Tag: copii

Ce mai facem cu cei mici în izolare? Ne răspund 6 femei din 5 țări

Nu sunt Mamă, însă am 13 ani pe care i-am petrecut între copii. Și ceea ce simt este că, chiar și atunci când consideri că ai suficientă experiență și crezi că ai dobândit toate competențele necesare, vin noile generații sclipitoare de copii care îți dau o palmă de realitate și îți arată că tot ce ai învățat din cărți și la cursurile de formare nu se mai aplică, iar tot ce îți rămâne de făcut este să .. Te adaptezi!

Când eram la grădiniță,

Un lucru pe care îl simțeam diferit la cei mici se întâmpla în zilele în care, din diferite motive nu puteam să ieșim în curte: se enervau mai repede, deveneau extrem de energici și își pierdeau răbdarea foarte ușor.

Diana Arieșan - The Woman Magazine

Și acum mă refer la un grup de minim 25 de copii, cu personalități diferite, cu nevoi diferite, obișnuiți cu rutine diferite. Chiar dacă nu sunt copiii mei, nu e nimic mai frustrant decât să îi văd triști și de fiecare dată mă gândeam:

„Acesta este copilul cuiva!”

„Copilul acesta este ce are mai de preț o familie!”, 

„Cineva a trecut prin greutăți pentru acest copil!”

Iar eu, ca dascăl, am responsabilitatea în primul rând umană să continui să îi fiu alături, fiecăruia în parte, atunci când părintele său nu este lângă el.

În aceste săptămâni, nu pot să nu mă gândesc la ce simt părinții lor, în contextul restricțiilor actuale: cum aș putea să-i ajut, cum aș putea să contribui, ce metode folosite la grădiniță aș putea să adaptez și ce materiale să le propun – poate în niște articole  viitoare – independent de activitatea didactică zilnică, pentru a trece mai ușor peste această perioadă. 

Dragi Mame,

Nu sunteți singure în asta! Părinți din toată lumea empatizează cu voi și se străduiesc zilnic să ofere copiilor tot sprijinul, valorificând timpul petrecut cu familia cât mai constructiv, dar și relaxant.

Grupa Piticot - The Woman Magazine

În continuare, vă propun să vizităm împreună, chiar dacă deocamdată doar virtual, 6 familii din 5 țări care vă împărtășesc experiența lor din săptămânile de izolare:

6 Mame pe care le admir și care m-au inspirat, în toată această perioadă

 

ROMÂNIA

ANCA SIMTEA locuiește în Petrești, Județul Alba, deține un magazin cu articole pentru copii și este, în primul rând, Mamă. Anca și Mircea au 3 copii, doi băieți și o fată: David, Răzvan și Mara:

„Noi suntem în izolare din ziua în care s-au închis școlile. Cum eu sunt în concediu de creștere a copilului, cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam acasă cu cei 3 copii, deci schimbarea nu a fost foarte mare pentru mine. 

Provocarea majoră a fost aceea de a improviza activități pentru copii cu ce se găsește în casă, la orice oră

dav

Dacă până acum orice activitate era precedată de o sesiune de cumpărături la magazinele de papetărie și raioanele cu materiale pentru crafturi, în perioada asta am învățat să improvizăm mult mai mult. Adică deschidem ușile de la mobila de  bucătărie și ne gândim ce putem încropi cu ce găsim acolo. 

Așa am ajuns la construcții cu bețe pentru frigărui, sistem pentru dezvoltarea motricității fine cu paste, schelet din paie de plastic sau vulcani din spumă cu detergent de vase

Anca Simtea - The Woman Magazine*

Oricât de solicitantă e perioada asta, care mi-a insuflat și mai mult respect pentru doamnele educatoare și învățătoare, de două lucruri nu mă pot plânge, deși am văzut că acesta e trendul în vremurile astea: de plictiseală și de dorul de a ieși prin localurile acum închise. 

De plictisit, cu 3 copii în casă, efectiv nu aș avea cum!

Iar de ieșit în oraș nu are cum să îmi fie dor, pentru că nu aveam timp și energie, pentru acest lucru, nici înainte de Covid 19. ”

***

CAMELIA TEREC locuiește în Cluj-Napoca și este economist la PM Technic Elements, dar și antreprenor și videograf, deținând brandul Trust Media și Artify Media. Camelia este Mamă de băieți: Răzvan și Tudor:

Camelia Terec - The Woman Magazine 1

„Suntem în izolare de 27 februarie, de când l-am operat pe Răzvan, băiatul cel mare. Nu am conștientizat faptul că vom sta în casă, deși am auzit la știri că există un virus. Practic am stat în izolare 100% din 12 martie, de când s-a întors soțul meu de la București.

Și acum ce facem toată ziua cu copiii? Cum vom reuși să ne împărțim între băieți și munca de birou de acasă? 

Practic, am devenit mămică 24/7

Această perioadă a trecut atât de frumos, încât nici nu mi-am dat seama, dar trebuie să recunosc că am zile când abia aștept să vină ora de culcare de seara, oricât de mult mi-ar plăcea să-mi petrec timpul cu ei. 

Dimineața sunt alintată și răsfață de către Sergiu, soțul meu, pentru că el este cel care se trezește la 7:30, odată cu băieții, și se joacă în liniște în living, doar ca să <<mai doarmă și mami puțin>>. După ce mă trezesc, fac micul dejun, timp în care băieții fac sport cu tati. 

Camelia Terec - The Woman Magazine 3

Am ajuns să ne descoperim mult mai mult, această perioadă ne-a făcut mult mai responsabili cu timpul petrecut cu copii, pentru ca acesta să devină unul plăcut distractiv, dar să și apreciem perioada când Răzvi mergea la grădiniță. Wow, ce vremuri frumoase!

Așa că, dacă nu este grădiniță, am făcut noi acasă! 

Aici am avut mult noroc și cu educatoarele, care ne puneau pe grup tot ce era necesar să facem într-o zi cu copilul, ajungând la 6 ore/zi adunate, de program de muncă și învățare.

Camelia Terec - The Woman Magazine 2

Activitățile preferate ale celor mici sunt bineînțeles zbierăturile, țipetele, alergatul, săritul în pat, dar și micile bătăi ca între frați.

În general, cam toate activitățile celor mici în această perioadă sunt dependende de noi. Avem zile când suntem implicați 100%, dar și zile când ne simțim epuizați, iar atunci parcă nici inspirație nu mai avem. Tot ce contează este să facem cât mai multe momente pline de distracție și fericire împreună, dar să nu forțăm ziua.

Camelia Terec - The Woman Magazine 4

Pentru luna următoare, sincer, nu m-am gândit concret la ceva anume. Știu sigur că vom continua cu activități noi și cu implicarea băiatului cel mare în a mă ajută la gătit, iar cel mic, fiind fascinat de punerea hainelor la spălat și scoaterea vaselor curate din mașina de spălat, va fi și el un adevărat ajutor în bucătărie.

Și le vom face o surpriză și vom monta un hamac în living! Dar asta cred că e mai mult pentru noi, părinții, însă sună mai bine când spui că este <<pentru copii>>.”

***

GERMANIA

DIANA MIRWALD este medic stomatolog și locuiește în Dortmund. Este Mama lui Teo și a Annei: „De la sfârșitul lunii martie ne străduim să îmblânzim haosul.

Practic, fiecare membru al familiei a fost scos din rutina lui!

Diana Mirwald - The Woman*

Dar, pentru asta, am reușit să petrecem mai mult timp împreună, având diferite activități:

De la tuns iarba până la tuns părul copiilor, de la grădinărit până la picat de oboseală pe canapea.

Iar cine avea noroc poate reușea să vadă filmul până la final. În fiecare zi am făcut cu Teo lecții, în timp ce Anna făcea alături un puzzle sau lego. Avem norocul că avem grădină și că în vecini mai sunt 3 copii.

Diana Mirwald - The Woman Magazine*

Așa că am redescoperit jocurile clasice ale copilăriei: de-a prinselea, de-a ascunselea sau șotronul.

Back to basics! 

Și cireașa de pe tort: Anna a învățat să meargă pe bicicletă. Din luna mai, este necesar să ne întoarcem la serviciu, iar copiii vor merge la grădiniță, respectiv școală, însă totul se va desfășura pe baza unui program de urgență, disponibil persoanelor cu meserii relevante pentru sistem.”

Diana Mirwald - The Woman Magazine**

***

EMIRATELE ARABE UNITE

OANA TITICĂ locuiește în Abu Dhabi și deține din anul 2012 Centrul Educațional „Baby Sensory UAE”, unde bebelușii (de la 0 la 13 luni), dar și copiii mai mici sau mai mari (de la 1 la 6 ani) au parte de programe educative, recunoscute și premiate la nivel internațional. Este Mama Emmei, a lui Lennard a Venessei:

„Suntem în izolare de 5 săptămâni și tocmai am încheiat 3 săptămâni de carantină foarte strictă, în care doar în membru al familiei a avut voie să iasă o dată la trei zile la cumpărături, în baza unui permis pe telefon, prin intermediul unei aplicații create de guvernul UAE.

Oana Titică - The Woman Magazine

Homeschooling-ul a preluat o mare parte din zi și chiar sunt foarte mulțumită de modul în care școală a organizat sesiunile de învățământ online.

În afară de fetiță noastră de 6 ani, ceilalți doi copii sunt în proporție de 90% independenți

Fetița de 6 ani este asistată de tătic, în timp ce eu muncesc pentru firma mea, pentru a reorienta activitatea. Valentin, soțul meu, rezistă foarte bine și nu ar vrea să fie în niciun alt loc, decât cu copiii.

Oana Titică - The Woman Magazine 1

El a lucrat până la începutul anului în consultanță și, cum a fost mai mult plecat de acasă, a dus dorul familiei, iar acum se răsfață în fiecare zi cu îmbrățișări și joacă cu copiii. 

Tati lucrează acum pe poziția de profesor full time și e principalul responsabil cu gătitul. În ce privește activitatea școlară, implicarea mea este redusă. Am ca responsabilități proiectul săptămânal cu Vanessa, matematică/muzică cu Emma și matematică/muzică cu Lennard – plus preluarea plângerilor din partea profesorului sau a elevilor și pregătirea snacks-urilor.

Schimbarea majoră? Activitățile prin intermediul ecranului au o pondere foarte mare!

The Woman - Oana Titică

Homeschooling, înregistrare video și fotografiere a temelor, dezvoltare muzicală, workout, activitatea companiei mele și până și serbarea zilei de naștere a Emmei au fost și sunt intermediate prin diverse activități online și aplicații. 

Una dintre rutinele zilnice este workout-ul cu întreagă familie, timp de 30 minute. Seară, la 18:30

O altă activitate destul de îndrăgită și frecventă, este jocul Just Dance, precum și Remi, Catan și Tokaido. Petrecem încă mult timp în grădina (pe trambulină, fotbal, splash pool, iar copiii au petrecut câteva nopți de camping în grădină), deși acum numai pe timpul serii putem ieși, deoarece în timpul zilei este mult prea cald.

Oana Titică - The Woman Magazine 2

Copiii au descoperit și o aplicație cu care învață melodii noi cu instrumentele lor muzicale. Facem curat împreună, gătim și servim în fiecare zi prânzul, cu toată familia.”

***

JAPONIA

MIHAELA PÂRĂU locuiește în Shibuya, Tokyo și mai multe despre ea puteți afla de aici. Este Mama lui Mei, dar și viitoare mămică: 

„Suntem în <<izolare>> de 3 săptămâni aproximativ, doar că aici nu e atât de strict. Ieșim cu bicicletele, mai mergem și în parc dacă nu sunt copii, încă mai avem puțină libertate de mișcare. Mei nu mai merge la grădiniță, așa că facem acasă tot felul de activități, ca să compensăm. 

The Woman Magazine - Mihaela Parau

Pentru noi nu s-au schimbat foarte multe, atât doar că petrecem mai mult timp împreună, acasă. Facem în fiecare zi cam ce am fi făcut în weekend-uri, în mod normal.

Când nu știu ce să mai facem, caut pe Pinterest și, de obicei, găsesc ceva idei care să mă inspire 

De obicei gătim micul dejun împreună, apoi facem niște yoga (recomand canalul de Youtube Cosmic Kids), apoi avem program liber, ne jucăm mult tot felul de jocuri. Noi suntem mari jucători de boardgames, așa că și ea are o mulțime.

Mihaela Parau - The Woman Magazine 5

Citim cărți sau își exersează cititul, pentru că Mei învață în limba engleză, așa că încercăm să repetăm zilnic. De exemplu, acum învață despre Oceane. Este pasionată de animale și, uneori, ne mai uităm împreună la documentare. 

După prânz avem tot felul de activități. Ieri, de exemplu, am grădinărit, în altă zi am ieșit cu bicicletele, altădată am reorganizat camera ei sau am construit o <<metropolă>> din Lego. Mai meșterim colaje sau facem băi luuungi, bineînțeles, cu toți bebelușii ei. Așa ne mai relaxăm.

Încercăm să vorbim mai des cu bunicii și familia

Mihaela Parau - The Woman Magazine*

Sau ne uităm la desene animate. Încercăm zilnic să ne umplem timpul care, altădată, l-am fi petrecut la grădiniță sau în parc. Pictăm, desenăm, facem colaje, facem accesorii, construim cu lego, experimentăm în bucătărie, mai ales pentru că ne place mult să gătim.

George nu merge la sală, așa că Mei a devenit greutatea, pe care o ridică zilnic!”

***

FRANȚA

ROMANE BOUDET locuiește în Miramas-Le-Vieux, Provence-Alpes-Cote D’Azur și manageriază propriul salon de coafură. Este Mama lui Aurore, dar și proaspăta Mămică a lui Elio.

Romane Boudet:Franța - The Woman Magazine*

„Aici, în Franța, suntem izolați din 17 martie, iar Mircea a încetat să mai lucreze o săptămână mai târziu. De curând, am devenit propriul meu șef, administrând salonul de coafură, în timp ce am grijă de Aurore (2 ani) și Elio (3 luni), cu normă întreagă, ceea ce îmi consumă mult din energie.

Pentru că Mircea este acasă, ne facem timp să trăim cu adevărat, să facem ceea ce ne place, cum ar fi să petrecem timp pe smartphone, să vizionăm filme sau doar să ne jucăm cu copiii noștri. Norocul nostru este că trăim foarte aproape de familia mea, cu care împărțim casa bunicilor, mama și fratele meu fiind la doi pași de noi. Astfel, Aurore se poate bucura de toată familia, în fiecare zi.

Acesta este ritmul zilelor noastre…

Romane Boudet - The Woman Magazine*

Activitățile lui Aurore sunt adesea improvizate, deoarece îl port mai mereu pe fratele ei mai mic în brațe 

Iată o listă cu ceea ce îi place să facă, aproape în fiecare zi:

– se dă în leagăn, mai ales pentru că avem norocul să avem o grădină mare, în care se poate da în balansoar, pe tobogan sau cu bicicleta;

– desenează și face colaje;

– se vede cu bunicile ei;

– urmărește videoclipuri muzicale;

– poartă pantofi cu toc și dansează.

Romane Boudet:Franța - The Woman Magazine

Aurore adoră să petreacă timp afară și îi place tot mai mult să se joace singură. Când se plictisește, îi citesc povești, desenăm împreună și uneori modelăm aluat de sare. Și, pentru că avem parte de zile călduroase de primăvară, îi vom umple cu apă o piscină mică, care sunt convinsă că o va ține ocupată zeci de minute.

