În lumea artei contemporane, Catinca Tăbăcaru se distinge nu doar prin viziunea sa artistică, ci și prin angajamentul său de a promova valori precum încrederea și transparența. Absolventă a Universității din California, Berkeley, și a Universității Duke, a lucrat la Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda înainte de a fonda Women’s Voices Now, o organizație non-profit menită să dea voce femeilor care trăiesc în țările cu majoritate musulmană, prin intermediul filmului.
În 2014, Catinca și-a deschis galeria cu numele ei în New York, mutând-o ulterior la București în 2020. Catinca este co-fondatoare a RAD Art Fair și a programului Doi Joi, ambele inițiative menite să revitalizeze scena artistică românească.
În acest interviu, Catinca Tăbăcaru împărtășește perspectivele sale asupra artei contemporane, influențele care o motivează și viziunea sa pentru viitorul scenei artistice românești.
Cum se prezintă profesionistul Catinca Tabacaru în contextul artei contemporane din România? Dar femeia Catinca Tabacaru?
Întrebare profundă de la început! Not even a little warm-up. 🙂 Nu pot să spun că simt o diviziune clară între rolul meu ca profesionist și cel ca femeie. Ce aș zice este că, în primul rând, sunt un om, un om care pune pe primul plan integritatea, adevărul, transparența, prietenia, vulnerabilitatea… După asta, sunt un profesionist, care, cred eu, este ceva mai rece, mai detașat. În special în România, unde succesul nu este, de multe ori, bine primit de alții.
Cum a arătat adolescența ta? Știm că ai studiat la Berkeley, iar mai apoi ai continuat studiile la Duke University. Ce a însemnat pentru tine să fii româncă în cadrul acelor școli?
Eu am plecat din țară de la vârsta de 9 ani, așa că, atunci când am ajuns la Berkeley la 18 ani și mai târziu la Duke University School of Law la 23 de ani, mă simțeam mai degrabă canadiancă. Totuși, am început să mă reconectez cu identitatea mea românească atunci când am deschis galeria în New York. În acel moment, conta faptul că eram un outsider, că nu veneam dintr-o familie americană sau dintr-o școală consacrată de artă. Îmi amintesc clar momentul dinainte de deschiderea galeriei, când l-am vizitat pe Alfredo Jaar în atelierul său (cu care, coincidență, m-am reîntâlnit astăzi după mulți ani). M-a întrebat ce nume voi da galeriei, iar când i-am spus „Catinca Tăbăcaru”, mi-a zis că sună puțin „exotic” și că poate ar trebui să aleg ceva mai „de-al lor”.
Cum îți influențează experiența cu „Women’s Voices Now” activitatea ta în domeniul artelor contemporane? Ce lecții ai învățat din această experiență și cum le aplici acum în activitatea ta?
Am învățat multe în acei ani, de la organizare la conducere. Leslie Sacks, filantropul care m-a susținut și al cărui concept a fost parțial „Women’s Voices Now”, mi-a arătat cât de puternic este „noi” în comparație cu „eu”. Aceasta a fost o lecție importantă. Însă, cel mai valoros lucru pe care l-am învățat a fost despre rolul femeii în societățile conservatoare, musulmane sau nu. Am realizat cât de mult încearcă societatea să ne victimizeze și cât de mult trebuie să luptăm pentru a demonstra că nu suntem victime. Puterea noastră stă în voce, în unitate și în abilitatea de a fi auzite și de a schimba status quo-ul. Și, încet-încet, uite că lucrurile se schimbă.
Ai terminat și practicat dreptul. De ce o Galerie de Artă în New York? Și cum ai ajuns în lumea artei?
De ce nu? Viața e lungă și trebuie trăită așa cum o simțim. Întotdeauna am avut filosofia că viața este ca un râu — mergem înainte, dar trebuie doar să ne ferim de câțiva bolovani. În cazul meu, viața m-a dus spre lumea artei, care este dinamică, creativă, liberă și progresivă. Tot ce am avut de făcut a fost să nu mă lovesc de statutul acela de „avocat important în New York” care mi se oferea. Inima mea știa în ce direcție să merg. Trebuia doar să o ascult.
Au fost momente în care ai simțit că locul tău nu este printre artă și artiști? Cum le-ai depășit?
Nu. Însă, uneori, simt că nu aparțin între alți galeristi… dar depășesc aceste momente atunci când întâlnesc colegi cu care rezonez, cu care pot construi împreună și care mă susțin, la fel cum îi susțin și eu pe ei.
