească și să (se) îngrijească, să nu ardă etapele, să aibă curaj și să nu se lase! 

 

Care sunt unele dintre cele mai semnificative tendințe pe care le-ai observat în arta contemporană? Cum crezi că s-a schimbat percepția publicului asupra artei contemporane în ultimii ani? 

 

Tendințele actuale includ o mult mai mare atenție față de subiectul naturii și ecologiei, o fascinație pentru tehnologie și inovație și o reîntoarcere la avangardele istorice ca modele artistice și intelectuale, printre altele.

Nu sunt convinsă că percepția publicului s-a schimbat semnificativ. Cred că după pandemie, mai ales, publicul este mai curios și mai dornic să facă parte din cercurile artistice – nevoia de apartenență este, poate mai mare. Riscul în care ne aflăm acum, deopotrivă artiști, curatori, cât și public larg, este să refuzăm dialogul în numele unor fortărețe ideologice care cresc ca ciupercile după ploaie și care prin nevoia de reparație nu fac altceva decât să perpetueze obtuzitatea intelectuală. Sper să fim mai deștepți, atât ca umanitate, cât și ca profesioniști, și să nu distrugem spiritul critic de care este atâta nevoie.   

 

Cartea de pe noptieră: Haruki Murakami, Persoana întâi singular

Pictorul tău preferat: Ioana Bătrânu

Ceai sau cafea? – Cafea

Primul lucru pe care îl faci dimineața: mă străduiesc să-mi aduc aminte ce am visat

 

Credit foto copertă: Pusha Petrov

 

Editor: Crina Ciocian

Graphic Highlights – un demers DIPLOMA Show de susținere și promovare a tinerilor artiști

Spațiul Mezanin al Palatului Universul a găzduit miercuri, 20 decembrie, vernisajul expoziției Graphic Highlights, proiect inițiat de The Institute cu sprijinul Primăriei Capitalei prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, care continuă demersul de susținere și promovare a tinerilor artiști, inițiat de festivalul DIPLOMA Show și în afara celor 10 zile de festival. Expoziția poate fi vizitată de publicul larg până pe 29 decembrie 2023.

DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri, a sărbătorit anul acesta 10 ediții de-a lungul cărora a adus în fața publicului larg lucrările de diplomă ale absolvenților de la facultățile creativ-vocaționale, a facilitat contactul tinerilor creativi cu profesioniștii din industrie, i-a susținut și promovat pe aceștia prin diferite proiecte speciale și a contribuit la creionarea viitoarei generații de artiști. Cu ocazia ediției aniversare, The Institute, prin Brennan Group, a realizat un studiu în rândul a 322 studenți și absolvenți de arhitectură și arte plastice, cu scopul de a calibra și realinia festivalul la nevoile și așteptările acestora. Rezultatele acestui studiu vorbesc despre importanța festivalului ca rampă de lansare a tinerilor creativi, dar și despre dorința acestora de a li se oferi contexte în care să interacționeze cu alți colegi de breaslă, dar și cu seniorii din industrie, expoziția actuală venind în întâmpinarea acestei nevoi și continuând misiunea proiectului de a promova tinerii artiști și în afara celor 10 zile de festival. 

Expoziția de față reunește într-un cadru restrâns o selecție de proiecte prezentate în festival de-a lungul ultimelor patru ediții, sugestive pentru interesele diverse, perspectivele originale și temele creative pe care tinerii designeri grafici le abordează în lucrările lor.  

Graphic Highlights vorbește despre spiritul creativ al noii generații de designeri grafici, despre preocupările multidisciplinare – obiect, video, ilustrație, dar și despre variatele surse de inspirație. Incluse în expoziție sunt exerciții de design editorial pe baza unor texte deja publicate sau a unor concepte originale – născute din pasiunea autorilor pentru anumite subiecte, proiecte autoreferențiale de tip jurnal, cu focus pe ilustrație, proiecte de tip de literă, dar și cărți experimentale care implică și alte medii de manifestare (cum ar fi fotografia pe film)”, spune Teodora Dinu, Director Proiect DIPLOMA Show.

Astfel, Spațiul Mezanin găzduiește lucrările de licență sau disertație expuse la DIPLOMA Show între 2020 și 2023 realizate de: Adela Aruxandei, Adelin Eliza Pîrvu, Adina Biet, Alexandra Dumitrana, Alisa Maria Matei, Andrei Albu, Cristina Crețu, Daia Grigore, Florin Enache, Maria Borțoi, Nicolae Titus Ungureanu, Silvia Dobre, Sorina Popescu, Valentin Lazăr.

Bursa Cezar Arhip

Tot anul acesta, DIPLOMA Show a decis să ofere o bursă unui tânăr absolvent, participant în cadrul festivalului din 2023. Bursa Cezar Arhip este o formă prin care The Institute își propune să susțină, de data aceasta, într-o manieră mult mai pragmatică, munca tinerilor creativi la început de drum. Bursa este acordată unui expozant DIPLOMA Show și recunoaște potențialul, talentul și determinarea de care acesta dă dovadă.

Bursa, în valoare de 3000 Euro, a fost acordată în 2023 Oanei Sas care a participat în cadrul festivalului cu lucrarea de grafică Gheruțe de ceară. Ea a fost selectată de echipa The Institute din cei 131 expozanți ai festivalului DIPLOMA Show 2023.

Oana Sas (n. 1999) a absolvit masterul de Arte Grafice din cadrul Universității Naționale de Arte București, timp în care s-a bucurat și de o bursă în Wrocław, Polonia, unde a studiat timp de un semestru, învățând printre altele și noi tehnici de gravură. În practica sa artistică recentă explorează calitățile expresive ale liniei și texturii în tehnici grafice variate, căutând să creeze spații și contexte atmosferice pe care diversele sale personaje alungite sau motivele repetitive utilizate frecvent să le poată popula. Abordând teme precum căutarea sau asumarea propriei puteri, trăirile și frământările cotidiene personale sunt analizate fiind transpuse, prin tehnici tradiționale sau experimentale, într-o formă cu caracter narativ. 

Expoziția Graphic Highlights se desfășoară în spațiul Mezanin din Palatul Universul în perioada 20 decembrie – 29 decembrie 2023. Mai multe informații despre expoziție sunt disponibile pe diplomafestival.ro, pe paginile de social media de aici și aici sau în pagina dedicată evenimentului, aici.

Un proiect Diploma Show și The Institute.

Partener strategic: Primăria Municipiului București, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București
Parteneri: Cartier Creativ, ADC, Romanian Design Week
Parteneri media: Radio România Cultural, Igloo, Revista Zeppelin, Designist, Molecule F, Modernism, Lovedeco, B365.ro, feeder.ro, munteanurecomandă.ro, Revista Atelierul, IQAds, Zile și Nopți, Glamour, The Woman, Propagarta, Spotmedia, Happ.ro, Daily News, Ziarul Metropolis, Arthood, Spațiul Construit, Alist Magazine, dreamingOF.net
Partener monitorizare: MediaTrust 

 

Credit foto: Mihai Ciobanu și Roald Aron 

 

Despre The Institute

The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de peste 25 de ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face, contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. Este fondator al Romanian Design Week, al festivalului DIPLOMA, al Galei Societății Civile, Internetics, Cartierul Creativ, combinat.ro și inițiator al ASAP România.

Ioana Olăhuț, artist: „Lucrez în maniera și tehnica pe care mi-o dictează fiecare proiect în parte, în fiecare etapă a vieții mele”

Ioana Olăhuț este artist și directorul Departamentului de Pictură din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, fiind primul cadrul didactic femeie în cei aproape 100 de ani de existență a catedrei.

Ioana își împarte munca artistică între pictură, scenografie și instalație și ne mărturisește că lucrările sale spun absolut totul despre ea. Nu face artă doar pentru valența estetică a lucrărilor sale, ci creează de fiecare dată cu dorința de a transmite ceva, iar inspirația și-o găsește peste tot, cu o singură condiție – acel ceva să o intrige.

Am cunoscut-o pe Ioana mai bine, vorbindu-ne despre copilărie și cum și-a construit drumul până aici, accentuând că reușita este reprezentată chiar de parcursul până în prezent, perseverența fiind cea care dă rezultate, adeseori în detrimentul talentului. Un interviu despre artă și munca de artist, despre inspirație și obstacole, despre public și industrie.

 

Ioana, cum a arătat copilăria ta? Ce crezi că a contribuit la formarea ta ca artist? Ai știut încă de pe atunci că o vei lua pe această cale?

 

Nu, nu am știut că voi deveni artist decât târziu, pe la 14 ani. Copilăria mea a fost marcată de o dihotomie care, acum că mă întrebi, îmi dau seama că mă definește și astăzi: pe deoparte perioade de timp petrecute la bunici, unde mă sustrăgeam oricărei forme de supraveghere adultă, în care mergeam oriunde și făceam tot ce doream, știam toate văile, pădurile și șanțurile, și pe de altă parte perioade petrecute în oraș, în care mama mea, care este designer vestimentar, se ocupa destul de mult de mine, făceam colaje împreună și mă învăța să amestec întotdeauna culorile atunci când pictez în acuarelă.

Știu că aveam pensule profesionale, de care eram foarte mândră, cu coadă lungă din lemn. Aria mea tematică era destul de restrânsă, am și acum picturile: garduri, saci cu cartofi, pietre, vapoare văzute de sus.

Fear, Pain, Hunger / Nocturnal detail, ulei pe pânză, 73×100 cm, 2016 | Credit foto: Pavel Curagău

 

Ai urmat studiile Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, iar în prezent ești directorul Departamentului de Pictură. Cum ai decis să rămâi în mediul academic, ca profesor și să predai noilor generații?

