Mă numesc Gabriela Isadora și sunt din Târgu Mureș. De mică am iubit florile, câinii și pădurile. Voiam să mă fac medic veterinar, dar sora mea mai mare m-a înscris la liceul cu predare în limba engleză. Am absolvit apoi Facultatea de Informații din cadru Universității București. Am lucrat în Timișoara pentru Guvern câțiva ani, apoi am fost fundraiser pentru organizația United Way, care realiza proiecte frumoase, adresând probleme sociale acute.
Ultimul meu job a fost de manager de relații cu clienții pentru Europa Centrală și de Vest, la o corporație multinațională americano-franceză, cu sediul operațional în Timișoara. Deși jobul meu presupunea călătorii multe și întâlniri multiculturale, mereu aveam senzația că totul se petrece pe viteză. Că nu am timp să văd și cunosc oamenii, așa cum sunt ei de fapt. Că tot ceea ce văd eu în aceste scurte întrevederi, sunt fațade, măști de business.
Și așa mi-am înțeles setea de autenticitate. Setea de a călătorii la viteză mică,setea de a înțelege mai mult, văzând mai puțin. Eram între două zboruri, auzeam dispecerul aeroportului cum chema diverși pasageri la check-in și atunci am știut că voi face altceva cu viața mea.
Prima întrebare pe care mi-am adresat-o a fost: „Unde vrei să trăiești?”. Răspunsul mi-a venit instantaneu: „În Austria, acolo unde fug în fiecare vară să mă dau cu bicicleta.”
Atunci eram îndrăgostită de sudul Austriei, județul Carinthia, care are 220 de lacuri și este cea mai însorită parte a țării. Iubeam lumina de acolo, cum miroseau diminețile și liniștea pe care o simțeam când îmi umflam nările cu vânt, pedalând printre coline.
Mi-am dat demisia, povestind șefului de visul meu. I s-a părut un vis, care odată împlinit mă va aduce înapoi. Dar pentru mine era primul pas dintr-un drum al meu. S-a și bucurat pentru mine pentru că îmi știa aspirațiile, dar în sinea lui era cred convins că mă voi întoarce.
Mi-am îmbrățișat colegii cu care petrecusem momente superbe, mi-am vândut un mic teren pe care îl aveam și mi-am închiriat un apartament micuț și luminos la parterul unei case, în Austria. În trei săptămâni eram mutată și începusem o nouă viață, fără să am planuri, fără să cunosc pe cineva acolo, fără să știu cum funcționează lucrurile.
În Austria, la început am lucrat în două pensiuni, apoi am devenit fotograf, colaborând cu un studio mic și, când a venit iarna, m-am decis să abordez serios schiatul. Așa m-am înscris la cursul de monitor de schi din Tirol și mi-am luat certificarea. Din 2013, lucrez în fiecare iarnă ca monitor și această nouă profesie mi-a adus multă lumină.
Mi-a arătat ce înseamnă să vii la serviciu cu telegondola, să privești piscurile înzăpezite sub picioarele tale, să vezi vulturii căutându-și cuiburile, să tai cu canturile pârtia la prima ora a dimineții, să zâmbești cu copiii îmbujorați de frig, să respiri aer curat, să dormi adânc după o zi de schiat. Am înțeles ceva ce simțisem cu mult înainte. Că viața e simplă și frumusețea ei se culege din situații simple, accesibile.
În anul 2016, am petrecut primăvara, vara și toamna cu rucsacul în spate călătorind prin Italia, Slovenia, Portugalia, Israel și Insulele Marii Ionice. Aș putea să vă povestesc o mie și una de nopți despre frumusețea acestor 8 luni de singurătate prin lume. Dormind în hamac, în cort, în hosteluri sau pe plajă, am înțeles din nou, de cât de puțin am nevoie că să fiu bine și că nu mărimea casei mă face fericită, ci ceea ce văd când ies din ea.
Așa că, decizia de a îmi construi o căsuță mică a fost naturală și ușor de luat. Cum nu știam unde vreau să locuiesc, am hotărât să o fac mobilă. Așa a apărut visul de a avea o căsuța pe roți.
În 2017 am petrecut câteva luni de vara în atelierul unde s-a construit și am pus și eu mânuța ici colo, acolo unde m-am priceput. Ea a fost realizată în România, de o echipă din Transilvania și a fost printre proiectele-pilot realizate de ei. Când a fost gata, m-am mutat în ea și, de atunci, este „acasă” pentru mine. Sunt 19 mp de modestie, dar suficienți. O puteți vedea pe Căsuța Plimbăreață
By Gabriela Isadora
Gabriela este originară din Ardeal și locuiește, din anul 2017, într-o căsuță pe roți. Este blogger, povestitor despre viață liberă, monitor de ski și iubitor de animale. O găsiți pe Căsuța Plimbăreață sau călătorind. Unul dintre bloggurile sale este The Atlas of Joy (theatlasofjoy.tumblr.com), o poveste despre ceea ce îi face pe oameni fericiți, ce cuprinde interviuri și povești de viață ale oamenilor din diferite culturi, de diferite vârste si preocupări. Gabriela mai are două blogguri, de care este foarte mândră, în care povestește despre călătoriile sale (amillionworlds.com) și despre viața într-o căsuță pe roți (facebook.com/casutaplimbareata/?ref=br_rs).
Sursă foto: Sorin Bota
