Aventura Villiei, artista premiată cu un Golden Buzz la show-ul Românii au Talent, începe în forță 

Numită fenomen și premiată cu un Golden Buzz la show-ul Românii au Talent de către Smiley și Pavel Bartoș, Villia – Iulia Vîlceanu – este gata să facă și să spargă valuri cu piesa ei din finala show-ului „Oceanul”. 

O piesă extrem de sensibilă, așa cum au fost toate de până acum – „Trec peste” și „Norocul meu” – scrisă în totalitate de Villia – „Oceanul” conturează tot mai mult portretul unui artist complex, fie el la început de drum.

Despre piesă Villia spune că: „<<Oceanul>> e o piesă în care eu am încercat să strecor puțin din speranța aceea oarbă, pe care o aveam din abundență când eram mici, și anume că totul este posibil. E o piesă despre a visa și a nu lăsa drumul înspre visul tău să îți fure prea mult din speranța asta copilărească, care te împinge înainte acel ultim centimetru când crezi că nu mai poți ajunge. Nu am ajuns încă, și da, mai e mult de mers, dar știu sigur că, sunt (și suntem) mai aproape decât eram ieri, iar pentru mine, piesa asta e unul dintre motive.” 

Și cum visele nu rămân niciodată fără ecou, odată cu lansarea videoclipului „Oceanul”, Villia intră în familia HaHaHa Production. 

Venirea Villiei este o mișcare firească bazată pe talentul ei în calitate de cantautor și pasiunea pe care o are pentru muzică, pe de-o parte și continua căutare de talente marca HaHaHa Production. 

 „Spuneam despre <<Oceanul>> este o piesă scrisă despre încercarea de a nu îți lăsa visul să se piardă printre altele, ” în oceanul ăsta mare”. Cred că de asta înseamnă enorm pentru mine faptul că piesa asta a devenit podul dintre tot ce a fost viața mea înainte, până la Românii au Talent și ce urmează după, odată cu alăturarea la HaHaHa Production. 

Nu credeam vreodată, sincer, că o să am norocul să cunosc astfel de oameni, care să viseze împreună cu mine și care au același drive de a aduce visul la realitate, dar uite-ne aici. Cred că toată lumea știe că HaHaHa este și a fost întotdeauna despre și pentru oameni, iar eu suntem extrem de mândră de faptul că, începând de azi, pot <<să cânt, să visez și să râd>>”, fiind unul dintre ei.”, declară Villia. 

Cu zeci de piese scrise și păstrate aproape de suflet, aventura Villiei începe în forță. 

După Românii au Talent și, odată cu el, cele 3 piese proaspăt lansate, Villia se va întâlni LIVE cu publicul la Big Little Festival – festivalul dedicat familiilor ce va avea loc între 21 și 23 iunie la Râșnov. 

Villia reprezintă artistul tânăr, viitorul creator de HIT-uri, muzicianul care trăiește cu și prin muzică. Este reprezentanta generației sale: pasională, puternică, stăpână pe sine și pe mesajul pe care vrea să-l ofere publicului. 

Nu ne rămâne decât să fim martori la parcursul profesional al Villiei, atât online – pe platformele de socializare cât și la concerte și evenimente. 

Piesa „Oceanul” este producție HaHaHa Production.

Credite: 

Muzica: Chopsticks, Iulia Vîlceanu

Versuri: Iulia Vîlceanu

Producție: Chopsticks

Mix/Master: Chopsticks

Dayana, artistă: „Cred că un artist devine durabil datorită deschiderii sale față de studiu și a curiozității sale.”

Dayana este o cântăreață și compozitoare din Republica Moldova care reușește să îmbine cu succes diverse genuri muzicale cu fiecare lansare. Pasiunea pentru muzică a definit viața artistei încă din copilărie, când a început să își descopere propriul stil muzical. Dayana și-a început cariera muzicală ca artist independent, reușind să adune mii de stream-uri pe toate platformele de streaming și colaborând cu unii dintre cei mai importanți DJ din estul Europei, precum UNKLFNKL, PHARAØH, Robert Cristian și Scott Rill.

Emoția pe care Dayana o transmite în fiecare piesă este motivul pentru care fanii îi sprijină orice lansare. În 2023, artista a colaborat cu Camidoh, un artist în ascensiune pe scena Afropop, pentru piesa “Up For Love”, cu bine-cunoscutul producător SICKOTOY, pentru piesa “Into The Light” și a lansat piesa “Need You”, un adevărat imn Eurodance.

„Asta am simțit să spun acum, aici și exact așa.”

Recent, artista s-a dedicat lansărilor în limba română, explorând prin versuri diverse stări omenești. Piese precum „Tată adevărat”, „Aș mai vrea să fiu copil” sau „Trece viața” au stârnit mii, chiar milioane de reacții de la oamenii din online, datorită sincerității artistei și a sound-ului melodic. Piesele se regăsesc pe cel mai recent album al artistei – „Nostalgic”.

Despre transformarea prin care a trecut de curând și parcursul ei personal și profesional de până acum, mi-a povestit mai multe în acest interviu.

Dayana, presa românească se referă la tine ca fiind „o talentată cântăreață și compozitoare originară din Republica Moldova”. În ce fel se fac remarcate influențe din Republica Moldova în muzica ta? Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie?

Crescând în Republica Moldova am ascultat în copilăria mea foarte multă muzică rusească, anume chanson, multă muzică populară și desigur piese autohtone moldovenești ale artiștilor cum ar fi: Ion Suruceanu, Anișoara Puica, Ana Barbu, Sofia Rotaru.

Acele linii melodice sunt adânc impregnate în subconștientul meu prin catchiness și modul simplu moldovenesc de exprimare în versuri.

Când ai luat decizia de a te muta din Republica Moldova în România pentru a-ți dezvolta cariera în industria muzicală – și de ce?

M-am mutat în București la 18 ani, când am venit să studiez la Conservator. A fost o decizie care s-a simțit potrivită dintotdeauna, concretizată în mintea mea înainte de a lua examenul de bacalaureat.

Am ales Bucureștiul pentru că era mai aproape de casă și oportunitățile mult mai multe pe plan muzical.

„Am găsit o industrie mult mai colorată și versatilă aici, care a fost pe alocuri dulce, dar și amară.”

Pasiunea ta pentru muzică a fost un element definitoriu al vieții tale încă din copilărie, când ai început să-ți descoperi propriul stil muzical. Prin ce schimbări a trecut stilul tău muzical din copilărie până astăzi?

Cred că se poate observa din videoclipurile în care sunt mai mică faptul că vocea mi s-a schimbat considerabil, dar modul pozitiv și inocent de exprimare în melodii a rămas același. În primul rând, muzica cu care am debutat era o muzică pentru copii, iar ceea ce am lansat acum e muzica de la începutul maturității mele și o sumă a experiențelor acumulate în 25 de ani.

De-a lungul carierei tale, ai colaborat cu unele dintre cele mai importante nume din lumea muzicii electronice din estul Europei, printre care se numără UNKLFNKL, PHARAØH, Robert Cristian și Scott Rill. Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre muzică lucrând cu aceste nume din lumea muzicii electronice din estul Europei?

De la UNKLFNKL am învățat să tind spre perfecțiunea în versurile în engleză, Robert Cristian m-a învățat ce înseamnă ambiția și Scott Rill m-a învățat că profesionalismul poate fi întâlnit și la creatorii foarte tineri, iar toate acestea m-au format pe mine ca artist.

Sunt niște lucruri care ți se întipăresc foarte profund în esența ta și ți-o formează.

Te faci remarcată, în spațiul muzical românesc, prin versatilitatea ta muzicală. De curând, ai lansat în România albumul tău de debut: „Nostalgic”. Ce simți că spune despre tine această versatilitate muzicală, în plan profesional? Dar în plan personal – ce simți că indică faptul că refuzi să te încadrezi într-un singur gen muzical?

Noi oare ca oameni suntem doar într-un singur fel? Răspuns clar, nu. Faptul că am N părți și caracteristici în interiorul meu se revarsă și în muzică, iar faptul că sunt versatilă muzical mă ajută să experimentez și să îmi găsesc calea ca artist și om.

Plus, m-aș plictisi prea repede să cânt în același stil. 😊

Ce te-a determinat să iei decizia de a face tranziția dinspre muzică electronică înspre muzică pop cu influențe retro?

Schimbarea a venit de la sine, la momentul potrivit. Acum simt că pot fi mai aproape de publicul românesc, tocmai datorită faptului că mă exprim în limba maternă în acest album și mă bucur că pot să îmi arăt rădăcinile.

Fiecare limbă străină îți dă o senzație aparte dar e cel mai frumos când te exprimi în limba ta.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?

Prefer să scriu în special pentru mine, deoarece nimeni altcineva nu ar putea spune mai bine ce simt, însă am lansat și piese scrise de alți songwriteri.

Cât de natural îți vine să scrii versuri?

Compunerea versurilor și a liniei melodice e o binecuvântare când vin din inspirație și un chin când le forțezi, dar prin exercițiu ajungi să înveți să o faci mult mai ușor.

Care este o „amintire pe portativ” pregnantă care se regăsește pe albumul „Nostalgic” și pe care, atunci când privești înapoi în timp, încă o retrăiești de fiecare dată?

În piesa ,,Buchet uriaș” vorbesc despre un ultim etaj, unde cândva îmi așteptam cu sufletul la gură dragostea. Acum am înțeles ca nu e nevoie să o mai aștept, e deja înlăuntrul meu.

„Mai sunt momente când compar senzațiile noilor iubiri cu cea dintâi și mă înfășoară un sentiment de nostalgie, când totul era atât de necunoscut.”

Care este piesa de pe acest album în care simți că te regăsești tu cel mai mult?

Cel mai mult mă regăsesc însă în piesa ,,Vom fi amândoi”, pentru că descrie latura mea pozitivă și îmi oferă speranță.

Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Dayana în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?

Dacă ar fi să îmi sumarizez viața în 3 piese din albumul ,,Nostalgic”, acestea ar fi: ,,Trece viața”, ,,Vom fi amândoi” și ,,Ultima zi pe pământ”.

Toate cele 3 piese sunt nostalgico-inspiraționale și înglobează o maturitate emoțională la care am tins atât de mult să ajung și încă lucrez.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?

Dacă ar fi să mă întorc în timp, Dianei i-aș spune să fie mult mai curajoasă, să împartă arta cu lumea fără sa o judece prea mult.

Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?

Chiar dacă aș fi știut niște lucruri în teorie de dinainte, oricum experiența personală este cel mai bun profesor.

Toate lucrurile pe care le-am învățat au venit la timpul potrivit, iar faptul că le-am descoperit singură pe parcurs, m-a întărit foarte mult și nu mi-aș fi dorit să fie altfel.

Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?

Și părinții mei sunt artiști, cântă împreună de mai bine de 25 de ani și împart o dragoste nebună pentru muzică. Ei sunt cei de la care am moștenit talentul și iubirea față de artă.

Întotdeauna m-au susținut și încurajat, au înțeles ca am nevoie de multă libertate și timp de sacrificat în numele muzicii.

„Părinții mei sunt cei mai mari fani ai mei și eu sunt fana lor cea mai înverșunată.”

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Fiecare persoană care trece prin viața mea e un profesor de la care încerc să învăț câte ceva nou. Sunt o fire destul de independentă și autodidactă, observ și iau ce e mai bun din experiențele oamenilor cu care lucrez.

Munca rămâne a fi cel mai bun mentor, îți arată prin rezultate direcția în care trebuie să te îndrepți.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:      

Trag draperiile și îmi aranjez patul.

Cum decurge o sesiune productivă în studio:

Cu multe căutări interioare, zbucium și distracție.

Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:

Sunt câțiva producători cu care mă simt foarte liberă și ador să lucrez: Călin Grăjdan, Iordan Adrian și Chopin.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Insula Ammouliani, pentru că acolo s-a întâmplat o eliberare sufletească în urma căreia a ieșit piesa „Tată adevărat”, dar nu doar locurile în sine te inspiră, ci experiențele pe care le ai cu oamenii în acel loc.

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Călătoresc, ador să ies din habitatul meu zilnic și să văd peisaje noi.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

„1+1” – Naika.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Vlad Andrei

Minelli, artistă: „Iubesc ceea ce fac, muzica este terapie pentru noi toți.” Interviu exclusiv The Woman

Minelli s-a lansat în industria muzicală românească la vârsta de 16 ani, ceea ce înseamnă că a crescut cu pasiunea pentru muzică încă din copilărie. Își aduce aminte și astăzi că pe atunci asculta tot înseamnă muzică pop pe MTV, muzică din afara țării, dar știa, de asemenea, și toate melodiile care erau lansate în România. „Tot ce vedeam pe canalele TV de muzică de la Christina Aguilera la Beastie Boys era, pentru mine, absolut wow! Țin minte că videoclipul piesei “Intergalactic” de la Beastie Boys m-a fascinat de-a dreptul”, mi-a împărtășit artista.

„Adevărata inspirație muzicală a început, pentru mine, de-abia pe la vârsta de 17 ani, când am început să diversific genurile pe care le ascultam.”

Pe atunci, Minelli asculta, ca genuri muzicale, de la pop la rock și până la dubstep. Experimentând și-a dat seama că cel mai mult era atrasă de muzica pop, soul, R&B, jazz și așa a început să asculte artiști definitorii pentru aceste genuri muzicale precum: Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Frank Sinatra, John Legend, Sting, Toto, Sade și Coldplay.

Astăzi, Minelli este o artistă cunoscută pe piața națională și internațională datorită rezultatelor impresionante obținute cu single-uri precum “Mariola” și “Rampampam”, care încearcă încă și astăzi să insereze cât de mult poate din influențele muzicale cu care a crescut în melodiile ei. Mi-a povestit mai multe despre relația ei cu muzica și nu numai în acest interviu.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?

Cu siguranță mi-aș spune: „Ai mai multă încredere în tine!”

Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?

Poate faptul că, pentru a ajunge foarte sus, este nevoie de mulți ani de dezvoltare, răbdare și iar răbdare, perseverență, muncă cu tine, însă asta nu mi-ar fi schimbat deloc dorința de a face muzică, pentru că e o parte din mine.

Debutul tău în industria muzicală românească a fost marcat de venirea ta la București, unde ai intrat în trupa Wassabi, manageriată de Marius Moga. Cum ai găsit industria muzicală din București la vârsta de 16 ani și, respectiv, cum te-a găsit ea pe tine?