 

De mică îmi plăcea să fac instrucție cu copiii în fața blocului. După finalizarea studiilor de licență am lucrat pentru o companie italiană, ca packaging designer, doi ani și jumătate. Apoi am fost invitată să predau la universitate. Am descoperit că mi se potrivește foarte bine, îmi place foarte mult să lucrez cu tineri pasionați și îmi permite să îmi urmez concomitent și cariera artistică.

În plus, în cei aproape 100 de ani de existență a catedrei de pictură, am fost primul cadru didactic de gen feminin, deci m-am bucurat mult ca am spart gheața.

 

Cum reușești să îmbini partea artistică cu cea de predare? Care sunt principiile pe care le împărtășești studenților tăi?

 

În domeniul nostru dacă nu practici nu prea ai ce să predai, pictura nu se poate preda doar la nivel teoretic. A picta e un proces de îmblânzire, în care tu trebuie să stăpânești mediul și să ți-l apropii, și acesta este un lucru pe care eu încerc să îl fac alături de studenții mei. Pictura este ca un pește mare și alunecos, când crezi că l-ai prins mai bine, îți scapă din nou.

Principalul lucru pe care încerc să îl transmit, preluat de la Constantin Brâncuși, este că „poți să faci orice, dacă te pui în starea de a face”. Această „punere în starea de a face” m-a trecut prin foarte multe provocări în viață.

În rest, rezonez cu abordarea analitică a Școlii de la Bauhaus, aceasta îmi oferă o structura destul de complexă și flexibilă totodată, care să „acomodeze” toate lucrurile trecute și contemporane care trebuie parcurse în procesul de înțelegere/apropriere a artei.

Stories of conflict and desire / Diptic, ulei pe pânză, 280×140 cm, 2019 | Credit foto: Pavel Curagău

 

Munca ta de artist se împarte între pictură, scenografie și instalație. Care dintre acestea îți vine cel mai ușor? Ce au acestea în comun și care sunt principiile care le diferențiază?

 

Toate îmi vin foarte greu. Pictura e dificilă pentru că trebuie să te individualizezi într-un mediu cu o istorie copleșitoare, în care se spune că nu a rămas nimic de experimentat. Trăiesc un mic moment de panică în fața fiecărei pânze albe.

Instalația e dificilă pentru mine pentru că trebuie să ies din bidimensional, în care cu ușurință prezint perspectiva cea mai expresivă, și să țin cont de 3-4 dimensiuni.

Scenografia e dificilă pentru că trebuie să colaborez cu atelierele de producție, să persuadez tâmplari, croitori și mecanici să facă lucrurile în feluri pe care uneori nu le agreează.

Toate îmi vin foarte ușor pentru că îmi permit să transmit o idee. Nu mă apuc de niciuna dintre ele dacă nu am o idee de transmis, valența lor pur estetică nu mă atrage.

 

Cum ți-ai descrie stilul artistic? Ce te-a determinat să te îndrepți spre acest stil? Ce spun lucrările tale despre tine?

 

Sper că sunt ludică precum dadaiștii, savuroasă precum expresioniștii, concentrată precum artiștii conceptuali. Nu știu, nu cred că am distanța sanitară necesară să îmi pot defini stilul artistic. Lucrez în maniera și tehnica pe care mi-o dictează fiecare proiect în parte, în fiecare etapă a vieții mele.

Acestea nu sunt foarte omogene, sunt schimbări destul de mari de la o etapă la alta, în funcție de ce mă preocupă. Cum sunt de obicei autoreferențiale, lucrările mele spun despre mine totul, nu am prea ascuns nimic.

 

Care sunt temele predilecte în lucrările tale? Povestește-ne despre procesul acesta al creației: cum alegi o temă, care sunt pașii până la lucrarea finală, cât timp și câtă muncă e de fapt în spatele unui tablou.

 

Mă gândesc foarte mult la o ideea și o execut apoi destul de repede. Trebuie să am întotdeauna pregătită o imagine mentală a unei viitoare lucrări, nu mă apuc niciodată de lucru bazându-mă pe ce aș putea descoperi pe parcurs. Îmi fac multe schițe și sintetizez mult o imagine, până consider că transmite mesajul pe care doresc să îl transmit. 

Credit foto: Doru Sana

 

De unde te inspiri? Cum îți găsești surse de inspirație pentru munca ta?

 

Transform în temă tot ce mă intrigă. Poate fi relația dintre doi trecători pe care îi văd când stau cu o țigară la fereastră, o bucată de text care mă marchează, o structură geometrică sau un element organic pe care îl descopăr accidental. Dar în spatele tuturor temelor mele stă interesul pentru condiția umană, care leagă toate lucrările mele, aparent diverse. Probabil sunt, în pofida înălțimii mele, o mică existențialistă.

 

Care sunt obstacolele de care te lovești în calitate de artist, fie că vorbim de munca efectivă, de procesul creativ sau de aspectele financiare sau administrative ale unei astfel de profesii?

 

Chiar vorbeam cu o colegă de breaslă zilele trecute, să rămâi în domeniu și să activezi în continuare după terminarea studiilor, 5, 10, 15 ani, este deja o reușită în sine, dincolo de calitatea producțiilor tale. Să ai un atelier sau un spațiu dedicat muncii de artist, să reușești să îți mobilizezi constant resursele emoționale, financiare și energetice în condițiile în care nu există o destinație clară a lucrărilor, nu este o condiție căreia multă lume îi poate face față pe termen lung.

Dar este un efort care merită făcut, categoric. Și pe parcursul carierei mele am observat că perseverența, pe termen lung, dă roade mult mai mari decât talentul.

 

Cum te raportezi la public? Creezi vreodată cu gândul la acesta? Cum ți-ar plăcea să fie privită arta ta?

 

Suntem o urbe și o țară cu foarte mulți artiști buni, dar pe care societatea nu îi poate susține deocamdată, de aceea unii colegi își construiesc cariera „înspre vest”. Consider că trebuie făcute lucruri și pentru comunitatea noastră, am văzut adeseori copii și tineri care au un organ foarte bine dezvoltat pentru arta contemporană, oricât de neinteligibilă și ermetică ar părea câteodată.

Prin urmare, dacă ne dorim un public, trebuie să îl creștem, sau să îl educăm, să îi dăm ocazia de a se expune la artă relevantă. Mi-ar plăcea ca lucrările mele să fie privite cu curiozitate, lucru care se întâmplă cel mai adesea. 

 

Cum ai descrie azi industria din care faci parte? Ce te bucură și ce te îngrijorează? Cum a evoluat aceasta de-a lungul timpului?

 

În Cluj-Napoca există o apetență pentru pictură, și nu numai, asta e clar. Avem pedigree pentru artă. Mă bucură să văd acest lucru și sper ca acest nucleu creativ să se mențină cât mai mult timp.

Mă îngrijorează nivelul prohibitiv al chiriilor pentru spații destinate atelierelor și galeriilor, care a determinat deja destui artiști foarte buni să se relocheze în alte orașe. Îmi doresc pentru comunitatea artistică din Cluj mai multe ateliere de lucru, mai multe spații de expunere, mai mulți colecționari și iubitori de artă care să îi asigure supraviețuirea. 

Credit foto: Doru Sana

 

3 cuvinte care te caracterizează: soare, perseverență, compasiune 

Artistul preferat: greu, nu pot alege doar unul… Velasquez, Goya, Montserrat Caballe, Jannis Kounellis, Zaha Hadid

Un moment definitoriu pentru cariera ta: înrolarea la liceul de artă, care m-a făcut brusc să mă simt foarte bine în modul de viața și mediul pe care mi le-a oferit.

Ultimul lucru pe care îl faci înainte să adormi: ma gândesc: „nu pot să adorm, nu pot să adorm, nu pot să adorm…”

Note to self: Ai grijă de tine!

 

Credit foto copertă: Doru Sana

 

Editor:

Catinca Tăbăcaru și Daniela Pălimariu, interviu la dublu: RAD Art Fair și cum să iei pulsul artei contemporane din România

Catinca Tăbăcaru a fondat galeria de artă cu același nume în anul 2014, la New York, iar trei ani mai târziu a deschis un al doilea punct în Harare, Zimbabwe. Ne mărturisește că odată cu deschiderea galeriei a găsit locul unde simțea că trebuie să fie, descriind-o ca „un mod de a trăi”. Astăzi, Catinca este galerist, creator cultural și fondator de târg, roluri care „îi hrănesc sufletul” și îi aduc împlinire, atât în viața profesională, cât și în cea personală.

Daniela Pălimariu a intrat în contact cu lumea artei încă din liceu și a știut de atunci că nu își dorește alt drum profesional în viață. A continuat cu arta, urmând studii și creând, dar și-a completat, de-a lungul timpului, munca de artist cu partea de organizare. Își susține și astăzi alegerea făcută în liceu, spunându-ne că nu ar putea alege altceva, iubind această „lume complexă, diversă, în care îți folosești aptitudini diferite de la proiect la proiect”.

Catinca și Daniela au pus bazele RAD Art Fair, împreună cu o asociație a galeriilor creată special pentru acest proiect. Fiind unul din primele târguri de artă din România și cel care a strâns cele mai importante galerii, RAD reprezintă un pas foarte important în maturizarea pieței și promovarea acesteia în scena globală de artă.

Am stat de vorbă cu acestea despre tot ce înseamnă RAD: cum a început proiectul, ce greutăți au întâmpinat, cum va arăta ediția din 2024 și ce presupune implicarea lor. Ne-au făcut o radiografie a industriei artistice de la noi din țară și ce este atât de special la aceasta în momentul de față și ne-au vorbit despre cum o astfel de inițiativă contribuie la dezvoltarea sectorului, aducând vizibilitate pentru artiști și educație pentru public.

