Maria Mănoiu este cea care în urmă cu 12 ani a pus bazele Metaphora, un brand de bijuterii care conțin „mici frânturi de viață”. Pasiunea Mariei pentru bijuteriile etnice a apărut în timpul unei călătorii în Egipt pe vremea când încă era studentă, moment în care, fără să își dea seama, a plantat sămânța Metaphora chiar în pustietatea deșertului.
După 10 ani petrecuți în domeniul publicității a realizat că nu asta este ceea ce își dorește și a plecat în căutarea răspunsurilor la întrebările pe care și le adresa, luându-și un an sabatic. La întoarecere a hotărât că e momentul să pună bazele business-ului ei.
Maria ne-a vorbit despre începuturile businessului, despre greutăți, despre educația în acest domeniu, dar ne-a povestit și întreg procesul de la descoperirea unei bijuterii cu adevărat speciale până la comercializarea acesteia, împărtășindu-ne bucuria pe care o simte în momentul în care observă entuziasmul clientelor la descoperirea bijuteriilor, entuziasm fără de care Metaphora, spune ea, nu ar fi ceea ce este astăzi.
Maria, povestește-ne despre parcursul tău profesional și personal până în prezent. Când și cum ai început să „cauți comori”? Care este povestea Metaphora?
Când mă uit înapoi, totul se leagă perfect. Metaphora parcă aștepta momentul potrivit să se nască. Am absolvit facultatea de limbi străine, secția arabă-franceză din cadrul Universității București. În ultimul an de facultate am primit o bursă la Universitatea din Cairo unde urma să studiez dialectul egiptean. Și iată-mă ajunsă singură în Egipt, unde aveam să petrec un an. Aveam 23 de ani, iar anul acela a fost o experiență specială, formatoare, fără de care Metaphora nu ar fi existat. Egiptul a însemnat pentru mine și prima întâlnire cu Africa, cu arta africană și cea islamică, dar și cu bijuteriile etnice, care toate au devenit ulterior pasiuni pe viață.
Tot în Egipt, într-o oază minunată din deșertul lor nesfârșit a avut loc și prima mea interacțiune cu o localnică de la care am cumpărat brățara pe care o purta în momentul întâlnirii. Nu aveam cum să știu atunci, dar acela a fost practic momentul în care am plantat sămânța Metaphora în deșertul Saharei, dar mai ales în mintea și sufletul meu.
Ai spus că această aventură a pornit din pasiune: pasiunea pentru bijuterii etnice și cea pentru călătorii. Când ai știut că aceste pasiuni pot deveni business?
Destul de târziu, aș fi zis atunci, însă la momentul potrivit, dacă mă uit acum înapoi. După ce am revenit în România am lucrat timp de 10 ani în publicitate, am fost copywriter, deci mai aproape de creație, de scris și de idei decât de exceluri și business planuri. Însă la un moment dat am simțit că locul meu nu mai este acolo, că trebuie să fac altceva, ceva mai pentru sufletul meu. Dar ce? – era întrebarea. Răspunsul însă nu vine singur la tine, trebuie să mergi tu după el.
În concluzie, am decis să merg să îl caut în locul la care visam cel mai mult, și anume Africa. Așa că în 2009 mi-am dat demisia și am plecat împreună cu prietenul meu într-un an sabatic, în care am călătorit prin câteva țări din Africa de Vest cu rucsacul în spate. Am petrecut câteva luni în Maroc, apoi alte câteva în Mali, pe urmă în Burkina Faso și la final în Ghana. A fost o experiență extraordinară, un an care mi-a schimbat complet reperele și la finalul căruia am început o viață nouă, din toate punctele de vedere.
În toamna lui 2010, la întoarcerea din Africa am fondat Metaphora, pentru că simțeam că trebuie să fac asta, avea tot sensul din lume pentru mine și cumva nu aveam nicio îndoială că nu va funcționa. Evident, nu aveam nicio idee în ce intram, nu avem un business plan sau vreo strategie, nu știam nimic despre logistica foarte complexă a întregului proces. Aveam doar convingerea că ideea de a aduce în România bijuteriile etnice pe care eu le iubeam are sens și va atrage cu siguranță femeile care iubesc bijuteriile în general.