Eram un copil venit dintr-un oraș mic, cu multe vise, speranțe, iar proiectul înființat de Marius era pentru mine un mare pas înainte. Am intrat într-o industrie în care mai mult învățam, executam, nu pot să zic că aveam prea multe decizii de făcut, ceea ce s-a schimbat clar cu timpul.

Cum s-a schimbat atât industria, cât și tu, după aproape 20 de ani în care ai făcut parte din ea? 🙂

„Industria muzicală s-a schimbat clar în bine și eu la fel.”

Este o diferență enormă între Luisa de la 16 ani și Luisa de acum, care își scrie muzica, decide ce și cum vrea să fie/arată totul, ce să comunice publicului, cum să fie proiectul prezentat lumii etc., lucruri pe care nu le făceam deloc la începuturile mele.

După o perioadă de timp în care ai fost parte componentă a trupei Wassabi, ai decis să te lansezi pe cont propriu. Care a fost cea mai mare frică pe care ai avut-o în momentul în care ai luat decizia să mergi pe cont propriu?

A fost într-adevăr un moment destul de confuz pentru mine și nesigur, îmi era frică de faptul că nu o să mă descurc pe cont propriu.

Nu aveam cea mai mare încredere în mine, însă din moment ce m-am decis că vreau un proiect internațional, am început să îmi scriu singură, să experimentez, să văd ce mi s-ar potrivi, ce mi-ar plăcea să cânt, și să îmi clădesc încrederea în mine.

Astfel, ușor-ușor am reușit să pun pe picioare proiectul.

Astăzi, ești unul dintre cei mai de succes artiști și compozitori din Europa de Est. Ai scris multe hituri atât pentru tine, cât și pentru alți artiști de succes. Cine este Minelli, din punct de vedere muzical, astăzi? Dar în plan personal?

Îmi place să spun că sunt un artist care încearcă să ofere oamenilor stări/emoții în care să se piardă, dar și să se regăsească.

Un lucru personal mai puțin știut de public este că atunci când eram însărcinată cu primul copil, am scris o carte de poezii, care rămâne o amintire superbă.

Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu?

Nu am de ce aspect să mă plâng momentan sau să spun că din cauza celebrității pierd foarte multe pe alte părți. Poate faptul că uneori sunt mai mult plecată, departe de copii, însă nu sunt perioade lungi și atunci când sunt acasă, sunt cu ei 100%.

Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Minelli în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?

“Mariola”, “Rampampam” și “Silver & Gold”.

De ce aceste piese?

Pentru că “Mariola” a fost prima dintre piesele care m-au introdus în mințile unei mase de oameni, o piesă care m-a făcut să am încredere în mine și care încă mă face să zâmbesc când o ascult.

“Rampampam” este piesa care a deschis alte uși, care m-a ajutat să fiu auzită la nivel global și să cred și mai mult în mine.

Iar “Silver & Gold” este piesa ce dă și numele primului meu album, marcând o altă etapă în cariera mea.

Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea lui Minelli în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?

Hmm, sunt multe, cred că le-aș trece aici pe cele atinse de inspirația pură, la care nu am stat atât de mult să mă gândesc, cum ar fi “Mariola”, “Deep Sea”, “Discoteka”, “Addicted”, “Illusion”, “MMM”, “Rampampam”, “picpocpac”, etc.

Lansările tale “Rampampam” și “Nothing Hurts” au dominat topurile muzicale la nivel global, cumulând peste 220 milioane de stream-uri și peste 400 milioane de vizualizări pe YouTube. Ce simți că spune asta despre punctul profesional în care te afli în momentul de față?

„Este un sentiment de neegalat când mă gândesc la faptul că am pășit pe atâtea teritorii cu muzica mea, când văd atât de mulți oameni din diferite țări că îmi cântă și iubesc muzica.”

Toate premiile primite, de platină și de aur din diferite țări, stream-urile, vizualizările sunt foarte importante pentru mine, pentru că asta îmi arată că muzica mea a călătorit, a depășit granițe atingând un public larg, care din fericire a și rezonat cu ea, ceea ce mă împlinește enorm.

Cine ai spune că a fost cel mai mare sprijin al tău în procesul devenirii tale profesionale?

Sprijinul meu major este clar familia. Soțul meu în primul rând, care a crezut în mine, se implică și este lângă mine la orice pas. De altfel, pot spune că familia întreagă mi-a fost și-mi este plasă de siguranță.

“Rampampam” a ajuns chiar pe locul #4 în topul Shazam Global și pe locul #1 în Shazam Global Dance, unde s-a situat timp de câteva săptămâni. Care este povestea piesei “Rampampam” și cum a prins contur ea?

Piesa “Rampampam” este o piesă venită dintr-o inspirație pură, o piesă de suflet. Am scris-o destul de repede, refrenul a fost gata în jumătate de oră, dacă îmi aduc aminte bine. Viky Red, producătorul piesei, mi-a arătat un instrumental la care lucrase de ceva timp, am început să îmi intru în vibe, să caut idei, linii, să creez o stare.

Care ai spune că este ingredientul care a făcut această piesă să prindă atât de mult avânt?

Am ajuns la cuvântul “Rampampam”, căruia i-am căutat un sens și așa a început să se contureze. Piesa are în primul rând o stare și un mesaj în care s-au regăsit mulți oameni, iar acest cuvânt repetitiv “rampampam” a intrat rapid în mințile oamenilor.

După mult timp, ai lansat din nou o piesă în limba română, „picpocpac”, cum s-a născut această piesă? Vei mai lansa materiale în română pentru fanii tăi?

Piesa „picpocpac” am scris-o în mașină, ideea refrenului mai exact. Eram în drum spre studio pentru o sesiune (de muzică) și am început să conturez linia, să adaug câteva versuri și apoi mi-a venit și ideea de picpocpac.

Strofele vorbesc despre stări diferite pe care le-am avut într-o perioadă și mi-am dorit să fie o piesă unde să vorbesc fix despre ce simt, cum simt. Mi-am dorit să scot o piesă în română abia atunci când voi simți că am ceva special, ceva să îmi placă mult și să atingă prin mesaj.

Mai sunt idei „la sertar”, cum ne place nouă să le zicem, și cu siguranță vor mai fi lansări și în română.

Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd?

Nu se văd momentele în care stai și storci orice clipă fără inspirație, că poate, poate îți revii și vine ceva care sună cumva.

„Nu se văd refuzurile de care te izbești sau frustrările care uneori se adună pentru că nu iese ce și cum vrei.”

Momentul de cumpănă, când vrei să renunți, când te gândești că ți-ai ales prost direcția, momentele când petreci ore și ore lucrând la idei/piese și nu se întâmplă nimic. Este o muncă continuă, ca în orice domeniu.

Unii rămân și continuă să creadă în visul lor, sunt dați afară pe ușă, intră pe geam, caută să se perfecționeze, rămân umili, insistă, iar alții renunță.

Știm că, pe lângă rolul tău de artistă, ești și soție și mamă a doi copii: Sarah Maria și Filip. Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?

Iubesc muzica amândoi, le place ce fac, ascultă toate demo-urile în toate stadiile în mașină cu mine, locul unde îmi testez eu toate piesele. Le place să meargă și la studio; pe Sarah am luat-o și la câteva concerte și a fost încântată de experiența de public, de backstage, de echipă.

Este un domeniu frumos și lejer pentru ei, văzut așa de pe margine și doar cu momente frumoase. 😊

Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?

Cred că ar spune că sunt un om pe care se pot baza, realist, loial, cu principii morale bine dezvoltate și sper că și fun și simpatic. O să pun câteva întrebări stânga-dreapta să văd dacă am nimerit.

Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?

Muzica a fost și este o parte din mine, o parte fără de care nu aș putea să mă numesc eu, pentru că mă ajută să mă exprim, să mă descarc. Am avut și momente mai puțin bune, când mi-am dorit să o las în spate, însă am simțit că pot să fac lucruri mari cu muzica, să ajung unde visez și am rămas să mă dezvolt și mai mult în direcția asta.

Încă este o parte importantă din mine și mai ales acum când mi-a adus atâtea satisfacții, când am văzut că pot să alin cu ajutorul ei și simt că sunt în punctul potrivit.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Opresc alarma telefonului, pe care de cele mai multe ori aș vrea să nu o aud și să mai trag de păr câteva ore de somn.

Călătorești în scop profesional foarte des. Ce înseamnă „acasă” pentru tine:

Familia.

Dacă n-ar fi fost muzica, ar fi fost:

Orice legat de artă.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Nu am unul încă. 😊

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Îmi iau câteva zile libere, dar nu prea mult, pentru că atunci am impresia că pierd „trenul”.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

That Mexican OT – „02.02.99”

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Emil Kasa, Tibi Clenci, Ștefan Dani

AMI, artistă: „Mi-ar fi plăcut să-mi las sufletul să cânte mai devreme, nu doar vocea.”

Pasionată și adevărată, muzica lui AMI vine dintr-un loc autentic. Filozofia ei reprezintă un romantism fără sfârșit, totul povestit cu o voce uimitoare. Piesele sale descriu etape din viața ei, povești în care ne regăsim fiecare dintre noi și astfel se creează o conexiune magică între ea și publicul său. „Asta e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: ca muzica mea să aline suflete, să le mângăie, să le dea forță și libertate celor ce o ascultă”.

Tot ceea ce cântă AMI astăzi vine dintr-un spațiu pur și real și reprezintă lumea sa, Universul ei, în care îi invită pe toți cei care se simt singuri să evadeze, să se bucure sau să plângă, să viseze ori să se vindece – alături de ea.

„Pentru mine, muzica e ca un membru din familie, care m-a ținut în brațe, m-a crescut, m-a învățat, m-a lăsat să greșesc, dar cea mai importantă a fost și este iubirea necondiționată care ne leagă în continuare una de cealaltă.”

Până de curând, AMI a luat o scurtă pauză de la viața publică, fără a-și lua însă, o pauză de la muzică. În tot acest timp, muzica a fost refiugiul ei, spațiul sigur în care a simțit că se poate vindeca. A simțit însă nevoia să stea o perioadă de timp departe de ochii lumii, avea nevoie de intimitate, de liniște.

Acum că a revenit în viața publică, a marcat revenirea sa cu noul single semnat AMI, „Nostalgia”, care se apropie de 2M de vizualizări pe YouTube de când s-a lansat. Despre cum a ajuns proiectul ei muzical în acest punct al evoluției sale astăzi, ne-a împărtășit în detaliu AMI ca parte a acestei discuții pe care am purtat-o.

Călătoria ta muzicală a început încă din copilărie. Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut?

Ascultam muzică foarte diversă non-stop: de la pop și rock până la clasic – un gen muzical pe care am început să-l studiez încă din clasa I. Cu Christina Aguilera aveam postere pe toate ușile din casă și pe toți pereții din cameră. Eram obsedată de vocea ei. Am studiat-o mult.

Mai mult, alți artiști pe care îi aveam pe repeat în perioada anilor ‘90 sunt Whitney Houston, Bon Jovi, Michael Jackson, Ace of Base, Roxette, The Kelly Family, Backstreet Boys și Celine Dion.

Cu siguranță muzica lor mi-a influențat și trasat o direcție muzicală care se regăsește azi în piesele mele. Multe dintre ele au un touch disco și chiar un sound asemănător cu cel al anilor ’80 – ’90.

Iubesc muzica veche și din ea mă inspir cel mai mult.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?

Mai multă încredere! O perioadă lungă mi-a lipsit încrederea în mine încă de când eram copil. Deși aveam toate atuurile necesare și eram conștientă că am un talent real, totuși eram mereu nesigură și aveam o falsă percepție asupra propriei persoane din varii motive.

Acest lucru nu m-a lăsat să-mi conturez mai mult și mai repede personalitatea și autenticitatea, chiar și în ceea ce privește cântatul. Nu-mi ascultam aproape deloc intuiția și încercam doar să-i mulțumesc pe alții, mai puțin pe mine.

Încercam să fiu perfectă în fața altora, crezând că sunt insuficientă. Mi-ar fi plăcut să înțeleg mai devreme că în muzică nu este vorba despre perfecțiune, ci despre emoție și autenticitate!

Asta eram eu înainte să pășesc în industrie. Eram o voce bună, care cânta bine, dar care nu transmitea nimic…

Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?

Familia mea a iubit muzica dintotdeauna, de la bunici și până la părinți. Unul dintre bunici iubea vioara și și-a confecționat el singur una prin adolescență și a cântat la ea multă vreme de atunci încolo. Mama are o voce frumoasă, mereu cântă prin casă. Tatăl meu are o ureche muzicală extrem de fină.

„Vioara a rămas instrumentul meu de suflet, așa că mi-am dorit ca vocea mea să fie auzită și simțită ca sunetul unei viori.”

Țin minte când studiam acasă la vioară, atât eu cât și fratele meu. Dacă greșeam o notă sau un pasaj, tata venea la noi imediat să ne atenționeze. Auzea orice. Părinții mei, chiar dacă n-au activat în acest domeniu, ne-au descoperit, mie și lui Andrei, talentul și această înclinație înspre muzică.

Ne-au susținut mereu și așa am ajuns să facem amândoi performanță, fratele meu fiind acum violonist al Filarmonicii de Stat din Sibiu. Iar eu, deși am fost olimpică la vioară, am ales muzica ușoară.

Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?

Prietenii îmi spun că sunt cea mai puternică persoană din viața lor, că mă văd extrem de ambițioasă, focusată și orientată atunci când îmi propun ceva. M-au mai lăudat spunându-mi că-i inspir, fiind muncitoare și perseverentă.

A fost touching când am realizat cum mă văd prin ochii lor, asta după ce chiar i-am și întrebat recent cum m-ar descrie în câteva cuvinte, fiindcă mai primisem această întrebare și n-am știut exact ce să răspund atunci.

Noi între noi nu ne spunem așa în mod direct ce păreri avem unul despre celălalt, doar ne simțim și ne transmitem indirect respectul și sentimentele reciproce. Îi iubesc!

Am cei mai tari prieteni, chiar și dacă ar fi spus despre mine că sunt vreo nebună sau ceva. Chiar sunt uneori, dar n-ar fi îndrăznit să spună asta, haha! 🙂

Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?

Eu creez muzica așa cum o simt eu, fix cum îmi place mie, neținând cont dacă se diferențiază de muzica altora sau nu. Creația muzicală trebuie tratată ca o artă, nu ca un produs care să se diferențieze de celelalte produse, pentru că vine din suflet.

Automat devine diferită pentru că e îmbrăcată în hainele mele, este simțită și auzită cu sufletul meu, cântată cu vocea mea și completată de un sound impunător.