Cum arată o zi obișnuită din viața ta? Care sunt taskurile care îți ocupă cea mai mare parte a timpului?
O zi obișnuită nu există. Aceasta este, de altfel, frumusețea industriei – este foarte dinamică. Uneori, o zi o pot petrece cu ochii în computer, scriind e-mailuri ca un corporatist, iar în alte zile mă pot afla pe un câmp, adunând flori pentru un performance al unui artist îmbrăcat ca un iepure… și nici măcar nu exagerez.
Unde îți găsești drive-ul? Ce te motivează pe tine în ceea ce faci?
În tot ceea ce fac, vreau să simt că merg înainte în mod pozitiv, că aduc o schimbare în bine, că adaug ceva constructiv la această ecuație umană, socială și familială. Mă distruge sentimentul că ceea ce fac nu este văzut, auzit sau că nu contează. Din acest motiv, caut constant relevanța, vocea și satisfacția de a ajuta pe cineva pe care îl respect și îl admir să realizeze ceva. Am 100 de răspunsuri la întrebarea asta, pentru că sunt multe lucruri care mă motivează.
Există vreun artist care a avut un impact asupra ta de-a lungul anilor? Sau vreun curent/gen? Dacă da, despre cine este vorba, și de ce?
Mulți dintre artiștii cu care lucrez au avut un impact asupra mea și continuă să contribuie la evoluția mea ca om, ca profesionist și ca femeie… vezi că am revenit la început! 🙂
„Artiștii sunt ființe foarte speciale. Eu am crezut întotdeauna că, dacă extratereștri ar ateriza pe Pământ, ne-ar înțelege prin artă.”
Artiștii percep viața, lumea și planeta prin prisme paralele față de cum le vedem noi și ne ajută să înțelegem realitatea în moduri pe care nimic altceva nu le poate oferi.
Ai avut ocazia să observi și să participi la evoluția scenei artistice internaționale și, cu câțiva ani în urmă, ai mutat galeria ta la București. Cum vezi evoluția artei contemporane în România în ultimii ani? Ce schimbări sau tendințe consideri că sunt cele mai notabile și cum crezi că acestea influențează artiștii și publicul din țară? Care sunt provocările și oportunitățile pe care le întâlnește scena artistică românească în contextul global actual?
Se poate scrie un text foarte lung pe acest subiect, așa că nu știu exact de unde să încep. Totuși, pot spune că sculptorii din România mă impresionează în acest moment.
„Se întâmplă ceva în sculptură care pur și simplu nu se observă în pictură, în performance, în new media sau chiar în arta conceptuală. Nu știu exact de ce, dar simt asta în adâncul meu.”
Acest lucru explică de ce toți cei patru artiști români pe care îi reprezint lucrează, într-o mare măsură, în domeniul sculpturii.
În plus, colecționarii români au un apetit crescut pentru sculptură în prezent, ceea ce aduce și o susținere financiară importantă. Scena artistică românească are o mare șansă în acest moment pe scena globală. Cel puțin în Europa, privirile se îndreaptă spre Europa de Est, existând un interes crescut din partea muzeelor, colecționarilor și, în general, al instituțiilor. Aceasta este o oportunitate pe care trebuie să fim atenți să o valorificăm. We should not waste this moment.
Ți-ai dedicat o mare parte din cariera ta promovării artei contemporane, atât la nivel internațional, cât și în România. De ce crezi că societatea are nevoie de artă? Ce impact crezi că are arta asupra modului în care oamenii gândesc, simt și interacționează cu lumea din jurul lor?
Îți aduci aminte ce am spus despre extratereștri?
Tema următorului an aleasă de către noi pentru The Woman este „Trust and Transparency”. Cum reflectă cariera ta aceste valori? Cum lucrezi pentru a asigura încredere și transparență în prezentarea proiectelor tale și în comunicarea cu publicul?
„Ori de câte ori mă îndoiesc de mine, îmi amintesc o frază pe care mi-am spus-o mie și echipei mele acum zece ani, când nu am fost acceptați la o expoziție din motive politice: Nobody will ever be able to take away what we’ve done.”