Energia pe care o ai atunci când îți poți urma un vis este incredibilă, cumva toate dificultățile par făcute ca să fie depășite și toate necunoscutele ca să fie descoperite. Iar la final uiți de tot ce a fost greu și rămâne doar satisfacția enormă că faci ceva cu sens, atât pentru tine cât și pentru alții.
Până ca bijuteria să ajungă în mâna unui client, aceasta parcurge o călătorie lungă: de la un localnic, la un bijutier artizan și apoi drumul spre România. Care sunt motivele pentru care ați ales astfel, menționând faptul că poate dura până la șase luni ca o bijuterie să ajungă să fie comercializată?
În alegerea bijuteriilor noastre au primat întotdeauna calitatea și autenticitatea, niciodată cantitatea. Iar calitatea ia timp. Este și motivul pentru care toate bijuteriile sunt lucrate manual, în serii mici sau sunt unicat. Procesul de lucru, atunci când este manual, nu poate fi grăbit. Astăzi, la fel ca acum o sută sau o mie de ani, e nevoie tot de două mâini pricepute, de o minte limpede, de atenție și de multă răbdare pentru a transforma o bucată de argint într-o bijuterie. Și apoi încă una și încă una.
Sigur că în epoca globalizării şi a vitezei în care trăim acum abordarea noastră este aproape anacronică și presupune un consum considerabil de timp și resurse, însă eu cred că Metaphora oferă o alternativă necesară la obiectele de serie, care au invadat piețele din întreaga lume și au uniformizat oferta magazinelor de specialitate.
Bijuteriile Metaphora nu sunt simple podoabe, ci obiecte încărcate de semnificații și simboluri importante în culturile din care provin, au personalitate, au detalii splendide, au mici imperfecțiuni date de lucrul manual, au viață. Și doar așa, mergând direct la sursă, în colțuri îndepărtate ale lumii, putem găsi bijuterii extraordinare, lucrate cu multă migală de artizani locali care continuă tradiția de sute de ani a grupului etnic din care fac parte. Și așa ajunge fiecare bijuterie să conțină, pe lângă argint și pietre semiprețioase, simboluri, credințe, tradiții și mici frânturi de viață.
Ai vizitat multe locuri în căutarea acestor comori, aflându-le poveștile și aducând o parte din ele în țară. Ne poți împărtăși cele mai frumoase povești pe care le-ai auzit de-a lungul timpului?
Poveștile bijuteriilor vechi sunt de cele mai multe ori nespuse. Obiectele poartă semnele timpului, ca niște riduri fine pe o față frumoasă. Ele au o viață a lor, călătoresc de la o femeie la alta, de la o generație la alta, dintr-o țară în alta, și de cele mai multe ori e imposibil să decodifici tot traseul. Însă toate mâinile prin care trec de-a lungul anilor și toate viețile ale căror martori sunt își pun amprenta asupra lor, printr-o patină și urme ale purtării care le dau un farmec aparte. Povestea lor e recreată de fiecare purtătoare în parte.
Curentul pe care voi îl urmați în business-ul vostru este cel slow fashion. Povestește-ne despre acesta, din perspectiva ta, dar și din tot ceea ce ai întâlnit în călătoriile tale în jurul lumii.
Metaphora s-a născut din pasiunea mea de-o viață pentru aceste bijuterii. Ori atunci când faci ceva din pasiune și motivația ta e internă, nu ai cum să faci compromisuri, pentru că îți vei pierde complet motivația.
Pentru mine focusul pe bijuterii autentice, de calitate, pe care l-am avut din prima zi a rămas și știu că va rămâne mereu același, pentru că altfel nu ar mai avea niciun sens să continui ceea ce fac. Este întotdeauna o bucurie să descopăr aceste bijuterii vechi la fața locului, chiar în țările lor de origine, să le readuc la viață prin mâinile artizanilor locali și să le văd aici purtate de femeile din România, să le recunosc pe stradă. Și tot acest proces nu poate fi decât unul slow.
Să îl grăbești înseamnă să iei obiectul din mâna artizanului și să îl duci în fabrică, unde se vor produce câteva mii de obiectele la fel, în probabil același timp în care artizanul va face unul singur. Dar rezultatul va fi pe măsura timpului dedicat fiecărui obiect și diferența se poate vedea cu ochiul liber între bijuteriile lucrate manual, cu migală, și tot restul bijuteriilor care se vând azi peste tot în lume, nu doar la noi, și care ies cu miile de pe banda de producție.