De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, ai lansat numeroase hit-uri, printre care se numără „4 camere, “Playa En Costa Rica”, ,,Tramvai”, „Enigma” (feat. Tata Vlad). Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului AMI în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea? Ce spun ele despre parcursul tău personal și artistic de până acum?

Muzica e casa mea; e locul cel mai frumos în care am crescut și voi locui tot restul vieții mele.”

Aș începe cu „Dulce Simfonie”, piesă care reprezintă declarația mea de dragoste pentru muzică, cea în care m-am regăsit încă de mic copil.

„O Fată Obișnuită” reflectă povestea omului vulnerabil din spatele scenei. Chiar dacă am ajuns să fiu un artist cunoscut, iar unii m-ar pune pe un piedestal doar pentru faptul că apar la TV și-ar spune că am o viață perfectă, mă consider un om ca toți ceilalți, cu aceleași probleme, întrebări despre viață, despre căutări, momente în care nu ne mai recunoaștem esența și ce ne face să devenim cea mai bună variantă a noastră.

„Nostalgia” însumează tot trecutul meu, prezentul și un nou început în același timp.

Evident, celelalte piese ale mele completează capitole și momente importante din viața mea, ce fac parte din parcursul meu atât personal, cât și artistic.

A ajuns să fie, pentru tine, într-un anumit punct al carierei tale o necesitate să compui, sau a fost aceasta mai degrabă nevoia talentului tău la scris de a se manifesta și face simțit?

Am scris de la bun început. De la primul meu single, “Trumpet Lights”, care a și ajuns pe buzele tuturor într-un timp foarte scurt.

Inițial a fost o încercare de a vedea dacă sunt capabilă să fac și versuri. Văzând că s-a transformat într-un succes, am prins mai mult curaj și mi-am dat voie să explorez mai mult și chiar să încep să compun apoi și linii melodice. A venit natural pe parcurs.

Sigur că devine și o necesitate. Dacă nu reușesc să mă regăsesc în compoziții făcute de alți songwriteri intervine dorința de a-mi pune amprenta personală și mă forțează să-mi scot la suprafață personalitatea creatoare.

Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea lui AMI în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?

În „Dulce Simfonie”.  Eu îi spun „imnul sufletelor”. E cu adevărat cea mai de suflet și din suflet piesă la care am compus, în care m-am simțit cu adevărat completă și complexă din toate punctele de vedere. În ea e tot spiritul meu și am scris-o și cu gândul la acel moment când nu voi mai fi printre pământeni.

Cu cine ai spune că simți cea mai multă chimie muzicală în contextul unei sesiuni de songwriting, în studio?

Cu Adi Colceru. E producătorul/songwriterul tuturor hiturilor mele și facem echipă bună în studio de mai bine de 10 ani. Am învățat multe din experiența lui și am evoluat în toți acești ani lângă el.

Sunt foarte recunoscătoare pentru că se află printre oamenii extrem de talentați, dedicați și valoroși pe care-i am în preajmă de atâta timp și care mă împing să-mi depășesc multe limite.

Până de curând, ai luat o pauză de la muzică. Care a fost factorul care te-a făcut să simți că este necesar să te distanțezi de muzică? Cum te-a ajutat claritatea pe care ți-a oferit-o această pauză pe care ți-ai dat-o de la activitatea ta în industria muzicală?

Din contră, muzica a fost refugiul meu în tot acest timp și nu m-am distanțat niciodată de ea. Am stat în studio, am scris, am regândit niște lucruri.

„Pauza a fost de la viața publică, de la a mă mai afișa într-un moment în care nu eram bine cu mine.”

Fără presiunea de a mai face lucruri forțate și într-un ritm în care nu reușeam să țin pasul cu starea mea psihică și emoțională din acel moment.

N-am vrut ca asta să se reflecte și în proiectul meu ori să-l afecteze într-un fel. Am pus stop și am luat-o de la capăt, ca să mă pot reîntoarce într-o versiune mai bună, cu noi forțe și mai sinceră în fața celor ce-mi ascultă muzica.

Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu?

Într-adevăr, sunt niște lucruri sau momente la care renunți atunci când ești artist, cum ar fi timpul petrecut cu familia sau prietenii. Dar n-aș putea spune că duc vreo povară în spate din cauza celebrității.

Asta mi-am dorit să fac până la urmă: muzică, să fiu artist – și am știut întotdeauna că asta vine la pachet cu anumite responsabilități și sacrificii, așa cum e în orice meserie până la urmă.

Dacă mă simt copleșită ori nu mă simt în confort, dau un pas în spate. Tot ceea ce fac este cu asumare și am învățat să trăiesc în acest fel fără să am impresia că mă sufoc ori că-mi face rău.

Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd?

Da, din afară, lucrurile par mai roz întotdeauna. În spate sunt multe ore de muncă, nopți nedormite petrecute în studio, la repetiții sau pe drumurile de la concerte.

Nu se vede deloc struggle-ul din spatele oricărui produs lansat, stresul și frustrările care vin la pachet atunci când mai sunt și deadline-uri. Cu o întreagă echipă de oameni care muncesc cot la cot cu mine, inevitabil intervin și păreri contradictorii și vrei nu vrei, înveți să fii un bun lider ca să-i coordonezi pe toți.

E multă responsabilitate, iar uneori lucrurile nu ies așa cum ni le propunem, însă ce contează cel mai mult e pasiunea care ne leagă și că ceea ce facem,  facem cu mult drag pentru publicul nostru.

„Nostalgia”, noul single semnat AMI – care a marcat reîntoarcerea ta pe scena muzicală românească – se apropie de 2M de vizualizări pe YouTube de când s-a lansat. Care este povestea piesei „Nostalgia” și cum a prins contur ea? De ce crezi c-a prins această piesă mai mult avânt decât alte lansări anterioare de-ale tale, de la debutul tău ca artist independent?

În pauza pe care am luat-o mi-am amintit de câteva lucruri din trecut: de unele frumoase, de altele care nu-mi dădeau pace în prezent și cu care nu mă mai simțeam confortabil. Devenisem nostalgică și odată cu reîntoarcerea mea în acele etape din viața mea, a luat naștere și piesa „Nostalgia” prin care pot spune că m-am eliberat și prin care m-am reîntors la mine.

Am pus în ea tot amalgamul de amintiri, sentimente și trăiri, iar această nostalgie îmi pare un sentiment plăcut, îl asociez cu dorul. Iar mie îmi place să-mi fie dor. E un sentiment care va face mereu parte din prezentul meu. Cred că și cei care au ascultat-o, s-au regăsit și și-au însușit-o. Așa-mi explic succesul oricărei piese.

Ulterior acestei pauze luate, în 2023, unde ai spune că te situezi profesional vorbind? Cum arată imaginea ta de ansamblu asupra carierei tale în momentul de față?

Dacă e să însumez tot parcursul meu de până acum, aș spune că proiectul AMI e fix acolo unde trebuie să fie. În inimile celor ce ascultă muzica mea. Nu o spun eu, ci asta e ceea ce-mi transmite publicul. Pentru mine asta e tot ce contează. Sunt tare mândră și recunoscătoare că am ajuns să fiu în acest punct, să fiu o voce care îi inspiră pe oameni.

Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?

Relația mea cu muzica e într-o continuă expansiune, mă poartă prin tot Universul, dar mă ține și cu picioarele pe Pământ! 

Cred că se înțelege de la sine că muzica a fost pe primul loc în viața mea dintotdeauna. Și este în continuare.”

Primul lucru pe care-l faci dimineața: 

Opresc alarma de la telefon.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:

Învață să spui și „nu”.

Cel mai mare sprijin al tău:

Publicul, familia, prietenii și oamenii care s-au dedicat proiectului AMI de-a lungul timpului.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Universul din visurile mele.

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Somn mult, plimbări, întâlniri cu prietenii… și mai sunt și cazuri în care chiar prefer să stau singură, doar eu cu mine.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

Acum n-am doar o melodie. Am pe repeat albumul lui RAYE – “My 21st Century Blues”.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Bogdan Petrice

Blanka, artistă: „Mă simt cu adevărat vie atunci când fac un spectacol incredibil.”

Blanka, în vârstă de 24 de ani, datorează aspectul și vibe-ul său exotic originilor sale jumătate poloneze și jumătate bulgare. Călătoria ei în muzică a început în Szczecin, când a scris prima ei melodie la vârsta de 13 ani. Atunci a realizat că știa cu certitudine care este călătoria profesională pe care-și dorește s-o urmeze în continuare, în viață.

Mai puțin de un an mai târziu, a mers cu mama ei în Statele Unite, unde a rămas timp de 4 ani, perfecționându-și abilitățile muzicale, lingvistice și de dans (a studiat dansul încă de la vârsta de 5 ani). În SUA, a început să facă și spectacole live în timpul sesiunilor Open Mic din diverse pub-uri și restaurante din Los Angeles și New York (inclusiv la clubul “The Bitter End”, locul unde Lady Gaga și-a început cariera). Pe lângă interpretare vocală, a și cântat la chitară în timpul acestor spectacole. Datorită acestor experiențe, a căpătat încredere în sine ca artistă.

După întoarcerea în Polonia, a început să caute propriul ei sunet și stil unic. În 2021, împreună cu o echipă formată din doi producători muzicali care au urcat independent în topurile muzicale poloneze, a început să lucreze la un nou proiect. În acea perioadă, a descoperit pasiunea pentru DJing și a realizat că, în timpul interpretării, se simte încrezătoare nu doar ca artistă și dansatoare, ci și ca DJ. Ea privește spectacolele live din perspectiva atât a DJ-ului, cât și a artistului, iar atunci când vine momentul să interpreteze propria ei melodie, părăsește consola DJ-ului pentru a cânta și dansa alături de ceilalți dansatori.

La 15 februarie 2023, Blanka a fost anunțată ca una dintre cei zece concurenți ai emisiunii “Tu bije serce Europy! Wybieramy hit na Eurowizję”, selecția națională poloneză pentru Concursul Muzical Eurovision 2023, cu melodia ei “Solo”. A câștigat concursul, obținând punctaj maxim din partea juriului și ocupând locul doi în votul publicului. Ca rezultat, a devenit reprezentanta Poloniei la Concursul Muzical Eurovision 2023. La Eurovision, Blanka a interpretat în semifinala a doua, ocupând locul trei și calificându-se în finala cea mare. În finală, a ocupat locul 19 cu 93 de puncte.

„Cea mai mare provocare cu care mă confrunt este să fiu departe de familia mea.”

Ultimul ei single, “Rodeo”, este foarte bine primit în Polonia, dar și în România, unde a ajuns deja în Top 100 Airplay Radio. Cu ocazia călătoriei sale în România, am povestit cu ea mai multe despre ascensiunea sa pe scena muzicală internațională.

Blanka, te-ai îndrăgostit de muzică de la o vârstă fragedă, datorită mamei tale, care ți-a scos la iveală pasiunea și ambiția de a deveni cea mai bună versiune a ta. Ea te-a încurajat de la o vârstă fragedă să încerci diverse activități, inclusiv să te înscrii în grupuri de dans disco și să mergi la școli de muzică. Care au fost genurile muzicale sau, mai exact, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie? Influențele lor sunt vizibile în muzica pe care o faci și astăzi?

Așa este. 😊 M-am îndrăgostit de muzică de când eram foarte mică. Gusturile mele muzicale sunt foarte vaste și nu m-aș putea limita niciodată la a asculta un singur gen muzical…

Am crescut ascultând multă muzică de la Madonna, dar și de la George Michael, Michael Jackson, INXS sau chiar Billy Idol. Playlistul meu și acum este format din INXS, Eminem, Britney Spears, Doja Cat și Celine Dion. Aș putea să spun că este un real mix, haha!

Cred că se poate auzi un pic din influența Madonnei în muzica mea, precum și ceva din influența lui Britney Spears în interpretările mele. În timp, cred că se vede pe cine ai crescut admirând.

La 13 ani, ai decis să faci și să lansezi primul tău single, “Strong Enough“. Dacă ai putea să te întorci în timp și să-i spui un singur lucru versiunii tale de la 13 ani, care ar fi acela și de ce? Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra în industria muzicală?

Wow, bună întrebare! I-aș spune versiunii mele în vârstă de 13 ani: „continuă să mergi înainte, nu te îndoi de tine însăți din când în când, totul va merita în final și, de asemenea, totul va veni la momentul potrivit. Bucură-te de călătorie”.

Singurul lucru pe care mi-aș fi dorit să-l știu despre industria muzicală înainte să pătrund în ea ar fi că oamenii vor încerca să mă schimbe și întotdeauna va trebui să-mi aduc aminte să nu le dau voie s-o facă.

În 2021, ai participat la Top Model, un reality show polonez de televiziune. În timpul participării la emisiune, ai lansat oficial primul tău single oficial, “Better”. Care este cea mai importantă lecție despre muzică și despre a fi artist pe care ai învățat-o după lansarea primului tău single, “Strong Enough”, în 2013? Cum te-a ajutat această lecție să te străduiești să obții un rezultat mai bun odată cu lansarea primului tău single oficial, “Better“?

Ei bine, am învățat că totul se întâmplă la momentul potrivit. Cu siguranță am învățat să continui și să nu mă opresc niciodată din a face ceea ce îmi place cu adevărat, de asemenea, am învățat că totul depinde de mine, așa că nu trebuie să mă stresez prea mult cu privire la momentul potrivit.

„Ceea ce este menit să fie al tău va fi al tău.”

Care a fost povestea din spatele melodiei “Better” (2021)? Dacă ai avea șansa să îmbunătățești cântecul astăzi, ce ai schimba la el – și (dacă este cazul), de ce?

Am scris acest cântec de una singură în timpul pandemiei, despre relația mea trecută. Vorbește despre cum să fii mai bun cu cineva nou, cineva care te poate trata mai bine, cineva care te învață că nu ar trebui să te mulțumești niciodată cu mai puțin decât meriți.

Nu aș schimba nimic în legătură cu ea. A fost ceva ce am simțit în acel moment și sunt super recunoscătoare pentru cum a ieșit, pentru că am plătit totul din buzunarul meu (studioul, producătorii, videoclipul etc.). Am făcut-o doar de una singură. Sunt foarte recunoscătoare că, după ani de zile, oamenii se întorc la acest cântec – “Better” –, știu versurile și le cântă la concertele mele.