Întreaga familie este mai relaxată 

Este mult mai ușor să te ocupi de cei 2 copii mici, cu tatăl lor alături, în fiecare zi. Deci nu-mi doresc ca Mircea să revină la serviciu prea curând, pentru că apreciem enorm timpul petrecut împreună.”

By Diana Arieșan, editor The Woman Magazine

Surse foto: Trust Media, Inoan Paul, arhive personale – Anca Simtea, Diana Mirwald, Oana Titică, Mihaela Pârău, Romane Boudet

De ce grădinița Montessori Hand in Hand?

Grădinițele Montessori promovează o învățare practică, plină de bucurie, bazată pe ritmul interior al copilului și pe colaborare. Copiii își urmează propriile interese și direcțiile dictate de pasiunile lor, fiind interesați în mod nativ să afle despre lumea din jurul lor.

Montessori_înscrieri

 

Prin asigurarea unui mediu care sprijină dezvoltarea naturală, educația Montessori le permite copiilor să își dezvolte capacitățile fundamentale de care au nevoie pentru a deveni adulți fericiți și împliniți, care aduc contribuții societății: disciplină, responsabilitate, independență, inițiativă.

Montessori - HIH4

 

De ce grădinița Montessori Hand in Hand?

Pe lângă principiile fundamentale ale pedagogiei Montessori în care credem cu tărie, noi, cei de la grădinița Hand in Hand avem ca scop principal dezvoltarea copilului și bunăstarea sa și a familiei sale. Credem în oameni și ne dorim să construim o comunitate unită, bazată pe respect reciproc și pe prietenie! Libertatea lor vine din noi și din libertatea pe care le-o oferim, de mici.

 

Kindermusik

 

Oferta noastră include:

Opționale de muzică Kindermusik – ateliere de muzică ținute de Ateneul Copiilor, singurul studio acreditat Kinermusik din Transilvania. Există mai multe programe de dezvoltare prin intermediul muzicii, în funcție de vârsta copiilor, cum ar fi atelierul Wiggle and Grow, recomandat pentru vârsta de 2-3 ani, în cadrul cărora copiii vor explora instrumentele muzicale și își vor descoperi talentul și vocea sau atelierul Laugh and Learn, recomandat copiilor între 3 și 4 ani, care reprezintă o împletire de activități muzicale, dans și limba engleză.

Limbi străine (engleză și germană) predate în mod distractiv și atractiv de profesori competenți – Maria Montessori susținea că între vârsta de 2 și 3 ani se pot însuși toate modulațiile care caracterizează un limbaj, copiii învățând mult mai repede limbile străine

Ateliere tematice pentru dezvoltarea dexterităților practice.

Ateliere Montessori recreative: pictură, modelări plastice

Evenimente anuale de parenting cu invitați speciali și ateliere Montessori pentru părinți cu tematici diferite ce surprind anumite activități pe care le poți desfășura acasă împreună cu un copil de 1-2 ani.

Montessori Summer Camp – o săptămână de vară dedicată părinților și copiilor! Copiii se vor distra în cadrul atelierelor recreative tematice, în timp ce părinții vor afla mai multe despre activitățile Montessori pe care le pot realiza împreună cu cei mici.

Mai multe despre grădinița Montessori puteți afla direct de pe site-ul nostru sau de pe pagina de Facebook! Înscrierile pentru grupa de 3 ani (vârsta minimă este de 2 ani și 3 luni) pentru anul școlar 2018-2019 sunt deschise până în data de 20 august 2018! Abia așteptăm să ne cunoaștem!

Montessori_HIH1

 

Sursa foto: Grădinița Montessori Hand in Hand

Mamă și femeie de succes? Răspunsul – muncă de echipă în familie!

Viața de femeie activă este și așa suficient de antrenantă și de solicitantă. Însă, când rolul este dublat de acela de mamă, curățenia devine nu doar mai importantă ca până atunci, ci și mult mai dificil de făcut și de menținut.

Îndrăznim să spunem că toate mămicile sunt, prin definiție, ocupate și tuturor le-ar prinde bine măcar niște idei de curățenie rapidă, sau de ce nu, un serviciu de curățenie specializat?

Pe www.getsetclean.ro poți rezerva rapid un agent de curățenie, începând cu 33 lei/ora.

Când a doua variantă nu este o opțiune, iată ce poți încerca pentru a-ti face viața mai ușoară și a salva mai mult timp pentru momente plăcute în familie:

1. Planifică-ți curățenia pe zone

Fiecare zonă, la rândul ei, poate fi împărțită în task-uri mai mici. Astfel, vei avea o imagine mai clară asupra modului în care progresează curățenia, vei putea îndeplini mai multe task-uri scurte în unele zile și mai puține task-uri mai solicitante în altele. Dar, una peste alta, cel mai mare avantaj va fi că vei putea să monitorizezi exact evoluția curățeniei și că nu vei mai fi atât de stresată.

Când nu îți propui să faci lună toată bucătăria într-o seară, de exemplu, ci doar să faci ordine în debara, vei fi mult mai relaxată la sfârșitul zilei, când task-urile alese realist au și fost îndeplinite.

articol_idei_de_curatenie

2. Alocă timp special pentru punerea lucrurilor la locul lor

De foarte multe ori senzația de mizerie este dată, de fapt, de dezordine. Când folosim prea multe lucruri și nu le mai punem la locul lor, orice cameră poate părea prea încărcată. Simpla imagine a mormanului de haine, de jucării, de hârtii sau de vase poate fi intimidantă.

Ai fi surprinsă să descoperi cât de multe poți face în doar 10 minute, cu un pic de organizare. Pornește cronometrul, dacă este cazul, și începe să aduni lucrurile. Într-o primă instanță, este suficient și dacă pui toate hârtiile într-o cutie specială sau toate jucăriile copiilor de prin casă într-o singură cameră. După aceea te vei putea concentra și pe sortarea și ordonarea lucrurilor care deja sunt la locul lor, dar, până atunci, triajul ajută foarte mult.

articolgsc2

3. Lucrați în echipă

10 minute de efort din partea unui membru al familiei sunt întotdeauna binevenite, dar cum ar fi ca toți membrii familiei să se implice? Cu cât familia este mai numeroasă, cu atât implicarea tuturor membrilor va avea rezultate mai evidente.

Iar faptul că îi încurajezi să facă ce pot, fiecare într-o singură cameră, pentru doar 10 minute, va face sarcina mai puțin complicată și ar trebui să îți aducă mai puțină rezistență. În felul acesta, fiecare face curățenie 10 minute dar căminul beneficiază, per total, de o ședință de curățenie de 20, 30, 40 sau chiar mai multe minute, în funcție de câte persoane participă!

cleaner

4. Nu ezita să îi implici și pe cei mici

Adesea, cei mici se bucură când participă la activități în familie, de orice natură. Iar dacă îți folosești și imaginația, să faceți totul mai antrenant și mai distractiv, succesul va fi garantat!

Surse foto: Get set Clean

Ce revoluționează în ultimii ani viața personală a femeilor?

Cel mai mare beneficiu al cupei menstruale este că îți poți desfășura în mod normal orice activitate pe care o ai programată în perioada respectivă, fără griji, cunoscându-te mai bine și înțelegând cum funcționează trupul tău. Cred că este vorba de un confort sporit pe care îl resimt femeile, o ușurare că au scăpat de unele griji și de aceea spun că se simt mai bine. În ceea ce privește atitudinea, este clar o modificare!

Anca Ciorac este fondatoarea CupeMenstruale.ro. Din 2013, acest business a revoluționat viața femeilor în căutarea unei soluții moderne de gestionare a menstruației, care să se adapteze mai bine nevoilor actuale de a fi mereu în mișcare, de a face tot timpul lucruri noi și de a-și asuma responsabilități din mai multe sfere ale vieții.

Cum ți-a venit ideea de a lansa un magazin online dedicat cupelor menstruale și ce anume te-a motivat să pornești pe un astfel de drum nebătătorit de altcineva până acum?

Am aflat de cupa menstruală în 2008 de la o prietenă din UK și tot de la ea mi-am procurat prima mea cupă menstruală. Eram super încântată de descoperirea mea dar credeam că numai eu aș avea curaj să o folosesc și că nu are rost să spun și prietenelor mele. După mai mulți ani, o altă foarte bună prietenă m-a întrebat ce părere am despre această invenție și că ar vrea să o încerce.

Atunci mi-am dat seama că lucrurile au evoluat și femeile din România au nevoie și sunt în căutare de noi soluții pentru a-și gestiona cea mai importantă perioadă din lună. Nu îmi venea să cred că în România cupele menstruale nu erau încă disponibile, când în străinătate deja părea o soluție foarte populară și multe femei optau pentru cupa menstruală reutilizabilă, având la dispoziție chiar mai multe modele.

Mi-am dorit să schimb acest lucru și să ofer româncelor o alternativă modernă, eficientă, sănătoasă, ecologică și chiar economică, având în vedere că mai există din păcate multe femei care nu își permit lunar achiziționarea produselor de igienă intimă de unică folosință pentru a-și gestiona într-un mod potrivit perioada menstruală.

anca-ciorac4

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat și cum ai reușit să le depășești?

Cred că cea mai mare provocare a fost și este să vorbești deschis despre menstruație, acesta fiind un subiect atât de intim și firesc în același timp, dar considerat încă un tabu.

Aș putea spune că este o provocare de fiecare dată când pregătim o campanie de promovare pentru că ne ocupăm de perioada cea mai sensibilă din viața femeii și nu putem să facem aceasta oricum, ci cu maximă responsabilitate și implicare.

De asemenea, este o provocare să schimbi un obicei în viața unei femei oricâte beneficii ar avea o altă metodă mult mai bună cum este cupa menstruală reutilizabilă. Până la urmă ține și de deschiderea pe care o au femeile față de inovație. De îndată ce aud de la o prietenă cât de mult s-a schimbat viața ei de când a început să folosească cupa menstruală, mă cuprinde un sentiment de mulțumire.

În fiecare zi ne confruntăm cu provocări indiferent de rolul pe care îl avem în societate, de aceea cred că răbdarea, implicarea perseverentă și sentimentul că aduc o îmbunătățire a stării de confort și încredere în sine a femeilor atunci când au cea mai mare nevoie, mă ajută să merg mai departe și să văd un viitor mult mai bun.

Care crezi că ar fi cel mai mare beneficiu pe care îl aduce cupa menstruală?

În primul rând trebuie să spun că fiecare femeie are motivația ei pentru care caută o alternativă și ajunge să încerce și cupa menstruală. Unele femei o aleg pentru că este mai convenabilă din punct de vedere al costurilor, altele vor ceva mai sănătos și o categorie destul de numeroasă ia în considerare și factorul de mediu înconjurător, alegând produse reutilizabile în general.

cupemenstruale.ro1

 

Personal, consider că cel mai mare beneficiu este că îți poți desfășura în mod normal orice activitate pe care o ai programată în perioada respectivă, fără griji în plus doar pentru că ești la menstruație. Fie că trebuie să duci la bun sfârșit un proiect sau ai o zi încărcată la birou, fie că pleci în vacanță sau ai ieșit în parc cu cel mic, tu ești prezentă acolo cu totul și  poți face tot ce ți-ai propus, ceea ce îți asigură succesul.

Crezi că succesul profesional este legat de gestionarea perioadei menstruale?

Mai ales femeile implicate ambițios pe plan profesional și care nu vor să poarte cu ele tot bagajul emoțional și sensibil din perioada menstruală, au nevoie de o protecție sigură care să le permită concentrarea pe activitățile necesare jobului. Altfel, dacă se întrerup frecvent să meargă la toaletă, dacă stau cu grijă să nu se păteze sau își iau liber în ziua respectivă, încrederea în sine și confortul lor psihic au de suferit.

De aceea, cred că succesul profesional pentru o femeie începe odată cu gestionarea eficientă a perioadei menstruale cu tot ce implică ea. Pornind de la ceva concret și de încredere, un dispozitiv care să colecteze tot fluidul menstrual, ni se modifică perspectiva și găsim soluții inspirate chiar și în momentele acestea delicate.

Cum au primit româncele acest produs alternativ de igienă intimă și dacă există diferențe între femeile din România și cele din alte țări europene, spre exemplu?

Primele femei din România care au încercat cupa menstruală fie au auzit de ea din străinătate, fie erau deja în căutare de noi metode mai sănătoase și mai practice decât tampoanele și absorbantele.

Iar de aici, lucrurile au mers ceva mai simplu deoarece femeile au început să împărtășească din experiența lor, care în peste 90% din cazuri este una pozitivă. Recomandările primite de la ele au determinat o creștere a încrederii și interesului față de acest produs.  Așa s-a petrecut și în străinătate, deci lucrurile cred că evoluează după aceleași principii. În fond, procesul biologic al menstruației este evident același pentru toate femeile din lume și de îndată ce cunoaște beneficiile cupei, orice femeie iși va dori să o încerce.

Am găsit multe review-uri ale femeilor care spuneau că de când folosesc cupa menstruală se simt mai bine. Poate cupa menstruală să transforme starea femeilor și atitudinea lor față de menstruație?

De la lansarea magazinului online, în anul 2013, și până în prezent, am purtat mii de conversații cu femeile pe tema menstruației și a cupei menstruale. Multe dintre ele mi-au confirmat anumite îmbunătățiri evidente asociate utilizării cupei menstruale. Cred că este vorba de un confort sporit pe care îl resimt femeile, o ușurare că au mai scăpat de unele griji și de aceea spun că se simt mai bine. În ceea ce privește atitudinea, este clar o modificare, în primul rând pentru că începi să te cunoști mai bine și să înțelegi cum funcționează trupul tău.  

Dacă ar fi să ofer un sfat cititoarelor #TheWomanMagazine, le-aș sfătui să îndrăznească să căute în permanență soluții care fac viața mai bună, mai confortabilă, mai frumoasă.

Pentru noi, femeile, lipsa grijilor și confortul în perioada mai delicată ar trebui să devină o prioritate. Pentru mai multe detalii, îți sugerăm să vizitezi site-ul www.cupemenstruale.ro

 

Cum putem preveni fenomenul de Bullying în România?

Una dintre problemele României contemporane este fenomenul de bullying cu care se confruntă mai toată lumea: copii, adolescenți, tineri și adulți, fie că sunt acasă, la grădiniță sau la școală, la serviciu, printre prieteni și pe rețelele de socializare sau, și mai grav, în mass media.

La nivel european, România se situează pe locul 3 la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Ce înseamnă Bullyng?

Bullyingul este un comportament ostil între două sau mai multe persoane, intenționat, repetat de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere. Bullyingul poate îmbrăca oricare dintre formele de mai jos sau poate fi o combinație a acestor manifestări:

• Verbale: țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;

• Fizice: palme, loviri, îmbrânciri, bătăi, distrugerea bunurilor materiale;

• Relaționale: intimidare, denigrare, izolare, amenințare, manipulare, răspândire de zvonuri cu caracter denigrator;

• Cyberbullying: trimiterea unui mesaj sau a unei imagini pe telefon sau internet pentru a denigra imaginea unei persoane;

• Mobbing: agresiune verbală și emoțională a unui grup față de un individ;

• Sociale: excludere din grup, izolarea socială, insulte cu privire la statutul social.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying

Agresorul, de cele mai multe ori, nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți, pe care vrea să-i domine și să-i controleze. El își alege victima adesea dintre cei care sunt „diferiți”: supraponderali sau subponderali; săraci sau bogați; au religie sau rasă diferită; sunt prea scunzi sau prea înalți; au slabe abilități sportive; sunt persoane noi din grup; au părinți divorțați; au dizabilitați precum ADHD, diabet, deficiențe de vorbire, dizabilități de învățare, tulburări din spectrul autist etc.