Oamenii pot vorbi, și cu siguranță vor face asta. Pot pune la îndoială integritatea și transparența ta, pot încerca să te discrediteze… dar toate acestea sunt doar cuvinte. Acțiunile tale sunt ceea ce lași în urmă și, în timp, vor fi cele prin care societatea și istoria te vor judeca. Societatea va decide dacă poți fi de încredere în funcție de ceea ce ai construit. Vor evalua dacă ai fost transparent în funcție de ceea ce ai produs în raport cu ceea ce ai promis. Se vor uita la rezultatele tale și vor considera mijloacele prin care ai ajuns acolo. Dacă în spatele acestor realizări stau perseverență, integritate, muncă asiduă, ambiție și dragoste, atunci timpul va spune adevărul.
Muzica preferată când lucrezi? – Silence.
3 cuvinte care te caracterizează: Freedom, Risk Taker, Mama .
Nu trece nicio zi fără… Kissing my baby girl, even if it must be on a video call.
Countryside sau centrul orașului? – Oraș, cu ieșiri regulate la țară.
Orașul preferat pentru inspirație? – Harare, Zimbabwe.
Credit foto: Tudor Turcu
Redactor:
–
Interviul face parte din ediția print The Woman 2024-2025 – TRUST & TRANSPARENCY. Aceasta poate fi achiziționată de aici.
Catinca Tăbăcaru a fondat galeria de artă cu același nume în anul 2014, la New York, iar trei ani mai târziu a deschis un al doilea punct în Harare, Zimbabwe. Ne mărturisește că odată cu deschiderea galeriei a găsit locul unde simțea că trebuie să fie, descriind-o ca „un mod de a trăi”. Astăzi, Catinca este galerist, creator cultural și fondator de târg, roluri care „îi hrănesc sufletul” și îi aduc împlinire, atât în viața profesională, cât și în cea personală.
Daniela Pălimariu a intrat în contact cu lumea artei încă din liceu și a știut de atunci că nu își dorește alt drum profesional în viață. A continuat cu arta, urmând studii și creând, dar și-a completat, de-a lungul timpului, munca de artist cu partea de organizare. Își susține și astăzi alegerea făcută în liceu, spunându-ne că nu ar putea alege altceva, iubind această „lume complexă, diversă, în care îți folosești aptitudini diferite de la proiect la proiect”.
Catinca și Daniela au pus bazele RAD Art Fair, împreună cu o asociație a galeriilor creată special pentru acest proiect. Fiind unul din primele târguri de artă din România și cel care a strâns cele mai importante galerii, RAD reprezintă un pas foarte important în maturizarea pieței și promovarea acesteia în scena globală de artă.
Am stat de vorbă cu acestea despre tot ce înseamnă RAD: cum a început proiectul, ce greutăți au întâmpinat, cum va arăta ediția din 2024 și ce presupune implicarea lor. Ne-au făcut o radiografie a industriei artistice de la noi din țară și ce este atât de special la aceasta în momentul de față și ne-au vorbit despre cum o astfel de inițiativă contribuie la dezvoltarea sectorului, aducând vizibilitate pentru artiști și educație pentru public.
Catinca, cum ți-ai descrie călătoria profesională de până acum? Ce te-a făcut să te îndrepți spre artă?
A fost o călătorie minunată care m-a făcut să descopăr foarte multe lucruri despre mine, să cunosc oameni incredibili și care m-a dus în părți ale globului în care nu credeam că voi ajunge. Am intrat în lumea artei oficial acum aproape 10 ani, în 2014 când am deschis galeria Catinca Tăbăcaru. În punctul acela, tocmai terminasem o carieră în drept și ieșisem dintr-un proiect foarte important pentru mine, care și în prezent influențează ce fac în programul galeriei, acesta fiind fondarea unei organizații pentru drepturile femeilor care și astăzi își continuă activitatea sub alt leadership.
În acel punct al vieții mele căutam o practică care avea tot ce îmi plăcea și prin deschiderea galeriei am reușit să găsesc locul unde trebuie să fiu. Galeria mi-a deschis noi orizonturi și a adus împreună creativitatea, care fost mereu foarte importantă pentru mine în tot ce am făcut, ideea de a crea lucruri noi, libertatea, relațiile cu oameni diverși și care mă inspiră: artiști, colecțonari, curatori cu spiritul meu antreprenorial și pasiunea pentru business.
Galeria pentru mine este mai mult decât un job, este un mod de a trăi și de a relaționa cu lumea din jur, zilnic mă ocup de crearea unui ecosistem care are în centru arta și artiștii pe care îi reprezentăm. Această libertate vine și cu multă responsabilitate, dar și cu o lipsă constantă de timp. Galeria, târgul de arta, proiectul Doi Joi (un program colaborativ pentru consolidarea și dezvoltarea comunității artistice din București care are loc în a doua zi de joi a fiecărei luni când spațiile expoziționale oferă un program extins de vizionare, alături de evenimente speciale, vernisaje, performance-uri și discuții cu artiștii) înseamnă că programul meu este constant ocupat, iar timpul este o resursă atent manageriată pentru a putea fi cât mai productivă.
Practica artei ca și creator cultural, fondator de târg, galerist este foarte diversă și este plină de inovație și comunitate și toate aceste lucruri îmi hrănesc sufletul și mă fac să mă simt împlinită pe plan profesional, dar și personal.
După o carieră destul de lungă în lumea artei ca și galerist, deschiderea târgului a venit ca un pas natural și ne bucurăm că putem să contribuim prin experiența noastră individuală la un bine colectiv pentru toată scena de artă.
Daniela, cum ți-ai descrie călătoria profesională de până acum? Cum ai ales arta și care a fost momentul în care ai știut că vei face carieră în domeniu?
Inițial, am ales designul industrial, când eram în liceu, apoi am descoperit lumea artei contemporane și în special a artei conceptuale, a artei implicate în prezent, social și politic – aici a avut un rol foarte important Bienala Periferic de la Iași și profesorul meu de la foto-video din Iași, Matei Bejenaru. Când m-am înscris la examenul de admitere la Facultatea de Arte știam că nu are sens să mai depun dosare și la alte facultăți – așa se făcea pe atunci, ca să nu rămâi cumva pe din afară – pentru că dacă nu intram la arte, nu voiam să mă apuc de altceva oricum. După care lucrurile au mers de la sine cumva, sunt în București din 2011, de după terminarea masterului în UK, și în tot acest timp am îmbinat munca artistică – propriile mele lucrări – cu cea organizatorică. Practic, nu m-am putut abține să nu fac și proiecte în care sunt organizator, de la Salon Video (2012-2015) la galeria Sandwich (din 2016), la RAD și Doi Joi, și am avut noroc să întâlnesc oameni cu care am putut face asta, împreună. Această muncă, în afara atelierului, vine în completarea practicii mele artistice, și, bineînțeles, cel mai dificil este uneori să găsesc echilibrul între cele două. Ca organizator, am învățat foarte mult de la artiștii cu care am lucrat, din etica lor de muncă, și asta mă ajută și ca artist, în atelier.
În continuare, știu că nu aș putea alege altceva, domeniul artei fiind în sine o lume complexă, diversă, în care îți folosești aptitudini diferite de la proiect la proiect, sau de la un rol asumat la următorul.
Cum ați decis să puneți bazele RAD Art Fair?
Daniela: Ideea unui târg de artă în România exista în aer, la fel și momentul prielnic în care am început acest demers – scena de artă este în plină expansiune, artiștii și galeriile din România sunt din ce în ce mai vizibili în plan internațional, piața de artă are toate șansele să crească, iar energia generală tinde spre colaborare și sprijin reciproc. Am decis să mergem înainte cu acest proiect alături de galeriile co-organizatoare și partenerii care ne-au susținut de la început, chiar și când au fost dificultăți, pentru că am știut că este exact ceea ce avem nevoie, un boost de care beneficiem cu toții, participanți direct sau nu.
Catinca: Ne-am dat seama că dacă vrem să punem România pe scena globală de artă și să atragem curatorii, colecționari și, în general, lumea de art internațională, trebuie să creăm un context favorabil. Soluția pe care am găsit-o a fost să aducem împreună cei mai buni oameni din industrie, efortul colaborativ fiind ce într-adevăr crește scena de artă și puterea ei.Dacă ne dorim ca lumea să înțeleagă pulsul artei contemporane din România, trebuie să le oferim ocazia să ia parte la ceva mai amplu și mai diversificat, iar RAD fix asta își propune să realizeze.
Care au fost obstacolele întâmpinate în organizarea unei astfel de inițiative? Au existat situații la care nu vă așteptați?
Daniela: Cu siguranță au fost situații dificile, cauzate în primul rând de timpul relativ limitat și de nevoia de a gestiona concomitent mai multe planuri organizatorice într-o echipă restrânsă. Din fericire, toți cei implicați au fost foarte motivați să reușim și au contribuit cu resurse diferite, complementare, astfel că lucrurile au decurs foarte bine în final.