Nu a trecut mult timp până când, în 2022, ai semnat un contract cu Warner Music Poland și ai lansat cel de-al doilea single, Solo. Participarea ta la emisiunea poloneză de reality show, Top Model, te-a ajutat în vreun fel să faci mai mulți pași în direcția realizării visului tău de carieră muzicală? Care sunt trei dintre cele mai importante lucruri pe care participarea la acest show de televiziune te-a învățat despre tine?

Nu aș spune că emisiunea de televiziune m-a ajutat în cariera mea muzicală, dar m-a ajutat să obțin mai multe proiecte în calitate de fotomodel și influencer: așa îmi câștigam existența la momentul respectiv. Așa am putut economisi bani pentru a înregistra muzică.

De altfel, participarea la emisiune m-a învățat să fiu eu însămi întotdeauna, fiindcă mass-media îți poate răstălmăci întotdeauna cuvintele și imaginea. Nu trebuie decât să nu uiți să fii tu însăți și să te distrezi la maximum în timpul în care îți arăți versiunea ta autentică în spațiul public.

Fiecare persoană definește succesul în mod diferit și ne-ar plăcea să știm cum sună definiția ta de succes. Care este un „moment-cheie” pe care ți-l amintești din procesul punerii bazelor carierei tale muzicale?

Cred că succesul înseamnă să faci ceea ce iubești cu adevărat, în fiecare zi. Am obiective uriașe pentru mine și mă apropii de ele în fiecare zi, în fiecare oră, făcând pur și simplu ceea ce iubesc. Momentul meu cheie, când mi-am dat seama că se întâmplă „ceva” cu adevărat a fost când a început muzica spectacolului meu în timpul finalei Eurovision.

Care este relația ta cu zicala „atâta timp cât faci ceea ce-ți place, nu va trebui să muncești nicio zi din viața ta”?

Sunt persoana nepotrivită pentru a mă întreba despre echilibrul dintre viața profesională și cea privată, pentru că sunt dependentă de muncă și sunt conștientă de asta. 😊 Asta nu înseamnă că tratez totul ca pe o muncă, de fapt, dimpotrivă, cred că este adevărat că „atâta timp cât faci ceea ce îți place, nu va trebui să lucrezi nicio zi din viața ta”.

Însă mi-am dat seama că este mai bine să-ți iei o săptămână de concediu la fiecare jumătate de an, decât să te îmbolnăvești și să-ți petreci acea săptămână în pat, pentru că organismul tău are nevoie doar de odihnă… Așadar, încă lucrez astfel încât să-mi găsesc un echilibru.

Pe 15 februarie 2023, ai fost anunțată ca fiind unul dintre cei zece concurenți care vor concura la Tu bije serce Europy! Wybieramy hit na Eurowizję, selecția națională poloneză pentru concursul Eurovision 2023, cu piesa ta lansată anterior, “Solo”. Ce a însemnat cu adevărat pentru tine participarea la concursul Eurovision, la nivel personal?

A fost o perioadă atât de intensă! A însemnat foarte mult pentru mine, și pentru că eram foarte nouă în industrie, de-abia lansasem prima mea piesă oficială (prin oficială înțelegând cu o casă de discuri), cu câteva luni înainte de preselecții, așa că am fost foarte surprinsă că puteam nu doar să concurez, ci și să câștig.

S-a dovedit a fi tot ceea ce sperai că va fi și pentru evoluția ta profesională?

Nominalizarea mea la Eurovision a fost tot ceea ce speram și chiar mai mult. M-a făcut să îmi dezvolt abilitățile mult: să devin mai bună la interpretare mai repede și să fiu mai puțin soft într-un timp mai scurt. Mi-a plăcut foarte mult și sunt foarte recunoscătoare pentru această oportunitate.

Care ai spune că este principalul atuu pe care îl aduci pe scena muzicală europeană?

Cred că Blanka poate aduce spectacolul, dansul, energia, și cel mai important, muzica. Atâta timp cât oamenii se pot conecta la muzica pe care o scriu și o cânt, simt că pot aduce un punct de vedere nou, le pot da niște putere prin versurile pe care le scriu și cânt.

„Ca artist din Polonia – un loc în care nu mulți sau niciun artist nu reușește să iasă în afara granițelor – aș vrea să arăt lumii că poți să vii de absolut oriunde și, dacă ești adevărat în ceea ce faci, oamenii se vor simți conectați la asta.

Aș vrea să aduc multă lumină și pozitivitate pe scena muzicală europeană. Muzica mea este pentru toată lumea, adulți, copii, adolescenți, bătrâni – și asta este ceea ce îmi place cel mai mult la ea.

Cum s-a schimbat traseul carierei tale atunci când ai trecut de la statutul de „artist foarte talentat din Polonia” la cel de „artist de renume internațional”, datorită concursului Eurovision?

Sunt atât de recunoscătoare că am fani în toată lumea, acesta este pur și simplu cel mai satisfăcător sentiment: că muzica mea este cântată și ascultată peste tot. Îmi dă fiori, când aud: „Am auzit melodia ta la radio în Finlanda, Turcia sau România, înseamnă că oamenii se conectează cu ea, iar eu sper mereu la asta.

Ei bine, astăzi călătoresc foarte mult… Cu siguranță mi-a schimbat viața de zi cu zi, pentru că nu am prea mult timp pentru prieteni sau familie – acesta este singurul minus, în afară de asta, îmi place să călătoresc și să cânt în toată Europa și asta vreau să fac mai mult anul viitor.

Despre ce îți place cel mai mult să scrii și să cânți?

Lucrul care îmi place cel mai mult la scris și la cântat este faptul că îmi pot turna toate emoțiile și experiențele în cântece. Se simte terpeutic să fac asta.

Știu că procesul tău creativ începe și se termină cu experiențele tale personale, dar aș vrea să știu care este un cântec pe care l-ai scris în ultimul an și cu care încă te poți identifica 100% și de ce?

Întotdeauna scriu din inimă și despre mine. Aș spune că încă mă pot identifica cu toate cântecele mele scrise anul trecut.

Când vine vorba de relații, mă aflu încă în același loc, adică … singură, așa că toate cântecele mele sunt încă absolut relatable cu mine însămi.

A devenit scrisul versurilor o necesitate pentru tine la un moment dat în cariera ta sau a fost mai degrabă o nevoie ca talentul tău să se manifeste și să se facă simțit?

Călătoria mea muzicală a început, de fapt, de la scrierea de cântece, când aveam 13. Scrisul a fost întotdeauna o parte importantă a carierei mele.

Mă bucur că așa a început, pentru că simt că atunci când ești implicat în proces, fie că este vorba de scris, produs, compus, făcut melodii, regizat un videoclip sau venit cu coregrafia, este cu adevărat al tău și tu ești artistul din spatele rezultatului final.

Știm că piesa ta lansată anterior, “Solo”, a fost scrisă de tine, împreună cu alte două compozitoare extraordinare, Maria și Julia, în cadrul unui apel Zoom de o oră. Cât de important este pentru tine să ai o chimie cu oamenii cu care lucrezi în industria muzicală? Cum influențează chimia cu oamenii cu care lucrezi succesul și productivitatea sesiunilor de studio cu aceștia?

Aceea a fost o convorbire pe Zoom atât de distractivă! Pot spune că a fost cea mai bună pe care am avut-o până acum, haha. Este super important să fii pe aceeași lungime de undă cu oamenii cu care lucrezi. Dacă nu ești pe aceeași lungime de undă cu ei, nu va funcționa pe termen lung…

Apropo, mă întrebam ce părere ai despre scena muzicală românească. Există artiști români cu care ți-ar plăcea să colaborezi în viitor? Dacă da, ai în prezent planuri specifice în această direcție anume?

Iubesc scena muzicală românească! La o tabără de compoziție din Transilvania la care am participat acum o săptămână am întâlnit atât de mulți producători muzicali români incredibili, sunt cu adevărat ceva special…

Scena muzicală românească îmi amintește un pic de scena muzicală bulgară (am parțial origini bulgare, așa că mă pot conecta foarte mult la aceasta): este foarte ritmată și distractivă. Mă bucur că am avut ocazia să întâlnesc artiști foarte mișto cu care mi-ar plăcea să colaborez în viitor, precum Olivia Addams, Holly Molly sau ADI, sunt incredibili!

Care a fost cel mai important sacrificiu pe care l-ai făcut până acum pentru muzică?

Am făcut multe, dar nu a fost niciodată o problemă pentru mine. Cu siguranță nu-mi văd familia atât de mult pe cât mi-aș dori. Nu ies cu prietenii și nu petrec atât de mult timp împreună cu ei. Nu prea mă văd ieșind la întâlniri acum, pur și simplu nu am timp sau spațiu în mintea mea pentru asta, toată mintea, inima și corpul meu sunt ocupate cu muzica. Dar mai știu că numai prin sacrificii îți poți atinge obiectivele.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit când erai la început de drum în muzică:

Bucură-te de călătorie, amintește-ți de ce o faci: pentru că iubești asta.

Există o anumită legătură între piesa ta din 2013, “Strong Enough”, și cea din 2021, “Better”?

Deși nu există o legătură directă între cele două, cred că în general, prin piesele mele, îmi place să mă ridic pe mine și pe ceilalți. Ambele piese vorbesc despre putere și despre respectul de sine, așadar cred că aceasta ar fi legătura.

Descrie-te în trei cântece Eurovision:

“Solo”, “Heart of Wheel” &  “What They Say.

Cel mai mare sprijin al tău:

Mama mea.

Mentorul tău:

Mama și tatăl meu.

Un vis al tău pe care încă nu l-ai realizat:

Să vând întregul stadion Madison Square Garden.

Ce spune de obicei look-ul și stilul tău despre tine:

Liberă și în continuă schimbare.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Magic Mars

IRAIDA, artistă: „Nesiguranța vine și pleacă. Ceea ce rămâne este lumea artistică, care e un loc interesant.”

IRAIDA este cântăreață, scriitoare de versuri, compozitoare, și își croiește drum spre locul 1 în topurile de hituri. Ea a scris cântece pentru artiști precum Banx & Ranx, Rêve, INNA, Alexandra Stan, Sak Noel, Elvana Gjata, SICKOTOY, Manuel Riva, Roxen, Karmen, Iuliana Beregoi și mulți alții. Călătoria sa pe scena muzicală românească s-a conturat natural, ca o nevoie. IRAIDA scria și compunea muzică doar în engleză, lucrând în cadrul unui studio, până când, într-o zi, echipa de la studioul unde se regăsea aceasta, a avut nevoie de muzică scrisă și în limba română.

Ușor-ușor a învățat să compună muzică și în limba română, deși a fost o provocare pentru că ea aveam mintea setată doar pe engleză. „Poate părea ciudat. Ai putea să te gândești – cum să fie o provocare să compui în limba maternă, româna, mai degrabă decât în engleză”, ne-a împărtășit ea. Apoi, treptat și-a dat seama că poate compune și în română dacă se dedică acestui lucru. Îi plac provocările și îi place să perfecționeze lucrurile la care observă un potențial.

„Întotdeauna e loc de mai bine, dar mă bucur de proces.”

Așa că astăzi, multe piese în limba română scrise și compuse mai târziu, nu și-ar putea imagina cum ar fi să nu mai scrie în limba ei maternă. Cea mai recentă piesă lansată cu care, conform spuselor sale, publicul român o asociază în momentul de față, este „Opriți Planeta” (în colaborare cu Puya). Despre cum a ajuns astăzi în acest punct profesional, ne-a povestit mai multe în acest interviu.

Sumarizat în câteva cuvinte, cu ce ai spune că a fost presărat drumul tău în această industrie până acum și de ce ți-ai dori să ai parte mai mult în procesul construirii carierei tale muzicale?

Drumul a fost presărat cu multe obstacole, atât externe, cât și interne. Oamenii sunt niște ființe complexe care vin la pachet cu bine, dar și cu rău. Important e să decizi dacă locul tău e lângă ei sau nu.

Norocul meu a fost că, indiferent de locul unde am fost, am avut lângă mine cel mai mare susținător, care a crezut în mine când eu eram departe de a o face. Mi-aș dori să am parte numai de oameni care vor să crească cu mine, de oameni care respectă arta sub toate formele ei…

Cum a arătat primul moment în care ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

În familia mea nu se ascultă muzică decât foarte rar. Un astfel de moment pe care mi-l aduc aminte este de când aveam vârsta de 5 / 6 ani și ascultam, pe MTV, muzică.

Nu înțelegeam toate versurile, însă încercam fie să schimb versurile, fie linia melodică, astfel încât să capete sens. Uitându-mă înapoi, acela a fost clar un moment important pe care de-abia acum, ca om mare, îl realizez.

Dar cel mai semnificativ moment în care ai decis să faci primii pași în direcția urmării pasiunii tale pentru muzică?

Cel mai semnificativ moment în care am decis să fac primii pași – deși eu nu mi-am dat seama încă – a fost atunci când am început să iau lecții de chitară. Pe de altă parte, cel mai semnificativ moment activ în care am decis că ăsta e drumul meu, a fost când am compus primul meu hit. Până atunci eram încă nesigură.

Cum a arătat momentul în care ai simțit pentru prima dată că ai reușit să găsești locul în care poți să înflorești cu adevărat?

„Locurile în care înflorești pot avea perioade de secetă.”

Important este să te gândești dacă mai rămâi sau dacă treci la capitolul următor. Oricât de greu ar fi asta.

Momentul în care am simțit că sunt într-un loc potrivit mie a fost atunci când feedback-ul primit de la publicul meu erau total opusul a ceea ce primeam de obicei… Iar eu, în loc să mă bucur, mă băteam cu sindromul impostorului, pentru că eram atât de obișnuită cu răul, încât binele părea ciudat. 😊

Ne poți împărtăși mai multe despre persoana care te-a încurajat și sprijinit în procesul construirii carierei tale muzicale?

Persoana care m-a încurajat și susținut din prima clipă este Achi. El este omul, producătorul, topliner-ul cu care fac muzică și formăm o echipă de peste 10 ani, și alături de care am evoluat semnificativ.

Cum a arătat viața ta înainte de debutul tău pe scena muzicală românească?

Îmi place să spun că viața mea de acum arată exact la fel ca viața mea dinainte de muzică… Am aceleași responsabilități, aceeași disciplină, aceleași tabieturi. Singurul lucru care s-a schimbat este că trebuie să mă concentrez în egală măsură, dacă nu mai mult, pe mine.

Care a fost cel mai semnificativ sacrificiu pe care l-ai făcut pentru muzică până astăzi?

Cele mai mari sacrificii pe care le-am făcut pentru muzică s-au reflectat în viața personală. Este foarte greu să jonglezi cu viața profesională și cea personală când ești atât de pasionat și dedicat carierei.

