Încă de mică, Monica sau Muna Radu și-a cultivat înclinațiile artistice prin pictură și balet, deși mai târziu s-a îndepărtat de acest domeniu și a ales să studieze la liceu Istoria și Stiințele Naturii, iar la facultate – economia. Domeniul de care era ea fascinată cu adevărat, în tot acest timp, încă din copilărie, a fost cel al modei.
Din când în când, îi mai vin în minte și acum amintiri dulci-amărui cu privire la perioada copilăriei ei când era infinit fascinată de tot ceea ce reprezenta universul modei. Își amintește cu drag rochiile de balerină pe care le admira, de rochiile pe care le confecționau sau cumpărau mamele, mătușile și bunicile din perioada comunismului, de rochiile pentru păpuși pe care le făcea nu doar din nevoie, ci și dintr-o debordantă creativitate pe care o aveau, după cum spune Muna, „copiii comunismului”.
„În mod clar, mașina de cusut pe care o aveam acasă în copilărie era mult mai fascinantă decât orice altceva.”
De-abia după ce a lucrat în mai multe domenii diferite, Monica și-a ascultat chemarea și a început să studieze și să se specializeze în domeniul modei. Ceea ce i-a conferit încrederea să facă acest pas a fost faptul că și-a dat seama că oricât de mulți bani ar face, nu vor fi niciodată suficienți și nu îi vor aduce fericirea, mulțumirea și împlinirea.
Treptat, s-a conturat brandul Muna: un brand de piese vestimentare pentru femei care se disting prin linii fluide, croială atemporală, țesături cu printuri romantice și materiale naturale, este despre feminitate și atemporalitate. Astăzi brandul Muna este o reflecție a creatoarei sale care, văzută prin ochii celor mai apropiate persoane de-ale ei, poate fi descrisă cu ajutorul culorii, a florilor, a romantismului și a feminității.
„A fost un cumul de împrejurări și de oameni care au dus la alegerea pe care am tot luat-o de câteva ori din nou și din nou, iar însumat au rezultat aproape 20 de ani de activitate în acest domeniu frumos”, mi-a mărturisit Muna.
Despre modul cum astăzi Muna nu este doar un brand de modă, ci și un loc în care se creează conexiuni autentice între designer și clientele sale, precum și despre cum Muna se inspiră din interacțiunile cu femeile care poartă creațiile sale și cum încearcă să le ofere experiențe unice, mi-a împărtășit mai multe în acest interviu.

Înainte să pornești în această călătorie însă, ai încercat alte drumuri profesionale, pentru că: „Nu am avut niciodată încredere în mine, iar la acel moment domeniul modei nu era considerat ca fiind unul „serios”, ai afirmat într-un interviu. Ce s-a schimbat în interiorul tău, în ceea ce ține de încrederea în propria persoană, în momentul în care ai decis să faci marele salt înspre visul tău din copilărie?
Bineînțeles că în orice job poți să găsești împlinire, sau cel puțin un aspect din care să te împlinești. Dar mă însoțea sentimentul că-mi lipsea ceva fundamental, și anume faptul că nu mă simțeam eu.
„Până să încep să activez în domeniul modei am simțit, în permanență, că joc un rol.”
Universul m-a tot împins și mi-a tot dat semne – până când m-am trezit că fac tocmai asta: îmi trăiesc visul.
Ai simțit vreodată, în procesul punerii bazelor carierei tale în moda românească, lipsa unor studii teoretice făcute în acest domeniu?
În afara propriei stime de sine care, uneori, mi-a stat în cale, nu am avut niciun impediment. Cu siguranță aș fi avut de învățat foarte multe dacă aș fi făcut o școală de Arte. Încă sunt de părere că ar fi fost un lux pe care eu nu mi l-am permis.
Cred că dacă aș fi avut studii teoretice făcute în domeniu, aș fi putut să spun despre mine că sunt designer, fără să mă confrunt cu sindromul impostorului din cauza asta. Azi, eu și impostorul din mine suntem amici: ne acceptăm și conviețuim, cu bune și cu rele.
Cred că a fost de folos și faptul că vedeam că în istorie au fost și alții care și-au trăit din plin viață făcând ceea ce visau să facă, fară să fi studiat acel domeniu. Mai apoi, am văzut și la Project Runway (un show TV) astfel de autodidacți. Ba chiar am văzut în acest show oameni de vârste diferite, cu studii și experiențe diferite care își demonstrau mai mult sau mai puțin talentul de designer.
Așa m-am convins că poți să ai vârsta de 14 ani și, totuși, să fii extrem de bun croitor. Sau, poți să ai 14 ani de experiență în calitate de designer și să nu vezi mai mult de orizontul propriu. Poți să fii un foarte bun constructor de tipare, dar fară pic de talent ca designer și vice versa. Poți să ai 60 de ani și să ai un simț estetic fascinant și foarte actual.
Ceea ce contează la final este dedicarea cu care pornești la drum. Perseverența, studiul individual, exercițiul și, mai ales, simțul estetic, care se poate cultiva și îmbunătăți permanent dacă el există. Fie că-l numești talent, chemare, sau „acel ceva”, este important ca el să existe.
„Frumosul stă în ochii privitorului și nu poate fi standardizat, însă emoția – ea există sau nu.”
Care a fost cea mai semnificativă provocare pe care ai întâmpinat-o fiind autodidactă în acest domeniu?
Eu cred că oricine poate să facă orice dacă vrea, dacă își propune… Chiar cred asta. Spre exemplu, pe angajatele mele le provocam să facă modele care pe ele le speriau doar pentru că nu le-au mai făcut înainte. Bineînțeles că unora le este mai ușor decât altora.
Mie mi-a luat mult timp să învăț și încă simt că nu știu mai nimic.
Îmi amintesc că am avut o perioadă în care am locuit în Franța și, pe atunci, am stat mai mult în casă. Nu lucram la momentul respectiv, nu prea aveam prieteni cu care să ies, eram eu și internetul și aveam tot timpul din lume. Am devorat, pe atunci, tot ce am găsit online despre istoria modei. Asta m-a făcut să-mi doresc și mai mult să activez în domeniu: așa am aplicat la cursul IED Fashion din Milano.
În Milano am avut colegi cu diverse experiențe. M-am împrietenit cu o fată din Argentina care a locuit în Columbia, unde avea o fabrică de genți; m-am împrietenit și cu o fată din India care lucra în industrie și care dorea să-și creeze propriul brand; la fel și cu un tânăr în vârstă de de 19 ani din Rusia, clar fascinat de lux și modă.
„Cred că industria modei este cea în care se regăsesc cele mai numeroase și diverse ocupații, și fiecare are locul lui în ea.”


Astăzi, în schimb, poți spune că, de mai bine de 10 ani, îți trăiești visul: activezi în domeniul modei în România și cea mai mare dorință a ta este ca Atelierul Muna să fie în continuare un business mic, dar căruia să-i crească valoarea, în timp. Ai putea spune că ai atins succesul?
Daca mă întrebai acum ceva timp acest lucru, probabil că ți-aș fi răspuns că succesul înseamnă să câștigi mulți bani din ceea ce faci, să ai notorietate, să fii internațional cunoscut. Cred că așa ar defini, în mod clasic, un designer succesul. Nu cred că mi-am dorit niciodată acest tip de succes însă.
Sigur că orgoliului meu i-ar fi plăcut cu siguranță să aibă parte de el, nu l-ar fi refuzat. Nu aș refuza nici astăzi un astfel de succes dacă nu ar veni la pachet cu compromisuri peste care nu aș putea să trec și din care ar rezulta, de fapt, un succes nefericit.
Cred că ideea generală a succesului poate fi privită la fel ca un feed de Instagram: totul poate părea frumos, ideal. Behind the scenes, însă… nu e chiar așa.
Așa că astăzi pot să spun că succesul, pentru mine, este fericirea. 😊
Cum ai spune că s-a schimbat industria modei din România din primul an în care tu ai început să activezi în domeniu până astăzi?
Spre bucuria mea, industria modei, în România s-a schimbat într-un mod fericit. Am început activitatea în timpuri în care noi, marea majoritate eram mari consumatori. Totul părea accesibil și consumam fară restricții.
Din fericire, acum traversăm perioada în care devenim din ce în ce mai conștienți că alegerile noastre influențează viața tuturor, inclusiv a planetei. Învățam că nu avem nevoie de atât de mult(e) ca să fim fericiți. Învățăm că nu e nevoie să purtam un logo pe tricou că să fim acceptați. Începe să ne intereseze cine face hainele pe care le purtăm și în ce condiții.
Începem, în sfârșit, să îngrijim ce avem. Să reciclam, să reparăm. Să ne dorim lucruri calitative create de oameni pe care îi putem cunoaște. Iar pentru mine, toate aceste schimbări mai sus menționate au dus către o formulă de funcționare a business-ului meu cât mai funcțională.
Așa se face că am renunțat să mai vând în magazine fizice și vând doar online. Există showroom-ul, unde clientele pot să mă cunoască pe mine și produsele Muna. Particip doar la câteva evenimente offline selectate. Înainte bifam toate târgurile offline de modă.
Am renunțat la atelier și angajate, și am externalizat procesul de producție. Producția se realizează deja de mai bine de șapte ani în același mic atelier care a devenit parte din familia Muna. Modelele s-au adaptat la cerințele clientelor Muna în funcție de timpurile în care am trăit – fie că a fost pandemie și au lucrat de acasă, sau că rochiile de mireasă s-au adaptat unor nunți de tipul garden party sau în pădure.
Putem să ne dăm seama care este punctul în care Monica Radu designerul și Monica Radu antreprenorul se întâlnesc, dar ne-ar plăcea să știm și care crezi tu că este punctul în care designerul se diferențiază de antreprenor. Cât de important este pentru asigurarea succesului business-ului tău să te reinventezi periodic, în calitate de designer vestimentar? Dar în calitate de antreprenor?
Am pornit 100 % ca antreprenor în mintea mea. Acum însă, cred că reprezint o fuziune între cele două: nu voi fi, probabil, niciodată 100 % creativă fară a fi și un pic antreprenor. Cred însă că așa este cel mai bine, să poți să-ți folosești ambele experiențe.
Iar să te reinventezi este esențial. Nu exista viață fară adaptare, fară reinventare. În asta constă, de fapt, creativitatea.

Fiecare femeie joacă numeroase roluri în viața profesională și, deopotrivă, în cea personală. Dintre toate rolurile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care-ți dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care-ți aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?
Cel mai greu îmi e să fiu casnică, director financiar, HR, departament de marketing, contabilă, ambalator și om care face customer service.
Ușor îmi este să stau la masa de croit, să fiu copil care visează cu ochii deschiși, grădinar, mamă de caței și pisici, aventurier, wanderlust și iubită. 😊
Dar pentru că lumea mă vede mai degrabă invers, înseamnă că-mi joc rolul bine.
Din 2016, de când ai fondat Atelierul Muna, afacerea a fost pe o pantă ascendentă. Care este cuvântul-cheie prin care se definește brandul Muna? Ce este și, respectiv, ce nu este el?
Muna nu este un brand fast fashion. La Muna nu vei găsi produse inexplicabil de ieftine, nu vei găsi sute de modele, nu vei găsi stocuri masive, nu vei găsi foarte multe rochii mulate și / sau decoltate, dar nici modele foarte sport sau foarte Billie Eilish / Kardashian-inspired.
Cineva spunea că Muna face rochii lungi cu printuri florale. Eu cred că cuvântul-cheie care descrie Muna este romantic. Și, pornind de aici, derivatele sale: boem, nostalgic, visător și feminin. Și, întotdeauna, brandul Muna este adaptat la prezent, fiind un brand pe care-l poți purta oricând fară a părea costumat.