Catinca: Ca pentru orice proiect aflat la început, există dificultatea finanțării. Acesta este un proiect care atunci când l-am început ne-am lovit de foarte multe păreri contrare care ne spuneau ca nu există o piață locală destul de puternică și că investiția nu va fi una rentabilă. Experiența ne-a demonstrat altceva, iar realitatea ne-a arătat că piața este pregătită, evenimentul fiind un succes pentru noi ca organizatori, dar și pentru galeriile care au participat la târg care au avut vânzări foarte bune. Dar totuși, este un proiect aflat la început care are nevoie de susținere și acesta este principalul nostru focus pentru acest an: să avem grijă de partea de sponsorizare ca noi să ne putem face treaba și să o facem bine. Deci cel mai mare challenge în acest moment, putem spune ca este găsirea unor parteneri potriviți care sa fie deschiși să investească în această inițiativă care este gandită pe termen lung pentru consolidarea pieței de artă contemporană din România și creșterea acesteia atât la nivel local, dar și la nivel global.
Care sunt rolurile voastre? Aveți sarcini clar trasate?
Daniela: Momentan lucrăm împreună, foarte apropiat, la strategia pentru anul viitor, la vibe-ul general al târgului. Eu lucrez și la direcția generală a designului grafic, pe care apoi o preiau și o declină colegii noștri, iar Catinca lucrează mai intens la activitățile conexe târgului, dar în general, în acest stadiu, ne sfătuim în legătură cu orice decizie. În mod constant suntem în conversație și cu galeriile co-organizatoare, un grup puternic, cu resurse diferite, ce are și rol de board organizațional, dar și de advising.
Cum ați descrie colaborarea dintre voi? Ce puteți spune, pe baza acesteia, despre colaborare între femei?
Daniela: Noi avem, cu adevărat, o mare șansă prin acest parteneriat pe care îl construim în mod activ, deschis și sincer, din 2020 – aceea de a ne cunoaște reciproc punctele forte și de a le folosi cât mai eficient pentru succesul echipei. Este o relație care se construiește, care este cu intenție și care ne formează, în același timp, și pe noi individual.
Catinca, ce apreciezi cel mai mult la Daniela?
Acest proiect ar fi imposibil fără Daniela. Este un proiect foarte amplu, iar Daniela are o capacitate de a nu se opri, de-a face totul bine și de a continua până la sfârșit, trecând peste orice obstacol, iar asta este un lucru foarte rar întâlnit. În plus, Daniela mă provoacă constant să fiu cea mai bună versiune a mea și împreună avem o relație care ne responsabilizează reciproc în legătură cu imaginea de ansamblu a proiectului și ce înseamnă acest târg pentru industria de artă din România pe termen lung.
Pentru mine este foarte important în viață, să-mi găsesc oameni cu care pot crește, care mă trag înainte și sunt acolo pentru a colabora. Știu că împreună putem facem mult mai multe lucruri și putem să ajutăm la consolidarea pieței de artă și acest sentiment este fenomenal.
Daniela, ce îndrăgești cel mai mult la Catinca?
Catinca are o energie care nu poate trece neobservată, o dorință de a face lucrurile să funcționeze chiar și în situații limită, un mod creativ de a găsi soluții neașteptate, și este un foarte bun comunicator. Catinca a venit cu o abordare nouă în scena din București, datorată și formării sale profesionale, și experienței NY, și odată stabilită aici a identificat foarte bine punctele forte ale scenei de artă – lucruri pe care noi, fiind aici de mult timp, poate le-am trecut cu vederea, le-am luat de-a gata.
Cum v-a ajutat experiența de până acum în lumea artei în punerea bazelor acestui târg? Ce ați folosit din experiențele voastre anterioare, contribuind la materializarea RAD Art Fair?
Daniela: În primul rând, experiența de a (co)manageria o galerie de artă este una care îți dezvoltă foarte multe deprinderi, nu neapărat artistice sau curatoriale, ci practice – de la comunicare cu echipa, social media, gestionarea unui buget complex la viziune și strategie pe termen lung. Amândouă avem această experiență, coordonând galeriile noastre din 2015/2016 și gestionând proiecte internaționale. În plus, ne a ajutat pe toți experiența colaborativă a proiectului VIDEO.RADIO.LIVE din 2021 pe care l-am realizat ca grup format din 6 galerii și prin care am învățat multe despre lucrul în echipă, dinamica de grup, gestionarea resurselor etc.