Nu există moment în care să nu mă gândesc la muzică, de aceea îmi este și greu să mă relaxez, iar vacanțele nu sunt chiar vacanțe, pentru că mereu scriu în notițe versuri sau înregistrez linii melodice.

Aș fi dispusă să fac multe sacrificii dacă aș fi împăcată cu ele. La finalul zilei, important e să ai conștiința curată.

De la lansarea piesei „Modern Love” până astăzi, care ai spune că este piesa cu care te asociază cel mai mult publicul român?

În momentul de față, piesa cu care mă asociază cel mai mult publicul român este, clar, „Opriți Planeta”. La piesa „Modern Love”, toată lumea a crezut că nu sunt româncă.

Era chiar amuzant că oameni din industrie îmi scriau în engleză, întrebându-mă de unde sunt și să dacă aș fi deschisă să realizăm împreună sesiuni în studio. 😊

Cum abordezi diferit rolul de cântăreață față de cel de compozitoare?

Singurul lucru diferit în rolul de compozitoare este atunci când sunt cu un alt artist în sesiune și trebuie să se muleze și pe el ceea ce se compune.

„Când fac muzică pentru mine, cer de la mine sinceritate, vulnerabilitate și emoție.”

Cum a arătat momentul în care ai început să și compui versuri? Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?

Mi-a plăcut să scriu versuri în engleză de mică, să schimb versuri deja existente, să le dau alte sensuri și așa mai departe… La fel de mult îmi plăcea să schimb și să mă joc cu linii melodice.

Eu nu știam atunci că asta fac, era doar o joacă în mintea mea, un puzzle. A scrie în limba română a venit dintr-o necesitate, dar a continuat să fie ceva foarte drag mie de care nu aș putea să mă las.

Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea IRAIDEI în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?

Dintre cele scrise pentru mine aș alege „Supernova”, „Modern Love” și „Gânduri”. Dintre cele scrise pentru alți artiști, ar fi „Amnesia”, „Cum sună liniștea” și „Paharul sus”.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?

Toate piesele mele mă au pe mine ca songwriter. Asta implică și linii melodice și versuri. Cât despre alți artiști, de obicei fredonez piese cu care rezonăm, care mă ating într-un fel. Acolo intervine sufletul.

„Poți cânta și piese la care nu ai compus la fel de real precum pe cele la care ai compus. Cât timp pui suflet, publicul va simți.”

Cu cine ai spune că simți cea mai multă chimie muzicală în contextul unei sesiuni de songwriting, în studio?

Cea mai mare chimie muzicală o am cu Achi. Ne înțelegem din priviri, știm ce vrem unul de la celălalt, ne mulăm organic unul după altul și mereu iese magie.

Nu în urmă cu mult timp, alături de Puya, ai lansat piesa „Opriți Planeta”, care a ajuns rapid în topurile muzicale și a captat atenția publicului. Ce aspect din backstage care a ținut de procesul creării acestei piese ți-ai dori să cunoască fanii tăi, dar n-ai avut ocazia să le împărtășești până acum?

Eu pe Puya nu îl cunoșteam, deși am crescut cu muzica lui. Într-o zi mi s-a propus o sesiune cu Puya. Aveam emoții, sinceră să fiu… Pe drum spre studio am decis să îi propun un refren cu un subiect pe care îl păstrasem de mult în sertar.

Am ajuns în sesiune, i-am cântat schița, și i-a plăcut. Achi s-a ocupat de producție și așa a luat naștere „Opriți Planeta”.

Singurul mesaj pe care doresc să-l transmit este că le mulțumesc oamenilor care au răspuns atât de frumos la piesa asta și îi invit să fie aproape de mine în această călătorie muzicală pe mai departe.

Care este un lucru pe care l-ai învățat despre muzică sau nu numai de la Puya în procesul concretizării acestei colaborări?

Am învățat multe de la Puya într-un timp foarte scurt. Nu doar despre muzică neapărat, ci și despre viață și pasiunea lui pentru muzică. Puya este unul dintre oamenii care au încredere în mine, ca artist.

Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?

Relația mea cu muzica este una de love-hate. Așa cum muzica mă poate scoate din locuri întunecate, la fel de ușor mă poate trimite direct înapoi. Ca-n orice alt aspect al vieții, câteodată, life’s not fair.

Ca orice alt om care vine dintr-un background artistic, sunt extrem de vulnerabilă. În cazul meu, nu există moment în care să nu mă gândesc la versuri, linii melodice și orice are legătură cu muzica.

Simt și știu că nu este sănătos, însă ăsta este momentul în care sunt acum și încerc să fiu blândă cu mine. Încerc.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:

Nu am primit vreun sfat, am învățat dând cu capul de toate pragurile existente.

Un lucru pe care ți-ar fi plăcut să-l cunoști despre industria muzicală românească înainte să începi să faci muzică:

Că nu e doar despre muzică.

Dacă nu ai fi făcut muzică astăzi, ce altceva ai fi făcut?

Am muncit foarte mult să pot face din muzică un lifestyle, încât nici măcar nu-mi pot lăsa mintea să se ducă atât de departe…

Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:

„Vezi reflexia ta, îți poartă hainele, dar nu ești tu. ”

Cum te reîncarci atunci când obosești?

Încerc să iau o pauză, să petrec timp cu copilașii mei pufoși –  am trei pisici și doi câini, sunt copilașii mei –, și să mă răsfăț cu shopping.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

“Reminder”, de la The Weeknd.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Koss Photography

Carine, artistă: „Iubesc să scriu piese prin care îi spun copilului meu interior că-l înțeleg.”

Cu o creativitate efervescentă și o pasiune neobosită pentru exprimarea artistică, artista Carine strălucește în lumea muzicii românești. Reprezentând combinația perfectă dintre imaginație bogată și talent incontestabil, Carine a devenit o prezență remarcabilă pe scena muzicală românească.

Încă de când a avut frageda vârstă de 5 ani, artista a știut că visează să fie pe scenă. Concursurile muzicale la care participa, show-urile pentru copii în care se implica și spectacolele pe care le realiza împreună cu trupa din care făcea parte, însemnau totul pentru ea.

Odată cu maturizarea sa, a debutat și un nou capitol din călătoria ei în lumea muzicii, așadar Carine a dat startul carierei sale solo. De-abia atunci a început să simtă că nu este totul roz, însă datorită seriozității cu care și-a tratat visul profesional, a reușit, cu succes, să depășească toate obstacolele imprevizibile de care s-a lovit în drumul ei de până acum.

Dacă aș putea să mă întorc în timp, m-aș face să înțeleg mai repede că toate lucrurile se întâmplă la momentul potrivit. Singurul – și cel mai important lucru – pe care pot eu să-l fac este să fiu un artist și un songwriter bun, cu un catalog de piese din ce în ce mai bune.”

Astăzi, ulterior lansării piesei “Girls Just Wanna Have Fun” în colaborare cu artista Holy Molly, Carine simte că și-a descoperit noi laturi de-ale identității sale și că și-a extins orizontul în ceea ce ține de stilul său muzical. Și, acum, ne-a împărtășit mai multe despre acest subiect în interviul acordat.

De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, care simți că a fost cea mai semnificativă provocare de care te-ai lovit și cum ai reușit s-o depășești?

De când m-am mutat în București am cunoscut mulți oameni talentați, care m-au fascinat cu propria experiență în industria muzicală din România. În București, lucrurile se fac diferit: m-am lovit, între timp, de multe nuanțe pe care nu le știam.

Dar datorită faptului că am fost permanent inspirată de artiștii din jurul meu, am învățat repede să mă adaptez și să cunosc și partea juridică a industriei, care a fost o provocare pentru mine la început.

Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru muzică până acum?

Cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut până acum pentru muzică a fost să mă mut la București fără resurse și fără a avea un plan bine pus la punct.

În baza a tot ceea ce cunosc despre industria muzicală din România în acest punct preconizez că, cu siguranță, o să tot existe sacrificii pe care o să trebuiască să le fac. Știu că va trebui să-mi asum faptul că nu o să am foarte mult timp liber. Va trebui să călătoresc pentru concerte și să-mi asum că n-o să-mi pot vedea familia foarte des. Va trebui, poate, să-mi vopsesc părul albastru.

Dar, cel mai important, cred că toate sacrificiile pe care va trebui vreodată să le fac pentru muzică mă vor ajuta să fiu o inspirație pentru artiștii la început de drum – așa cum a fost și cazul meu, nu cu foarte mult timp în urmă.

După ce ai ajuns în top 10 în mai multe topuri cu piese precum “Lullaby”, “Looking For My Name” și “Stuck In Your Mind”, ai început să-ți formezi identitatea ca artistă și ai devenit recunoscută. Cum ți-ai descrie, în câteva cuvinte, identitatea muzicală?

Dacă ar fi să îmi descriu identitatea muzicală în câteva cuvinte acestea ar fi:

– Curaj,

– Unicitate,

– Sound special și diferit,

– O fată devenind femeie, prin muzică, stil și personalitate.

Atunci când o să mă simt împlinită și mândră că toate eforturile depuse au început să dea roade, visez să dau mai departe tot ceea ce am învățat, precum și oportunități noi artiștilor aflați la început de drum din țară, care vor avea încredere să lucreze cu mine.

„Visul meu este să am propria casă de discuri alături de oameni cu care îmi face plăcere să transform visele altor tineri artiști în realitate.”

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Din fericire, am ajuns să lucrez cu o echipă de profesioniști care sunt acolo pentru mine în orice moment, zi și noapte, și anume Creator Records, care mă ghidează în orice decizie pe care trebuie să o fac. Însă, în timp am învățat că adevărata putere și răspunsul la orice întrebare sunt și vor fi doar în mine.

Am învățat să am mai multă încredere în intuiția mea și în părerea pe care o am în legătură cu viitorul meu. Nu a fost ușor să ajung în momentul în care să știu ce e bine pentru mine, însă acum nu îmi mai neglijez propriile păreri și gânduri, așa cum o făceam înainte.

Când trebuie să iau o decizie, de obicei îmi acord timpul necesar pentru a face asta, iar dacă nu știu răspunsul la vreo întrebare, nu pun presiune pe mine să îl găsesc imediat. De cele mai multe ori, lucrurile se rezolvă de la sine, cu răbdare.

Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?

Atuul pe care îl dețin atunci când sunt pe scenă este acela de a interacționa cu oamenii care sunt acolo să se distreze.

Muzica mea se diferențiază de restul melodiilor din industria românească prin faptul că are un mesaj puternic de fiecare dată, fie că este o piesă de dragoste sau una de regăsire personală.

Pun foarte mult suflet în piesele pe care le scriu și, atunci când le cânt, încerc să transmit cât mai multă emoție.

Despre ce ai spune că îți place să cânți?

Dacă ar fi să aleg un singur subiect despre care îmi place cel mai mult să cânt ar fi… versiunea mea din trecut. Am câteva piese în care îi vorbesc copilului meu interior și prin care îi spun cât de mult îl înțeleg.

De exemplu, piesa “Stuck in your mind” este, de fapt, un dialog dintre Carine din viitor și Carine din prezent: ce mi-ar spune Carine din viitor dacă m-ar întâlni acum și ce m-ar îndemna să fac în situațiile grele? 

Mai mult, dacă vorbim despre o situație reală din viața mea, care mereu mă va inspira să scriu, aceasta ar fi reprezentată de lecțiile cu care am plecat din relațiile toxice în care am fost și, pe care, spre bucuria mea, am reușit să le las în trecut. Procesul de creație mă duce deseori cu gândul acolo.

„Cel mai important lucru pentru mine este comunitatea mea și faptul că pot să fiu o inspirație pentru ea, nu doar ca artist, dar și ca om.”

De curând ai lansat în colaborare cu artista Holy Molly piesa “Girls Just Wanna Have Fun”, care a reprezentat o provocare pentru voi, fiindcă v-ați atribuit bugetul de 750 de lei pentru a construi videoclipul. Pe lângă bugetul limitat, care simți că a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în conturarea piesei “Girls Just Wanna Have Fun”?

În cea mai nouă piesă lansată – “Girls Just Wanna Have Fun” – împreună cu Holy Molly, pe lângă provocarea de a ne încadra în buget, a trebuit să reprezentăm cu exactitate o seară de fete plină de distracție, lucru care a durat multe ore de muncă și rezistență la căldură.

Însă datorită faptului că am lucrat cu oamenii dragi nouă, totul s-a simțit ca o petrecere adevărată până dimineață. Iar în procesul de creare al piesei alături de Holy și Marius Dia, energia a fost aceeași, ceea ce m-a învățat că o sesiune de scris poate și trebuie să fie și distractivă.

Ce moment al carierei tale marchează lansarea piesei “Girls Just Wanna Have Fun”?

“Girls Just Wanna Have Fun”, pentru mine, este o piesă care m-a descoperit. Mi-am cunoscut laturi noi ale identității mele și mi-am extins orizontul în ceea ce ține de stilul muzical.

Care este mesajul pe care ți-ai dorit să-l transmiți despre ascensiunea ta pe scena muzicală românească cu ajutorul acesteia?

Mesajul pe care mi-am dorit foarte mult să îl transmit cu ajutorul acestei piese este că poți fi în mai multe feluri. Cu ajutorul său, am reușit să-mi arăt foarte bine personalitatea și energia pe are o am alături de prietenii dragi.

Te-ai implicat și în ceea ce a ținut de scrierea versurilor piesei “Girls Just Wanna Have Fun”. Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?

„Încerc să-mi expun în totalitate sufletul și gândurile cu ajutorul versurilor pe care le scriu.”

Atunci când îmi cânt versurile, starea pe care o am se suprapune perfect cu textul.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?

Atunci când cânt piese scrise de alți songwriteri, simt că am nevoie de mai mult timp să mă obișnuiesc cu ele și să-mi reflect trăirile personale în acea piesă. Când îmi scriu propriile piese, în schimb, poate dura fie 15 minute, fie una-două zile în care mă conectez cu piesa. E mai facil așa.

Noul tău single “Call 911” a adunat deja peste 1 milion de stream-uri pe Spotify, după doar 3 luni de la lansare. Care este povestea single-ului 911 și cum a prins contur acesta?

Single-ul “Call 911” are o poveste interesantă. Mesajul ei este inspirat dintr-o situație reală a unei persoane din viața mea, care la un moment dat avea o hartă greșită către inima celui pe care îl iubea. În această piesă mă regăsesc atât eu, cât și, probabil, numeroase persoane dintre cele care au ascultat-o, pentru că la un moment dat cu toții trecem prin asemenea scenarii.

Din totalul melodiilor pe care le-ai lansat până acum, care este piesa în care te regăsești cel mai mult și de ce?

Dacă ar fi să aleg o piesă în care mă regăsesc cel mai mult – ceea ce e practic imposibil, pentru că toate sunt o reprezentare a sufletului meu –, aș alege “Lolita”. Este o piesă care a fost lansată la scurt timp după “Call 911”, însă care are un mesaj mult mai profund și mai intim.

Dar genul muzical în care simți că te regăsești cel mai mult?

Stilul muzical în care mă regăsesc cel mai mult este Dance / Electronic. Simt că energia și liniile melodice pe care le dețin se potrivesc perfect cu un stil mai dansabil, dar în același timp unul care să te facă să simți muzica la un nivel mai profund; un stil muzical care să te facă să asculți piesele din nou și din nou până le cunoști toate substraturile…

Dacă ar fi să alegi un singur gând cu care ți-ai dori să te asocieze audiența ta atunci când îți aude numele, care ar fi acesta și de ce?

Inspirație și artă feminină.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:

Fii tu însăți.

Cel mai mare sprijin al tău:

Intuiția.

Ce spune stilul tău vestimentar despre tine:

Feminitate și curaj.

Cum integrezi pasiunea ta pentru modă în activitatea ta muzicală:

În orice aspect al vieții încerc să port lucruri care mă reprezintă. Încerc să îmi pun amprenta în fiecare ținută și să apelez cât mai rar la stiliști.

Look-ul tău favorit din cadrul unui photoshooting făcut / video session avut recent:

“Call 911”, scena cu latex.

Parfumul tău favorit pentru a fi purtat într-o zi caldă de vară:

Molecule 01.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

Tiesto – “Ayla” (2008).

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Alex Drăgan, The Storyalist

„Am din ce în ce mai mult curaj să îmi torn sufletul în piese.” | Olivia Addams, artistă

Călătoria profesională a Oliviei Addams – una dintre cele mai în vogă artiste de pe scena muzicală românească –, a început atunci când mama sa a observat cât de pasionată era de muzică. Drept urmare, a decis s-o înscrie pe Olivia la Corul Allegretto, la vârsta de 3 ani și de atunci, a fost de neoprit.

Olivia își amintește și acum că mama sa avea un telefon Nokia de pe care i-a dat voie să cumpere piesa “Hips Don’t Lie” a Shakirei ca să o asculte când vrea, pentru că îi plăcea mult de tot. Acela a fost momentul când ea își amintește că și-a spus pentru prima dată, în gând, „într-o zi vreau și eu să scot piese pe care lumea să și le pună ca sonerie la telefon”.

Câțiva ani mai târziu, Olivia se afla la coadă la supermarket, când i s-a întâmplat să audă pentru prima dată că suna telefonul unei persoane din apropiere, având ca ton de apel piesa sa, “Dumb”. Atunci, Olivia a zâmbit larg și a simțit că trăit un moment-cheie în care a știut că se află pe drumul cel bun în călătoria sa profesională.

Astăzi, ea poartă multe pălării și fiecare dintre ele are o legătură directă cu muzica: este cântăreață, compozitoare, YouTuber, TikToker și fostă membră a trupei Jealous Friend.

„Îmi doream atât de tare să reușesc pe plan muzical încât îmi imaginăm că aș fi distrusă dacă aș realiza că nu am „acel ceva” care să placă publicului.”

Înainte să bifeze toate aceste roluri, a existat un moment, în procesul devenirii sale artistice, în care a simțit că s-ar putea să fie necesar să aibă un plan de rezervă. A luat, atunci, o pauză de la muzică și a început să lucreze într-un job ca broker – până într-o zi când, datorită unui cover muzical înregistrat în baie, pe care l-a postat pe contul său de Facebook, a fost descoperită de echipa cu care lucrează încă și astăzi.

Despre tot ce a urmat apoi, în procesul construirii sale artistice, ne-a povestit în acest interviu.

În perioada în care ți-ai dat o pauză de la muzică, ce anume ți-a lipsit cel mai mult cu privire la aceasta? Ce te-a determinat să te reîntorci la ea?

Muzica, pentru mine, a fost întotdeauna o sursă de energie. M-am hrănit cu ea și am vrut să o transfer mai departe. Motivul pentru care m-am apucat să cânt a fost din dorința de a oferi oamenilor o emoție, de a-i face să simtă poate mai intens decât obișnuiesc, de a le pune un zâmbet pe buze, sau poate pentru a-i ajuta să conștientizeze anumite lucruri, trecându-i prin niște stări.

Însă muzica, pentru mine, a venit la pachet cu o încărcătură emoțională foarte mare. Mi-a fost greu să trec peste frica de eșec și ani de zile m-am împăcat cu gândul că atâta timp cât nu încerc pe bune, nu am de unde să știu dacă îmi iese sau nu.

La muncă mă descurcam foarte bine și părea că totul se așează cum trebuie, ușor-ușor lăsam în urmă gândul la o carieră în muzică, ajutată bineînțeles de diverse minciuni pe care mi le spuneam, precum: „poate-i mai bine așa, oricum era prea mare bătaia de cap” / „e mult mai sigur unde lucrez acum, muzica este un domeniu riscant” și alte fel de fel de scuze.

Sufletul meu, în schimb, aștepta însetat un semn de la Univers că mai există o șansă, motiv pentru care în secunda în care m-am întâlnit cu echipa cu care lucrez în prezent, mi-am dat demisia și m-am aruncat în gol.

Un prieten mi-a spus să țin minte acele momente de “this is it” și să le simt emoția, căci acolo este Dumnezeu care ne vorbește prin alți oameni. Acela a fost momentul meu de “this is it”, care m-a făcut să-mi las în urmă toate fricile și să-mi dau o șansă.

„Pauza pe care am luat-o de la muzică a fost un mecanism prin care mi-am protejat mintea, însă am simțit cum mi se ofilește sufletul.”

Atunci când ai decis să reiei drumul carierei tale muzicale, care a fost lucrul de care te-ai temut cel mai mult?

Am ajuns la concluzia că fricile noastre par mari și monstruase doar în capul nostru. Odată ce ne dăm voie să fim vulnerabili sau să riscăm, suntem capabili să înfruntăm chiar și cel mai dur outcome pe care mintea noastră și l-a imaginat.

Gândul că Dumnezeu nu îmi dă mai mult decât pot duce m-a ajutat să realizez că și dacă nu îmi iese cu muzica, înseamnă că sufletul și mintea mea pot face față acestui eșec și că, de fapt, altul este drumul meu.

Cum ai reușit să depășești / să controlezi această temere și să construiești, în continuare, în direcția pe care ai visat-o încă de la vârsta de 3 ani?

Când mergi prin viață cu gândul că totul se întâmplă pentru tine și nu împotriva ta, vibrația ta crește, fricile se diminuează și te simți ocrotit la tot pasul. Toți pașii pe care i-am făcut până în momentul respectiv m-au ajutat și au fost în favoarea mea și pentru mine. Când nu a ieșit cum mi-am dorit eu, am înțeles ulterior de ce nu trebuia să se întâmple așa.

Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?

Toată muzica este diferită și fiecare vine cu povestea lui, spusă într-o anumită formă. Nu există doi oameni la fel, deci nu există două piese la fel. Fiecare om, fie el artist de meserie sau nu, are amprenta lui personală, de aceea mereu am considerat că este loc pentru toată lumea în industrie și mă bucur când văd că există din ce în ce mai multe genuri, colaborări, îmbinări de stiluri și artiști curajoși.

Eu fac ce simt și ce-mi place și mă bucur dacă există oameni care rezonează cu sufletul meu. Mă umplu de bucurie când pot să ajut fie prin muzică, fie cu discuțiile pe care le mai am cu diverși oameni din comunitate după concerte, fie cu mesaje și sfaturi direct în online.

Știm că ai început să cânți încă de la vârsta fragedă de 3 ani, însă cum a arătat momentul în care ai început să și compui? Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?

Pentru mine, de multe ori, procesul scrierii de versuri a însemnat stres și presiune. Credeam că numai eu simt asta, însă am văzut că este o problemă generală în rândul artiștilor.

Când intrăm în cameră, de multe ori intrăm cu ideea că azi trebuie să facem o piesă și, de preferat, să fie hit. Am renunțat la acest obicei nesănătos, de altfel, în momentul în care mi-am amintit de ce m-am apucat de muzică în primă instanță.

Bineînțeles că sunt zile în care nu îmi iese. Dar sunt blândă și îmi amintesc cât de fericită ar fi fost Olivia din urmă cu cinci ani să fie într-un studio și să i se dea ocazia să cânte ce are pe suflet.

Și acum sunt puțin stresată, de exemplu, pentru că după ce termin acest interviu fug la o sesiune cu Denis, un om pe care îl admir până la cer și care îmi este tare drag. Pun puțină presiune pe mine gândindu-mă că trebuie să ne iasă ceva, însă goana după rezultate îngreunează procesul și de aceea rezultatele întârzie să apară.

„Florile sau copacii nu se grăbesc niciodată să crească sau să înflorească. O fac în liniște, încet și sigur, fără dubii că ajung unde trebuie.”

A ajuns să fie, pentru tine, într-un anumit punct al carierei tale o necesitate să compui, sau a fost aceasta mai degrabă nevoia talentului tău la scris de a se manifesta și face simțit?

Mie personal îmi place să compun, atât pentru mine cât și pentru alți artiști care se regăsesc și vor piesele mele. Motivul pentru care anul acesta m-am axat mai mult pe compus vine din faptul că simt că am multe de spus și în sfârșit le pot pune pe foaie. Simt că așa mă regăsesc mai mult atât eu, cât și oamenii care mă ascultă.

Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea Oliviei în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?

Dintre ultimele piese scrise de mine, „Până Îmbătrânim” și „Să nu mă poți uita” sunt, cu siguranță, cele în care m-am implicat emoțional cel mai tare. Acest lucru se vede și în concerte – atât prin reacția oamenilor, cât și prin modul în care le cânt eu.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?

Piesele le trăiesc oricum, căci dacă nu empatizam cu ele, nu le acceptam, indiferent de cât de bune mi se păreau.

Cu cine ai spune că simți cea mai multă chimie muzicală în contextul unei sesiuni de songwriting, în studio?

Nu am avut sesiuni care să nu îmi placă: am avut de învățat câte ceva de la fiecare om cu care am intrat într-o sesiune. Am extraordinar de mulți oameni talentați în jurul meu și le sunt tare, tare recunoscătoare pentru tot.

Ai avut un rol și în cadrul show-ului One True Singer, difuzat pe HBO Max: acela de a îndruma concurenții pe drumul lor către marele premiu. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre muzică lucrând, pe parcursul emisiunii, îndeaproape cu atât de multe tinere talente?

OTS pentru mine a fost, cred, una din cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit, am învățat foarte multe și mi-am depășit și eu niște limite. La OTS am avut ocazia să întâlnesc niște suflete minunate, muncitoare și de o determinare demnă de tot respectul.

Concurenții au fost trecuți prin foc, iar evoluția lor s-a văzut cu ochiul liber. Adi Istrate, unul dintre finaliștii OTS, este un om extraordinar, cu suflet cald și plin de talent, un artist din toate punctele de vedere, un camarad cu care ador să compun în sesiuni și în care am toată încrederea că toată lumea îi va ști numele.

Erika Isac, finalistă și ea la OTS, este una dintre cele mai puternice femei pe care le-am cunoscut în ultima vreme. O admir și mă bucur de parcursul ei, pentru că știu ce poate și știu că este de-abia la început. Are tot respectul meu.

Care a fost experiența colaborării cu rareș, câștigătorul One True Singer, pe piese precum „Buchet de trandafiri” și „Of corso”?

Colaborările cu rareș pot spune că au fost un perfect fit și că au venit de la sine. rareș este un artist extrem de talentat, dar și mai important de atât este foarte muncitor și cu o viziune în care crede, iar pentru asta îl admir și mă motivează și pe mine să am încredere mai multă în mine și în instinctul meu.

Cariera ta muzicală este, pentru tine, și o platformă prin care îți folosești vocea pentru a adresa subiecte cu greutate. Spre exemplu, ești unul dintre artiștii care a vorbit și a făcut campanie împotriva bullying-ului. Care este experiența ta cu bullying-ul și, dacă ai putea să transmiți un singur mesaj cu privire la acest fenomen, care ar fi acesta? Ce crezi că alimentează acest fenomen în România?

Din punctul meu de vedere, acest bullying vine din partea victimelor transformate în agresori. Oameni care suferă și nu își găsesc altă modalitate de a se elibera de durere, altfel decât făcându-le rău altora, oameni care consideră că terapia nu duce nicăieri și care nu știu să își gestioneze emoțiile, așa că îi fac pe alții ținta lor în scopul amuzamentului.

Bullying-ul a existat și o să existe mereu, nu este ceva ce poate fi controlat în masă și, în niciun caz, oamenii care îl practică nu se vor schimba peste noapte. Reacția noastră la bullying ar trebui să fie una blândă, pentru că nu este despre noi, ci despre celălalt și despre ce anume este în sufletul lui și îl determină să aibă reacții de genul.

Este extraordinar de greu să ai o reacție blândă când tu ești ținta unor jigniri, însă sunt de părere că asta este singura modalitate prin care acest cerc vicios se mai poate rupe din când în când.

Am multe povești din comunitate cu oameni care, în loc să mai reacționeze agresiv la bullying, au lăsat garda jos și au pus întrebări de genul „ce te face să fii așa?”, „de ce simți să fii așa?”, „sufletul tău este bine? acasă totul e în regulă?”.

Părerea mea este că majoritatea problemelor pleacă de acasă, iar asta este o formă prin care ne descărcăm. Când ești bine cu tine și fericit, nu simți nevoia să ataci alți oameni și să fii rău gratuit, pur și simplu îți vezi de treaba ta.

De aceea consider că problema trebuie privită dintr-un astfel de punct de vedere și că empatia trebuie să stea la bază pentru a putea rupe cercul vicios.

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

„Am pornit împreună cu Marius Dia făcând muzică de pe un laptop într-o sufragerie și am crezut reciproc unul în celălalt. A tras de mine și cu mine la fiecare pas și o face în continuare.

Marius este omul care m-a descoperit, a stat la baza formării mele ca artist și este în continuare omul care mi-a devenit prieten, care mă ghidează, cu care lucrez și iau toate deciziile importante.