Din păcate efectele negative ale globalizării afectează și aceste lumi tradiționale în care bijuteriile s-au lucrat mereu după canoane clasice, moștenite de la generațiile anterioare, cu tehnici manuale, cu timp și răbdare. Astăzi, chiar și acolo tendința generală este de a simplifica modelele, de a le face mai moderne și mai ușor de lucrat, în dorința de a urma trendurile internaționale și de a crește eficiența producției. E foarte greu să ții pasul când ești în competiție cu producția de serie din China. Și, în consecință, există tot mai puțini bijutieri tineri care să ducă meșteșugul mai departe, pentru că meseria lor este una grea, care ia timp și dedicare, iar artizanii se rup încet de tradiție, dacă tradiția nu le mai oferă posibilitatea unui trai decent, în care munca lor să le poată susține familia.
Este foarte trist că se întâmplă așa, dar absolut de înțeles, de aceea cred că este nevoie de inițiative de genul Metaphora peste tot în lumea occidentală, pentru a stimula artizanii din toate țările să continue tradiția acestor bijuterii care vor dispărea odată cu ultimul bijutier care nu va mai fi sau care va renunța să le mai lucreze.
Având acest tip de business este inevitabil ca greutățile să nu apară. Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ai întâmpinat în acest proces?
Am început acest business nu pentru că aveam răspunsuri la toate întrebările sau pentru că era ușor de pus în practică, ci pentru că am crezut foarte mult în această idee. Metaphora de altfel, este un pionierat, dacă pot spune așa, fiind prima și probabil încă singura inițiativă de acest gen din România. De asemenea, magazinul nostru online a apărut în 2012, când comerțul electronic era departe de ce este astăzi și când nimeni nu își imagina că e posibil să vinzi bijuterii online, fără ca femeile să le poată vedea în realitate și mai ales, fără să le probeze.
În fiecare an, din 2010 încoace provocările și problemele au fost mereu altele. Dacă la începutul Metaphora cel mai greu a fost să convingem femeile că pot cumpăra online bijuteriile de calitate, de când a început pandemia, de exemplu, problemele noastre cele mai mari sunt legate de stocuri, procesul de lucru al bijuteriilor, de faptul că nu am mai putut călători, că țările respective au fost grav afectate de Covid și de lockdown, de faptul că am pierdut artizani care lucrau pentru noi, că procesul de producție a fost întrerup luni de zile și comenzile noastre au necesitat între 8 și 11 luni să fie finalizate. E inevitabil să nu existe tot timpul probleme diferite, dar cel mai important cred, este cum te raportezi la ele și cât ești de adaptabil, pentru că de acolo vin și soluțiile.
Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai dobândit în urma călătoriilor tale? Ce ai învățat de la acești oameni care continuă să creeze modele străvechi de bijuterii?
Cea mai importantă lecție pentru mine de când am început să călătoresc în lumile acestea atât de diferite și de bulversante, pe alocuri, a fost să nu judec, să nu mă duc acolo cu prejudecăți de niciun fel. Orice cultură din lume are specificul ei care poate părea strident sau total inacceptabil într-o altă cultură. Ideea e să cauți punțile de legătură care există peste tot în lume, între toți oamenii, și nu lucrurile care ne despart, sau care ne fac diferiți, care de multe ori nici nu sunt alegerea noastră, ci sunt impuse de societate sau sunt consecințele unei situații economice precare.
Am mai învățat să călătoresc singură și să mă simt bine în propria mea companie cu săptămânile, să fiu mai flexibilă, să mă descurc în mai orice situație, să găsesc mereu o soluție, să nu mă panichez, să fiu mai înțeleaptă. O altă lecție importantă a fost să fiu mereu deschisă și să am încredere în oameni, pentru că marea majoritate sunt de bună credință. Să fiu alertă când instinctul îmi spune că ceva nu e în regulă, dar să îmi păstrez cumpătul, să fiu rațională.
Cât despre oamenii fără de care Metaphora nu ar putea exista, în toate țările în care am călătorit, acești artizani bijutieri atât de talentați și de muncitori sunt oameni foarte simpli, cu care nu am o limbă comună, ei vorbind doar dialectul local. Însă am fost întotdeauna impresionată de contrastul între modestia lor, pe de-o parte, și măiestria, talentul și răbdarea cu care abordează obiectul pe care îl lucrează, dedicarea pe care o pun în fiecare bijuterie pe care o au în mâini, respectul pentru meseria pe care o practică.