RAD este un proiect foarte complex care necesită anumite skilluri, de aceea experiența de până acum ne-a ajutat să fim pregătite pentru acest pas. Suntem foarte mândre că am reușit să facem asta, împreună cu asociația de galerii care s-a ocupat de organizare, și ăsta e un lucru care ne copleșește de fiecare dată când ne gândim la el.
Catinca: RAD este dovada că proiectele culturale de o asemenea anvergură se fac doar în colaborare. În spatele oricărui proiect la o scara așa mare se află un grup de oameni care doresc să depună un efort imens și o muncă incredibilă pentru a realiza ceva ce începe doar cu o idee și noi am avut norocul să găsim acei oameni și să îi aducem împreună. Pentru noi acest lucru este cel mai important, să colaborăm, să lucrăm împreună pentru un scop mai mare decât noi, iar fără acest lucru orice inițiativă se pierde imediat. Totul se poate opri din lipsa de colaborare, iar atunci potențialul fiecărui membru de a putea comunica deschis și a discuta orice subiect este cel mai important aspect.
Cum ați descrie piața de artă de la noi din țară? Unde mai avem de lucrat și unde lucrurile pare că merg bine?
Catinca: Piața de artă din România este efervescentă și foarte exciting. Galeria CT a luat naștere și a funcționat o perioada foarte lungă de timp în NY, iar noi personal am lucrat pe foarte multe piețe de artă de la cea din NY, la Miami, Harare, la târgurile din Europa, mai nou la cele din Asia, deci avem experiență practică în multe locuri, dar nicăieri nu este la fel de fresh și plin de viață ca aici.Motivul este punctul în care suntem, România este singulară în lume, este fix în momentul de început în care valul de abia a luat naștere și o ia în sus și o sa fie un val imens. Se simte din tot ce facem, să fii parte din faza asta ințială și nu doar să faci parte, ci să ajuți la crearea unei industrii, it’s the best.
Fiind antreprenoare, pe lângă partea boemă a artei, este nevoie de multe alte calități. Care sunt cele mai grele aspecte în a fi un antreprenor creativ?
Daniela: Credem că una din cele mai mari provocări este să găsești echilibrul, pentru că munca noastră nu are un program fix, și se infiltrează în toate aspectele (și momentele) vieții. Amândouă avem copii mici – Catinca pe Esmé (1.5 ani) și Daniela pe Adam (4.5 ani) – care sunt cei mai buni copii din lume și pe care îi luăm cu noi de multe ori, la instalare de expoziții în galerie (Catinca e chiar acum cu Esmé și alte două curatoare, fiecare cu un copil mic, la NY unde instalează o expoziție, iar copiii își găsesc locul și jocurile împreună, alături de ele).
Dar acest lucru are nevoie de un echilibru totuși, viața de familie are nevoie și de un timp separat – și asta depinde de noi, de ce alegem să lăsăm pe data viitoare, pentru că specificul domeniului nostru, mai ales în România, este că tot timpul ar mai fi ceva de făcut, de perfecționat. În orice moment putem duce lucrurile și mai departe, și mai sus, și totuși trebuie să știm când să luăm pauze, pentru sănătatea noastră, dar și a scenei – nu ne permitem un burnout chiar acum.
Într-un mediu artistic, aspectele financiare pot fi extrem de volatile și greu de anticipat. În special pentru o inițiativă nouă, finanțarea este un aspect mai dificil deoarece trebuie găsiți partenerii potriviți care să vadă potențialul viitor și viziunea pe termen lung.
De asemenea, educarea publicului este un aspect la care încă avem de lucrat. Publicul nu a avut acces până acum la o deschidere mare către artă, iar acest lucru se resimte pe piața locală foarte puternic. Astfel, ne revine și nouă celor care lucrăm în domeniul cultural această responsabilitate de a educa publicul și de a forma un simț estetic și un apetit pentru frumos.
Iar într-o industrie atât de personală, construirea și menținerea relațiilor este o muncă constantă: de la relația cu publicul care ne și susține, dar și noi la rândul nostru le aducem un plus valoare, la cea cu artiștii, colecționarii, presa. Eco-sistemul artei este unul viu care se bazează pe conexiuni și relații inter-umane, lucru care este foarte frumos, dar uneori poate fi și greu.