Pentru mine, el este un om foarte important și pe care îl țin lângă sufletul meu, pentru că în afară de mama mea, care a crezut în mine de la bun început, a mai fost doar el.

Dacă la început de drum mama ta a fost cea care a dat aripi pasiunii tale pentru muzică, în ce fel este implicată familia în activitatea ta în calitate de artist astăzi? Cum te ajută sprijinul venit din partea sa?

Toată familia mă susține și este mândră de mine. Mama e foarte drăgălașă când spune „eu ți-am zis mereu că o să reușești, simțeam asta”.

Consider că această propoziție a mamei repetată constant de-a lungul anilor – „o să reușești, simt asta” –, mi s-a întipărit în minte și a avut un rol foarte important în încrederea pe care am avut-o și eu la un moment dat, că într-un fel sau altul o să reușesc.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:

Munca bate talentul.

Talentul, munca sau pasiunea?

Un cocktail din toate, vă rog.

Ce spune culoarea părului tău despre tine:

Imma crazy kiddo at heart.

Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:

Kindness finds a way even in the darkest days.

Unde îți place să evadezi din oraș atunci când simți nevoia să te reîncarci:

La munte, cât mai mult în natură.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

“Buy Dirt” – Jordan Davis.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

___

Styling: @hilke.muslim

Foto: @ruuca

Make-up: @edith.official

Hairstyling: @berceanulivia

„Muzica pe care o fac este cea pe care îmi doresc eu s-o ascult, dar pe care în România n-o avem.” | Alduts Sherdley, artistă

Alduts Sherdley este unul dintre cei mai noi artiști din peisajul muzicii urbane românești. Neo Soul și R&B sunt doar câteva dintre genurile muzicale pe care artista le abordează încă de când a început să lanseze muzică independentă în 2018. „Nu refuz să mă încadrez într-un singur gen muzical. Mi se pare însă că dacă aș alege să fac asta n-aș face decât să mă limitez la mai puțin decât am eu, în realitate, de oferit”, ne-a împărtășit artista.

După câteva lansări, Alduts a devenit din ce în ce mai apreciată în mediul online, lansarea sa din 2021 – „Swipe Right” – reușind să intre în topul Spotify Viral România.

„Mă vindec pe interior cu fiecare piesă lansată.”

În 2022, ulterior participării la concursul muzical One True Singer difuzat pe HBO Max, Alduts Sherdley a lansat, în colaborare cu RAVA, piesa „CARDU’”, prin intermediul căreia ea a vrut să pregătească fanii să se aștepte și la un EP în zona de rap/trap din partea sa. Deși a reușit să-și surprindă o parte dintre fani cu această lansare, piesa în sine n-a venit „de nicăieri”. Ea își amintește că obișnuia încă din trecut să meargă la evenimente hip-hop și să intre în cypher după concerte în afara clubului. Era prezentă la evenimente de battle MC, concerte și adunări strict hip-hop adesea.

Astfel, lansarea acestei piese o aduce cu câțiva pași mai aproape de un gen muzical alături de care a crescut: hip-hop-ul.

Aflându-se în continuă evoluție cu fiecare lansare, muzica lui Alduts Sherdley este creată cu unicul scop de a aprofunda starea de pace și contemplarea personală a ascultătorului. Ea ne-a împărtășit mai multe despre relația sa cu muzica și procesul său creativ, viziunea ei asupra stadiului profesional în care se află, precum și care-i sunt provocările în acest interviu.

Știm despre numele tău de scenă, Alduts Sherdley, că Alduts e derivat din numele tău de familie, iar Sherdley a fost preluat dintr-o carte pe care o citeai când erai mică. Ți l-ai ales în 2011, când te-ai apucat de vloguri. La momentul lansării pe scena muzicală românească, în 2018, ai luat în calcul schimbarea numelui tău de scenă?

Am luat în calcul schimbarea numelui meu de scenă cu ALDU și atât, însă n-am mers până la capăt cu schimbarea propriu-zisă. Cred că eram deja atașată de nume, cu tot tacâmul său.

De-a lungul timpului însă, oamenii și-au dat seama că sunt strigată strict ALDU și ușor, ușor sunt recunoscută prin ambele nume: atât Alduts Sherdley, cât și ALDU.

Ce simți că spune despre tine această versatilitate muzicală, în plan profesional? Dar în plan personal?

„Sunt un om versatil în viața de zi cu zi și mi se pare normal să reflect toate personalitățile mele în ceea ce iubesc să fac: muzica.”

Dacă cineva este interesat de progresul meu ca artist mă va căuta pe internet și va găsi piese vechi unde făceam rap. Cred că asta vine ca rezultat al faptului că am crescut alături de acest gen muzical – este cel care a predominat în evoluția mea artistică și personală și, mai mult, am stat mult timp printre artiști consacrați din zona de hip-hop românesc.

Pentru mine, piesa „Cardu’” a fost mai mult decât o simplă piesă trap. Contrar a ceea ce s-ar putea crede, ea n-a fost scrisă pentru a atrage atenția: atâta că până acum, s-ar putea să nu fi fost la fel de mulți ochi ațintiți asupra proiectului meu.

Cu timpul, m-am axat pe o muzicalitate mai fină, pentru suflet, deoarece simt că am fost menită să aduc spre popularitate și acest gen în România; simt că am fost menită să reprezint ca femeie și altceva față de ce se ascultă în țară deja. Dar nu mi-am dorit ca asta să înseamne că renunț la ceea ce m-a format ușor, ușor până în prezent, pe partea artistică.

I always had that hood type of energy, pentru că acolo am copilărit and it made this skin thick and my character strong and radiant.

Îmi place să cred că indiferent de genul muzical pe care l-aș cânta, amprenta mea vocală și energia depusă s-ar face simțite, fără să pară că am creat un amalgam de piese care nu se pupă între ele. Am viziune și, datorită acesteia, îmi creez muzica cu suflet, nu pentru numere.

Ce moment al carierei tale marchează lansarea acestei piese? Care este mesajul pe care ți-ai dorit să-l transmiți despre ascensiunea ta pe scena muzicală românească cu ajutorul acesteia?

Lansarea piesei „CARDU’” a fost alegerea mea. M-am trezit într-o zi și am vrut să fac un statement, care azi se regăsește în descrierea piesei. No label made me do it, had no wish to be seen or validated by other trap artists or whatever because I already know I have it in me.

Refrenul prinde la public cu ușurință, iar cu el am vrut să determin oamenii să-mi spună pe viitor, scurt și la obiect: ALDU. Versurile sunt bine gândite și scrise de către mine cu punch lines și referințe, și cred că autenticitatea piesei derivă din rapul meu șoptit și nonșalant.

La început, când ceva e nou și diferit pe scena muzicală românească (și nu numai), oamenii se vor dovedi a fi mai reticenți, însă mie-mi place să fiu asumată – așa că nu mă afectează.

Care este povestea piesei „Swipe Right” și cum a prins contur ea?

Piesa „Swipe Right” a fost scrisă în camera de hotel, înainte de participarea mea la show-ul din care am făcut parte – One True Singer. Am avut un stick cu beat-uri de la producătorul meu, C.S.T (te iubesc), și într-o zi am răsfoit prin ele, ajungând să dau peste beat-ul “5 IN THE MORNING”. A intrat partea de refren și l-am scris în (fără să glumesc) nu mai mult de șapte minute.

De ce crezi c-a prins această piesă mai mult avânt decât alte lansări anterioare de-ale tale, de la debutul tău ca artist independent?

Piesa a fost lansată pe internet cu trei luni înainte de difuzarea ei la One True Singer și nu a prins deloc în măsura în care mă așteptam eu să prindă la public.

Toate piesele mele mi se par bune, singura problemă este promovarea și expunerea lor direct unui val mare de oameni. Cred că și în momentul de față, deși muzica mea este bună, ea este, încă, în stadiul de underrated pentru că nu am ajuns deocamdată la urechile multora.

De altfel, cred că „Swipe Right” a prins la public într-un final pentru că este mai energică – fiecare om vrea să danseze și să cânte un refren bun –, și pentru că te face să te simți sexy, încrezător în tine și puternic.

Prin ce se diferențiază muzica artistei Alduts Sherdley de restul melodiilor din spațiul muzical românesc?

„Pentru ceea ce vreau eu să fac în România, trebuie să depun de două ori mai mult efort față de un artist din mainstream.”

Știu că nu am un range vocal gigantic, dar încerc să fac, cu tot ceea ce am, o muzică unică și diferită. Mă joc mult cu structura piesei, nu țin cont de reguli neapărat și pun atât suflet, cât și experiențele mele de viață acolo, în văzul și auzul tuturor.

Muzical, ești descrisă ca având un „sound autentic”. Ce înseamnă, pentru tine, „să fii autentică”? Cum și prin ce crezi că se face simțită cel mai bine autenticitatea în piesele tale?

Încerc să sun ca mine și să pun o amprentă proprie acolo, pe care n-ai mai auzit-o altundeva. Fac totul după cum simt și nu „după cum trebuie”.

Scriu singură versuri, am viziuni proprii, gândesc eu pentru mine, mă consult cu cine simt că este relevant pentru proiectul meu și are încredere deplină în mine.

Sunt foarte implicată și cu tot sufletul acolo.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor? Cât de natural îți vine să scrii versuri?

Există doar două piese la crearea cărora au contribuit alți doi artiști fiindcă așa s-a nimerit să vină de la sine și ne-am distrat și conectat la un nivel incredibil cu această ocazie. În afară de acelea, toate piesele lansate îmi aparțin și au fost scrise de mine.

Dacă nu sunt acolo în proces în totalitate, simt că nu sunt eu cea care cântă. Sunt deschisă la colaborări în ceea ce ține de songwriting, am avut sesiuni cu alți artiști pentru scrierea versurilor, pentru a vedea cum este și se simte, însă nu m-a atins niciodată nicio piesă scrisă astfel cu adevărat.

Știm că te-ai remarcat în cadrul concursului muzical One True Singer. Astăzi, uitându-te în urmă, care ai spune că a fost cea mai importantă lecție muzicală pe care ai învățat-o în cadrul concursului? Dar de omenie?

– Rămâi cine simți că ești, chit că va trebui să tragi mai tare pentru visul tău.

– Mai bine real și selectiv decât să zâmbesc tuturor.

– Mind your own business and do you.

– Rămâi om blând.

– Nu tot ceea ce îți dorești îți și este menit.

În ce fel s-a schimbat Alduts Sherdley ulterior participării la concursul muzical One True Singer? Dar Aldulescu Andreea Marta?

Nu mă schimb cu nimic mai mult pe scenă față de cine sunt eu în mod normal în viața de zi cu zi. Sunt mai degajată fără camere și sute de ochi asupra mea, deoarece mă confrunt cu o anxietate socială puternică, dar în același timp depinde mult de zi, cum mă trezesc, cine mă susține în backstage și așa mai departe.

Simt că am acumulat experiență ulterior participării la One True Singer și mi-am confirmat cât de talentat este sufletul meu. Am plecat mai mândră de mine de acolo și mi-am dat seama de cât de puternică sunt pentru a 1000-a oară. Principii și caracter on point.

La final de zi, mă pun în pat și mă simt la fel de om precum sunt și alții – la fel de normală.

În ce fel este implicată familia în activitatea ta în calitate de artist? Cum te ajută sprijinul venit din partea sa?

Familia mea mă susține emoțional și sunt suuuper mândrii de mine. Sora mea și-a tatuat chiar thumbnail-ul cu mine de la Urbanist pe braț. Am plâns de drag și le mulțumesc pentru sprijin, deoarece nu este deloc ușor să faci muzică în industria noastră.

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Lu-K Beats este cel în care am reușit să găsesc un mentor, fiind totodată singurul care s-a dovedit a fi dispus să mă ajute real, fără să mă schimbe cu ceva. Când am nevoie de o părere în legătură cu viziunea mea și vreau să știu dacă i se pare realizabilă sau bună o idee pe care o am, apelez la el.

Și mai mult, îi sunt recunoscătoare pentru toate momentele când îmi pierdeam încrederea sau răbdarea, dar el le avea în continuare; îi sunt recunoscătoare pentru toate zilele când nu vedeam progresul, deși el era evident acolo, iar Lu-K Beats îmi reamintea asta.

Care este un lucru pe care ți-ar fi plăcut să-l știi despre faimă înainte să devii faimoasă?

Cred că mai am de parcurs cale lungă până să ating acest cuvânt greu – faima. Deocamdată încă merg să-mi cumpăr pâine liniștită.

Vreau să mai lucrez puțin la ceea ce fac și voi răspunde la întrebarea acesta după ce voi simți faima pe propria piele, ca să fiu sigură că ofer un răspuns valid. 😊

Talentul, munca sau pasiunea:

Pasiunea.

Ce spune look-ul tău despre tine:

Libertate.

Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:

„Ți-am spus că-s mare, yo; De ce încă te miri de valuri?”

Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:

C.S.T.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

VVSCRUZ! – Late At Night.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Bragovski și Ilie George

„Sunt suma tuturor sclipirilor din ochii celor care s-au uitat cu adevărat la mine.” | Interviu cu Holy Molly, artistă

Holy Molly a cunoscut drumul muzicii încă din copilărie, fiind parte, de la vârsta de 4 ani dintr-un cor de copii și urmând cursuri de chitară și pian. În prezent, Holy este cântăreață, compozitoare și actriță, căci a terminat cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, specialitatea actorie. În perioada în care a studiat actoria, a luat o pauză de la muzică și îi place să spună că aceea s-a dovedit a fi o pauză extrem de benefică, fiindcă în urma ei a revenit cu forțe proaspete la ceea ce a iubit dintotdeauna: muzica.

Dacă până în 2019 fanii i-au cunoscut proiectul muzical sub numele de „Miss Mary”, ulterior a trecut printr-un rebranding, în urma căruia a devenit cunoscută ca „Holy Molly”.

„Miss Mary trăiește cu și prin mine, dar a făcut loc unui personaj mai încrezător, curajos și pasional.”

Astăzi Holy Molly este cântăreața și compozitoarea care nu încetează să uimească prin vocea ei seismică, versurile intrigante și ritmurile hipnotizante. Piesele ei se aud pe radiourile din toată țara, precum și din străinătate, ea fiind îndrăgită și pe teritoriul Poloniei.

Diferitele provocări pe care le-a trăit în trecut i-au construit atitudinea și mentalitatea într-o manieră optimistă, dar și muzica pe care o scrie și interpretează a contribuit în acest proces. Folosind puternicele influențe pop cu care a crescut, cântecele ei nu sunt doar memorabile, ci au mereu parte și de o interpretare puternică și emoționantă.