Un studiului național efectuat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016 arată că: 1 din 4 copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor; 1 din 6 copii era bătut în mod repetat; 1 din 5 copii umilea în mod repetat un alt copil la școală; în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii erau excluși din grupul de colegi; 7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.

Dacă e să ne uităm la ce urmări a avut bullyigul, atunci putem vorbi despre scăderea încrederii în sine, depresie, somatizări diverse și chiar sinucideri. La copii putem vorbi și despre abandon școlar, scăderea rezultatelor la învățătură etc.

Cum putem preveni Bullyng-ul? 

În primul rând, informându-ne despre bullying și reușind să identificăm atunci când se întâmplă. În al doilea rând, să vorbim acasă cu copiii și ceilalți membri ai familiei despre trăirile lor de peste zi. În al treilea rând, să avem prieteni și să îi învățăm pe copii să își facă prieteni.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying 4

7 din 10 elevi de generală spun că oamenii mari nu dau atenție fenomenului bullying, și prin urmare, ei nu se simt sprijiniți și protejați. Din păcate, există mărturii îngrozitoare de la copii care erau puși în pauze să lingă toaletă, copii care erau amenințați în mod constant pe rețele sociale etc.

Statisticile Asociației Telefonul Copilului 116 111 abundă de astfel de strigăte de ajutor din partea copiilor-victimă. Bine este că acești copii au ajuns în contact cu niște specialiști psihologi care îi ajută să iasă din aceste situații, rău este însă că ei nu au găsit sprijinul părinților acasă și al profesorilor la școală.

Specialiștii în psihologie spun că un aspect important este acela că agresor-victimă-martor sunt niște roluri prin care, din păcate, toți trecem pe rând, pe parcursul unei zile. Important e să începem să conștientizăm acest lucru. Posibilele victime dintr-un grup pot fi identificate cu ușurință la o observare atentă făcută de un specialist (consilier școlar, psiholog, manager hr etc). Posibilelor victime li se poate acorda suport pentru a reuși să își crească încrederea în sine și a învăța cum să facă față unor eventuale acte de bullying, se pot informa cu privire la pașii legali pe care îi pot face la nevoie și cine este persoana de suport la care pot apela. De asemenea, victimele pot învăța să își facă vocea auzită.

O replică de genul „Ceea ce spui/faci tu acum mă doare și nu e bine pentru mine” este salvatoare de multe ori. Dar nu toate victimele reușesc din prima încercare aceasta. Și de cele mai multe ori ele au nevoie de ajutorul celorlalți, de multe ori spectatori la actele de bullying.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying 1

Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Un martor tăcut este un complice la actul de bullying. Un martor care intervine cu scopul de a stopa bullyingul este o resursă importantă.

O replică simplă de genul „te rog să îmi lași prietenul în pace”, „ceea ce faci tu este bullying și nu e ok” poate face adevărate minuni. Atunci când agresorul întâlnește apărarea victimei în interiorul grupului, se retrage. Așadar, martorii sunt o categorie esențială pentru a ieși din ciclul victimă-agresor.

De asemenea, un alt aspect important menționat de specialiști este acela că un agresor este, de fapt, o fostă victimă care a învățat să se apare atacând. Acest lucru ne face să ne gândim de două ori atunci când tindem să punem la zid agresorul, să îl pedepsim.

Pentru că, din păcate, asta este „soluția” cu care mulți dintre noi încearcă să rezolve conflictal și, de fapt, îl agravează. Dacă agresorul este privit ca o victimă cu răni vechi, el poate beneficia de empatia grupului și de sprijin de specialitate, în primul rând în calitate de victimă. Putem începe să prevenim fenomenul bullying, vorbind despre existența lui și crescându-ne inteligența emoțională.

Astfel, vom ști să asigurăm ghidaj și copiilor noștri și să îi ajutăm pe cei în nevoie. Este nevoie să știm să ne numim emoțiile proprii (tristețe, furie, dezamăgire, frustrare, umilire, rușine etc.) atunci când le simțim și să știm să le gestionăm, revenind la starea de calm. Este nevoie să știm cum să reacționăm la emoțiile puternice ale celorlalți și să empatizăm, adică să facem efortul de a ne punem în papucii celuilalt, pentru a înțelege cum se simte el.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying 2

Un om care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin predispus la a fi agresor sau victimă în societate sau pe internet și va avea performanțe mai mari pe orice plan.

Resurse:

„Minunea” – filmul apărut în decemrie 2017 și cartea scrisă de R.J Palacio e recomandată pentru familii cu copii până în 13 ani

„13 Reasons Why” – serial realizat de un ONG american este recomandat adulților și liceenilor

116 111- Telefonul Copiilor – Nr. gratuit la care se primește sprijin și îndrumare

www.itsybitsy.ro – materiale audio, video și text adresate adulților care au în îngrijire copii care pot fi folosite la creșterea inteligenței emoționale, prin muzică, jocuri și folosirea zilnică a emometrului, ca instrument de cunoaștere în grup a emoţiilor. Se pot descărca gratuit materiale-resursă.

Nadia Tătaru a inițiat în 2017, prin Itsy Bitsy FM și Asociaţia Părinţilor Isteţi, împreună cu susţinători din societatea civilă şi autorităţi, o serie de acțiuni de prevenire a bullyingului care vor aduce o schimbare de impact, contribuind astfel la o mai bună sănătate emoţională.

Articol preluat din ediția a III-a a Revistei The Woman, Martie 2018.

01. CoverStory - Coperta proba

By Nadia Tătaru

Sursă foto: itsybitsy.ro

Bullying-ul – un fenomen îngrijorător?

Toate experiențele neplăcute în care un copil este hărțuit, batjocorit și pus să facă anumite lucruri pentru distracția altora lasă urme adânci în comportamentul și percepția copilului asupra sinelui, dar si a celor din jur.

Nadia Tătaru, co-fondator si director general Radio Itsy Bitsy a conștientizat imporțanta prevenirii bullying-ului în rândul copiilor, acesta fiind motivul pentru care în decursul anului trecut, a inițiat o campanie socială în acest sens, care încă este în desfășurare.

Cum a avut loc trecerea de la televiziune la un radio dedicat copiilor, Itsy Bitsy FM?

Primul meu job a început acum 22 de ani, în Pro TV. Am lucrat la Știri și la redacția economică și am făcut echipă de teren, eu reporter și el operator imagine, cu un om care urma să îmi devină soț. După 5 ani, a apărut primul nostru copil, Maria, am plecat să nasc și nu m-am mai întors în televiziune. Am lansat ON AIR STUDIO SRL – firma de producție audio-video cu care am realizat reclame și emisiuni tv pentru diverse televiziuni. În timp ce eu și soțul meu eram la serviciu, Maria stătea peste zi acasă cu bona. La un moment dat, Maria a descoperit desenele animate pentru copii de la tv și astfel și noi am descoperit cât rău pot să facă ecranele: fata noastră vie, comunicativă și creativă a început să stea mai mult ca hipnotizată pe canapea în fața eranului tv. Nici măcar nu ne auzea când vorbeam cu ea. Am discutat și cu alți părinți și ei ne-au împărtășit că au experiențe similare. Ne-am dat seama că e ceva specific tuturor familiilor cu copii. Și pentru că nu eram mulțumiți cu această situație, și pentru că aveam un trecut în media și aveam tinerețe și spirit întreprinzător, ne-am preocupat să găsim un alt mijloc de interacțiune și divertisment educativ pentru copii, unul care să îi lase imaginația liberă, să nu fie atât de intruziv și să nu creeze atâta dependență. Și în această căutare, în 2003, soțului meu i-a venit ideea de a face un radio pentru copii. Apoi ne-am dus la un concurs de licențe radio și am beneficiat de încrederea domnului Ralu Filip și a membrilor CNA din acea vreme, care au dat o șansă ideii noastre inovative, altruiste și curajoase. Am concurat cot la cot cu radiourile mari și am câștigat mai întâi o licență pe București. Așa am început: în decembrie 2005 am reușit să lansăm prima stație Itsy Bitsy FM, în București.

A fost o mare provocare să facem asta, pentru că am fost nevoiți să inovăm, să învățăm de la zero un business nou. Dar motivația era mare și ne-a dat energie și încredere. Nicăieri în Europa nu  există un radio similar și nu aveam de unde să ne inspirăm în crearea lui. Cu o echipă talentată de actori, de pedagogi și de oameni de radio am reușit să găsim acel mix bun pentru familiile cu copii: cel mai tare loc de joacă isteață pentru copii, un ajutor de nădejede pentru părinții care au nevoie și de inspirație pentru timpul petrecut cu copiii, și de ceva sfaturi de parenting, dar și să se relaxeze și să simtă că fac parte dintr-o comunitate cu problematici similare.

bully 1

Care este scopul principal al radioului Itsy Bitsy?

Itsy Bitsy FM oferă încă de la început un mediu sănătos și creativ pentru copii. Noi punem în centru interesul copilului și radioul are ca scopuri să îi sprijine pe copii să crească și să se dezvolte într-un mod sănătos din toate punctele de vedere (fizic, emoțional, spiritual), să îi ajute să își indentifice visurile, să și le urmeze și să și le împlinească.

Și pentru că primele modele care influențează copiii sunt părinții lor, ne adresăm și acestora. Copiii fac ce văd, iar educația copiilor începe cu educația părinților. Asta credem și aici vrem să intervenim și să oferim ajutor. Și atunci când identificăm anumite problematici ale societății, care împiedică împlinirea scopului principal al radioului, atunci intervenim și ne implicăm social, depășind granițele unui radio standard. Așa s-au născut campanii în care am militat pentru mai mult timp de calitate părinte-copil (care s-a finalizat cu 1 iunie zi liberă națională), campanii pentru sănătate emoțională (transmitere de mesaje la radio și tv : ”Pentru sănătatea emoțională a copilului dumneavoastră petreceți cât mai mult timp împreună cu el.”), campanii pentru prevenirea bullying-ului în școli / grădinițe și așa mai departe.

bully 4

Cum definești tu timpul de calitate petrecut între un părinte și copilul său? Ce ar trebui să includă?

Timpul de calitate este acel timp petrecut unu la unu, părinte împreună cu copil, cu toată prezența și atenția de care dau dovadă cei doi. E acel timp în care părintele lasă telefonul, internetul, televizorul, lasă treburile prin casă, lasă grijile zilei de mâine și își ascultă copilul nu doar cu urechile, ci și cu ochii și mâinile. Părintele e în starea aceea de ascultare cu curiozitate, ca să își descopere copilul, să creeze acea conexiune de la suflet la suflet. Nu e nevoie de mult timp acordat, specialiștii spun că circa 20 de minute pe zi ar fi de ajuns. Ce pot face practic cei doi în acel timp? Păi, pot face orice. Aș zice să dăm prioritate propunerilor copilului, iar dacă acesta nu propune nimic, să îi spună părintele mai multe variante și lase copilul să aleagă. Important nu e ce fac împreună, ci cum se simt și se bucură unul de altul.

Spune-ne mai multe despre campania împotriva bullying-ului, consideri că este un subiect destul de cunoscut în România?

România este pe locul 3 în UE în ce privește bullying-ul (conform Organizației Mondiale a Sănătății) și asta este o statistică destul de îngrijorătoare. Bullying-ul se regăsește în toate structurile societății și aș zice că bullying-ul începe acasă și se continuă mai apoi la grădiniță, școală și serviciu. Adulții români încă nu știu ce înseamnă bullying și nu știu să îl identifice, însă noile generații de copii știu foarte bine ce este, chiar de pe pielea lor, din păcate. 7 din 10 copii spun că au fost martori la cazuri de bullying. Adulții încă nu își dau seama de gravitatea situației pe care copiii o reclamă și cer sprijinul și intervenția adulților (vezi Studiul Național al Salvați Copiii 2016). E nevoie de eforturi susținute pentru a înțelege și a accepta la nivel național că bullying-ul este o formă de violență psihologică, cu toate consecințele care decurg.

În martie 2018 am reușit să ne reunim la o masă rotundă de lucru, reprezentanți ai statului și ai societății civile, și să definim ce înseamnă bullying. Am căutat un cuvânt românesc dar nu am găsit niciunul care să fie acoperitor. Așa am ajuns la definirea bullying-ului ca acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, în mod constant și repetat, care implică un dezechilibru de putere, care au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane. Violența psihologică – bullying-ul vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartanență la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată de convingeri, sex sau orientare sexuală, caracteristici personale etc. Violența psihologică – bullying-ul poate fi de mai multe tipuri, după cum urmează:

– bullying fizic; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugere / deposedare de obiecte personale;

– bullying verbal; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: poreclire, țipăt, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist;

– bullying social, adesea ascuns, greu de identificat / recunoscut, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unei persoane și de a-l plasa într-o situație de umilință publică; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, denigrare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa;
– cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice comportamnet de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.)
– mobbying: o formă a bullyingului, care reprezintă acțiunea unui grup față de o persoană

În 22 mai 2018, am mai reușit un pas în campania despre bullying: s-au depus în Parlament două propuneri legislative care vizează reglementarea bullying-ului, prin definirea lui ca violență psihologică. Propunerile legislative au ca obiect modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 și Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, pentru a defini, a preveni și a interzice violența psihologică – bullying-ul în spațiile destinate educației, formării profesionale și muncii. De asemenea, modificarea legii educației, prevede și posibilitatea ca cei implicați în acțiuni de bullying, atât agresorii, cât și victimele, să beneficieze de asistență și evaluare psihologică.

Urmează acum că, în paralel cu demersurile legislative, să continuăm lucrul în grupul format din circa 40 de reprezentanți ai statului și ai societății civile și să realizăm un program național de prevenire și intervenție în cazuri de bullying, un program care va include acțiuni de conștientizare și formare pentru consilierii școlari, cadre didactice, copii, părinți, personal administrativ din școli și grădinițe etc. E un demers de co-creare, care urmărește un scop național comun.

bully 5

Care este proiectul tău de suflet și unde te mai putem vedea pe viitor?

Am mai multe proiecte profesionale de suflet. Mă ocup de Itsy Bitsy FM, de mai nou lansatul program de educație antreprenorială pentru copii școlari – MBA Junior, și, de asemenea, am inițiat și acum mă ocup de coordonarea grupului de lucru pentru programul național strategic de prevenție și intervenție în bullying (cu ajutorul echipelor din Asociația Părinților Isteți, Itsy Bitsy FM și GMP Group). Puteți urmări ceea ce fac pe aplicația gratuită ITSY BITSY FM si pe www.MBAjunior.ro.

Nadia Tătaru – 3 cuvinte care te descriu cel mai bine

De ceva vreme aspir la starea definită în 3 cuvinte: „pace, armonie și iubire”. Însă ceea ce se vede în prezent și mă definește este „minte și inimă deschisă”.

Sursa foto: MBA Junior, Itsy Bitsy FM

Despre educație non-formală și conectare, cu Alexandra Gorea

Alexandra Gorea are o experiență de mai bine de 10 ani în serviciile psihologice și educaționale și este Fondator @ Playful Learning – un vast proiect educațional care creează resurse educaționale și psihologice pentru copii și adulți.