 

Catinca, cum ți-ai descrie călătoria profesională de până acum? Ce te-a făcut să te îndrepți spre artă?

 

A fost o călătorie minunată care m-a făcut să descopăr foarte multe lucruri despre mine, să cunosc oameni incredibili și care m-a dus în părți ale globului în care nu credeam că voi ajunge. Am intrat în lumea artei oficial acum aproape 10 ani, în 2014 când am deschis galeria Catinca Tăbăcaru. În punctul acela, tocmai terminasem o carieră în drept și ieșisem dintr-un proiect foarte important pentru mine, care și în prezent influențează ce fac în programul galeriei, acesta fiind fondarea unei organizații pentru drepturile femeilor care și astăzi își continuă activitatea sub alt leadership. 

În acel punct al vieții mele căutam o practică care avea tot ce îmi plăcea și prin deschiderea galeriei am reușit să găsesc locul unde trebuie să fiu. Galeria mi-a deschis noi orizonturi și a adus împreună creativitatea, care fost mereu foarte importantă pentru mine în tot ce am făcut, ideea de a crea lucruri noi, libertatea, relațiile cu oameni diverși și care mă inspiră: artiști, colecțonari, curatori cu spiritul meu antreprenorial și pasiunea pentru business.

Galeria pentru mine este mai mult decât un job, este un mod de a trăi și de a relaționa cu lumea din jur, zilnic mă ocup de crearea unui ecosistem care are în centru arta și artiștii pe care îi reprezentăm. Această libertate vine și cu multă responsabilitate, dar și cu o lipsă constantă de timp. Galeria, târgul de arta, proiectul Doi Joi (un program colaborativ pentru consolidarea și dezvoltarea comunității artistice din București care are loc în a doua zi de joi a fiecărei luni când spațiile expoziționale oferă un program extins de vizionare, alături de evenimente speciale, vernisaje, performance-uri și discuții cu artiștii) înseamnă că programul meu este constant ocupat, iar timpul este o resursă atent manageriată pentru a putea fi cât mai productivă.  

Practica artei ca și creator cultural, fondator de târg, galerist este foarte diversă și este plină de inovație și comunitate și toate aceste lucruri îmi hrănesc sufletul și mă fac să mă simt împlinită pe plan profesional, dar și personal.

După o carieră destul de lungă în lumea artei ca și galerist, deschiderea târgului a venit ca un pas natural și ne bucurăm că putem să contribuim prin experiența noastră individuală la un bine colectiv pentru toată scena de artă.

 

Daniela, cum ți-ai descrie călătoria profesională de până acum? Cum ai ales arta și care a fost momentul în care ai știut că vei face carieră în domeniu? 

 

Inițial, am ales designul industrial, când eram în liceu, apoi am descoperit lumea artei contemporane și în special a artei conceptuale, a artei implicate în prezent, social și politic – aici a avut un rol foarte important Bienala Periferic de la Iași și profesorul meu de la foto-video din Iași, Matei Bejenaru. Când m-am înscris la examenul de admitere la Facultatea de Arte știam că nu are sens să mai depun dosare și la alte facultăți – așa se făcea pe atunci, ca să nu rămâi cumva pe din afară – pentru că dacă nu intram la arte, nu voiam să mă apuc de altceva oricum. După care lucrurile au mers de la sine cumva, sunt în București din 2011, de după terminarea masterului în UK, și în tot acest timp am îmbinat munca artistică – propriile mele lucrări – cu cea organizatorică. Practic, nu m-am putut abține să nu fac și proiecte în care sunt organizator, de la Salon Video (2012-2015) la galeria Sandwich (din 2016), la RAD și Doi Joi, și am avut noroc să întâlnesc oameni cu care am putut face asta, împreună. Această muncă, în afara atelierului, vine în completarea practicii mele artistice, și, bineînțeles, cel mai dificil este uneori să găsesc echilibrul între cele două. Ca organizator, am învățat foarte mult de la artiștii cu care am lucrat, din etica lor de muncă, și asta mă ajută și ca artist, în atelier.

În continuare, știu că nu aș putea alege altceva, domeniul artei fiind în sine o lume complexă, diversă, în care îți folosești aptitudini diferite de la proiect la proiect, sau de la un rol asumat la următorul.

 

Cum ați decis să puneți bazele RAD Art Fair?

 

Daniela: Ideea unui târg de artă în România exista în aer, la fel și momentul prielnic în care am început acest demers – scena de artă este în plină expansiune, artiștii și galeriile din România sunt din ce în ce mai vizibili în plan internațional, piața de artă are toate șansele să crească, iar energia generală tinde spre colaborare și sprijin reciproc. Am decis să mergem înainte cu acest proiect alături de galeriile co-organizatoare și partenerii care ne-au susținut de la început, chiar și când au fost dificultăți, pentru că am știut că este exact ceea ce avem nevoie, un boost de care beneficiem cu toții, participanți direct sau nu.

 

Catinca: Ne-am dat seama că dacă vrem să punem România pe scena globală de artă și să atragem curatorii,  colecționari și, în general, lumea de art internațională, trebuie să creăm un context favorabil. Soluția pe care am găsit-o a fost să aducem împreună cei mai buni oameni din industrie, efortul colaborativ fiind ce într-adevăr crește scena de artă și puterea ei. Dacă ne dorim ca lumea să înțeleagă pulsul artei contemporane din România, trebuie să le oferim ocazia să ia parte la ceva mai amplu și mai diversificat, iar RAD fix asta își propune să realizeze.

 

 

Care au fost obstacolele întâmpinate în organizarea unei astfel de inițiative? Au existat situații la care nu vă așteptați? 

 

Daniela: Cu siguranță au fost situații dificile, cauzate în primul rând de timpul relativ limitat și de nevoia de a gestiona concomitent mai multe planuri organizatorice într-o echipă restrânsă. Din fericire, toți cei implicați au fost foarte motivați să reușim și au contribuit cu resurse diferite, complementare, astfel că lucrurile au decurs foarte bine în final.

Catinca: Ca pentru orice proiect aflat la început, există dificultatea finanțării. Acesta este un proiect care atunci când l-am început ne-am lovit de foarte multe păreri contrare care ne spuneau ca nu există o piață locală destul de puternică și că investiția nu va fi una rentabilă. Experiența ne-a demonstrat altceva, iar realitatea ne-a arătat că piața este pregătită, evenimentul fiind un succes pentru noi ca organizatori, dar și pentru galeriile care au participat la târg care au avut vânzări foarte bune. Dar totuși, este un proiect aflat la început care are nevoie de susținere și acesta este principalul nostru focus pentru acest an: să avem grijă de partea de sponsorizare ca noi să ne putem face treaba și să o facem bine. Deci cel mai mare challenge în acest moment, putem spune ca este găsirea unor parteneri potriviți care sa fie deschiși să investească în această inițiativă care este gandită pe termen lung pentru consolidarea pieței de artă contemporană din România și creșterea acesteia atât la nivel local, dar și la nivel global. 

 

Care sunt rolurile voastre? Aveți sarcini clar trasate?

 

Daniela: Momentan lucrăm împreună, foarte apropiat, la strategia pentru anul viitor, la vibe-ul general al târgului. Eu lucrez și la direcția generală a designului grafic, pe care apoi o preiau și o declină colegii noștri, iar Catinca lucrează mai intens la activitățile conexe târgului, dar în general, în acest stadiu, ne sfătuim în legătură cu orice decizie. În mod constant suntem în conversație și cu galeriile co-organizatoare, un grup puternic, cu resurse diferite, ce are și rol de board organizațional, dar și de advising.

 

Cum ați descrie colaborarea dintre voi? Ce puteți spune, pe baza acesteia, despre colaborare între femei?

 

Daniela: Noi avem, cu adevărat, o mare șansă prin acest parteneriat pe care îl construim în mod activ, deschis și sincer, din 2020 – aceea de a ne cunoaște reciproc punctele forte și de a le folosi cât mai eficient pentru succesul echipei. Este o relație care se construiește, care este cu intenție și care ne formează, în același timp, și pe noi individual.

 

Catinca, ce apreciezi cel mai mult la Daniela?

 

Acest proiect ar fi imposibil fără Daniela. Este un proiect foarte amplu, iar Daniela are o capacitate de a nu se opri, de-a face totul bine și de a continua până la sfârșit, trecând peste orice obstacol, iar asta este un lucru foarte rar întâlnit. În plus, Daniela mă provoacă constant să fiu cea mai bună versiune a mea și împreună avem o relație care ne responsabilizează reciproc în legătură cu imaginea de ansamblu a proiectului și ce înseamnă acest târg pentru industria de artă din România pe termen lung.

Pentru mine este foarte important în viață, să-mi găsesc oameni cu care pot crește, care mă trag înainte și sunt acolo pentru a colabora. Știu că împreună putem facem mult mai multe lucruri și putem să ajutăm la consolidarea pieței de artă și acest sentiment este fenomenal.

 

Daniela, ce îndrăgești cel mai mult la Catinca?

 

Catinca are o energie care nu poate trece neobservată, o dorință de a face lucrurile să funcționeze chiar și în situații limită, un mod creativ de a găsi soluții neașteptate, și este un foarte bun comunicator. Catinca a venit cu o abordare nouă în scena din București, datorată și formării sale profesionale, și experienței NY, și odată stabilită aici a identificat foarte bine punctele forte ale scenei de artă – lucruri pe care noi, fiind aici de mult timp, poate le-am trecut cu vederea, le-am luat de-a gata.

 

Cum v-a ajutat experiența de până acum în lumea artei în punerea bazelor acestui târg? Ce ați folosit din experiențele voastre anterioare, contribuind la materializarea RAD Art Fair? 

