Raisa Giulia Ludoșan salvează animale de 9 ani pe cont propriu și de 5 ani de zile prin intermediul asociației fondată chiar de ea, RayAnimalRescue.
Având un salon de grooming pentru animale, Raisa reușește să își împartă timpul între a gestiona atât o afacere, cât și o asociație pentru protecția animalelor.
Motivația ei este reprezentată de iubirea față de animale, iar unul dintre cele mai importante scopuri ale acesteia este acela de a oferi animalelor cu care intră în contact un trai mai bun, de a se dezvolta și de a reuși să salveze cât mai multi căței.
Consideră că o adopție reușită este o împlinire pentru ea și susține adopția animalelor în defavoarea achiziționării lor, dat fiind numărul mare de câini din adăposturile de animale și de pe străzi.
Povestește-ne, te rog, despre iubirea ta pentru animale și cum a început totul?
Cred că totul a început cu mult timp înainte să realizez că toate astea vor avea vreo însemnătate. De mică hrăneam tot ce prindeam abandonat. Aveam căței salvați în față/spatele și vis-a-vis de blocul în care locuiam. La 22 de ani am realizat că munca pentru care învățasem în facultate (tehnică dentară) nu mă definește și că trebuie să lucrez mai întâi pentru suflet și mai apoi pentru bani. Am avut noroc să le-mbin pe ambele cu succes.
Cum te descurci cu numărul mare de animale abandonate din zonă?
Mă descurc și nu mă descurc. Ar fi minunat să pot ajuta pe toata lumea, însă luăm poate 5% din cazurile pentru care ni se cere ajutorul. Alegem ce este mai grav și mai urgent și în rest încercăm să ajutăm cum putem: financiar, fizic, emoțional. Sunt oameni disperați care mă sună și, uneori efectiv nu am nici eu soluții, dar o vorba bună si o încurajare ajută intotdeauna.
Pe scurt, nu mă descurc întotdeauna, însă când văd oameni implicați care vor să schimbe o viață, încerc să fac tot ce-mi stă în putință să-i ajut să ajute și ei mai departe animalele.
A existat vreun moment în care te-ai gândit să renunți datorită lipsei de fonduri sau a altor greutăți?
Au existat cel putin zece astfel de momente și încă mai există uneori. Dar e un semn pentru mine că trebuie să mă depărtez și să iau o pauza pentru ca mai apoi să revin cu forțe proaspete. La aproape 5 ani de la înfiintarea asociației am reușit să fim o mână de oameni faini care mă ajută când simt că “pică cerul”. Voluntarii și oamenii implicați mă fac să nu renunț. Puțini, dar buni.
Cât de mult timp, bani și energie investești în această fundație?
Timp, sincer, 90%. Aș vrea să zic că business-ul consumă 90% și asociația 10%, dar e invers. Bani și energie la fel. Fiecare lună e diferită, fiecare caz abordat altfel, alte costuri, nimic nu e constant.
Nu vreau să dau sume pentru ca unii ar zice ca exagerez, însă o asociație pentru protecția animalelor consumă mulți bani. Veterinari, sterilizări, tratamente, mâncare, operații, adopții și ore întregi de explicat ce inseamna un câine, în timp ce ești în drum spre un alt caz.
Câteodata biberoane, câte 4 saptamani de dormit în reprize, mai o eutanasie care-ți rupe inima, mai un om care-ți recunoaște-n față că a aruncat un pui, un mix de de toate. Da, multă energie, bani și timp. Dar merită, la final.
Știu că deții și un salon pentru animale. Cum ai reușit să gestionezi construirea unei astfel de afaceri?
Afacerea am preluat-o după ce am predat peste 2 ani în cadrul primei școli acreditate de toaletaj canin din România. Acum am aproape 8 ani de predat și încă imi place. Oamenii vin de peste tot din țară și chiar din afara să facă la noi cursul de grooming. Iar in rest, funcționăm ca un salon. Am câteva fete care sunt mâna mea dreaptă în ceea ce privește toaletajul și salonul.
E fain și e locul meu de suflet pentru că l-am făcut așa cum mi l-am dorit: un loc care să-ți dea impresia că ești la un salon de lux unde câinii sunt pe locul întâi.
De unde a venit curajul și motivația de a deschide atât o afacere, cât și o fundație caritabilă?
Totul a venit treptat. Salvam căței și predam la scoala. În timp am știut că nu voi putea ține pe vecie cazurile salvate pe spatele bussines-ului așa că mi-am luat inima-n dinți și am făcut o asociație pentru a beneficia de prețuri reduse și pentru a putea strânge bani pentru cei care au nevoie de tratamente/ sterilizări/ mâncare. Animalele și dorința lor de a trăi și iubi mi-au dat putere și motivație.
Care consideri că este cea mai mare împlinire pe care ai avut-o de când lucrezi cu animalele?
Cred că fiecare adopție reușită e o împlinire pentru mine, insă faptul că am putut să strang bani pentru o căsuță la țară este un vis împlinit pentru mine. De asemenea, să vad cum unii adulți/ copii/ adolescenti se implică și dau un exemplu după ce văd munca mea, probabil asta este cea mai mare împlinire. Să văd că mesajul transmis schimbă vieți.
De ce ce consideri că este mai bine să adopți animale, nu să cumperi?
Pot justifica faptul că fiecare viață contează, iar la noi se eutanasiaza zeci de mii de câini lunar pentru că nu au o șansă la viață și la o adopție fericită, în timp ce majoritatea cumpară bichoni din vitrine. Adopția salvează vieți! La fel și sterilizarea!
Credit foto: @ Laura Balc, Marina Boboc, Arhivă personală
–
Materialul face parte din campania Vocea mea pentru mai bine
Anul acesta, în luna decembrie secțiunea Lideri include poveștile acestor femei pe care noi le numim ambasadori de bine, cauzele în care cred, provocările și probleme pe care le întâlnesc, dar și modul în care reușesc să meargă mai departe și să aducă o rază de speranța și zâmbetul pe buze a celor în nevoi.
–
Denisa Scafes s-a născut în orașul Petroșani și locuiește în Cluj-Napoca. Este studentă în anul 3 la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării unde își cultivă pasiunea pentru Comunicare și PR.
Iubitoare de cuvinte și de comunicare, pasiunile ei se extind și în alte domenii, cum ar fi psihologia, arta și nutriția. Îi place să citească și își găsește refugiul printre pagini și cești de ceai fierbinte.