Se știe că arta conversației este una dintre cele mai vechi forme de dezvoltare a oamenilor. Dovezi ale acestui lucru se regăsesc astăzi inclusiv în mediul de business, unde managerii au, printre altele, „obligația” de a discuta cu subalternii lor pentru a-i ajuta să se formeze și să se dezvolte în carieră.
Iar practica demonstrează că învățarea se face, în mare parte, prin conversații. De ce? Pentru că petrecem mult mai mult timp vorbind și ascultând, interacționând cu ceilalți, decât citind.
O conversație generează oportunitatea de a afla realitatea celuilalt, care poate reprezenta o noutate. Îmi aduc aminte de o situație din urmă cu câțiva ani în care un coleg a făcut o greșeală în cadrul unui proiect foarte important pentru companie, ceea ce a condus la un conflict în echipa sa. Din fericire, conflictul a fost gestionat cum trebuie și, mai mult decât atât, până la final, ideile colegilor menite să repare acea greșeală au dus proiectul într-o etapă superioară, la care nici nu s-au gândit până atunci.
Exemplul de mai sus ilustrează procesul de învățare prin diferență, deoarece în astfel de cazuri apar două realități: una proprie și una complet nouă, a interlocutorului. Ce se poate învăța din asta? Că o realitate proprie, „veche”, este întărită prin opoziție cu realitatea celuilalt sau, din contră, se schimbă și se adaptează în funcție de opinia celuilalt. Aici intervine dezvoltarea, pentru că, nu de puține ori conflictele – care sunt, de altfel, inevitabile – au condus la crearea unei atmosfere plină de creativitate și de inovație într-o organizație.
Studiile arată că, atunci când asculți cu adevărat și nu evaluezi, nu dai sfaturi și nu îi spui celuilat ce să facă – adică nu îi arăți ce ai face tu dacă ai fi într-o situație similară – este mult mai probabil ca persoana din fața ta să îți spună ce crede cu adevărat și să nu vorbească „controlat”.
Să poți să spui ce ai de spus, în contextul în care simți că interlocutorul nu te judecă, ci doar te ascultă, necesită curaj. Să nu uităm că, până la urmă, rădăcina cuvântului curaj vine din franceza veche – cuer -, care înseamnă inimă. Să ai curajul de a vorbi înseamnă, practic, să spui „ce îți stă pe inimă” sau „să vorbești din inimă”.
Puterea conversațiilor nu trebuie subestimată. Indiferent de motivația finală, să asculți și să ai curiozitatea de a afla realitatea altcuiva înseamnă dezvoltare.
Până la urmă, o conversație este despre tine, chiar dacă asculți povestea celuilalt. Este despre cine ești tu. Lași pentru un timp propriul tumult al gândurilor, grijile, convingerile, planurile și asculți o poveste diferită de a ta care îți poate aduce o perspectivă nouă asupra felului în care vezi contextul tău actual.
Poți să fii reactiv, răspunzând la context și la stimuli externi. Poți să fii receptiv, fiind conștient și ascultând ce spune celălalt. Sau poți decide să fii generativ, adică să asculți și să fii deschis la a construi soluții împreună, în procesul de conversație – învățare.
Tu ce ai învățat din ultima conversație?
Sursă foto: unsplash.com
by Ioana Marcu, Business Executive Coach, Ascendis
Ioana Marcu este business și executive coach în Ascendis și are mai mult de 20 de ani experiență de leadership local și internațional. În business, a lucrat în arii diverse, atât în zona comercială de customer relations, marketing și sales, în resurse umane, cât și în business outsourcing în Europa. Ioana a făcut parte din echipe executive, a fost în board of directors și a condus echipe de până la 400 de oameni, atât local, cât și international.