 

Daniela: În primul rând, experiența de a (co)manageria o galerie de artă este una care îți dezvoltă foarte multe deprinderi, nu neapărat artistice sau curatoriale, ci practice – de la comunicare cu echipa, social media, gestionarea unui buget complex la viziune și strategie pe termen lung. Amândouă avem această experiență, coordonând galeriile noastre din 2015/2016 și gestionând proiecte internaționale. În plus, ne a ajutat pe toți experiența colaborativă a proiectului VIDEO.RADIO.LIVE din 2021 pe care l-am realizat ca grup format din 6 galerii și prin care am învățat multe despre lucrul în echipă, dinamica de grup, gestionarea resurselor etc.

RAD este un proiect foarte complex care necesită anumite skilluri, de aceea experiența de până acum ne-a ajutat să fim pregătite pentru acest pas. Suntem foarte mândre că am reușit să facem asta, împreună cu asociația de galerii care s-a ocupat de organizare, și ăsta e un lucru care ne copleșește de fiecare dată când ne gândim la el. 

Catinca: RAD este dovada că proiectele culturale de o asemenea anvergură se fac doar în colaborare. În spatele oricărui proiect la o scara așa mare se află un grup de oameni care doresc să depună un efort imens și o muncă incredibilă pentru a realiza ceva ce începe doar cu o idee și noi am avut norocul să găsim acei oameni și să îi aducem împreună. Pentru noi acest lucru este cel mai important, să colaborăm, să lucrăm împreună pentru un scop mai mare decât noi, iar fără acest lucru orice inițiativă se pierde imediat. Totul se poate opri din lipsa de colaborare, iar atunci potențialul fiecărui membru de a putea comunica deschis și a discuta orice subiect este cel mai important aspect.

 

Cum ați descrie piața de artă de la noi din țară? Unde mai avem de lucrat și unde lucrurile pare că merg bine?

 

Catinca: Piața de artă din România este efervescentă și foarte exciting. Galeria CT a luat naștere și a funcționat o perioada foarte lungă de timp în NY, iar noi personal am lucrat pe foarte multe piețe de artă de la cea din NY, la Miami, Harare, la târgurile din Europa, mai nou la cele din Asia, deci avem experiență practică în multe locuri, dar nicăieri nu este la fel de fresh și plin de viață ca aici. Motivul este punctul în care suntem, România este singulară în lume, este fix în momentul de început în care valul de abia a luat naștere și o ia în sus și o sa fie un val imens. Se simte din tot ce facem, să fii parte din faza asta ințială și nu doar să faci parte, ci să ajuți la crearea unei industrii, it’s the best.

 

Fiind antreprenoare, pe lângă partea boemă a artei, este nevoie de multe alte calități. Care sunt cele mai grele aspecte în a fi un antreprenor creativ? 

 

Daniela: Credem că una din cele mai mari provocări este să găsești echilibrul, pentru că munca noastră nu are un program fix, și se infiltrează în toate aspectele (și momentele) vieții. Amândouă avem copii mici – Catinca pe Esmé (1.5 ani) și Daniela pe Adam (4.5 ani) – care sunt cei mai buni copii din lume și pe care îi luăm cu noi de multe ori, la instalare de expoziții în galerie (Catinca e chiar acum cu Esmé și alte două curatoare, fiecare cu un copil mic, la NY unde instalează o expoziție, iar copiii își găsesc locul și jocurile împreună, alături de ele).

Dar acest lucru are nevoie de un echilibru totuși, viața de familie are nevoie și de un timp separat – și asta depinde de noi, de ce alegem să lăsăm pe data viitoare, pentru că specificul domeniului nostru, mai ales în România, este că tot timpul ar mai fi ceva de făcut, de perfecționat. În orice moment putem duce lucrurile și mai departe, și mai sus, și totuși trebuie să știm când să luăm pauze, pentru sănătatea noastră, dar și a scenei – nu ne permitem un burnout chiar acum.

Într-un mediu artistic, aspectele financiare pot fi extrem de volatile și greu de anticipat. În special pentru o inițiativă nouă, finanțarea este un aspect mai dificil deoarece trebuie găsiți partenerii potriviți care să vadă potențialul viitor și viziunea pe termen lung.

De asemenea, educarea publicului este un aspect la care încă avem de lucrat. Publicul nu a avut acces până acum la o deschidere mare către artă, iar acest lucru se resimte pe piața locală foarte puternic. Astfel, ne revine și nouă celor care lucrăm în domeniul cultural această responsabilitate de a educa publicul și de a forma un simț estetic și un apetit pentru frumos.

Iar într-o industrie atât de personală, construirea și menținerea relațiilor este o muncă constantă: de la relația cu publicul care ne și susține, dar și noi la rândul nostru le aducem un plus valoare, la cea cu artiștii, colecționarii, presa. Eco-sistemul artei este unul viu care se bazează pe conexiuni și relații inter-umane, lucru care este foarte frumos, dar uneori poate fi și greu.

Aceste aspecte reprezintă doar o parte din provocările pe care le întâmpinăm ca antreprenori creativ în lumea artei. Pentru noi este foarte important să rămânem flexibile și deschise la schimbare și să ne bazăm pe colaborare și comunicare.

 

Cum a fost prima ediție a RAD Art Fair? Ce va determinat să scrieți mai departe povestea târgului și să continuați cu ediția de anul următor?

 

Daniela: RAD 2023 a fost un succes desăvârșit, pe toate planurile – de la prezența publicului care a fost foarte numeros și alături de noi până în ultima zi (chiar am prelungit programul duminică, pentru că încă erau oameni la coada de bilete), la vânzările realizate de galeriile participante (18 din 20 au raportat cel puțin o vânzare în timpul târgului, și altele în perioada ce a urmat). În ceea ce privește lucrurile pe care le puteam noi controla știam că acestea vor ieși foarte bine – în schimb feedback-ul din partea presei, a profesioniștilor din domeniu și a publicului general ne-a depășit așteptările.

În aceste condiții, ar fi culmea să nu continuăm! Nu că s-ar fi pus vreodată problema – practic, orice decizie pe care am luat-o pentru RAD 2023 a inclus și planurile pentru dezvoltarea ulterioară, pentru că altfel nu ar fi avut sens. 

 

Cum ajută inițiativele precum RAD Art Fair scena artei de la noi din țară? Dar dacă vorbim de artiști, cum îi ajută în mod concret? Dar în ceea ce privește publicul?

 

Catinca: Pentru artiști cea mai importantă este vizibilitatea. Creația este o voce, iar să fii auzit și să fii chiar ascultat este cel mai bun feedback, iar târgul face asta într-un mod exponențial mai mult decât instituții individuale, deoarece este un cumul de factori care au loc în același timp. Așa că artiștii, în cele 4 zile de târg, sunt văzuți și ascultați de un public numeros și divers, de profesioniștii din industrie și de cele mai bune galerii. Un artist care este expus la RAD are garanția că va fi văzut de toți cei care activează pe piața de artă și de iubitorii de frumos, iar de la a doua ediție vizibilitatea va crește și mai mult către cei din afară. Gradul de vizibilitatea este ceva ce nu se poate compara cu alte proiecte. În plus, târgul are și meritul indirect de a clarifica puțin rolurile fiecărui actor de pe scena de artă, rolurile fiecăruia, relația de încredere care ar trebui să existe între galerie și artist și principiile de colaborare între toți cei care participă. Practic, devine mult mai clar și rolul galeriei în dezvoltarea carierei artistului, lucru care, în România, încă nu este foarte clar perceput la scară largă.

Pentru public asta este cea mai mare șansă să înțeleagă pulsul pieței de artă contemporană din România. Unde altundeva poți vedea peste 20 de galerii cu peste 200 de artiști prezenți? Trebuie să ne gândim că dacă o galerie aduce anumiți artiști la principalul târg al României este cu un motiv, există o energie în jurul lor, fac ceva foarte bun și special, iar publicul are o șansă de a descoperi acest talent unic. 

Noi încercăm să ajungem la un public cât mai divers, atat la cei care deja sunt în această lume și sunt pasionați, dar și la cei care pănă acum nu au avut ocazia să descopere această lume. Ce putem promite este siguranța de a vedea ceva de calitate înaltă, cu relevanță în momentul de azi, datorită selecționării celor mai bune galerii. Așa publicul și descoperă mai multe despre această industrie fascinantă, dar își și formează ochiul, un lucru foarte important pentru oricine.

 

La ce să ne așteptăm la ediția din 2024? Ne puteți oferi câteva detalii? Ce păstrați de la ediția anterioară și ce elemente de noutate vor exista?

 

Daniela: RAD 2024 va avea aceeași atmosferă vibrantă, dată atât de locație, cât și de programul evenimentelor – discuții, vizite, ateliere. Vor participa în primul rând galerii din România, cu unele prezențe noi, calitatea propunerilor și programelor acestora fiind prima prioritate.

În plus, ne bucurăm să anunțăm secțiunea specială RAD DESIGN, coordonată în colaborare cu Adela Maria Marius (Epretext) – dar și alte elemente noi pe care le veți descoperi chiar atunci! Galeriile co-organizatoare ale ediției 2024, sunt, pe lângă Catinca Tăbăcaru și Sandwich: Cazul 101, Jecza, Galeria Posibila, Plan B, /SAC, Sector 1 și Suprainfinit.

 

Editor:

 

Credit foto copertă: Cristina Anculete

Credit foto: Cătălin Georgescu

Peste 10.000 de persoane au admirat lucrările noii generații de artiști, arhitecți și designeri români în cadrul DIPLOMA Show, ediția a X-a

DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank, a încheiat a X-a ediție, care s-a desfășurat între 7 și 15 octombrie. Organizat la Combinatul Fondului Plastic, festivalul a primit și în acest an vizita a peste 10.000 de persoane, ce au admirat 130 de lucrări din 16 categorii creative diferite: de la modă la pictură, arhitectură, design interior, scenografie, sculptură și multe altele. 