Ai o bibliotecă impresionantă pe acest subiect – al bijuteriilor. De ce este important și la ce te ajută studiul legat de acest aspect?
Am început să caut și să cumpăr cărți despre bijuterii etnice cu mult înainte de Metaphora, pentru că subiectul mă fascina și există cărți extraordinare despre bijuteriile din multe părți ale lumii. Prima carte de altfel, mi-am cumparat-o chiar din Cairo în 1998, și este și astăzi una din cărțile mele cele mai iubite. Se cheamă „Africa Adorned” și are niște imagini cu femei din mai multe țări africane purtând bijuterii splendide și enorme, imagini care îți taie efectiv răsuflarea.
Pe lângă faptul că mi-au oferit o sursă de învățare neprețuită, cărțile de bijuterii m-au adus mereu mai aproape de lumile respective și m-au făcut să îmi doresc din ce în ce mai mult să ajung acolo, să le descopăr la ele acasă. Cărțile sunt un ajutor absolut indispensabil, cu ajutorul lor am înțeles mereu exact la ce să mă aștept într-o țară anume în ceea ce privește bijuteriile lor tradiționale, de unde s-a pornit, care sunt modelele vechi, ce e autentic și ce nu, ce simboluri predomină, semnificațiile lor, și multe alte lucruri.
De pe la începutul secolului XX, când europenii au descoperit ce comoară neexplorată reprezintă bijuteriile etnice din multe țări din Asia și Africa, zeci de cercetători și colecționari au petrecut luni și ani călătorind, studiind și documentând bijuteriile tradiționale din aceste zone, iar în urma muncii lor au rezultate cărți valoroase. Iar faptul că eu am putut beneficia de rodul muncii lor de teren prin intermediul acestor cărți a fost și este pentru mine o bucurie și o binecuvântare în același timp. Fără aceste surse prețioase de informație mi-ar fi fost imposibil să înțeleg bijuteriile și multe detalii legate de ele și de evoluția lor în fiecare cultură.
Anul acesta Metaphora aniversează 12 ani. Cum a fost această călătorie, din punct de vedere al antreprenorului? Cum se raportează clienții la tipul vostru de business?
Una din cele mai mari bucurii ale mele, din prima zi și până astăzi este când observ la unele dintre clientele noastre un entuziasm extraordinar atunci când ne descoperă bijuteriile, comparabil cu entuziasmul pe care îl am și eu de fiecare dată când descopăr bijuterii noi în călătoriile mele. Pentru mine asta e confirmarea pe care, din fericire, o primim mereu, că ceea ce facem are sens nu doar pentru noi, ci și pentru o comunitate mare de femei din România. Fără entuziasmul și bucuria acestor femei de câte ori își mai iau o bijuterie de la noi sau când o primesc cadou, Metaphora nu ar fi ceea ce este astăzi. Și în mod firesc, încrederea clientelor noastre ne motivează, dar ne și responsabilizează să facem lucrurile din ce în ce mai bine.
Unde mai plănuiești călătorii? Ce urmează pentru Metaphora?
Îmi doresc mult să ajung în Mexic, unde există o moștenire extraordinară în zona bijuteriilor. De asemenea, vreau să încep să explorez țările baltice, pentru celebrul lor chihlimbar, dar și alte zone din Balcani unde se lucrează încă bijuterii etnice din argint. Pandemia ne-a încurcat multe planuri și ne-a complicat și mai mult logistica și așa destul de complexă, însă indiferent de provocări, Metaphora își continuă drumul în lume și acasă.
Bijuteria preferată din colecțiile Metaphora: Un colier de nuntă din Rajasthan de la începutul secolului XX.
Cel mai frumos loc în care ai călătorit: Udaipur (India), Essaouira (Maroc), Ubud (Indonezia)
Cartea de pe noptieră: The hidden life of trees, Peter Wohlleben
Când spui Metaphora, spui…bijuterii autentice.
O experiență pe care ai recomanda-o oricui în urma călătoriilor tale: Să doarmă o noapte în deșert, sub cerul liber.
Note to self: Happiness is when what you think, what you say and what you do are in harmony. (Gandhi)
–
Editor:
