Sînziana Maioreanu, CEO Aegon lucrează de peste 20 de ani în industria finanțelor și a asigurărilor. A coordonat lansarea primului proiect specializat pe asigurări medicale de pe piața locală și a reușit să îl aducă în Top 3 asiguratori.
Absolventă a Politehnicii Bucureşti, Sînziana Maioreanu reușește să inspire comunitatea femeilor antreprenor prin calitățile dezvoltate de-a lungul timpului. Sînziana a început o carieră în economie, iar în prezent este CEO-ul uneia dintre cele mai dezvoltate companii de asigurări din România. Cu o experienţă de peste 20 ani în domeniul financiar, cariera Sînzianei arată dorinţa de a fi mereu cu un pas înainte.
După ce a început să lucreze la ING Bank România, Sînziana a continuat să-şi dezvolte cariera pas cu pas: a devenit Commercial Director şi DCEO la Interamerican/EUREKO în România, iar din 2010 activează în cadrul grupului internațional AEGON. Din experiența sa și rolul de mentor în dezvoltarea angajaților, Sînziana aduce un plus valoare Conferinței de Leadership Feminin The Woman în cadrul panelului de debate axat pe mentorat.
Din experiența pe care o aveți, cum îi simțiți pe români? Sunt conștienți de importanța asigurărilor de viață?
Cred că, în general, românii sunt foarte prinși în problemele zilnice, tocmai de aceea le este din ce în ce mai dificil să își facă planuri de viitor, pe termen lung. În plus, cred că ne lipsește educația financiară pentru a înțelege care sunt instrumentele pe care le avem la dispoziție în piață și de a le folosi în beneficiul nostru.
Cum încercați să schimbați această situație prin intermediul companiei pe care o conduceți?
Avem multe inițiative pe zona de educație financiară, dar părerea mea sinceră este că genul acesta de demers nu poate fi susținut, în mod eficient, doar de o companie. Este vorba despre un sindrom pe care îl vedem la nivel național, nu doar în segmentul nostru de clienți țintă. Ne uităm la ceea ce învață copiii în școală, la ceea ce învață mai târziu adolescenții în liceu și chiar și în facultate și anume, mai nimic din zona de educație financiară. Această deficiență se propagă și se amplifică pe măsură ce trece timpul.
Pe de altă parte, chiar și o educație făcută în școală, dacă nu este dublată de educația de acasă, nu va funcționa niciodată. Dacă este să fim foarte cinstiți, eu îmi aduc aminte, din copilăria mea, de caietele pe care le aveam în școală pe care scria pur și simplu: „Azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui”. Am primit aceleași caiete vreme de ani buni, cumva am învățat că, dacă fac lucrul respectiv, obțin mai mulți bani. Un mesaj simplu și pozitiv.
Totuși sunt oameni care încheie asigurări de viață. Care este argumentul lor principal de cumpărare?
În general, cumpărătorii de asigurări de viață sunt oameni care au trecut de 35 de ani, oameni care devin puțin mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor și de consecințele pe care o anumită situație economică le poate avea asupra vieților lor personale. În majoritatea cazurilor, sunt părinți care se gândesc la copiii lor, să îi poată susține pe viitor din punct de vedere financiar.
Mai întâlnim și clienți care, la 45-50 de ani, încep să se gândească la faptul că se apropie vârsta de pensionare și ar trebui cumva să se pregătească, doar că, la vârsta aceea, efortul financiar de a-ți aduna o sumă consistentă pentru pensionare este foarte, foarte mare.
Care sunt principalele diferențe între un cumpărător vestic și unul român?
Cred că sunt diferențe de mai multe tipuri. Una ar fi că, în Vest, cetățenii sunt obișnuiți cu ideea că trebuie să se pregătească singuri pentru ceea ce urmează să li se întâmple pe parcursul vieții. Cum? Prin diferite sisteme de asigurare: că trebuie să își facă o asigurare de sănătate, pentru că, fără asigurarea respectivă de sănătate, serviciile de care pot beneficia prin intermediul serviciilor sociale sunt foarte limitate, uneori chiar inexistente. La fel și pentru pensie. Sunt societăți în care sistemele de asigurări sunt prezente în viața de zi cu zi a oamenilor și asta de sute de ani.
Noi nu avem această situație. Pe de o parte, nu avem un istoric legat de prezența asigurărilor în viața noastră, pe de altă parte, venim din contexte istorice pe care încă le vedem la părinții și bunicii noștri, oameni care au trăit într-un mediu care cumva le organiza tot ceea ce înseamnă asistență medicală, asistență socială și sisteme de pensionare.
Lucrurile s-au schimbat, realitatea este acum alta, însă acei oameni care au trăit în aceste sisteme sunt cei care îi educă pe cei care trăiesc în aceste sisteme din ziua de astăzi, astfel se propagă informațiile eronate sau convingerile că totul este în regulă și că se poate aștepta pentru că vine statul și are grijă de noi.
Piața asigurărilor a fost lovită în ultimii ani de falimentele unor companii mari. Cum credeți că poate fi recâștigată încrederea românilor în acest sector?
Ceea ce am văzut pe piață este un semnal înspre respectarea regulilor și principiilor financiare, cu câștig în cele din urmă pentru clienți pentru că aduce transparență, seriozitate și profesionalism în industria noastră.
Cu toate că sunteți un lider în sectorul financiar, ați urmat cursurile Politehnicii. Considerați că studiile sunt o siguranță a succesului în România de astăzi? Dumneavoastră cum ați reușit?
Studiile sunt foarte importante. Faptul că am terminat studiile Politehnice, cred că ține mai mult de perioada în care eu am terminat facultatea, când studiile economice nu erau neapărat la modă. În ce măsură aplic ceea ce am învățat acolo în munca mea de zi cu zi? Absolut deloc, cu excepția unei mentalități și a unei educații înclinate către cercetare, către documentare, către organizarea proceselor, nu aplic nimic.
Dar este o greșeală, după părerea mea, să spui că acelea sunt studiile pe care le folosești vreodată sau mereu în carieră. Ceea ce am învățat acum 20 și ceva de ani, nici dacă aș fi fost inginer, nu mi-ar fi ajuns. Trebuie să înveți în permanență, pentru că societatea în care trăim acum nu are aproape nicio legătură cu cea în care am terminat eu facultatea.
Ce am învățat ulterior ține și de zona tehnică, ține și de zona economică, de psihologie, de o grămadă de lucruri ca să te adaptezi la o societate în continuă dezvoltare. Trebuie să avem mentalitatea orientată înspre învățare continuă și lipsa de orgoliu.
Ce considerați că ar trebui să se schimbe în România astfel încât femeile lider să fie percepute mai bine în societate?
Eu nu sunt o feministă, nu cred că atunci când vorbim despre leadership, vorbim despre lider bărbați și lider femei, vorbim despre lider, punct. Felul în care o femeie lider se impune în societate sau își exprimă liber convingerile în societate este strict la alegerea persoanei respective.
Nu cred că acolo este problema noastră. Problema este, în general, că un număr mai mic de femei comparativ cu cel al bărbaților ajung în situația de a conduce, dar nu are legătură cu leadership-ul. Poți face leadership din diferite poziții și din diferite perspective.
Pe de altă parte, industria financiară este cumva la polul opus, sunt mai multe femei sau poate chiar egale cu bărbații, în poziții de management.
Ce bariere ați întâlnit până în acest moment în carieră și cum ați trecut peste ele?
Din fericire, nu prea am avut bariere. Cred că barierele sunt acelea pe care ni le punem singuri. Dacă tu crezi că poți să faci ceva și vrei să faci acel ceva, numai după ce încerci, poți să vezi dacă ai o barieră sau nu, altminteri sunt scuze.
Cine sunt mentorii dumneavoastră în acest moment și ce îi califică?
Nu am avut mentori, mi-aș fi dorit să am un mentor, de multe ori în viață am simțit nevoia să am un mentor, dar nu am avut, din varii motive. Cred că mentorii sunt importanți și este un rol în care m-aș vedea. Este, la fel de important ca și cel din fața mea să își dorească un mentor, să fie dispus să extragă beneficii din experiențele pe care eu le-am avut și pe baza lor să își creioneze mai bine, poate mai ușor, parcursul propriu de viitor.