Expoziția centrală a DIPLOMA Show a fost printre cele mai ample din toate edițiile festivalului, întinzându-se pe aproximativ 2.000 de metri pătrați, împărțiți în 10 pavilioane expoziționale din cadrul Combinatului Fondului Plastic. 

– Printre atracțiile ediției din acest an, s-au numărat: un fashion show neconvențional, performance-urile din cadrul pavilionului dedicat scenografiei, un târg de design românesc, dar și o serie de masterclass-uri cu artiști și specialiști consacrați din industriile creative. 

Pentru al zecelea an consecutiv, DIPLOMA Show a adus în fața publicului larg cele mai bune lucrări ale noii generații de artiști, arhitecți și designeri români. Timp de 9 zile, peste 10.000 de vizitatori au ajuns la Combinatul Fondului Plastic din București pentru a vedea expoziția centrală sau pentru a participa la activitățile, evenimentele și inițiativele numeroase din cadrul festivalului. Un vârf de vizitatori a fost atins în seara vernisajului pentru public, pe 7 octombrie, când a avut loc DIPLOMA Show Opening Night

Unul dintre obiectivele noastre ca organizatori este despre cum orașul va <<adopta>> în timp proiectele The Institute, chiar cu riscul ca noi să le <<pierdem>>. Mă refer la asumarea lor de către comunitatea artistică, bresle profesionale, mediul academic sau administrația publică, din punct de vedere al brandingului de oraș, al reținerii și atragerii de talente, al diversificării audienței și accesului la actul cultural și artistic al generațiilor noi, până la transformarea unor <<scene>> în adevărate industrii creative, care să aducă plus valoare întregului oraș”, a declarat Andrei Borțun, CEO The Institute. 

La organizarea ediției din acest an, a lucrat timp de 8 luni o echipă de aproximativ 100 de persoane. Lucrările expuse au fost alese dintr-un număr record de înscrieri de un Board Creativ format din peste 70 de specialiști ai industriilor creative, practicieni și reprezentanți din mediul academic.

Printre atracțiile ediției aniversare DIPLOMA Show: un fashion show neconvențional, masterclass-uri cu artiști și designeri consacrați și un târg de design românesc

Cele 20 de creații de modă expuse în acest an la DIPLOMA Show au beneficiat și de un fashion show inedit, creat de Alina Gavrila- Bortun /Gavrilă Fashion Tellers. DIPLOMA Doors – Fashion Show a deschis ușile creativității studentesti și a vorbit despre curaj, libertate de expresie, sensibilitate, fragilitate, diversitate, despre temeri și frământări ale procesului de creatie. 

Una dintre atracțiile primului weekend de festival a fost și Hot Lagoon Fair, primul târg de printuri și tipărituri de artă care promovează noua generație a industriilor creative locale. Într-o singură zi, la ediția cu numărul #14 a târgului, s-au vândut peste 100 de obiecte de design românesc, cele mai apreciate de public fiind art printurile și obiectele vestimentare. 

O noutate a ediției din acest an a fost reprezentată de o serie de live performance-uri care au avut loc în cadrul pavilionului dedicat scenografiei, realizat printr-o inițiativă condusă de Adrian Damian. Performance-ul „The Red Thread” a recontextualizat 5 personaje feminine emblematice, propunându-și să ducă la o nouă înțelegere a acestora. De asemenea, performance-ul „Frozen” a pus în scenă două perspective asupra unei fetițe de 10 ani: una a inocenței, bucuriei și naivității copilăriei pe de o parte, iar pe de altă parte – una a denaturării și degradării la nivel de obiect a imaginii unui copil. 

Printre alte atracții ale DIPLOMA Show 2023, amintim și:

– Intrarea în universul creativ DIPLOMA Show a fost imaginată prin instalația interactivă IQOS, Together Forward, un portal care conducea comunitatea spre expoziție și o invita, astfel, să facă un pas spre viitorul ilustrat de viziunile noilor generații de artiști.

DIPLOMA GROW, program de masterclass-uri, prezentat de Globalworth, cu profesioniști cunoscuți din domeniile creative. Cei interesați să afle informații din culise de la arhitecți, designeri și artiști cu renume despre traseul lor profesional i-au putut vedea pe: Raluca Ghica, Dorin Ștefan Adam, Dragoș Buhagiar, Richard Hardy, Roman Tolici și Paul Mureșan. 

Expoziția de arhitectură, design interior și design de obiect, dezvoltată de Primăria Sectorului 1 în Spațiul The Institute din cadrul Combinatului Fondului Plastic.

– O selecție de animații prezentate de-a lungul timpului în cadrul DIPLOMA Show, proiectate în cadrul unui pop-up cinema semnat de Kozel. 

Traseul format din 10 locuri-cheie din București, parte din campania aniversară DIPLOMA 10 ALUMNI, unde vizitatorii au putut descoperi 10 lucrări expuse la DIPLOMA Show de-a lungul timpului. Cele 10 locuri de expunere au fost destinații neconvenționale, de la spații de socializare până la librării și zone de tranzit.

Ce urmează pentru DIPLOMA Show

Printre planurile de viitor ale organizatorilor, se numără dezvoltarea programului DIPLOMA GROW și aducerea în fața noii generații a mai multor arhitecți, designeri și artiști consacrați din industriile creative. 

De asemenea, începând cu acest an, The Institute acordă în premieră bursa anuală Cezar Arhip unui absolvent participant la DIPLOMA Show 2023. Artistul care va beneficia de această bursă este selectat de echipa The Institute și va primi o bursă în valoare de 3000 euro, pentru a-și continua parcursul profesional și dezvoltarea în cadrul domeniilor creative. 

Pentru a zecea oară anul acesta, DIPLOMA Show a devenit nu doar locul de întâlnire, ci și punctul de lansare și promovare a noilor talente, într-un eveniment unic în care aceștia și-au putut prezenta lucrările publicului larg și profesioniștilor din lumea artistică din România. 

Universități participante: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Universitatea Politehnică din Timișoara, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, Universitatea Națională de Arte București, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, University Of The Arts London, Avans Hogeschool, ‘s-Hertogenbosch, Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, Universitatea Națională de Artă Teatrală Și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București

Un proiect The Institute

Prezentat de UniCredit Bank

Parteneri: IQOS România, Globalworth, Kozel

Eveniment organizat cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin ARCUB

Un proiectul cultural finanțat de Ministerul Culturii

Susținut de Primăria Sectorului 1

Cu sprijinul: Liliac, Retros Gallery, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, prin Facultatea de Horticultură

Parteneri instituționali: Combinatul Fondului Plastic, Uniunea Artiștilor Plastici din România

Parteneri media strategici: PRO TV, Kiss FM, HotNews.ro, Euromedia, YOOH

Parteneri media: Radio România Cultural, Igloo, Revista Zeppelin, Designist, Molecule F, Modernism, Lovedeco, B365.ro, feeder.ro, munteanurecomandă.ro, Revista Atelierul, IQAds, Zile și Nopți, Glamour, The Woman, Propagarta, Spotmedia, Happ.ro, Daily News, Ziarul Metropolis, Arthood, Spațiul Construit, Alist Magazine, dreamingOF.net

Echipa de creație: Radu Manelici, Claudia Draghia, Sebastian Pren, Policromic

Partener monitorizare: MediaTrust 

Amenajarea expoziției este semnată de I.O.G Arhitectura.

Un fashion show de Alina Gavrilă-Borţun @Gavrilă Fashion Tellers

Makeup: Tania Cozma

Hair: Sebastian Sârghie

Foto: Andrei Sendrea

DOP: Tudor Lucaciu

MRA Models Agency: Alexandra Miroi, Anamaria Popa, Daria Nistor, Estera Istrate, Ioana Ciocalau, Irina Vochițu, Sorina Lopatnic, Veronica Constantin, Daria Postolachi, Vanessa Nicodim, Anisia Grecu, Benny Sambo, Nicholas Lazăr, Arseni Gurtovoi, Ciprian Ioniță, Eric Voinea, Letiția Lazar, Mădălina Nicolae, Maria Marin

Credit foto: Mihai Ciobanu și Roald Aron 

Despre The Institute

The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de peste 25 de ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România. Prin tot ceea ce face, contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. Este fondator al Romanian Design Week, al festivalului DIPLOMA, al Galei Societății Civile, Internetics, Cartierul Creativ, combinat.ro și inițiator al ASAP România.

 

Despre UniCredit Bank

UniCredit Bank este parte a UniCredit, bancă comercială paneuropeană simplă și de succes, cu un sistem integrat de servicii de banking Corporate și de Investiții, oferind bazei sale de clienți o rețea unică vest, central- și est-europeană. Grupul este prezent în România prin: UniCredit Bank, UniCredit Consumer Financing, UniCredit Leasing Corporation, UniCredit Insurance Broker, UniCredit Leasing Fleet Management și UniCredit Services.

Galeria de artă ARSMONITOR, o inițiativă privată care pune Casa Presei pe harta iubitorilor de artă

Peisajul cultural al Bucureștiului s-a înnoit cu un start-up dedicat artei, creativității și transformării odată cu deschiderea galeriei private de artă ARSMONITOR. 

Aflată în clădirea Casei Presei Libere — denumită inițial Combinatul Poligrafic Casa Scânteii „Iosif Visarionovici Stalin” și, după destalinizare, Combinatul Poligrafic Casa Scânteii „Vladimir Ilici Lenin”, un edificiu al propagandei sovietice construit între 1952 – 1957, ridicat pe fostul hipodrom regal — galeria de artă ARSMONITOR este o dovadă a puterii artei și inițiativelor private de a reînvia spațiile încărcate de istorie. 

Semnificația istorică a clădirii, combinată cu moștenirea sa sovietică provocatoare, obligă la reînnoire. În aceste împrejurări, echipa ARSMONITOR a renovat și reimaginat cu meticulozitate un spațiu de peste 200 mp, păstrându-i farmecul istoric în timp ce i-a insuflat estetica și toate condițiile tehnice ale unei galerii de artă din zilele noastre. Un proces care a durat aproape jumătate de an, început în luna mai. 

„Ca antreprenor în industria creativă, deschiderea galeriei ARSMONITOR marchează o anumită maturizarea a poziției mele ca investitor în inițiativele care transformă orașul. Prin toate proiectele în care am fost implicată, mi-am propus să contribui la modul în care orașul se lasă redesenat și reinventat cu ajutorul unor oameni curajoși, cu viziune. De la ARSMONITOR ne dorim să arătăm că oameni ca noi, cu energie, pot crea de la zero, pe cont propriu, proiecte care inspiră comunitatea, deschid conversații, creează valoare și schimbă percepții.”, a declarat Mia Munteanu, antreprenor & co-fondator ARSMONITOR.

„Călătoria noastră cu ARSMONITOR este una de redescoperire, reinventare și celebrare. Credem că arta are puterea de a trata rănile trecutului, de a aduce împreună și de a transforma spațiile. Renovarea acestui spațiu istoric cu resurse proprii și cu energia noastră personală nu revitalizează doar arhitectura și cimentul, ci cred că am readus la viață o părticică din sufletul Bucureștiului. ARSMONITOR nu e doar o galerie privată de artă, ci e dovada vie a rezilienței și a puterii artei de a redefini înțelegerea noastră asupra istoriei și identității”, a spus la rândul său Siviu Pădurariu, co-fondator ARSMONITOR.   

„Abțibild. Arte neaplicate” este expoziția inaugurală a galeriei, în care sunt prezentați 10 artiști consacrați ale căror lucrări exemplifică ingeniozitatea și diversitatea creativă a ultimilor trei decenii în arta contemporană românească: Radu Comșa, Dumitru Gorzo, Maxim Liulca, Gili Mocanu, Sorin Neamțu, Radu Pandele, Carmen Rasovszky, Gheorghe Rasovszky, Victoria Zidaru și Marian Zidaru.

Această expoziție servește ca o dovadă a angajamentului galeriei de a promova colaborările curatoriale și artistice, de a stimula dialogul între generații și limbaje artistice și, totodată, de a susține tânăra piața de artă contemporană din România.

Repere cheie ale galeriei ARSMONITOR:

Transformare istorică: ARSMONITOR este un simbol al rezilienței și adaptabilității Bucureștiului, transformând un spațiu încărcat cu o memorie provocatoare din punct de vedere istoric, într-un mic centru de expresie artistică și creativitate.

Program curatorial: expoziția inaugurală de deschidere a galeriei reunește 10 artiști unici prin demersul lor, emblematici pentru ultimii 30 de ani de istorie a artei contemporane românești, prezentând o diversitate de limbaje, mediumuri și teme artistice, ale căror operă urmează să fie aprofundată în următoarele expoziții ale galeriei.

Implicarea comunității: la deschiderea ARSMONITOR au participat peste 300 de invitați, inclusiv pasionați de artă, colecționari și membri ai comunității artistice și creative locale, de la regizori și arhitecți, la creatori de conținut. Acest răspuns copleșitor evidențiază potențialul galeriei de a deveni un reper pentru noii colecționari de artă și pentru discursul cultural din București. În doar două săptămâni de la inaugurare, expoziția a fost văzută de peste 700 de vizitatori, în cadrul vizitelor private și în intervalele în care galeria a fost deschisă publicului larg. 

Conservarea patrimoniului cultural: prin reutilizarea și renovarea unui spațiu dintr-o clădire cu o memorie sovietică problematică, ARSMONITOR subliniază importanța conservării patrimoniului cultural, redefinindu-și în același timp narațiunea prin artă și inițiative private.

A început DIPLOMA Show: 10 pavilioane expoziționale & 130 de lucrări din 16 categorii creative diferite

DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, a început sâmbătă, 7 octombrie, la Combinatul Fondului Plastic (str. Băiculești 29). Cu această ocazie a fost vernisată expoziția de arhitectură și design de obiect din cadrul festivalului, organizată de The Institute și dezvoltată de Primăria Sectorului 1.

Participanții ale căror lucrări pot fi văzute în expoziția de arhitectură și design de obiect DIPLOMA Show anul acesta sunt:

Arhitectură: Alexandru Onciuleac // Andrada-Ioana Hanca // Andreea Marian // Andreea-Alexandra Ivănescu // Bogdan Botoi // Bogdan Rădulescu // Evelina Ursatii // Catrina Ioana Ulici // Ioana Afloarei // Ioana Delia Popa // Marius Indrei // Oana-Antonia Filip // Ovidiu Hodorogea // Sebastian-Ciprian Ioan // Sergiu Tudoran // Ștefan Mocanu

Arhitectură de interior: Adriana Adam // Enver Mamut // Iulia Gogoașa // Miruna Matel // Simina Haiduc

Urbanism: Cristian-Andrei Ciocan // Elena-Cătălina Buzea // Ilona Albulescu // Raluca-Paula Lefca 

Peisagistică: Bogdan-Andrei Leca // Ruxandra-Maria Săndulescu

Design de obiect: Caliopi Radu-Gheorghiu // Cristian-Răzvan Borza // David Borovic-Ivanov // Diana-Teodora Dragomir // Laura Neagu // Maria Crasuleac // Miruna Pupăză // Tania Man // Vlad-Ștefan Ciobanu

Proiectele prezentate în expoziție au fost selectate de boardul creativ compus din arhitecți, designeri, antreprenori și pentru prima oară, anul acesta, de profesori din universitățile din București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Timișoara.

„Pentru că susținem tinerii artiști, creatorii locali și scena culturală am organizat în cadrul acestui festival, împreună cu The Institute, expoziția de arhitectură și design de obiect. Sunt participanți care au venit cu proiecte excepționale, selectate de un board creativ compus din arhitecți, designeri, antreprenori și pentru prima oară, anul acesta, de profesori din universitățile din toată țara. Sectorul 1 a devenit un punct important pe harta artei contemporane și sunt bucuroasă să anunț că Primăria Sectorului 1 este un partener pentru generațiile de tineri artiști.”, spune Clotilde Armand, Primarul Sectorului 1.

Expoziția de arhitectură și design de obiect DIPLOMA Show dezvoltată de Primăria Sectorului 1 în spațiul The Institute de la Combinatul Fondului Plastic este completată de o altă expoziție invitată: „20 FAI”, dezvoltată de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM), cu ocazia celebrării a 20 de ani de Design de Produs și Arhitectură de Interior din cadrul universității. 

Lucrăm pentru a dezvolta colaborări solide cu parteneri instituționali; și când spunem «solide» ne referim la aspecte non-financiare, la teme care să ducă la o adoptare a proiectului DIPLOMA Show de către aceste organizații, la integrarea unui astfel de proiect în propriile lor strategii, răspunzând la unele dintre obiectivele lor. Și, mai nou, avem parteneri de discuție foarte implicați, avizați și încântați de corectitudinea demersului în sine, printre care și Primăria Sectorului 1.” spune Andrei Borțun, Președintele Fundației The Institute.

DIPLOMA Show prezintă anul acesta în 10 pavilioane expoziționale 130 de lucrări din 16 categorii creative diferite. Astfel, pe lângă specializările arhitectură, arhitectură de interior, peisagistică, urbanism și design de obiect ale căror demersuri pot fi văzute în expoziția de arhitectură și design de obiect, dezvoltată de Primăria Sectorului 1, vizitatorii festivalului vor avea acces la proiecte din domeniile: artă murală, arte grafice, arte textile, ceramică-sticlă-metal, design grafic, fashion, foto-video, pedagogie, pictură, scenografie și sculptură.

Festivalul se află anul acesta la a X-a ediție și celebrează creativitatea românească printr-un mix de activități, de la expoziții până la contexte de socializare, masterclass-uri, focus-grupuri, un târg de design, un pop-up cinema și experiențe outdoor. 

Accesul la festival este gratuit, cu pre-înregistrare aici. Expoziția poate fi vizitată de luni până vineri, între orele 16:00 și 22:00, iar în weekend – între 10:00 și 22:00.

Pe lângă tot ce se întâmplă la Combinat, ediția de anul acesta anunță și un traseu cu 10 locuri-cheie din București, parte din campania aniversară DIPLOMA 10 ALUMNI, unde vizitatorii se pot opri să descopere 10 lucrări expuse la DIPLOMA Show de-a lungul timpului. Harta de aici arată toate cele 10 locații. 

Accesul la DIPLOMA Show și la toate evenimentele și activitățile din cadrul Combinatului Fondului Plastic este gratuit și se face printr-o rezervare în prealabil, aici. Mai multe informații despre eveniment sunt disponibile pe paginile de social media de aici și aici sau în pagina dedicată evenimentului, aici.

Amenajarea expoziției este semnată de I.O.G Arhitectura.