 „Copiii știu să se conecteze, știu să repare relația. Este nevoie să ne oprim să îi observăm, să îi auzim, să îi vedem. Jocul este domeniul în care ei sunt experți. ”

Ce îți dorești să transmiți prin proiectul Playful Learning și ce înseamnă pentru tine?

Atunci când mai glumesc cu colegii spun că Playful Learning este copilul meu cel mare, alături de Elena și Matei. Playful Learning este un proiect amplu și complex care se traduce în prezent într-un centru educațional, într-o creșă, o grădiniță și un atelier de producție materiale și instrumente educaționale. Prin Playful Learning vrem să punem în practică cunoștințele pe care le avem legate de psihologia copiilor, dezvoltarea acestora, psihologia stării de bine și a calității vieții (viața cu sens).
Am fost sfătuită de nenumărate ori să nu mă atașez de business-ul meu. Însă oricât de mult încearcă unii să mă convingă, Playful Learning pentru mine nu este un business. Este acel ceva ce vine din inimă și nu din minte. Cu siguranță nu este o gândire business oriented dar nu îmi pasă. Mă consider un om foarte norocos că am posibilitatea să îmi pun în practică pasiunea – psihologia. Și mai norocoasă mă consider că alături de mine sunt persoane care împărtășesc aceeași pasiune – dezvoltarea armonioasă a copiilor, calitatea vieții, psihologia. Sunt colegii Playful, care pe lângă faptul că sunt persoane pasionate, pun în practică prin comportamente adecvate bunele intenții pe care le au. Să îmi vezi strălucirea din ochi și mai ales recunoștința pe care o simt atunci când din atelier iese un nou produs psihoeducațional menit să îmbunătățească calitatea vieții cuiva sau atunci când îmi văd o colegă ce ține cu răbdare nemărginită în brațe un copil care plânge, sau o altă colegă care se cățără în copaci alături de copii.

Cu ce se diferențiază acest centru?

Este o întrebare foarte bună pe care și noi ne-o adresăm din când în când. Atunci când suntem vizitați pentru prima dată de o persoană ni se spune adesea ceva de genul: “Wow, mă simt atât de bine la voi, totul este familial, mă simt ca acasă, este ceva în aer aici la voi.”.
Playful Learning este un loc în care ne-am întâlnit mai mulți oameni care avem credite și valori asemănătoare sau identice și mai ales avem puterea și voința să punem în practică ceea ce credem. Să aplicăm practic tot ce ține de psihologia copiilor, a familiei în actul educațional.
Privim copilul în context și vedem tot iceberg-ul, nu doar partea de la suprafața apei (comportamentul), ne raportăm individual la fiecare copil și la nevoiele sale specifice.
Ne recunoaștem greșelile și încercăm să le reparăm, conștientizăm astfel că nu suntem perfecți dar facem tot ceea ce ține de noi.
Învățarea la Playful este puternic experiențială, susținută de ghidajul educatorului. Eram ieri dimineață în sala de mese a copiilor și un băiat făcea niște operații matematice folosindu-se de cănile și farfuriile de pe masă. I-am spus educatoarei că mi se pare foarte frumos să învățăm în orice context, iar ea glumind mi-a răspuns: “dacă tot nu avem voie cu fișe, folosim ce avem”. La Playful nu abuzăm de fișe ci folosim diferitele contexte și natura pentru învățare.

Care crezi că sunt cele mai bune modalități prin care părinții se pot conecta cu copiii?

Copiii au un limbaj al conexiunii. Părinții se pot conecta cu aceștia prin manifestarea dragostei și a afecțiunii, prin validarea emoțiilor și prin joacă.
Un aspect foarte important al conectării este acela al prezenței conștiente. Nu de puține ori suntem fizic alături de copil, însă cu mintea în total altă parte. Ca să putem profita la maxim de momentele împreună este nevoie să stăm în prezent, să fim cu toată ființa noastră alături de cel mic (fără acces la telefon, email, tv, fără să realizăm treburile gospodărești, etc.). Una din modalitățile prin care copiii se conectează cu părinții o reprezintă joacă. Este nevoie doar de 10 minute pe zi (atenție la prezența conștientă) de timp special, timp în care să existe doar copilul (pentru copii peste 2 ani). În timpul acesta alegem o activitate pe care să o facem împreună, activitate aleasă dintr-o listă pregătită în prealabil. Dacă sunt mai mulți copii în familie, fiecare dintre ei are nevoie de timpul lui special.
Validarea emoțiilor o facem astfel: stăm la același nivel cu copilul, întâi ascultăm și apoi vorbim (un motiv foarte bun pentru care avem 2 urechi și o singură gură), ascultăm fără să încercăm să rezolvăm situația (doar ascultare activă), suntem alături de el atunci când își exprimă emoțiile și abia apoi încercăm împreună să găsim soluții. Am învățat de la cei mici că la final îmbrățișările fac minuni. Am mai învățat tot de la copii că ei știu foarte clar ce au nevoie, știu să se conecteze, știu să repare relația cu părintele. Este nevoie doar să ne oprim (prezența conștientă), să îi vedem și să îi ascultăm. Un copil atunci când se simte bine, face bine (și adulții de altfel). Iar pentru a se simți bine are nevoie să fie văzut, să fie auzit, să se simtă centrul universului.

Printre pasiunile și activitățile tale se numără și psihologia / terapia de familie. Consideri că este esențial pentru fiecare părinte să participe la diverse workshopuri și programe educaționale? Dar la consiliere psihologică?

Cred că toți părinții au cele mai bune intenții pentru copiii lor. Cu toții își doresc să își crească copiii astfel încât aceștia să fie fericiți. Mai cred, de asemenea, că nu este suficient să fim bine intenționați. Este nevoie să avem comportamente adecvate care să fie în concordanță cu bunele intenții pe care le avem. Ca atare bunele intenții fără a fi însoțite de comportamente adecvate sunt inutile. Noi, părinții, perpetuăm modelele de parenting pe care le-am avut și o facem de cele mai multe ori într-o manieră inconștientă. Astfel, un prim lucru (pe care l-aș numi igiena de parenting) recomandat ar fi să ne uităm bine la noi, să ne analizăm reacțiile, comportamentele, “să ne vedem” rănile. Apoi să ne informăm. Având în vedere cantitatea imensă de informație disponibilă (de cele mai multe ori în mod gratuit) cred că în primul rând este nevoie să găsim surse potrivite și să ne dezvoltăm un spirit critic pentru a analiza informația primită.
Parte din învățare este și aplicarea informațiilor. Atenție să nu cădem în extrema în care suntem foarte buni la teorie și mai puțin buni la practică.
Mai cred, de asemenea, că avem nevoie să știm când să cerem sprijinul și mai ales să acceptăm acest sprijin. Sprijinul poate fi reprezentat de programe educaționale sau consiliere psihologică.

Spune-ne 3 aspecte care te definesc cel mai bine.

Sunt o fire analitică, așa că în unele dintre momentele acelea unu la unu (eu cu mine) mă gândesc la cum sunt eu, ce mă caracterizează dar și cum îmi spun ceilalți că mă văd. Uneori cele două perspective (a mea și a celorlalți) se potrivesc, alteori nu.
Ca atare aspectele care cred eu că mă definesc cel mai bine și se potrivesc și cu viziunea celorlalți despre mine ar fi următoarele: faptul că simt pasiune pentru ceea ce fac și transmit acest lucru, îmi place să învăț încontinuu (atât formal – sunt studentă în prezent, cât și informal de la copiii mei, colegii Playful, copiii Playful, soțul meu, etc.) și nu în ultimul rând sunt o visătoare pragmatică.

Ce le spunem copiilor despre sexualitate? Un eveniment dedicat părinților și educatorilor

Ne dorim copii morali, fericiți, curajoși și împliniți, iar pentru asta clădim, zi de zi, un context sănătos în care ei să crească și să devină. Educația sexuală sănătoasă nu face excepție de la acest deziderat.

Respectând dreptul la educația copilului, ne-excluzând sexul și sexualitatea din acest proces, părintele contribuie activ la sănătatea fizică și emoțională, dar și la siguranța propriului copil. Este important ca întregul proces ce ține de educație sexuală sănătoasă să fie construit în jurul ideii de relații funcționale.

Ceea ce construim încă de la o vârstă foarte timpurie, inclusiv prin educație despre sexualitate/sexuală, este încrederea în sine determinată de cunoașterea propriului corp, de limitele pe care copilul le poate pune în relațiile cu ceilalți pornind chiar și de la cât de acceptabilă este o simplă îmbrățișare și ajungând, mai târziu, până la cunoașterea nevoilor individuale de îndeplinit într-o relație.

The Woman Magazine_HOLO

Holo organizează, la Cluj-Napoca, o serie de evenimente dedicate educației sexuale, în cadrul inițiativei #nostigmanoshame. Ele vizează normalizarea educației sexuale în rândul familiilor, avându-i ca beneficiari pe copiii de toate vârstele – de la 2 la 16 ani.

Ce le spunem copiilor despre sexualitate?

Sexualitatea există, ca și topic și informație, în fiecare etapă de dezvoltare a copilului nostru, și trebuie abordată respectând autenticitatea și specificațiile fiecărei etape de dezvoltare a celui mic. Aflat la vârsta școlară (6-10 ani), copilul începe să înțeleagă la alt nivel decât a făcut-o în etapa preșcolară aspectele sexualității umane. Copiii descoperă sexualitatea și învață despre ea la fel cum învață despre orice altceva – prin cuvinte, acțiuni, comportamente și interacțiuni, iar părinții ar trebui să fie sursa principală de informații la care are acces neîngrădit copilul.

 Ce voi afla participând la acest eveniment?

– Cum îi învățăm pe copii să își construiască relații sănătoase cu propriul corp și cu propria sexualitate?

– Cât şi cum le vorbim despre bolile cu transmitere sexuală?

– Cât şi cum le explicăm despre metodele de contracepție și consecințele nefolosirii lor?

– Vom afla cum explicăm ce este abuzul sexual și cum se pot proteja de acesta

– Cum să abordăm aspectele legate de orientarea sexuală și cum explicăm acronimul LGBTQ?

– Cum îi responsabilizăm pe copii în ceea ce ține de igiena lor sexuală?

– Cum transmitem cel mai bine valorile familiei și cum mutăm focusul de pe sex pe intimitate, dragoste și atașament?

Cine susține cursul?

Evenimentul este susținut de Adela Raluca Moldovan, doctor în psihologie, psihoterapeut & psiholog clinician.

Data: 7 iunie 2018

Locație: Transylvania College

Detalii și înscrieri

Toate detaliile despre eveniment sunt prezentate aici aici. 

România ocupă, în acest moment, primul loc în Uniunea Europeană la numărul de nașteri la adolescente sub 15 ani. În același timp, rata mortalității materne este, la noi în țară, de două ori mai mare decât media Uniunii Europene. Tinerii care beneficiază de o educație sexuală corectă își încep viață sexuală mai târziu, au un număr mai mic de parteneri sexuali, în timp ce numărul sarcinilor neplanificate și al avorturilor scade. Mai mult decât atât, rata sinuciderilor și a bolilor cu transmitere sexuală este mai mică în cazul tinerilor care beneficiază de o educație sexuală sănătoasă, ea având de asemenea și un impact pozitiv și în ceea ce ține de agresiunile sexuale, înregistrându-se mai puține victime ce suferă de varii forme de hărțuire sau abuz fizic.

1 Iunie – Despre joacă și călătorii în timp

1 iunie, Ziua Internațională a Copilului și a Părinților, este ocazia ideală pentru a te reîntoarce în universul copilăriei, indiferent dacă ești sau nu mamă.

Dacă te vei afla în prima ipostază, această sărbătoare este prilejul perfect să te reconectezi cu copilul tău, să petreceți timp de calitate și să vă întăriți relația, redescoperind plăcerea jocului și a explorării lumii împreună.

Dacă, în schimb, nu ai ajuns în etapa aducerii pe lume a unui copil, această sărbătoare nu trebuie să te ocolească. Prin diferite activități, poți retrăi amintirile propriei copilării, poți reexperimenta inocența și te poți bucura, din nou, de lucrurile mărunte de care uităm cu toții pe măsură ce devenim adulți.

The Woman Magazine_Childhood2

Copilăria îmbracă multe forme: de la vârsta primilor pași, la explorarea lumii, la momentul primelor experiențe școlărești, la rebeliunea din adolescență și, mai apoi, la sufletul de copil din trupurile adulte. Pentru toate acestea, The Woman Magazine îți propune câteva alternative de activități prin care să te bucuri alături de copii, ca un copil.

Pornim în căutarea timpului

O piesă aparent pentru copii, dar care ascunde metafore și lecții pe care și noi, adulții, ar trebui să le învățăm, „Madame Pové şi Familia Timp” ne îndeamnă să plecăm în căutarea timpului pierdut. Bunicul Timp a dispărut, iar fără Timp, Madame Pové nu mai poate să-și organizeze poveștile! Pornim, așadar, într-o aventură alături de membrii Familiei Timp – Tanti Ora, Nenea Minut și Micuța Secundă – surprinsă prin ochii lui Madame Pové și redescoperim care este, cu adevărat, valoarea timpului.

Spectacolul va avea loc pe 2 iunie, ora 11.00, la Mini Reactor.

The Woman Magazine_ Mini Reactor_MadamePoveșiFamiliaTimp

Amintiri în povești

Nimic nu leagă mai mult două persoane decât depănarea amintirilor. Acest lucru este valabil și în situația relației dintre părinți și copii. Reîntoareceți-vă împreună în locurile în care tu ai coplilărit și povestește-i despre peripețiile prin care ai trecut tu la vârsta lui.

O altă idee este să porniți într-o călătorie prin podul casei, să căutați vechile tale jucării, vechia ta bicicletă sau cărțile tale de povești. Așa, îi vei arată copilului tău că ești mai mult decât un adult, că poate regăsi în tine un partener de joacă, de explorări, de împărtășit povești. Dacă pornești în această călătorie singur, îți vei acorda un moment benefic de conteplare.

The Woman Magazine_Childhood1

Aventuri în lumea necuvântătoarelor

Un câine polițist sub acoperire, un iepuraș rebel care încearcă să se strecoare în grădina de legume a unui fermier și un gâscan independent care ar face mai degraba orice decât să se pregătească pentru viitoarea migrare sunt personajele cu care te poți întâlni dacă alegi să faci o vizită la cinema. Ia-ți familia sau prietenii și bucurați-vă împreună de lumea colorată, dar plină de acțiune și amuzament a necuvântătoarelor prin intermediul filmelor „Operațiunea HAM-HAM”, „Peter Iepurașul” sau „Rață, rață și gâscan”.

Dacă preferați să stați acasă, însă, vă recomandăm un maraton „Harry Potter”, o poveste din nemuritoarea serie Disney sau orice alt film preferat de copiii tăi sau care îți aduce ție aminte de copilărie.

Fie că ești părinte, copil sau adult cu suflet de copil, nu rata nicio ocazie să te joci!

The Woman Magazine_Copilărie

by Izabela Rădoi, junior editor The Woman Magazine

Izabela studiază Publicitatea în cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. A explorat domeniul creativ din mai multe perspective: copywriting, social media, organizare de evenimente și jurnalism. Motto-ul ei? ,,Creativity is intelligence having fun.”

Surse foto: Emma Goldsmith, Margret Weir, Mini Reactor, Marco Ceschi, littlethings.com

Cum să îți găsești bona perfectă pentru copilul tău?

Bogdan Pogăcean s-a gândit să își aducă aportul în comunitate, folosindu-se de tehnologie pentru a crea o aplicație folositoare vieții de familie – Find the nanny. Aplicația pe care o dezvoltă va fi o aplicație web în primă fază (adică un website care poate fi accesat de pe orice dispozitiv, fie desktop, fie tabletă sau telefon mobil), iar în viitor își propune să fie și aplicație mobile.

Dezvoltarea unei aplicații mobile necesită multe resurse. Ce te-a determinat să începi proiectul “Find the nanny”?

Având în vedere că mama este bonă deja de 4 ani, mă gândeam oare cum aș putea să ajut această comunitate de bone și de familii care caută bone într-un mod cât mai simplu și util, iar într-o zi mi-am pus următoarea întrebare: cum ar fi să existe o platformă online care poate fi accesată de oricine, de oriunde, în care bonele să găsească familii care sunt dispuse să le angajeze și de asemenea familiile să poate vizualiza profilul bonei pe care și-o dorește?
După niște căutări pe google, am ajuns la concluzia că ceea ce există în momentul de față la noi în țară nu se compară cu ceea ce vreau să fac eu și nici nu se folosește de tehnologia din zilele noastre așa că am decis să pornesc acest proiect.
Sunt convins că platforma “Find The Nanny” va aduce un plus de valoare publicului român.

3 find

Spune-ne te rog câteva caracteristici ale acestei aplicații și care este scopul ei.

Scopul acestei aplicații este simplu: de a conecta familia care își dorește o bonă cu bona într-un mod cât mai rapid sau cu alte cuvinte: o conectare ușoară între bone și familii.
Aplicația va fi ușor de utilizat, va beneficia de un deisgn modern și de tehnologia din 2018 și nu în ultimul rând va exista o mică interacțiune, pe platformă, între bonă și familia care o angajează.
Pe măsură ce o dezvoltăm, tot mai multe caracteristici vor ieși la suprafață, nu pot să stric chiar toată surpriza acum.

Cum va funcționa concret această aplicație? Este gratuită?

Oricine are conexiune la internet poate beneficia de aplicație. Detalii despre aplicație se găsesc pe  www.findthenanny.com, momentan fiind disponibilă doar pagina de prezentare online.
Aplicația nu va fi gratuită, vor exista niște abonamente de subscripție, însă la prețuri accesibile. De asemenea vom face surprize plăcute și pe partea asta, important e să fiți pe fază.

Crezi că mămicile care sunt în căutarea unei bone vor avea încredere în datele și informațiile oferite de aplicație?

După părerea mea, orice start-up aflat la început este privit cu scepticism, din păcate. Noi vom face tot ce ne stă în putință să oferim valoare și încredere oamenilor prin această aplicație și vom ține cont atât de părerea familiilor care își caută bonă, cât și de bonă, pe măsură ce dezvoltăm aplicația.

Găsirea unei bone reprezintă un aspect esențial în creșterea copiilor. Vor putea părinții cere mai multe detalii prin aplicație?

Da, vor putea. În primul rând, profilul bonei va curpinde mai multe secțiuni, iar în fiecare secțiune se găsesc informații referitoare la bonă.
Nu în ultimul rând, bona poate fi contactată și telefonic pentru orice altă informație în plus pe care părinții vor să o afle și nu o găsesc pe profilul ei sau consideră că nu este destul de clară.

4 find

Ne poți da niște date statistice cu privire la bonele din România: costuri/lună, program de lucru etc.?

Depinde foarte mult de la familie la familie. O bonă care lucrează part-time nu va avea același salariu ca una care e angajată full-time, evident, la fel cum o bonă care stă de luni pană vineri cu familia, și e liberă doar în weekend, așadar o bonă externă, nu poate să aibă același salariu ca a unei bone interne, care e la familie acasă pe o perioadă nedeterminată și primește vacanță după abia după câteva luni ori de sărbători.
Totodată, experiența este un factor important de luat în considerare și de asemenea și studiile în acest domeniu.
Aceste informații se traduc într-un salariu minim de aproximativ 500 de lei pentru un program part-time, iar pentru cele full-time undeva între 1300 și 3000 de lei.

Care sunt criteriile de selecție a bonelor?

Un pas pe care bonele îl vor parcurge atunci când își vor crea cont, va fi unul de verificare. Aici mă refer la faptul că vor fi nevoite să aibă niște documente scanate pe care le vor încărca pe platformă.
Dacă totul este în regulă cu aceste acte, contul lor va fi acceptat iar familiile pot să intre în contact cu ele și să interacționeze. Până la urmă “testul” final, dacă pot să îi spun așa, va fi atunci când bona este față în față cu părinții copilului și se vor cunoaște mai bine.

Cum pot bonele să se înscrie în programul vostru?

Foarte simplu: vor intra pe www.findthenanny.com, își crează cont (vor fi câțiva pași ușor de parcurs), după care automat familiile care doresc să le caute vor avea acces la ele. La fel se aplică și în cazul unei familii care dorește să beneficeze de această platformă. După crearea contului, automat vor avea acces la bonele disponibile.

Antreprenoriatul de succes: fii original, țintește sus și muncește din greu

Cristina Pop, o mămică ambițioasă și Business Owner Bunny Boo, ne-a transmis câteva gânduri despre proiectul ei de suflet și modul în care a reușit să îl dezvolte de la o simplă idee:

bunny 4

« În contextul nostru politic actual, atât de agitat, al inițiativelor prosociale tot mai frecvente și al tot mai multor semnale că ne apropiem în viteză de accepțiunile occidentale, Bunny Boo este dovada mea personală și confirmarea faptului că lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună și pe plan național. Pentru mine înseamnă mult mai mult decât un business profitabil. Reprezintă succesul inovației și al exigențelor crescute ale părinților.

Inițial, atunci când mă aflam doar la stadiul de idee-concept a acestui proiect, feedback-ul celor din jur era sumbru: „îmi place conceptul dar la noi nu va merge”, „nu are rost, la noi nu se pune accent pe calitate”, “mai bine nu te complica, cei care apreciază astfel de produse sunt prea puțini”, și multe alte comentarii având aceeași idee. Încet, încet, mi-am adunat curaj și am început să conturez brandul. Îmi doream un nume și un logo care să mă reprezinte, să fie vesel, jucăuș dar și să insufle profesionalism. Alegerea nu a fost una ușoară: am combinat simboluri ale inocenței și copilăriei într-o perspectivă unică, specială și profesională. În acest moment, pusesem deja atât de multă dedicare și pasiune încât eram de neoprit. Astfel că, în mai puțin de 3 luni, magazinul online a fost lansat.

bunny 3

Din dorința de a aduce mai aproape de copiii din România produse premium – așa cum găsim preponderent în magazinele din Occident și așa cum vedeam doar în pozele de pe Pinterest, am preluat distribuția pentru România a unora dintre marile branduri internaționale. Astfel, am reușit să fac disponibile aici, produse de o excelentă calitate pe care le achiziționam pentru copiii noștri doar din străinătate. Participând la multe expoziții de profil am câștigat experiență și am reușit să selecționez cu mare grijă colaboratorii Bunny Boo. Au fost și momente în care am returnat produse care nu corespundeau așteptărilor mele din punct de vedere calitativ.

,,Bunny Boo e despre suflet, atât despre sufletul mămicii care l-a creat, cât și despre sufletul tuturor mămicilor care se reflectă în fiecare cadou pregătit cu atât de mult drag pentru puiuții noștri.’’

bunny 2

Îmi doresc să aduc inovație, materiale naturale și sănătoase în acest segment de piață atât de drag mie: produse destinate bebelușilor și copiilor mici. Sunt recunoscătoare și mă bucură solicitările de colaborare pe care magazinul le primește din partea persoanelor publice, a comunităților, producătorilor și a revistelor cu renume din țara noastră.

Românii caută calitate: deși mulți comercianți se feresc de produsele premium datorită costurilor pe care le implică și a credinței că acestea nu sunt apreciate în țara noastră, sunt fericită să constat că nu este deloc așa. Mămicile caută ce este mai bun pentru micuții lor, caută să achiziționeze produse sigure și rezistente. Noi, mămicile, preferăm să alegem un singur produs, de o calitate superioară, sănătos pentru copilul nostru și durabil în timp, în locul nenumăratelor produse care nu respectă standardele europene impuse sau recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.

Suflul nou adus de Bunny Boo pe piața de retail din România se vede și în modul de organizare a business-ului. Pun un mare accent atât pe selectarea atentă a produselor de la producători de renume din țări precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Australia, Belgia, Olanda, etc. cât și pe experiența consumatorului: modul de împachetare și livrare a produselor, platforma on-line, serviciul de relații cu clienții disponibil 24h/24 și un termen extins de garanție cu posibilitate de retur în 30 zile. Îmi doresc să ofer o experiență frumoasă, de la momentul plasării unei comenzi și până după livrarea acesteia.

bunny 1

Sunt impresionată de feedback-ul primit de la clienții noștri în fiecare zi. Avem deja două depozite, colaboratori de pe mai multe continente și sute de clienți în doar 6 luni de la deschidere. Acest lucru mă bucură foarte tare și mă motivează să răspund cerințelor clienților noștri astfel încât să devenim, la nivel național, o piață bine-informată și selectivă în alegerea produselor pe care le achiziționăm.

Îmi doresc în primul rând ca mămicile să revină cu bucurie și ca Bunny Boo să aducă multe zâmbete, prospețime și fericire copiilor noștri. »

Sursa foto : Effiki, Wigiwama, Laura Balc

Cum ne ajută Comunicarea Nonviolentă în relația cu copiii noștri?

Monica Reu este singurul trainer român de Comunicare Nonviolentă certificat de Center for Nonviolent Communication din Statele Unite ale Americii. Este, de asemenea, președintele Asociației pentru Comunicare Nonviolentă.

În ultimii ani, cea mai mare parte a timpului și-a dedicat-o sprijinirii părinților și copiilor în a crea relații de calitate, cu convingerea că procesul de creștere a copiilor poate fi un continuu proces de creștere și vindecare pentru părinți.

Cum ai descoperit pasiunea pentru comunicarea non-violentă și care este scopul ei principal?

Am descoperit Comunicarea Nonviolentă (CNV) prin intermediul unui trainer francez care a venit să faciliteze un team building pentru revista Cosmopolitan, în anul 2002. Pe atunci eram redactor, meseria mea era scrisul. Am știut din prima că am descoperit ceva ce avea să îmi transforme modul în care mă privesc pe mine, pe cei din jurul meu și relațiile dintre oameni. M-am ocupat apoi de traducerea cărții lui Marshall Rosenberg – inițiatorul CNV -, Comunicarea Nonviolentă, un limbaj al vieții, am început să plec din țară la cursuri, să invit traineri în România. În anul 2006 l-am invitat pe Marshall însuși, și a venit să susțină aici două workshopuri care mi-au rămas adânc întipărite în suflet. Mi-a fost clar că asta vreau să fac de atunci înainte, să ajut oamenii să construiască relații de calitate, lucru despre care nu ne-a învățat nimeni, nimic.

Scopul Comunicării Nonviolente este să ne ajute să creăm un mediu în care nevoile tuturor să fie văzute și valorizate, în care să putem rezolva conflictele pe cale pașnică, în beneficiul tuturor, și în care să ne bucurăm mai mult de viață și de relațiile care contează pentru noi.

Principiul de bază este acela că orice acțiune umană are ca scop împlinirea unei nevoi. Descoperirea și comunicarea acestor nevoi pot con­solida legăturile interumane, cooperarea și, la nivel global, pacea. Nevoile sunt cele ce pun viața în miș­care. În clipa în care le identificăm, putem găsi și strategiile cele mai bune pentru a le împlini, păs­trând în același timp în minte și în suflet respectul pentru cei care ne în­con­joară.

Din păcate, în viata de zi cu zi, acțio­năm de prea multe ori din obișnuință, din tipare și condiționări. Ori, nevoile noastre pot fi eficient și constructiv îm­plinite numai dacă suntem conștienți de ele. Vestea bună este în­să că putem învăța acest nou mod de a ne raporta la noi înșine și la ceilalți și ne putem astfel îmbunătăți calitatea vieții.

Cum ne ajută Comunicarea Nonviolentă în relația cu copilul și cum putem să îi înțelegem mai bine nevoile prin intermediul ei?

Comunicarea Nonviolentă în relația părinte-copil este în primul rând un mod de a privi copilul – ca pe o ființă separată de tine, cu propriile-i gânduri, sentimente, nevoi, dorințe, ca pe o ființă unică, irepetabilă, care merită același respect ca o persoană adultă și care, tocmai datorită acestui respect primit la vârstă mică va crește într-un adult respectuos față de ceilalți.

Pasul inițial de care noi, părinții, avem nevoie în acest demers este acela de a ne apropia mai mult de nevoile noastre, de a deveni mai conștienți clipă de clipă de ce se întâmplă în interiorul nostru. Doar ca adulți conștienți ne putem pune acțiunile în armonie cu valorile și putem răspunde constructiv nevoilor copiilor noștri.

Comunicarea empatică ne încurajează să ne aplecăm în primul rând asupra calității relației cu copilul. Când relația adult-copil este puternică și sănătoasă, fiecare dintre părți are încredere că nevoile sale sunt importante pentru celălalt, iar atunci când această încredere există, este și o mai mare disponibilitate către ascultare, dialog și colaborare.

Mulți adulți au convingerea că rolul lor în raport cu cei mai mici este să vorbească mult, să instruiască, să corecteze; iar rolul copilului este să ia aminte și să execute. O dinamică ce se demonstrează rapid a fi frustrantă pentru toată lumea, căci adultul nu înțelege de ce demersul lui nu are efectul dorit, iar copilul se simte copleșit, neacceptat și neînțeles. Și asta pentru că există o verigă lipsă în abordarea părintelui – ascultarea, acel soi de ascultare pentru a înțelege în profunzime universul interior al copilului, emoțiile lui.

Pentru a putea fi o influență pozitivă în viața copilului, un adult are nevoie să știe când să asculte și când să se exprime.

Când ofer acest minunat dar al ascultării de calitate, și copilul devine mai deschis și mai dispus să mă asculte. Pentru mine aceasta este adevarata traducere în fapt a respectului și fundamentul pentru o relație profundă și autentică pe termen lung.

Nu este nicio îndoială că este nevoie de efort pentru a-ți crește copilul empatic în societatea de astăzi. Dar de ce ar prefera un părinte această abordare a metodelor tradiționale (pedeapsă/recompensă), care dă rezultate imediat?

În mod cert, a alege să faci din empatie, respect, compasiune, ascultare de calitate, apreciere autentică, practici ale interacţiunii de zi cu zi cu copilul tău necesită mai mult timp, mai multă energie şi implicare decât a merge pe sistemul pedeapsă-recompensă sau pe reacţii automate la comportamente date. Abordarea empatică presupune pentru părinte şi lucru cu sine, conştientizarea propriilor emoţii şi nevoi, compasiune faţă de propria persoană.

Cred însă că lucrurile încep să capete un cu totul alt sens dacă ne gândim la efectele pe termen lung ale reacţiilor noastre şi la ce încercăm de fapt să construim ca părinţi. Pentru că, dacă obiectivul meu este ca din demersul de parenting să iasă un adult încrezător, empatic, care să funcţioneze sănătos în lume şi să fie capabil să clădească relaţii de calitate cu semenii lui, iar între noi doi să se consolideze o legătură bazată pe încredere, iubire şi împărtăşire, îmi este clar că nu voi ajunge să obţin aceste lucruri decât dacă ele se vor regăsi în abordarea mea încă de la început.

Pe scurt, copilul meu va deveni un adult empatic dacă el va trăi empatia în relaţia noastră (unul dintre motivele pentru care adulţii din societatea de astăzi dau adesea dovadă de atât de puţină înţelegere şi empatie este însuşi faptul că nu au avut parte de ele în anii formării lor); va deveni un adult încrezător, dacă eu voi alege abordări de parenting care să nu-i lezeze stima şi încrederea în sine; se va bucura de relaţii frumoase, bazate pe colaborare, dacă relaţia noastră va fi o oportunitate de învăţare a colaborării; va deveni un adult capabil să ia decizii, dacă îi ofer ocazia să-şi exerseze această abilitate – bineînţeles, adaptat vârstei.

În acest proces, ne şi bucurăm unul de altul mai mult, mesajele care circulă între noi sunt mai constructive, ajungem mult mai uşor la cooperare, respectul nu mai este doar o formă, ci o atitudine profund interiorizată. Iar iubirea necondiţionată este acolo, vie, prezentă în viaţa de zi cu zi, nu doar la nivel declarativ.

De ce este “trebuie” un cuvânt care ar fi bine să dispară din comunicarea cu cei mici?

Din punctul meu de vedere, trebuie este un cuvânt care ar fi benefic să dispară din orice comunicare, cu oricine. Îmi răpește din bucuria de a face o acțiune când mi-l spun mie, și trezește animozitate când îl spun altcuiva. Cuvântul Trebuie lovește într-o nevoie esențială a ființei umane, nevoia de autonomie, de a alege. Mult mai benefic mi se pare să înțelegem sensul unei acțiuni și să alegem să o întreprindem pentru că vedem ce nevoi valoroase poate împlini ea.

Ca să fie mai clar, voi da un exemplu simplu: Trebuie să mă trezesc în fiecare zi la ora 6. Versus: Aleg să mă trezesc la ora 6 pentru că asta îmi permite să îmi beau în liniște cafeaua și să stau de vorbă cu soțul meu înainte să se treazească fetița mea.

Dacă îmi tot repet prima variantă, am tendința să mă identific cu obligativitatea acțiunii și cu ce îmi lezează ea – odihna, poate. Voi considera că fac asta pentru că nu am de ales, voi fi morocănoasă, voi începe ziua prost.

În cazul al doilea, mă conectez la ceea ce îmi aduce benefic trezirea la ora 6 – conectare cu soțul meu, un pic de timp pentru mine, eficiență -, și energia  mea este cu totul alta.

Nu știu alții cum sunt, dar eu prefer a doua variantă în viața mea.

Același principiu este valabil și în relația cu cei mici. Vom vedea că la un trebuie copiii au tendința de a răspunde cu nu vreau. Nu pentru că sunt căpoși, ci pentru că sunt oameni, cu nevoie de autonomie și de a alege. Când le vorbim însă despre sensul acțiunii pe care vrem să o întreprindă, devin mai cooperanți, mai deschiși. În loc de “trebuie” să te duci la culcare, mult mai benefic mi se pare să le vorbim copiilor despre nevoia de odihnă și rolul ei în a ne menține sănătoși și bine dispuși. Asta nu înseamnă că se vor băga imediat în pat, însă se vor conecta cu motivul pentru care facem această cerință, se vor conecta cu beneficiile și sensul acțiunii.

Pe termen lung, scopul este acela de a întreprinde acțiuni pentru că înțelegi valoarea lor, nu pentru că sunt impuse. Cred sincer că a-l scoate pe trebuie din vocabular și din conștiință ne poate îmbunătăți calitatea vieții.

Care este cel mai complex proiect pe care l-ai realizat și care au fost rezultatele lui?

De departe, proiectul meu cel mai drag este Educație Empatică, un program de Comunicare Nonviolentă dedicat părinților și cadrelor didactice, pe care l-am conceput acum zece ani și cu care lucrez și astăzi. M-a purtat în școli și grădinițe din toată țara și mi-a facilitat întânirea cu zeci de mii de părinți din România, Republica Moldova, Polonia, Grecia, dornici să clădească familii bazate pe iubire necondiționată, armonie și respect reciproc.

3 elemente de care să ții cont pentru siguranța copilului tău

După ce a lucrat patru ani într-o companie de consultanță, Ramona Vecean și-a deschis primul business în 2014, din dorința de a obține independență financiară. În această perioadă, a avut primul copil și a început să se intereseze de produse pentru copii, în special de scaune auto. Acesta este modul în care a luat naștere cel de-al doilea business, Nola, oferind consiliere pentru părinții care caută scaune pentru sugari și copii mici.

A decis să se implice mai mult în educarea părinților, oferindu-le informația necesară în magazinul de scaune auto Nola, dar și prin postarea pe blog a articolelor privind siguranța în mașină.

Pe Ramona o puteți cunoaște joi, la The Woman Parenting Workshops.

Nola a pornit ca un start-up. Povestește-ne puțin despre motivele pentru care a apărut acest business și care este modalitatea prin care ai reușit să îl crești?

Nola a apărut după ce am sesizat pe diverse grupuri de părinți că se caută scaune auto de închiriat pe durata concediilor în țară, de către cei care vin cu avionul. Nu era nicio firmă care să ofere un astfel de serviciu și mă întrebam de ce, pentru că cerere există. Se mai găsesc la firmele de închirieri mașini, dar ce am văzut eu, sunt de calitate inferioară și neîngrijite. De posibilitatea de a le amplasa cu spatele nici nu se poate pune problema. Am început oferind strict serviciul de închiriere până când am constatat că părinții caută să testeze scaunele înainte să le cumpere, ca să fie siguri că sunt potrivite. Și eu am trecut prin acest proces dificil când am căutat scaun pentru fetița mea, deci știam cât de complex este procesul de căutare și cât de greu găsești la cineva un scaun să îl testezi. Acesta a fost momentul când am sesizat oportunitatea de a crește businessul. Am diversificat gama de scaune disponibile la închiriat și am început să le vorbesc clienților despre ele, să îi ajut la instalare, punând astfel bazele consilierii pe care o oferim azi tuturor părinților care ne trec pragul.

Care a fost cel mai dificil aspect în implementarea acestui proiect? Dar cea mai mare satisfacție?

Pornirea a fost cea mai dificilă. Am observat că există cerere, dar nu înțelegeam de ce lipsește oferta. După cum am învățat în facultate, nu întotdeauna e un lucru bun faptul că ești furnizor unic pe piață: trebuie să descoperi de ce nu se oferă produsele/ serviciile respective. Cu un an înainte, deschisesem prima afacere și am văzut câte resurse consumă (timp, bani, cunoștințe din diverse domenii); nu eram sigură dacă pot să mai pornesc pe acel drum știind ce urmează. M-a motivat, totuși, faptul că investiția inițială nu era atât de mare, chiar dacă aș fi eșuat.

Cea mai mare satisfacție am avut-o atunci când am crescut pentru prima dată numărul de scaune auto disponibile. A fost un pas mare la momentul respectiv și cred că atunci am simțit că sunt pe drumul cel bun. Țin minte perfect care au fost scaunele și cum le-am așezat în magazin pentru primii clienți.

Consideri că părinții din România sunt conștienți de pericolul în care se află copiii lor, în lipsa unui scaun auto?

Sunt sigură că părinții nu sunt conștienți de pericolul la care își expun copiii atunci când îi lasă liberi pe banchetă sau îi țin în brațe. Toată lumea se gândește că nu li se poate întâmpla nimic, mai ales pe distanțe scurte, prin oraș. Părinții se tem de acele accidente groaznice, la viteze foarte mari în afara orașului sau pe autostrăzi fără să realizeze cât de mare este impactul resimțit la viteza de 50-60 km/ h, cu atât mai mult asupra copiilor. Amplasarea cu spatele la sensul de mers este cea mai sigură poziție în mașină, iar scaunele de pe piață permit asta până la vârsta de 6-7 ani, dar cel mai important este, indiferent de scaun, să fie instalat și folosit corect.

Nola oferă consiliere pentru căutarea și alegerea scaunului de mașină potrivit. Cum se desfășoară acest proces de consiliere?

Consilierea este un proces destul de complex, atât datorită copiilor care sunt foarte diferiți chiar și la aceeași vârstă, cât și mașinilor pe care le dețin părinții, așteptările lor legate de scaune și mulți alți factori care intervin când vine vorba despre achiziția scaunului auto potrivit.

Principalele elemente de care ținem cont sunt copilul (vârsta și dimensiunile lui), mașina în care va fi instalat scaunul (cu ISOfix sau fără, banchete mai drepte sau mai înclinate, spațiul interior, compartimente de depozitare în podea etc.) și bugetul. Pornind de la aceste 3 elemente, propunem părinților o listă scurtă de scaune care s-ar potrivi, ei alegând pe care vor să le încerce și în final, pe care vor să îl cumpere. Pe lângă siguranța și confortul copilului, intervin mici dorințe ale părinților, criteriile subiective, cum le spun eu: design, materiale, funcții suplimentare.

Care sunt cele mai importante aspecte pe care părinții trebuie să le aibă în vedere în momentul în care își doresc să achiziționeze un scaun auto pentru copii?

Din punctul meu de vedere, cel mai important este ca scaunul ales să fie potrivit pentru copil și să permită utilizarea cu spatele la sensul de mers cât mai mult timp posibil, pentru că este poziția cea mai sigură în mașină. Un model ieftin folosit cu spatele (momentan, cel mai ieftin scaun care permite utilizarea cu spatele la sensul de mers până la aproximativ 4 ani, este Joie Steadi și costă 600 lei), oferă mai multă siguranță decât un model scump, folosit cu fața.

Spune-ne te rog 3 caracteristici care te definesc cel mai bine.

În primul rând, sunt o persoană sinceră. Ofer și aștept sinceritate în toate tipurile de relații pe care le am cu cei din jur: familie, prietenie, afaceri. În al doilea rând, cred că mă caracterizează foarte bine conștiinciozitatea care m-a ajutat să obțin succes și apreciere atât în postura de angajat, cât și în cea de antreprenor. Nu în ultimul rând, sunt o persoană punctuală, pentru mine punctualitatea fiind o formă de respect față de cei din jur.

12 beneficii pe care le aduce joaca în relația părinte – copil

Nu există copil căruia să nu îi placă să se joace. Pentru ei joaca este ceva natural. Cu toate acestea, de multe ori se împotmolesc, nu mai găsesc ce anume să se joace, se plictisesc de jucăriile pe care le au sau își doresc un partener de joacă.

Cu toate că pentru unii părinți este dificil să părăsească lumea adulților și să intre în cea a copiilor, este extrem de important să facă uneori acest lucru, pentru a-i ghida, a-i arăta ce sau cum să se joace, să-i ajute să găsească un joc potrivit vârstei sau pur și simplu să petreacă timp de calitate cu copilul. În ziua de azi părinții sunt foarte ocupați, într-o familie lucrează de obicei ambii părinți și chiar și bunicii până la vârste înaintate. Așadar, le rămâne foarte puțin timp la dispoziție pentru a se juca și de cele mai multe ori sunt obosiți sau nu au dispoziția necesară.

Copiii însă, interpretează refuzul nostru ca un refuz de a intra în lumea lor. Atunci nici ei nu vor să intre în lumea noastră și cooperarea este tot mai dificilă. Astfel este posibil ca în timp să apară o distanțare față de părinte, iar copilul să-și îndrepte atenția spre altceva: televizor, tabletă sau un anturaj nepotrivit. Sfatul celor de la BestKids ar fi să încercăm să le acordăm măcar o jumătate de oră pe zi, în care să lăsăm alte treburi și să le dedicăm toată atenția noastră.

Carpenterâ??s little helper

Joaca împreună aduce multe beneficii, atât pentru copil, cât și pentru părinte.

– Prin joacă se întărește legătura părinte-copil. Ce metodă mai bună există de a te apropia de un copil decât prin joacă? Este calea cea mai sigură de a ajunge la sufletul copilului. Dacă este supărat și nu găsești nici o abordare prin care să te conectezi cu el, propune-i să vă jucați un joc care îi place. Cu siguranță, în scurt timp va ieși din starea respectivă, fiind distras, iar în acel moment vă puteți conecta cu copilul.

– Joaca deschide calea către o comunicare mai bună între părinte și copil. De multe ori prin joc ei se destăinuie, iar tu, ca părinte, afli lucruri despre copilul tău pe care altfel nu avea cum să le comunice. De exemplu, jucându-ne de-a grădinița, putem afla cum este el tratat de către educatoare, cum se desfășoară o zi  obișnuită la grădiniță, ce a mâncat, ce îi place și ce nu îi place să facă etc. Joaca ne apropie și ne ajută să ne descoperim unul pe altul.

– Prin joacă putem petrece timp de calitate cu copilul. O jumătate de oră pe zi este suficientă, dacă timpul petrecut împreună este unul de calitate. Într-un timp foarte scurt, copiii pot învăța foarte multe lucruri, iar mai mult decât atât le răspundem nevoii de conectare cu noi, părinții.

– Joaca ne ajută să ne cunoaștem mai bine copilul. Jucându-ne și petrecând timp împreună, ajungem să-l cunoaștem mai bine, să descoperim ce temperament are, care îi sunt nevoile, ce gândește și ce îi place să facă. Este mult mai ușor pentru noi, mai apoi, să-l îndrumăm într-o anumită direcție, cunoscând toate aceste aspecte. Joaca ne ajută de asemenea să descifrăm un comportament neadecvat al copilului. Acesta poate avea anumite frustrări sau nevoi neîmplinite, iar prin joacă ne putem da seama foarte ușor care este cauza care a dus la dezvoltarea acelui comportament nedorit.

– Joaca dezvoltă imaginația copiilor. Este important să știm și cât să intervenim în joaca copiilor, să nu uităm să lăsăm loc și imaginației lor să se dezvolte. Ei își pot crea propria lume, reconstituind scene din ceea ce au văzut până în prezent (o zi la grădiniță, la supermarket sau în vacanță) sau să-și creeze o lume imaginară, plină de magie, cu diverse personaje de poveste. Nu trebuie să intervenim întotdeauna în joaca copiilor, ci doar când simțim din partea lor această dorință și să încercăm să îi lăsăm să dețină controlul, alegând jocul sau jucăriile preferate.

– Prin joacă copiii învață cel mai ușor. Își însușesc noi aptitudini, pot învăța cuvinte noi sau câștiga experiențe de viață. Prin joacă copiii pot face mai ușor trecerea de la grădiniță la școală, fiind încurajați să găsească, într-un mod plăcut, soluții la diverse probleme. Deși la multe grădinițe și școli se pune mare accent pe acumularea de cunoștințe teoretice și pe temele de acasă, au început și la noi să câștige din ce în ce mai mult teren și alte sisteme de învățare care implică joaca și pun mai mult accent pe partea practică, pe aptitudinile specifice fiecărui copil.

– Prin joacă putem pregăti mai ușor copilul pentru experiențele noi de viață. De exemplu, jucându-ne de-a doctorul și pacientul, îi arătăm cum va decurge vizita la medic, ce instrumente folosește și că nu are de ce să fie speriat. Jucându-ne de-a grădinița, îi arătăm cum va decurge o zi cu doamnele educatoare și copiii, care este programul și în ce activități va fi implicat. Astfel reducem anxietatea copilului față de experiențele noi pe care le va trăi.