Aceste aspecte reprezintă doar o parte din provocările pe care le întâmpinăm ca antreprenori creativ în lumea artei. Pentru noi este foarte important să rămânem flexibile și deschise la schimbare și să ne bazăm pe colaborare și comunicare.
Cum a fost prima ediție a RAD Art Fair? Ce va determinat să scrieți mai departe povestea târgului și să continuați cu ediția de anul următor?
Daniela: RAD 2023 a fost un succes desăvârșit, pe toate planurile – de la prezența publicului care a fost foarte numeros și alături de noi până în ultima zi (chiar am prelungit programul duminică, pentru că încă erau oameni la coada de bilete), la vânzările realizate de galeriile participante (18 din 20 au raportat cel puțin o vânzare în timpul târgului, și altele în perioada ce a urmat). În ceea ce privește lucrurile pe care le puteam noi controla știam că acestea vor ieși foarte bine – în schimb feedback-ul din partea presei, a profesioniștilor din domeniu și a publicului general ne-a depășit așteptările.
În aceste condiții, ar fi culmea să nu continuăm! Nu că s-ar fi pus vreodată problema – practic, orice decizie pe care am luat-o pentru RAD 2023 a inclus și planurile pentru dezvoltarea ulterioară, pentru că altfel nu ar fi avut sens.
Cum ajută inițiativele precum RAD Art Fair scena artei de la noi din țară? Dar dacă vorbim de artiști, cum îi ajută în mod concret? Dar în ceea ce privește publicul?
Catinca: Pentru artiști cea mai importantă este vizibilitatea. Creația este o voce, iar să fii auzit și să fii chiar ascultat este cel mai bun feedback, iar târgul face asta într-un mod exponențial mai mult decât instituții individuale, deoarece este un cumul de factori care au loc în același timp. Așa că artiștii, în cele 4 zile de târg, sunt văzuți și ascultați de un public numeros și divers, de profesioniștii din industrie și de cele mai bune galerii. Un artist care este expus la RAD are garanția că va fi văzut de toți cei care activează pe piața de artă și de iubitorii de frumos, iar de la a doua ediție vizibilitatea va crește și mai mult către cei din afară. Gradul de vizibilitatea este ceva ce nu se poate compara cu alte proiecte. În plus, târgul are și meritul indirect de a clarifica puțin rolurile fiecărui actor de pe scena de artă, rolurile fiecăruia, relația de încredere care ar trebui să existe între galerie și artist și principiile de colaborare între toți cei care participă. Practic, devine mult mai clar și rolul galeriei în dezvoltarea carierei artistului, lucru care, în România, încă nu este foarte clar perceput la scară largă.
Pentru public asta este cea mai mare șansă să înțeleagă pulsul pieței de artă contemporană din România. Unde altundeva poți vedea peste 20 de galerii cu peste 200 de artiști prezenți? Trebuie să ne gândim că dacă o galerie aduce anumiți artiști la principalul târg al României este cu un motiv, există o energie în jurul lor, fac ceva foarte bun și special, iar publicul are o șansă de a descoperi acest talent unic.
Noi încercăm să ajungem la un public cât mai divers, atat la cei care deja sunt în această lume și sunt pasionați, dar și la cei care pănă acum nu au avut ocazia să descopere această lume. Ce putem promite este siguranța de a vedea ceva de calitate înaltă, cu relevanță în momentul de azi, datorită selecționării celor mai bune galerii. Așa publicul și descoperă mai multe despre această industrie fascinantă, dar își și formează ochiul, un lucru foarte important pentru oricine.
La ce să ne așteptăm la ediția din 2024? Ne puteți oferi câteva detalii? Ce păstrați de la ediția anterioară și ce elemente de noutate vor exista?
Daniela: RAD 2024 va avea aceeași atmosferă vibrantă, dată atât de locație, cât și de programul evenimentelor – discuții, vizite, ateliere. Vor participa în primul rând galerii din România, cu unele prezențe noi, calitatea propunerilor și programelor acestora fiind prima prioritate.
În plus, ne bucurăm să anunțăm secțiunea specială RAD DESIGN, coordonată în colaborare cu Adela Maria Marius (Epretext) – dar și alte elemente noi pe care le veți descoperi chiar atunci! Galeriile co-organizatoare ale ediției 2024, sunt, pe lângă Catinca Tăbăcaru și Sandwich: Cazul 101, Jecza, Galeria Posibila, Plan B, /SAC, Sector 1 și Suprainfinit.