*** 

Un proiect The Institute

Prezentat de UniCredit Bank

Parteneri: IQOS România, Globalworth, Kozel

Eveniment organizat cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin ARCUB

Un proiectul cultural finanțat de Ministerul Culturii

Susținut de: Primăria Sectorului 1

Cu sprijinul: Liliac, Retros Gallery, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, prin Facultatea de Horticultură

Parteneri instituționali: Combinatul Fondului Plastic, Uniunea Artiștilor Plastici din România

Parteneri media strategici: PRO TV, Kiss FM, HotNews.ro, Euromedia, YOOH

Parteneri media: Radio România Cultural, Igloo, Revista Zeppelin, Designist, Molecule F, Modernism, Lovedeco, B365.ro, feeder.ro, munteanurecomandă.ro, Revista Atelierul, IQAds, Zile și Nopți, Glamour, The Woman, Propagarta, Spotmedia, Happ.ro, Daily News, Ziarul Metropolis, Arthood, Spațiul Construit, Alist Magazine, dreamingOF.net

Echipa de creație: Radu Manelici, Claudia Draghia, Sebastian Pren, Policromic

Partener monitorizare: MediaTrust 

Foto: Roald Aron și Mihai Ciobanu

Miruna Radovici, artist vizual: „Artiștii au responsabilitatea de a rămâne informați, pentru ca arta lor să aibă o reprezentare cât mai sinceră”

Miruna Radovici este artist vizual și absolventă a Universității Naționale de Arte din București, licențiată în Arte Grafice, având expuneri în galerii importante din România și participare la târguri internaționale, precum The Others sau Romanian Art Dealers.

Am întâlnit-o pentru prima dată în primăvara acestui an la București, în cadrul Romanian Design Week, un proiect marca The Institute, dar și cel mai mare festival multidisciplinar dedicat industriilor creative locale. Între 12 și 28 mai, peste 85.000 de persoane au vizitat atât expoziția centrală din Piața Amzei, cât și cartierele creative ale Bucureștiului, cu cele peste 100 de evenimente-conexe.

„Inner Skin. Meet the artist!” este unul din evenimentele de care ne-am dorit să avem parte, deoarece avea loc într-un cadru care este reprezintă o întreagă experiență de design, fiind un concept realizat de Miruna Radovici în colaborare cu APARTERRE, un store multibrand în stil apartament, cu produse de lifestyle, curatoriate de către cei mai influenți editori de modă din România. Aici, Miruna a creat un ambient între obiectele vestimentare și accesoriile expuse și lucrările sale. 

Prin acest proiect, chiar dacă lucrează cu învelișul exterior, Miruna nu propune doar o citire a propriei creații, ci și o„,reformatare a privirii publicului, dincolo de stratul de suprafață, către un strat profund, inner skin, pe care veșmântul îl reprezintă în fapt.” după cum descrie chiar ea. Universul creat de artistul vizual include „elemente autoreferențiale, ironice, momente introspective, pe care le transpune printr-o multitudine de medii, menite să ilustreze intimitate, probleme existențiale sub egida atmosferei private a subiectelor prezentate,” conform romaniandesignweek.ro.

Câteva săptămâni mai târziu, am reîntâlnit-o pe Miruna la Iași, în cadrul Romanian Creative Week, desfășurat între 19 – 28 mai 2023, eveniment care a găzduit expoziții indoor și outdoor, concursuri și intervenții arhitecturale, evenimente new media surprinzătoare, provocări de realitate augmentată și imersiuni în realități virtuale, workshop-uri, show-uri de modă, proiecții de film, muzică live și subtilități culinare. Am recunoscut lucrările sale expuse la Baia Turcească, ne-am entuziasmat chiar revăzând o parte din universul creat de artist, sub o altă formă de data aceasta.

În interviul acordat, Miruna Radovici ne vorbește despre evoluție, despre parcursul său în lumea artei, dar și despre stilul său și cum este influențat acesta.

 

Cum a început povestea ta în lumea artei?

 

Fără vreo legătură cu fundalul familiei, mama fiind cosmeticiană, a început când eram un copil plictisit și desenam ce vedeam la TV în desenele animate. Apoi, pe parcursul școlii și a liceului, am tot revenit la desen, pictură, modelaj, până când asta a culminat cu decizia de a merge la arte la facultate, în lipsă de pasiune la fel de mare față de altceva. Abia după ce am terminat-o am avut o mare criză existențială referitoare la parcursul meu în viață și am început să iau ruta asta foarte în serios. 

Cumva nu înțelegeam sau nu aveam destulă claritate mentală înainte să văd că, lucrând extensiv spre un scop, finalmente se va cristaliza într-o idee, iar lucrurile vor căpăta sens. 

În mod ironic, cât timp am fost în facultate, domeniul în care mă aflu acum nu a fost discutat ca o profesie în sine, școala împingând mai degrabă către publicitate, identitate vizuală și alte ramuri corpo, deci o limitare a exprimării artistice libere.

 

Ce înseamnă pentru tine să fii artist vizual? Cum ți-ai caracteriza stilul?

 

Artiștii vizuali au avantajul că pot să incorporeze orice formă și metodă de reprezentare doresc, astfel deschizând ușile către orice domeniu din care ar vrea să împrumute sau din care cer inspirație. Totodată este o responsabilitate de a rămâne informați și la curent cu evenimente, curente, fenomene, schimbări, să fie dinamici (prezenți fizic /dinamici mental) pentru ca arta lor să aibă o reprezentare cât mai sinceră și informată. 

 

Ce importanță crezi că are social media în evoluția ta ca artist?

 

De ceva vreme, am limită de timp pe aplicații de social media, pentru că în perioadele mai complicate mă trezesc deseori că fac doom scrolling până în punctul în care începe să doară fizic. 

E foarte îmbietor să faci social media, gândindu-te că ar face parte din atribuțiile tale ca artist, ca să îți menții în viață personalitatea online, însă eu cred că a devenit o responsabilitate și o distragere de la procesele reale. 

Din dorința de a se păstra relevante, multe persoane ajung să posteze mai degrabă content și își pierd credibilitatea în fața publicului. Devin mai puțin umani și adoptă un limbaj de plastic.

 

Consideri că există grad de comparație între arta digitală și cu cea clasică? Cum le vezi una în raport cu cealaltă?

 

Cred că arta digitală poate avea o formă „perfectă”, calcule exacte, mai puțin loc pentru erori, pe când cealaltă este produsul direct al unor procese manuale. Nu pot spune că vreuna primează peste cealaltă, ci doar că pentru mine o valență cu greutate mai mare o au procesele manuale, în care sunt implicate mai multe simțuri.

 

În cadrul Romanian Design Week, la București, ne-am bucurat în ambianța magazinului Aparterre de o expoziție semnată de tine. Ce ne poți spune despre această colaborare? De ce ai ales această locație și care a fost feedback-ul clienților, vizitatorilor?

 

Nu am ales această locație, ci a fost mai degrabă o viziune a Galeriei Posibilă, cu care colaborez, de a încerca acest context. Titlul „Innerskin” a fost ales pentru a reflecta nuanțele pe care le-au adus lucrările în spațiul Aparterre. Ele sunt de natură internă, unele mai brute – ce se întâmplă behind the walls. În timp ce magazinul are de la sine o prezentare curată și un înveliș vizibil exterior, lucrările pe care le-am adus am vrut să fie reprezentative întâmplărilor de natură autocritică și introspectivă. 

Primul gând asupra unei potențiale expoziții a pornit de la lucrarea cea mare, „I love grandma so much, it’s unreal”, care este un desen pe care îl dedic afecțiunii și curajului de a fi vulnerabil, în special în contextul social actual. 

Consider că este o nevoie generală mare ca oamenii din orice background să fie cât mai deschiși și onești față de emoțiile lor și ale celor de lângă. 

Empatie și urechi ciulite, care ascultă pe bune. Acțiune, prezență, expunere.

 

Ce alte evenimente de acest gen mai pregătești și unde ne putem bucura de arta semnată Miruna Radovici?

 

Vara aceasta am instalat o lucrare în Turnul de Apă de la Drobeta Turnu Severin, lucrare ce este dedicată apei și fostei insule Ada Kaleh, într-o expoziție de grup, alături de alți artiști cărora le apreciez munca: Denise Lobonț, Ghenadie Popescu, Bogdan Gîrbovan și Dan Perjovschi. Expoziția vorbește despre perspectivele noastre asupra apei, a mea punând accent pe nostalgia resimțită față de un loc pierdut, înecat, ce și-a întins rădăcinile lungi, pe unde au dus-o foștii rezidenți ai insulei, luând bucăți din ea, mărturii și imagini.

În rest voi fi plecată prin rezidențe, așa că ne vom mai vedea toamna aceasta cu proiecte, evenimente și lucrări noi.

 

By Diana Turcu

 

Surse foto: arhivă personală Miruna Radovici, Bianca Dragne, Bogdan Gîrbovan, Florin Ghenade

România și Republica Moldova reunite sub semnul artei

Luna aprilie a acestui an a fost marcată de un proiect inedit, desfășurat atât în Cluj-Napoca, cât și în țară și peste granițe – „Arta ne Unește”, demarat de Asociația „Apartenența”. În premieră, publicul clujean s-a bucurat de două spectacole ale Teatrului Geneza Art, din Chișinău – comedia „Cutia Neagră” și drama „Invitația la Vals” -, care a adus arta de peste Prut mai aproape de comunitatea din Transivania.

Echipa The Woman Magazine a fost la Casa de Cultura a Studenților și a întâlnit echipa din spatele acestui proiect, alături de președintele asociației, Cristina Clima. Am vrut să aflăm mai multe despre cum a luat naștere proiectul și care este misiunea asociației. Despre toate acestea, dar și despre modul în care publicul clujean a întâmpinat cele două spectacole, vă invităm să descoperiți în interviul oferit de Cristina Clima.

The Woman Magazine_Apartenenta1

Ești Președintele Asociației Apartenența. Care este viziunea și misiunea asociației?

Am înființat Apartenența – o organizație neguvernamentală, independentă și apolitică, în acest an, împreună cu un grup de tineri originari din Republica Moldova. Scopul nostru este de a susține inițiativele culturale și sociale, care promovează tinerii artiști din România și din Diasporă.  Misiunea Asociației este de a contribui la dezvoltarea comunității, prin stimularea interesului membrilor acesteia pentru artă și cultură.