– Jocurile de grup îi învață pe copii ce înseamnă cooperarea, cum să-și controleze emoțiile când pierd sau câștigă un joc, să mențină prieteniile, indiferent de ce se întâmplă în timpul jocului.

– Joaca înlătură stresul, atât la copii cât și la părinți. Joaca detensionează, creează momente amuzante, ne face să râdem și să uităm de stresul cotidian.


 Parents teaching their son to ride a bike in the park

– Joaca ne aduce pe picior de egalitate. În momentul în care ne jucăm, copilul învață să interacționeze, să devină empatic. Va face însă toate aceste lucruri din plăcere, și nu pentru că este obligat de un adult. Nu ne dorim supunere, ci o mai bună relaționare cu copiii noștri. Iar joaca ne aduce pentru un moment pe același nivel cu copilul. La maturitate, copilul va vedea în părinte un prieten, dezvoltând o legătură apropiată.

– Prin joacă le putem transmite copiilor diverse valori. Cea mai ușoară cale de a educa un copil este prin joacă. Participând activ în jocul lor, îi putem învăța diferența dintre bine și rău, le putem insufla anumite valori etice și morale, să nu facă discriminări rasiale, religioase, culturale etc. și să nu țină cont de anumite stereotipuri.

– Prin joacă putem fixa și limitele dorite. Copilul are nevoie, pe lângă îndrumare, și de anumite limite. Permisivitatea excesivă poate dăuna copilului, de aceea limitele sunt absolut necesare. Acestea se impun cu seriozitate din partea noastră, chiar dacă suntem în timpul jocului. Este necesar să explicăm copilului importanța impunerii acelei limite, că există totuși lucruri pe care nu are voie să le facă, pentru a fi în siguranță.

Ce fel de jocuri să ne jucăm?

Este important să găsim jocuri adecvate vârstei, să fim deschiși, să încercăm să ne cunoaștem cât mai bine copilul și ce anume îl pasionează. Va aprecia cu siguranță aceste momente petrecute împreună, iar noi vom uita de grijile cotidiene și ne vom relaxa, oferindu-i ceea ce el își dorește cel mai mult: afecțiunea și atenția noastră.

Propuneri de jocuri pentru copii și părinți:

Jocuri educative

Jocuri de îndemânare

Jocuri creative

Jocuri de societate

Puzzle

 

Sursa foto: https://bit.ly/2LclLcF, https://bit.ly/2IYjPGJ, https://bit.ly/2wVTnbH

Dare to be aware!

Scaunul auto este singurul mijloc de a transporta copiii în siguranță atunci când călătorim cu ei în mașină. Scoica și scaunul auto sunt astfel gândite încât să ofere o poziție corectă micilor pasageri, până la vârsta de aproximativ 12 ani, când pot să stea corect cu centura mașinii.

Când vine vorba despre scaunul auto, două aspecte sunt esențiale: să fie potrivit copilului și să fie instalat și folosit corect. Par banale și totuși, de multe ori nu se ține cont de ele. Scaunul cu cele mai bune rezultate la teste nu va oferi siguranță dacă este instalat greșit sau dacă reglajele pentru copil nu sunt potrivite.

Ce înseamnă ca un scaun auto să fie potrivit copilului? Înseamnă să fie potrivit vârstei acestuia. Greutatea și înălțimea sunt, în majoritatea cazurilor, strâns legate de vârsta copilului. Există și excepții de copii cu dimensiuni sub sau peste media vârstei lor, pentru aceștia fiind cu atât mai importantă alegerea scaunului corect. Modelele mai noi de scaune, i-size, sunt clasificate după înălțimea copilului (de ex. 67-105 cm, adică 6 luni – 4 ani) tocmai pentru că aceasta este mai relevantă comparativ cu greutatea, încercându-se astfel împiedicarea trecerii la următoarea categorie de scaun prea devreme (pragul de 9 kg este luat adesea în considerare de către părinți pentru a schimba scoica și a trece la un scaun, dar să nu uităm că există o diferență semnificativă de dezvoltare între un copil la 5 luni și unul la 9 luni, ambii cu o greutate de 9 kg).

De la naștere se folosește scoica / coșulețul auto, ea fiind gândită pentru a oferi bebelușului o poziție cât mai înclinată, dar sigură în același timp. Scoica se folosește cât mai mult timp posibil, fără a-i depăși limita de greutate sau de înălțime (capul copilului să nu iasă din marginea de sus), astfel încât, atunci când se trece la scaunul auto, copilul să stea cât mai bine. Scoica nu trebuie schimbată la vârsta de 6 luni, ea putând fi folosită chiar până spre vârsta de 1 an – 1 an și jumătate la modelele mai încăpătoare, dacă nivelul centurilor este reglat corect și pernuțele suplimentare sunt scoase atunci când copilul nu mai are nevoie de ele. În jurul vârstei de 6-7 luni apare dorința bebelușului de a sta mai ridicat, putând să fie nemulțumit de poziția din scoică, dar dacă drumurile lungi sunt sincronizate cu ora de somn, sunt șanse mari să se poată prelungi utilizarea cel puțin până spre vârsta de 9 luni. Scoica se instalează doar cu spatele la sensul de mers, cu centura mașinii sau cu baza ISOfix.

postare Facebook Nola (1)

Când scoica auto este depășită, se face trecerea la scaun. Cea mai sigură poziție în mașină este cu spatele la sensul de mers, fiind recomandată cât mai mult timp posibil. Există pe piață numeroase modele care permit amplasarea cu spatele până în jurul vârstei de 4 ani și câteva variante până chiar spre vârsta de 6-7 ani. Copiii își găsesc poziții confortabile pentru picioare, răul de mișcare nu este determinat doar de faptul că scaunul este amplasat cu spatele și ținând cont că siguranța oferită este mai mare, amplasarea cu spatele la sensul de mers ar trebui să fie primordială pentru părinți.

Dacă scaunul ales are limitele la vârsta de 4 ani (18 kg/ 105 cm), se poate continua cu un scaun cu spatele la sensul de mers până la 25 kg sau se poate alege un scaun înălțător. Acestea din urmă nu au centuri proprii, copilul fiind asigurat cu centura mașinii. Atunci când se face trecerea la scaunul înălțător, copilul trebuie să aibă maturitatea necesară pentru a sta corect, să nu își scoată mâinile pe sub centură sau să o devieze. Scaunele înălțătoare permit reglarea nivelului corect al centurii pe umăr și oferă protecție la șold, gât și cap în cazul unei coliziuni laterale, așadar simpla pernă înălțătoare nu este suficientă pentru a oferi siguranță.

high-back-booster-nola (1)

Ce înseamnă să fie instalat și folosit corect? Este extrem de important ca scoica sau scaunul auto să fie instalate conform manualului său, realizat de producător, fără improvizații sau etape sărite. Doar dacă este instalat corect, scaunul va oferi siguranță. Majoritatea producătorilor au și filmulețe pentru a ușura instalarea, dar asta nu înseamnă că manualul nu trebuie citit. El conține și alte informații importante precum durata de utilizare, realizarea reglajelor corect (nivelul tetierei și al centurilor), întreținerea și curățarea scaunului. Instalarea cu centura mașinii sau cu ISOfix este la fel de sigură, atâta timp cât ea este realizată corect. Este adevărat că la instalarea cu centura riscul de eroare umană este mai mare, scaunele cu ISOfix având indicatori vizuali și chiar auditivi, dar respectând indicațiile producătorului și urmând toți pașii de instalare, nu vor fi probleme legate de siguranța oferită. Așadar, sistemul de prindere nu determină siguranța oferită de scaun ci instalarea lui corectă.

Folosirea corectă presupune reglarea centurilor și a tetierei la nivelul corect, respectarea indicațiilor privind limitele de greutate și înălțime admise, respectarea perioadei de utilizare (scaunele auto expiră, au o durată limitată de viață),  dar și strângerea centurilor corect (dacă sunt lăsate prea largi, partea superioară a corpului poate ieși din centuri la o frână bruscă).

Reține, așadar, că este foarte important să alegi scaunul auto în funcție de vârsta copilului, fără a trece la grupa următoare prea repede, să ții copilul cu spatele la sensul de mers cât mai mult pentru că oferă cea mai mare siguranță (6-7 ani, maximul posibil momentan) și nu în ultimul rând, să îl instalezi și să îl folosești corect, conform indicațiilor producătorului.

Surse foto: https://goo.gl/images/5cCvfn

https://goo.gl/images/1Mx7QQ

The Woman Parenting Workshops, pentru părinți interesați de educație continuă

România este pe locul al treilea din 42 de țări din Europa în fenomenul de bullying, conform Eurostat. 1 din 4 copii era umilit în mod repetat la şcoală, în faţa colegilor, iar 1 din 6 era bătut, potrivit unui raport din 2016. 7 din 10 declarau atunci că au fost martori ai unei situaţii de bullying la şcoală.

Bullying – fenomen de luat în serios, cu o amploare la nivel mondial

Nadia Tătaru, co-fondator și director general Radio Itsy Bitsy, proiect unic atât pentru România, cât și European dar și președinte al Asociației Părinților Isteți va fi prezentă în 24 mai la Cluj-Napoca în cadrul The Woman Parenting Workshops. În decursul anului trecut, Nadia a inițiat o campanie socială de prevenire a bullying-ului în rândul copiilor, care este încă în desfășurare. „Bullying-ul, un fenomen actual și îngrijorător” este tematica pe care Nadia o abordează în cadrul evenimentului The Woman Parenting Workshops.

Nadia si Felix Tataru - foto Cristina Nichitus Roncea

24 mai este ziua dedicată părinților care își doresc să aducă mai multă înțelegere, dragoste și bucurie în relația cu copiii lor. The Woman Parenting Workshops este cel de-al doilea eveniment conex din seria de evenimente educative marca The Woman, unde se discuta subiecte precum: modalități prin care se pot crește copii cu încredere de sine ridicată, jocuri de conectare pentru copii și părinți, contribuția femeii la un cuplu și o familie conștientă, bullying, echilibrul dintre viața de familie și cea de antreprenor.

Alături de Nadia Tătaru, speakerii care împărtășesc experiențele de parenting sunt: Domnica Petrovai (Founder @ Mind Education Health and The School for Couple), Monica Reu (President @ The Romanian Association for Nonviolent Communication), Nicolle Stănese (TV Host) și Alexandra Gorea (Psychologist and Founder @ Playful Learning).

Călătorie spre descoperirea sinelui

Monica Reu este președinte și fondator al Asociației pentru Comunicare Non-Violentă și  organizează workshop-uri de CNV încă din anul 2004. Pasiunea ei este sprijinirea părinților și a cuplurilor în implementarea acestui model de comunicare în viața de zi cu zi, fiind  un„agent de conectare” între oameni. Monica a lucrat și în televiziune, a fost editor al revistei Cosmopolitan, însă a hotărât la vârsta de 27 de ani să înceapă o călătorie lungă de auto-descoperire și dezvoltare de sine, care urma să o ghideze spre acea oază de lumină pozitivă de care avea nevoie: comunicarea non-violentă.

Monica Reu-The Woman Parenting

În cadrul The Woman Parenting Workshops Monica oferă soluții practice participanților cu privire la creșterea copiilor cu încredere și stimă de sine ridicată, dar și modalități prin care părinții pot stabili o legătură puternică cu copiii și au oportunitatea de a se bucura de o experiență de viață deplină.

„Spune-mi și uit, învăță-mă și îmi amintesc, implică-mă și învăț”

Alexandra Gorea, psiholog și terapeut, este Founder @ Playful Learning – un vast proiect educațional care cuprinde o grădiniță, un centru educațional și un business care creează resurse educaționale și psihologice pentru copii și adulți.

Alexandra Gorea-The Woman Parenting

Cu mai mult de 10 ani experiență în serviciile psihologice și educaționale, Alexandra spune că în timp ce lucra ca terapeut pentru copii și familii a avut visul de a crea un spațiu în care aceștia să aibă posibilitatea să învețe cu adevărat prin diverse jocuri și cu ajutorul instrumentelor potrivite. Așa a luat naștere Playful Learning.

Alexandrei îi place să vorbească despre joc ca fiind o limbă universală de învățare pentru copii și  adulți. La evenimentul din 24 mai, Alexandra va implica participanții în jocuri inovative de conectare pentru părinți și copii, reprezentând elementul de distracție și învățare de acasă pentru următoarea perioadă.

Speakerii din cadrul evenimentului The Woman Parenting Workshops, care se desfășoară la Hotel Platinia Luxury Suites din Cluj-Napoca, vor inspira și ghida femeile în cea mai intensă și frumoasă etapă a vieții: cea de părinte. Evenimentul este organizat de The Woman, compania ce reprezintă sursa de inspirație profesională și personală a antreprenorului feminin. Compania The Woman este ancorată în realitatea socială, la curent cu tot ce se petrece la nivel mondial. The Woman motivează, educă și celebrează Femeile Lider care se implică și produc schimbări pozitive în comunitatea din care fac parte.

Companiile care susțin dezvoltarea educației în România precum și acest eveniment sunt:

Silver Partner:  Aegon, Oriflame

Partners: NIVEA, Platinia Luxury Suites, Nola

Supported By:  Mediadome, PMA Invest, Catrice Cosmetics

Wine Partner: Casa de vinuri Cotnari

Official Car: Autoworld

Print Partner: Mindshop

Official Coffee: Meron

Flowers By: Grădina cu lalele

Despre relații sănătoase în familie și cuplu, cu Domnica Petrovai

Femeia, la fel ca și bărbatul, are propriile ei daruri, nevoi, limite, calități și vulnerabilități și are o contribuție profundă în modul în care construiește cuplul și familia.
Pe Domnica Petrovai, Founder @ Mind Education Health and The School for Couple o puteți cunoaște la The Woman Parenting Workshops în data de 24 mai, când ne va vorbi despre contribuția femeii pentru un cuplu și o familie conștientă.

Ai 20 de ani experiență în consilierea și psihoterapia familiei și a cuplului. Care sunt cele mai dese probleme întâlnite până acum?

Cu siguranță vulnerabilitățile încă neconștientizate din relațiile anterioare, relația cu părinții, frații, alte rude sau relații romantice. Neîncrederea, teama de abandon și respingere (criticism și negativism), privarea de afecțiune, subjugarea, sacrificiul, dependența, îndreptățirea și narcisismul, perfecționismul sunt cele mai frecvente în cultura noastră. Marea majoritate a adulților sunt încă departe de a-și înțelege nevoile emoționale sănătoase, de bază – siguranța, securitatea emoțională și încrederea, afecțiunea, granițele sănătoase, atenția, acceptarea și aprecierea – și cum au fost afectați de privările și abuzurile emoționale și/sau fizice din trecut. Este și motivul pentru care reacționează impulsiv, reactiv și se simt inconfortabil sau nu au încredere în relația cu ceilalți și, mai ales, cu propria persoană. Față de anii trecuți, când părinții solicitau ajutor și sfaturi despre cum să se poarte cu copilul sau cum să-l convingă să facă ce credeau ei că este bine pentru copil, în prezent sunt din ce în ce mai mulți părinți și cupluri care înțeleg că este vorba despre propriul lor proces de transformare și maturizare. Așadar, încep ei terapia și înțeleg că este un proces de lungă durată și că primii care vor simți schimbările lor vor fi copiii.

Agresiunea ce există în prezent în relații, fie că se manifestă prin bârfă, suspiciune, criticism, judecată, vigilența față de greșeli, teama de a te dezvălui și teama de a vorbi deschis sau îndreptățirea și narcisismul – tu trebuie să răspunzi nevoilor mele – este consecința lipsei de conștientizare și blamarea, renunțarea sau victimizarea par singurele forme de răspuns.