2021 a fost anul în care ai făcut un pas important: ai deschis un showroom pe Calea Victoriei. Conform spuselor tale într-un interviu, spațiul fost gândit ca o oază de răsfăț atât pentru tine, cât și pentru clientele și colaboratorii tăi. Cum s-a schimbat relația ta cu procesul de creație de la momentul deschiderii showroom-ului?
În showroom îmi place să spun că vin muzele Muna. Am cele mai frumoase și interesante clinete. Multe dintre ele mă influențează în crearea modelelor, fie direct, fie indirect.

Îți face plăcere să profiți de fiecare oportunitate să-ți întâlnești clientele față-n față și să stai de vorbă cu ele, pentru că asta te ajută să le înțelegi cât mai bine dorințele și nevoile. Ce-și doresc femeile din România de la modă și de la designerii vestimentari pe care-i poartă?
Uneori am impresia că, de fapt, prin modă căutăm conexiunea cu celălalt. Nu cred că noi căutăm atât de mult o rochie, pe cât căutăm o experiență, o relaționare. Și mai cred că în continuare, femeile își doresc să fie surprinse; să se descopere și să se reinventeze.
Ce dăruiești tu, femeilor Muna, prin creațiile tale vestimentare?
„Prin rochiile mele, femeilor Muna le dăruiesc un motiv să se îndrăgostească.”
Când mă întreabă clientele Muna, „Unde aș purta eu rochia asta? Eu nu merg la evenimente…”, îmi place să le spun că dacă nu avem evenimente, putem să le creăm noi înșine. Zâmbim amândouă în acel moment, complice, pentru că știm că ne dorim să fim feminine, să purtăm rochii romantice, dar uneori renunțăm pentru că suntem influențate de trenduri sau uitam că ne dorim asta în primul rând.
Uneori vorbim despre soluții practice pentru garderoba noastră. Despre outfituri și despre ce fel de accesorii se potrivesc la o anumită rochie. Alteori, vorbim despre rețete de dulciuri. Cred că, în întâlnirile cu clientele Muna din atelier, dăruiesc o bucățică din mine și fiecare culege exact ce are nevoie. Un zâmbet, un sfat sau poate doar un serviciu rapid pentru că doar de asta are nevoie.
Care dintre rochiile create de către tine până acum este cea care – din punctul tău de vedere – are o poveste foarte bine conturată? Cum sună povestea sa, și cum s-a conturat aceasta?
Fiecare rochie Muna are o poveste a sa și este legată de cineva anume. Rochiile care au fost create la cerere, custom-made, sunt probabil cele mai interesante.
Cea mai recentă astfel de rochie este rochia de mireasă a uneia dintre cele mai speciale cliente Muna. Este o poveste de dragoste pe care o vom prezenta într-un articol dedicat ei.
Spune-ne povestea numelui brandului tău de piese vestimentare pentru femei care se disting prin linii fluide, croială atemporală, țesături cu printuri romantice și materiale naturale, „Muna”:
Numele l-am găsit cumva întâmplător. Este numele unei insule. Mi-a plăcut cum sună și l-am găsit potrivit. Este curajos ca un explorator, visător și romantic ca o insula exotică.

Cum rate cornerul tău favorit din showroom-ul Muna de pe Calea Victoriei:
Șemineu pe care se revarsă razele abundente de soare.
Ce muzică se aude pe fundal în showroom-ul tău, atunci când clientele îți trec pragul pentru realizarea unor probe:
Probabil „Zou Bisou Bisou” sau mă vor auzi pe mine murmurând ceva.
Un parfum potrivit de purtat împreună cu o ținută Muna:
Ah, este dificil. O esență exotică, dar discretă. Ceva fresh, dar nu foarte dulce. Discret, dar memorabil.

Ultimul lucru pe care-l faci seara, înainte de culcare:
Hrănesc pisoiul și verific dacă are apă suficientă. Inorogul bea multă apă seara.
___
Editor: Carina-Marisa Cichi
Credit foto: Ioana Bica