Am stat de vorbă cu Holy Molly pentru a afla mai multe despre rebrandingul prin care a trecut, stadiul în care simte că se află astăzi pe scena muzicală românească și direcțiile viitoare în care-și dorește să se dezvolte profesional și personal.

„Putem spune că muzica nu m-a lăsat să renunț la ea.”

A existat vreun moment până astăzi, la vârsta de 26 de ani, când ai luat în calcul posibilitatea de a nu mai face muzică?

Am crescut înconjurată de muzică și m-am identificat doar cu ea. Au fost momente în care am vrut să renunț, dar ceva m-a împins mereu să continui. Pentru că tot ce trăiam era cu, pentru sau despre muzică.

Ce abilități simți că ai dobândit studiind actoria, și care te ajută astăzi, în cariera ta muzicală?

Actoria m-a ajutat și a început să facă parte din mine de când am descoperit-o. Atunci am devenit mult mai conștientă de mine, mai încrezătoare și mai conectată la mine. Acum sunt mai dornică să mă joc, să experimentez, să construiesc, să am anduranță și să mă transform.

Atunci când ai studiat actoria, ai făcut o pauză de la muzică. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre tine în perioada respectivă?

În pauza pe care am luat-o de la muzică am realizat că pot face orice. Că nu „jobul” mă definește, că pot pune pasiune în orice și că tot ce mă înconjoară poate fi influențat și transformat prin puterile mele. A fost o pauză extrem de benefică și, în urma ei, am revenit cu forțe proaspete la ce am iubit dintotdeauna – muzica.

Ce-i lipsea proiectului Miss Mary pentru a te identifica cu conceptul de „artist complet”?

Niciodată nu cred că mă voi considera „de ajuns” și, momentan, văd asta ca pe un avantaj. Miss Mary a adunat multă experiență, multă bucurie, multe refuzuri, multe eșecuri și multe reușite. Am luat cu mine tot ce am învățat din perioada respectivă și am dus mai departe, doar că într-o alta formă.

Cum se diferențiază „Holy Molly” de „Miss Mary”?

Miss Mary rămâne copilul de 13 ani care a intrat prima oară în studio, care a învățat să scrie muzică, să o studieze, să se cunoască pe sine ca femeie. Holy Molly a devenit femeie și a îmbrăcat acele lecții în artă. Miss Mary și Holy Molly coexistă în mine, dar între timp m-am maturizat.

„Am plecat drept o fată timidă de 18 ani și m-am întors o femeie deschisă și curajoasă.”

„Cred că, în subconștient, cred că și de aia am vrut să îmi schimb numele. Cumva, să o iau de la început, să nu mai știe nimeni cine sunt, ce am făcut înainte”, ai declarat într-un interviu. Cărei nevoi personale de-ale tale i-a servit drept răspuns rebrandingul prin care ai trecut în anul 2019? Dar nevoi profesionale?

Nevoile mele erau bazate pe toate refuzurile din trecut. Visul meu se bloca mereu în puncte cheie, din cauze care nu țineau de mine, unele având legătură cu originile mele.

Când am făcut acest rebranding, am vrut să fie o foaie albă, un nou început, să fie ca și cum de-abia m-am apucat de muzică. Și a funcționat atât personal, cât și profesional. Mi-a dat un nou sens.

Ce este proiectul muzical „Holy Molly” astăzi? Ce nu este „Holy Molly”?

Holy Molly este vis, muzică, mișcare, curaj, pasiune, actorie, job, zâmbet, culoare. Nu știu ce nu este, însă cred că voi afla pe parcurs. Deocamdată mă concentrez pe ce vreau și pot să fac.

Mai mult decât schimbarea numelui, cu ce alte schimbări a venit la pachet procesul de rebranding prin care ai trecut la momentul respectiv – atât în viața ta profesională, cât și în viața ta personală?

Am schimbat look, atitudine, mișcare, personaj, stil muzical, tehnică de compoziție, abordare, concept. Am schimbat tot.

Te diferențiezi în vreun fel de Maria, cea care ești în planul personal, atunci când devii Holy Molly, artista?

Maria este mult mai timidă și fragilă, vulnerabilă și protectivă. În schimb, atunci când sunt pe scenă totul dispare și intră adrenalina în joc. Scena este cea care îmi schimbă percepția și care mă face să am control absolut.

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Oamenii pe care-i am lângă mine de peste 7 ani, Radu Cristea și Marius Dia, reprezintă casa mea din punct de vedere artistic. Așa mi-am dat seama cât de importanți sunt oamenii de care un artist este înconjurat, câtă nevoie are să fie ascultat, înteles și, uneori, ghidat.

Tot în 2019 afirmai astfel: „Ori mă fac din nou cântăreață, ori nu mai fac asta deloc. Am zis că schimbăm, vedem dacă merge, dacă nu, gata. Și a ieșit Holy Molly și a zis să mai stau un pic la muzică”. A existat vreun moment în care ai regretat decizia de „a mai rămâne puțin la muzică” în ultimii patru ani?

Nu pot să mint: în ultimii patru ani mi-a fost extrem de dor de actorie, dar am preferat să o fac în clipuri, unde eu decid ce vreau să joc. Am preferat să presar această artă în fiecare prestație de-a mea, pentru că știam că voi fi fericită doar atunci când voi îmbina actoria cu muzica.

Susținerea cui cântărește cel mai mult pentru tine în momentele în care obosești?

A părinților mei. Simplul fapt că m-au susținut și muzical cu tot ce au avut ei, încă de la vârsta de 3 ani, pentru mine e ireal. Au avut încredere oarbă în ceva ce părea atât de riscant și variabil. Ei îmi amintesc că sunt un om tare norocos și protejat.

Care simți că a fost cel mai important lucru pe care l-ai sacrificat până acum pentru muzică, în procesul tău de devenire „Holy Molly”? Sacrifici acest lucru în continuare?

Timpul. Mai ales cel petrecut cu oamenii dragi. Atenția, odihna, rutina. Dar aleg conștient să fac asta în fiecare zi. 

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Vlad Andrei, Ruuca, IDANI și Daniel Ilinca

„(Eu și muzica) Nu ne-am îndoit niciodată una de cealaltă, știm să ne dăm spațiu și nu ne cerem nimic înapoi.” | Interviu cu EMAA, artistă

EMAA este o artistă căreia îi place să te aducă mereu în universul ei unic și să te facă să plutești cu vocea ei puternică. Personalitatea ei complexă te poartă prin diferite stări și sentimente în timp ce îi asculți muzica, căci într-o lume divizată de genuri muzicale, EMAA reușește să fie relevantă atât în mainstream, cât și în underground, iar colaborările ei alături de Deliric & Silent Strike au pus-o pe harta fanilor hip-hop, în timp ce lansări precum „Sufletul Imun” și „Zburătorul” s-au bucurat de susținerea radiourilor naționale și locale.

EMAA e de părere că muzica, la fel ca orice artă, nu poate ține cont de lumi sau tipare prestabilite, cum nu poate ține cont nici de timp.

„Chiar dacă noi facem eforturi să divizăm muzica în genuri și spații, ea e o entitate liberă.”

Ea își dorește să respecte această entitate, să o folosească așa cum i s-a dat, ca un dar, și să se lase ghidată de ea, nicidecum de regulile și caracteristicile pe care lumea a ținut să i le atribuie. Încearcă să simt viața și tot ce aduce ea, ca și când ar fi primul om, fără să ajungă să trădeze nici muzica, nici viața. Vocea specială a artistei este cea care o ajută în acest proces și i-a adus colaborări cu cei mai apreciați artiști din țară, precum Carla’s Dreams, DJ Project și The Motans.

Am stat de vorbă cu EMAA pentru a afla mai multe despre ascensiunea sa pe scena muzicală românească, cum s-a schimbat viața sa de la debutul carierei sale până astăzi și relația sa cu muzica.

Cum ai simțit procesul ascensiunii tale pe scena muzicală românească?

Cred că timpul poate fi într-adevăr ciudat fiindcă pentru mine nu a pãrut deloc o ascensiune rapidă. Așteptările mele n-au fost doar constante, ci și mari.

În momentul în care începeau lucrurile să se întample, în loc de doi sau trei ani, pentru mine părea că au trecut deja vreo zece; dar a fost și este un proces continuu, o călătorie pe care mă bucur să o am cu toate frumoasele și relele ei, fiindcă e a mea.

„Îmi place să cred că muzica e cea care m-a ales pe mine.”

Care a fost cel mai semnificativ sacrificiu pe care l-ai făcut pentru muzică?

Dacă ar exista un asemenea sacrificiu făcut de mine, ar ține de lume și cerințele ei. Muzica nu a necesitat niciodată sacrificii din partea mea.

Cum a arătat viața ta înainte de debutul tău pe scena muzicală românească? Căror aspecte din viața ta dinainte de muzică le simți lipsa în ziua de astăzi?

Nu simt că viața mea de acum e cu mult diferită. Poate că e diferă doar prin prisma faptului că nu mai sunt singură: am o echipă de oameni care fac parte din tot ce însemn eu ca artist, iar eu nu mă mai raportez doar la mine, fiindcă nu mai sunt implicată doar eu.

Cât despre ceea ce-mi lipsește în momentul de față – cred că obișnuiam ca înainte să am un entuziasm exacerbat, care acum s-a mai potolit și de care recunosc că mi-e dor. Chiar dacă era, poate, ușor naiv și prea idealist pentru realitate în sine, există momente în care-mi lipsește.

Ce înseamnă, pentru tine, „să fii autentică”? Cum și prin ce crezi că se face simțită cel mai bine autenticitatea în piesele tale?

Cred că autenticitatea mea rezultă din faptul că țin să mă încadrez pe nicăieri; că-mi las stările să fie stări și le dau voie să se manifeste fără altă miză în afară de cea a procesului și a manifestării în sine.

Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?

Încerc să nu fiu un produs și să nu-mi mint publicul cu nimic. Nu vreau să-l atrag; nu vreau nimic neapărat de la el, iar muzica mea reflectă tocmai asta.  

Îmi place să cred că sunt ca un prieten care e acolo atunci când ai nevoie, un prieten care știe să iubească fără să sufoce și care poate fi sincer fără să rănească – deși ăsta e, cu certitudine, cel mai greu lucru de făcut, și sigur nu-mi iese așa cum mi-aș dori de fiecare dată.

Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului EMAA în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?

„Supra-Eu”, care reprezintă povestea unui copil idealist, un fel de haiduc pregătit să apere și să țină departe orice încearcă să îi ,,contamineze” ecosistemul.

„29”, fiindcă însumează într-o piesă toată viața mea, cu bune și rele deodată. ,

„Povestea nimănui”, care mă regăsește un om optimist totuși, o femeie caldă, care a învățat să iubească lumea așa cum e și care se detașeazã de trecut, într-un spațiu nou și curat, aproape ca o renaștere.  

La fel precum toate celealte piese de-ale mele, sunt toate personaje care au existat sau există în mine, într-un spațiu ludic și nu doar.

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Orice om în care am încredere îmi poate fi mentor, la fel ca mulți alții pe care nu îi cunosc, dar îi ascult sau urmăresc.

În general, mentori îmi sunt acei oameni care reușesc să mă facă să fiu mai puțin impulsivă – și care mă ajută să am perspective îndelungate, nu doar de moment.

Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?

Relația pe care o am cu muzica e, în viața mea, cea mai lungă și cea mai loială relație avută vreodată. Nu ne-am îndoit niciodată una de cealaltă, știm să ne dăm spațiu și nu ne cerem nimic înapoi.

Desigur, cu unele excepții din partea mea, când încerc să forțez creația și rămân cu multă frustrare, realizând că nu se întamplă cu forța nimic.

Cine te-a susținut cel mai mult în procesul devenirii tale artistice?

De la familie, prieteni și oameni dragi din echipă, am avut norocul să am prin preajmă și să ramână cu mine doar cei care mă iubesc cu adevărat și care mă vor fericită. 

Despre ce ai spune tu că-ți place să cânți – și de ce?

Cele mai multe dintre temele despre care îmi place să scriu și să cânt sunt despre lume și infinitele situații prin care trecem fiind în viață: întâlniri, gânduri recurente, lucruri pe care nu le putem schimba, dar am vrea, oameni pierduți și regăsiți, iubire, în toate formele ei și altele.

Am aflat, dintr-un interviu anterior, că în anul 2022 ai făcut o pauză de la scris (versuri): „Nu s-a simțit prea bine, dar a fost necesar”. Care a fost factorul care te-a făcut să simți că este necesar să te distanțezi de scris?

Creația nu poate fi indusă cu forța și cu certitudine nu în stări închistate sau încordate.

Eu am încercat o asemenea forțare și m-am dezamăgit cumplit. Așa mi-am învățat lecția: să am răbdare și încredere în proces.

Spuneai la momentul respectiv: „Când nu îți mai dai seama pe unde te situezi (profesional vorbind), e foarte binevenit să existe o privire de ansamblu, un soi de „zoom-out” complet, ca să-ți aduci aminte sau cel puțin așa funcționez eu”. Ulterior acestei pauze luate, în 2023, unde ai spune că te situezi profesional vorbind?

Acum înțeleg mai bine ca oricând că nu mă grăbesc niciunde. Am înțeles că fiecare dintre noi are un ritm propriu și că acest ritm, atunci când e ascultat, te conduce singur la ceea ce îți dorești.

Pe de altă parte, dorințele mele devin din ce în ce mai fine și mai subtile cu timpul, nu mă mai domină și nu mă mai guvernează. Simt că am mai mult control în ceea ce mă privește.

O carieră sănătoasă, pentru mine, asta înseamnă: să știi ce îți place și să faci asta, să ai oamenii potriviți cu care să construiești și să controlezi sau jonglezi cât mai frumos posibil tot ce pare a fi de necontrolat.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Mă pup cu Ștefan.

Cum decurge o sesiune productivă în studio:

O improvizație de câteva minute, care naște multe idei deodată, din care te trezești peste câteva ore, ca după un vis, deloc plictisit și încă cu chef de lucru.

Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:

Carla’s Dreams, Bastien, TheTurcu și Killa Fonic, fiindcă e mereu organic, fară prea multe intervenții gândite.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Visul.

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Ascult oameni cum povestesc lucruri despre ei, despre viața lor, fară să mă implic sau să am păreri. Devin un observator, asta mă liniștește tare. Plus, filmele și plimbările fără scop.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

070 Shake – Skin and Bones.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Bragovski