The Woman Magazine_Apartenenta0

Cum a luat naștere? Care este povestea ei și ce semnificație are numele ales?

Ideea de a înființa o asociație care să susțină arta de peste Prut și artiștii etnici români ne-a venit de la sentimentul de apartenență pe care îl avem pentru comunitatea în care ne-am născut și am crescut. De aici vine și numele asociației. Noi, membrii fondatori, suntem tineri veniți la studii în Cluj-Napoca și, în cei câțiva ani de când suntem stabiliți aici, ne-am dat seama de lipsa unei colaborări între artiștii din România și Republica Moldova, de lipsa unui dialog cultural între cele două maluri ale Prutului.

Ne-am dat seama de faptul că societatea clujeană cunoaște foarte puține lucruri despre arta din Basarabia, despre artiștii care produc opere culturale de excepție, despre cât de contemporan și profund poate fi actul cultural adus de peste Prut. Tot ce ne este drag acasă încercăm să aducem și la Cluj.

Spune-mi mai multe despre cele 3 evenimente care au avut loc în luna aprilie? De ce ați ales Cluj-Napoca pentru două dintre ele?

În luna aprilie, am implementat primul nostru proiect: „Arta ne Unește”. În cadrul acestuia, am organizat în parteneriat cu Teatrul Geneza Art din Chișinău două spectacole la Cluj-Napoca și un spectacol la Iași. Comedia „Cutia Neagră” și drama „Invitația la Vals” au fost prezentate în premieră publicului clujean și ieșean. Pentru susținerea în acest proiect le mulțumim partenerilor și  colaboratori care ne-au fost alături.

The Woman Magazine_Apartenenta2

Cum au fost acestea întâmpinate de publicul clujean? Care a fost publicul vostru țintă?

Cele două spectacole au fost întâmpinate foarte călduros și cu surprindere de către publicul clujean. Sunt două spectacole foarte diferite ca tematică și emoție transmisă publicului. Un număr de 17 artiști de la Teatrul Geneza Art au contribuit la montarea și prezentarea celor două spectacole. Comedia ”Cutia Neagră” a relevat multe aspecte care ne caracterizează ca societate modernă, printre care acceptarea, toleranța, prejudecățile. Spectacolul ”Invitația la Vals”, după romanul lui Mihail Drumeș, a fost o adevărată poveste despre dragoste, orgoliu și teama de a iubi prea mult. Am fost plăcut surprinși să avem un public foarte divers la cele două spectacole.

Ați colaborat cu Teatrul Geneza Art, din Chișinău. Ce v-a motivat să realizați această colaborare?

Geneza Art este un teatru independent din Republica Moldova, care vine cu o abordare nouă și aduce o notă de originalitate și nonconformism în fiecare spectacol, păstrând, în același timp, intactă calitatea operei. Echipa tânără a teatrului, profesionalismul și dedicația actorilor pe scenă ne-au determinat să avem o colaborare fructuoasă cu Geneza Art. Desigur, organizarea oricărui eveniment este o provocare, dar am reușit să avem un dialog constructiv și să colaborăm cu succes pentru proiectul ”Arta ne Unește”.

The Woman Magazine_Apartenenta3

Diferă publicul din România față de cel din Republica Moldova în ceea ce privește modul de abordare a artei. Dacă da, în ce fel?

Îmi este dificil să răspund la această întrebare, din propria perspectivă, deoarece nu am avut ocazia să organizez evenimente culturale de amploare în Republica Moldova, până în acest moment. Dar, din feedback-ul pe care l-am primit de la echipa Geneza Art și de la spectatorii noștri, aș putea să afirm că publicul clujean este mult mai deschis la provocările actorilor de a gândi dincolo de conformismul societății și dincolo de prejudecăți. Publicul clujean este mai deschis la experimentul cultural și la teme care sunt considerate tabu.

Care sunt planurile voastre de viitor?

Echipa Apartenența pregătește un nou proiect pentru toamnă, un Festival Cultural, în cadrul căruia vom desfășura activități pe trei direcții culturale: dans, muzică și teatru. Vom aduce la Cluj-Napoca spectacole în premieră și tineri artiști care merită să fie cunoscuți pentru talentul și munca lor asiduă. Pe termen lung, ne propunem să creăm o colaborare solidă între instituțiile culturale din România și cele din Republica Moldova, cu scopul implementării proiectelor în parteneriat.

By Diana Arieșan & Izabela Rădoi

Sursă foto: arhivă personală Asociația „Apartenența”

Coco Chanel – 5 lecții nemuritoare de stil și eleganță

Eleganță, libertate, revoluție – sunt doar câteva dintre cuvintele ce descriu stilul inconfundabil al lui Coco Chanel. Începându-și cariera cu un boutique cu haine în Deauville, Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel a reușit rapid să-și creeze un nume în moda pariziană, construind, pas cu pas, una dintre cele mai longevive case de modă, care impresionează și astăzi prin stil și rafinament.

Curajul a fost trăsătura ce a scos creațiile Chanel din anonimat. Într-o societate în plină schimbare, în care femeile începuseră să câștige tot mai multe drepturi și să ocupe locuri de muncă destinate până atunci bărbaților, creatoarea decide să susțină această mișcare în plan vestimentar, decorsetând silueta feminină de ținutele rigide și făcând tranziția către simplitate și eleganță printr-un stil funcțional.

Trecând în revistă câteva dintre replicile sale celebre, am reușit să desprindem câteva reguli esențiale pentru un stil à la Coco Chanel.

The Woman Magazine_Coco Chanel_1

1. „Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferită.”

Cu alte cuvinte, pentru a ieși din anonimat atât când vine vorba despre ținută, cât și în general, în diferite contexte, asigură-te că vocea ta se face auzită. Indiferent de hainele pe care le porți, adaugă acel acesoriu care are puterea de a transmite esența personalității tale.

Coco a ales ca element definitoriu cameea, o floare albă, elegantă, asociată cu longevitatea. Fie că vorbim de bijuterii, printuri, broșe, genți, această floare a devenit un must-have în fiecare colecție Chanel.

Găsește un astfel de element care te reprezintă și transformă-l în ceva al tău. Fii memorabilă!

The Woman Magazine_Chanel_Camelia

2. „Eleganța apare atunci când interiorul este la fel de frumos ca exteriorul.”

Deși ținuta pe care o alegem este un aspect pe care nu trebuie să-l neglijăm, esența stilului stă, de fapt, în interior. Lucrează permanent cu tine, educă-te, fă-te auzită, lasă ceva în urma ta. Fie că decizi să fii o femeie-lider, o femeie-antreprenor, o femeie-mamă, o femeie de carieră, o femeie familistă, găsește lucrurile care te pasioneză și devino cea mai bună variantă a ta. Competențele, inteligența, dar și o personalitate bine definită te vor pune în valoare mai mult decât o poate face o rochie glam și o geantă luxoasă.

3. „Luxul trebuie să fie confortabil, altfel nu mai e lux.”

Alege confortul mai presus de estetic. Optează pentru texturile fluide, comode, care îți permit să te miști în voie de-a lungul zilei.

Chanel și-a înspirat multe dintre piesele care au consacrat-o din lumea sportului. A revoluționat moda anilor 20 prin introducerea pantalonilor, ca obiect de vestimentație femin, a demitizat ideea siluetei încorsetate și a introdus piese care îmbină eleganța și confortul: pantalonii clopot, pantofii cu toc jos, bicromatici, și taioarele din stofă.

The Woman Magazine_Coco Chanel

4. „O femeie care nu poartă parfum, este o femeie fără viitor.”

Am vorbit până acum despre cum ținuta și accesoriile trebuie să vorbească pentru tine, să captureze esența personalității tale. Ei bine, mai presus de aceste aspecte, nimic nu poate transmite mai multe despre tine decât parfumul potrivit. Explorează arome și găsește acea combinație care te reprezintă cel mai bine, apoi transformă acel miros într-o amprentă personală.

În cazul lui Coco Chanel, nu putem uita de Chanel No.5, un adevărat simbol al simblității luxoase. Notele de vârf provin din ylang ylang și neroli, iar cele intermediare sunt extrase din trandafiri și iasomie, în timp ce notele de bază sunt cele care fac diferența majoră, împrumutând forța aromelor de lemn de santal și vanilie. Chanel No.5 va rămâne, prin excelență, un simbol al feminității: un miros atemporal și misterios, sofisticat, elegant și mângâietor.

The Woman Magazine_ChanelN5

5. „Am spus că negrul le are pe toate. La fel și albul. Frumusețea lor este absolută. Este o armonie perfectă.”

Dacă ai urmărit cel puțin o dată o prezentare de modă Chanel sau ai răsfoit cataloage de modă, ai putut remarca faptul că există o dominanță cromatică a non-culorilor. Atât albul, cât și negrul sunt considerate de către creatoare nuanțele supreme, complete, care exprimă eleganță și cu care nu poți da greș niciodată. Nu întâmplător, the little black dress, articolul vestimentar care s-a bucurat de cea mai multă popularitate, ar trebui să fie și astăzi nelipsit din garderoba oricărei femei.

Alege câteva piese basic, în alb și negru, cu care te poți, mai apoi juca, în combinații atât casual, cât și office.

by Izabela Rădoi, junior editor The Woman Magazine

Izabela studiază Publicitatea în cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. A explorat domeniul creativ din mai multe perspective: copywriting, social media, organizare de evenimente și jurnalism. Motto-ul ei? ,,Creativity is intelligence having fun.”

Surse foto: time.com, coolturamall.ro, elle.ro, Jess Watters.