O consecință a acestei culturi cu atât de mulți părinți nevindecați și care trăiesc cu neîncredere și dependență emoțională, fără o identitate proprie, este alegerea unor soluții miraculoase și rapide de așa zisă vindecare, din simplul motiv că a deveni adult matur emoțional este un lucru teribil de greu ce implică un efort de lungă durată. Și așa este loc pentru mulți care promit transformări rapide. Suntem o generație, cum îmi spunea o mămică la un curs, de copii care cresc copii. Și pentru ei și pentru noi, avem nevoie de un proces profund de schimbare, de a ne regăsi integritatea. Eu încă nu am întâlnit un adult care să nu aibă nevoie de un sprijin în procesul lui de transformare și evoluție personală. Este și motivul pentru care cred că proiectele care sprijină comunitățile și care susțin o evoluție sănătoasă a noastră sunt vitale acum. Pentru a avea modele, pentru a avea un sprijin în felul în care se poartă colegul de muncă, vecina, prietenii. Suntem influențați de oamenii lângă care trăim atât de mult.

Atunci când un cuplu se decide să aibă un copil și apelează la tine pentru consiliere, care sunt principalele sfaturi pe care le oferi viitorilor părinți?

Sunt cel puțin două direcții importante: prima și esențială este grija față de relația de cuplu, și o să explic de ce. Și a doua, este despre ce înseamnă realist o viață după nașterea copilului, cum s-ar pregăti, ce implică, cum și când își pot relua viața sexuală și care sunt nevoile prioritare pentru copil după naștere și cum pot ei să răspundă acestor nevoi.

Prima, nevoile emoționale ale mamei și tatălui sunt în grija fiecăruia, însă și responsabilitatea partenerului. Multe cupluri s-au rupt datorită ignorării cuplului, multe femei sau bărbați spun foarte clar că regretă că nu au știut ce e bine și că au luat copilul/copiii în dormitor și asta i-a distanțat. Sau copilul a devenit totul pentru mamă și o irita când soțul se plângea că nu mai petrec timp împreună, „gata acum avem altă viață, avem copii!”

Când nevoile tale emoționale sunt împlinite, atunci ai resurse emoționale și poți să oferi spațiu copilului să fie copil și nu să răspundă nevoilor tale. Și ai claritate cu privire la ce înseamnă nevoile sănătoase ale copilului. E foarte ușor să iei de la copil ceea ce ai nevoie de la partener – afecțiunea, atenția, nevoia de a iubi fără mare efort. Cum răspunzi la stres și oboseală influențează siguranța pe care o are copilul în relația cu tine ca părinte. Când tu ca mamă ai grijă pentru nevoile tale, tatăl are și el grijă de nevoile tale, atunci ai mult mai multă disponibilitate reală și pentru copil. Dacă la stres și oboseală sau la schimbarea stilului de viață cuplul nu are o practică sănătoasă și cei doi parteneri fie devin critici, anxioși sau nemulțumiți sau pur și simplu aleg să se detașeze emoțional, atunci și cuplul și copilul are de suferit. Deja s-a creat o insecuritate și o ruptură în spațiul emoțional al celor trei. Riscul depresiei post-partum atât pentru mamă, cât și pentru tată este influențat de încrederea și calitatea vieții de cuplu. Dacă cuplul este în etapa de criză când se naște copilul, crește și riscul separării.

A doua recomandare are legătură cu înțelegerea a ceea ce se întâmplă în timpul sarcinii și după naștere și a nevoilor diferite ale copilului, mamei, tatălui și ale cuplului.  Adaptarea după naștere înseamnă pentru cuplu aproximativ 2 ani, un timp ca mama să-și găsească un echilibru între rolul de mamă și cel de femeie și iubită, la fel ca și pentru bărbat. Sunt fie mame sau tați care ignoră nevoile partenerului de a fi doriți și iubiți ca femeie și bărbat și sunt preocupați doar de rolul de mamă sau tată, iar alții care ignoră nevoile emoționale ale copilului și speră să își mențină același stil de viață ca și înainte de a avea un copil. Pentru multe (aproape toate aș spune) cupluri, un copil înseamnă și activarea vulnerabilităților ne-conștientizate. „De când avem copil lucrurile s-au stricat între noi, ne certăm mai tot timpul și nu ne putem înțelege în privința copilului, eram așa de bine înainte!” Relația devine pentru mulți mai tensionată și mai problematică decât înainte. Însă doar într-o mică parte este vorba despre copil, mai mult este despre ei și experiențele lor emoționale, adesea dureroase și încă neînțelese din trecut. Mama care trăiește cu teama de a nu greși, cu dorința de a fi o mamă perfectă care reacționează ca la carte și cu vigilența față de comportamentul tatălui sau al celorlalți care nu respectă noile reguli de parenting, sau ambii foarte anxioși și hiperprotectori, sau un părinte detașat și altul într-o stare de neliniște și îngrijorare permanentă. Starea de bine a celor doi părinți, capacitatea lor de a-și accepta propriul disconfort și al celuilalt, partener sau copil, sunt primii pași pentru a construi relații sănătoase emoțional în familie. Atenția multora este să nu greșească, și mai puțin este acceptare și înțelegere și mulți părinți nu-și cunosc copilul pentru că au mers la cursuri și au citit cărți despre cum să crească un copil și speră să se poarte așa cum li s-a spus sau au citit. Dacă întreb o mamă sau un tată dacă au citit și ceva despre și pentru ei sunt uimiți și nu înțeleg întrebarea. Încă teama de respingere și lipsa de acceptare necondiționată sunt parte din viața culturii noastre.

Ce impact are o relație nesănătoasă a unui cuplu asupra copilului?

Aș vorbi despre relația în care cei doi sunt mai puțin conștienți de propriile lor nevoi, vulnerabilități (neîncredere, respingere, abandon etc.), resurse (ex. grija pentru propria stare de bine), diferențe (temperament, diferențe de gen, stil de viață). Nu cred că există o relație perfect sănătoasă și una nesănătoasă complet, nu aș vrea să încurajăm perfecționismul și teama de a nu greși. Suntem cu toții vulnerabili și pentru toți intimitatea și relațiile apropiate sunt o mare provocare emoțională. Ne-ar ajuta mai mult pe fiecare dintre noi acceptarea vulnerabilității. Le-aș recomanda părinților să își răspundă la câteva întrebări: Ce așteptări aveți de la copilul d-voastră? Cum ați vrea să se simtă, cum să se gândească la el și lumea înconjurătoare? Care sunt valorile după care să-și ghideze viața?

Când cuplul nu este o prioritate pentru cei doi, înseamnă că o mare parte din așteptări sunt despre d-voastră și nu despre copil, și există riscul ca și copilul să devină, fără să vrem, responsabil de propriile noastre nevoi sau să învețe să nu ne supere, să nu ne dezamăgească, să ne facă pe plac, să nu știe cine este el diferit de noi. Și sentimentul lui de încredere în el va depinde de reacțiile noastre față de el. O relație fără granițe sănătoase și cu o imagine distorsionată despre responsabilitate. Imaginați-vă un părinte preocupat exclusiv de propria lui imagine, neîncrezător în relații, cu o mare greutate în a-și cere iertare și a-și vedea propriile lui reacții nepotrivite și care pune presiune asupra copilului să răspundă unui standard care nu are legătură cu cine este el ca și copil.

Pe lângă încrederea și siguranța de sine care depinde de relația noastră de cuplu, copilul învață despre iertare, repararea rupturilor, grija față de nevoile celuilalt, cum rezolvăm o situație tensionată, cum depășim momentele dificile, cum ne bucurăm de viață, cum ne trăim vacanțele, zilele obișnuite, cum avem grijă de noi. Așa cum depresia și anxietatea sunt contagioase, așa este și starea de bine, mai ales pentru copii. Maturitatea emoțională și caracterul copilului va depinde de relația părinților.

Cât este de important ca cei doi părinți să fie implicați activ și în mod constant în viața copilului?

Suntem acum mai mult ca oricând mult mai conștienți că ambii părinți, și mama și tatăl, au un rol esențial în creșterea unor copii sănătoși emoțional, fete sau băieți. Copilul are nevoie de o mamă și un tată prezenți emoțional, de siguranța și încrederea unei apropieri emoționale sigure, și pe de altă parte, de identitatea proprie cu propriile granițe și responsabilități. Un tată și o mamă care se simt confortabil cu propriile lor trăiri, se înțeleg și se cunosc cu diferențele lor și își acceptă vulnerabilitățile sunt mult mai disponibili pentru nevoile emoționale ale copilului. De exemplu, un tată conștient de modul în care l-a influențat relația cu propriul lui tată, distant, rece și critic în modul în care se poartă cu copiii lui, este și el distant și critic cu standarde nesănătoase față de copil sau vrea să fie complet diferit de tatăl lui, și din teama de a nu greși, de a nu răni așa cum a fost el rănit devine prea grijuliu, nu îi acceptă copilului disconfortul, are o mare problemă cu granițele, regulile și limitele de care are nevoie copilul și devine subjugat reacțiilor nesănătoase ale copilului.

Sigur, în prezent pentru aproape toți părinții acest proces este ori la început, ori încă nu sunt conștienți de nevoia lui. De ce să merg la terapie? Nu este nimic în neregulă cu mine!? Să meargă ea, dacă tot insistă! Sau să meargă el dacă are o problemă. Încă terapia și procesul de transformare este asociat cu rușinea, vina, eșecul și pare inutil și evitat.

Și apropo de nevoia de implicare emoțională a mamei și tatălui, un copil are nevoie să învețe și detașarea sănătoasă a bărbatului de experiențele emoționale și rezolvarea de probleme, la fel cum are nevoie să învețe contactul cu propriile nevoi emoționale, alinarea și autonomia mai ales de la mamă. Teama de eșec, sentimentul ca nu ești suficient de bun, ca mamă sau tată, presiunea unor standarde de parenting face ca multe familii să fie confuze în ceea ce privește nevoile familiei, ale cuplului și copilului. Să fie o grădiniță bună? Cursuri de inteligență emoțională, sport, dans, pian etc.

Însă vestea bună este că implicarea din ce în ce a mai multor tați face ca familia să-și regăsească echilibrul și vechile stereotipuri, tatăl aduce banii în casă, mama are grijă de copii deși încă sunt foarte prezente, devin mai flexibile. Copilul are acum nevoie de amândoi părinți, părinți cu vulnerabilitățile acceptate și înțelese și dispuși să facă schimbări pentru a avea încredere în el. E destul de simplu și teribil de greu în același timp, copiii au nevoie de părinți siguri pe ei și care să le ofere primul lor model de iubire. Cum este fata iubită de tatăl ei și cum tatăl ei o iubește pe mamă, așa va învăța și ea să primească iubirea bărbatului, și băiatul cu o relație apropiată emoțional de tată va învăța ce înseamnă masculinitatea, ce înseamnă pentru un băiat – bărbat afectivitatea și fermitatea, curajul, puterea, fără să fie nevoie să fie detașat emoțional în relații sau cu teama și frica de a răni femeia sau cu furie față de femeie. Și tatăl și mama au daruri diferite de care acum copilul are mare nevoie.

Care sunt principalele greșeli făcute de mămici în prima parte a vieții unui bebeluș?

Așa cum am mai spus, nașterea copilului înseamnă și activarea vulnerabilităților, este și motivul pentru care multe cupluri se distanțează în această perioadă. Și stresul, oboseala, rolurile și noile responsabilități sunt provocări ale cuplurilor. Copilul devine centrul atenției mamei sau tatălui și uită de nevoile lor și ale partenerului și cuplului. Cooperarea, acel efort comun pentru un scop comun, cum este grija față de copil și grija față de cuplu ar fi atât de valoroasă. Multe femei se plâng că nu primesc sprijinul tatălui, însă adesea și femeile au o contribuție în această ruptură. Bărbatul nu se pricepe, nu știe, nu este treaba lui…etc… până când devine foarte copleșită și obosită de atât de multe responsabilități și griji. Și devine cicălitoare, adună furie, critică și respinge bărbatul. Și sigur, și bărbatul cu dificultatea lui de a accepta disconfortul soției/mamei și teama lui de greșeală și respingere, se retrage și evită. Însă mama, femeia are nevoie să învețe în primul rând să aibă grijă de ea, să se reconecteze cu propriile ei nevoi, aici cred că este marea provocare a multora dintre noi. Cultural femeii i-au fost atribuite alte roluri și nu a fost învățată să aibă grijă de ea, multe nu știu cum, ce le-ar aduce bucurie, plăcere, relaxare, liniște. Cum să se reîncarce, altfel decât să facă lucruri pentru alții, să aibă grijă de alții, să fie atentă să nu greșească. Să aibă legături profunde cu alte femei și ele preocupate de propria lor evoluție și bucurie de a trăi, fără conectarea negativă menținută de multe femei. Ne vedem să bârfim, să ne plângem, și plec și mai tensionată sau neliniștită. Și asta nu pentru că femeile sunt mai rele decât bărbații, cum adesea se spune, ci pentru că au fost încurajate să fie în competiție cu alte femei, să se compare, să controleze sau să se supună, să fie invidioase și fără modele de femei care se sprijină, cooperează, sunt generoase și modeste, sunt preocupate în a trăi cu rost și frumos.

Povestește-ne puțin despre proiectele demarate de tine și care este scopul lor.

Un proiect despre care vreau să vorbesc este Școala pentru Cuplu, un proiect cu oameni faini și preocupați de relații sănătoase și fericite de cuplu, cu servicii de terapie de cuplu și individuală validate științific și programe speciale adresate cuplurilor și celor preocupați de relații fericite. Suntem în pregătirea mai multor campanii și căi de susținere a femeilor și bărbaților pentru a avea puterea de a iubi. Unul dintre proiecte  în parteneriat cu Flux este Bărbatul Întreg – Puternic, tandru, conectat, disponibil emoțional, vulnerabil. Întreg – rediscutăm sensul masculinității într-o lume aflată în proces de profundă transformare. Proiectul implică servicii dedicate bărbatului pentru a-l susține în procesul lui de transformare și schimbare. Pentru că ceea ce îmi doresc eu este să susțin și să am o contribuție în crearea unei comunități de cupluri fericite, sănătoase care să susțină alte cupluri în procesul lor de transformare.

Și, pentru că ne influențează atât de mult oamenii alături de care trăim, am inițiat acum 10 ani o companie privată Mind Education Health, unde și eu și colegii mei colaborăm cu diverse companii private și școli (cum este Transylvania College) care și-au asumat un proces de schimbare la nivelul relațiilor, companii pe care le susțin să creeze o comunitate de oameni conștienți de propriile nevoi emoționale sănătoase, vulnerabilități și diferențe și dispuși să facă schimbări profunde. Compania oferă servicii de consiliere psihologică angajaților, workshop-uri și intervenții organizaționale în zona relațiilor sănătoase între colegi, conversații dificile, recunoașterea comportamentelor nesănătoase, cum este criticismul, manipularea, negativismul, îndreptățirea și narcisismul, lipsa de asumare și modul în care îți poți schimba relaționarea. Și, o mare bucurie pentru mine, companii care susțin familia și cuplul și oferă servicii de consiliere și workshop-uri, conferințe angajaților pe tema relației părinte-copil și relația de cuplu. Dacă acum 5 ani exista o stânjeneală în a iniția și participa alături de colegi la un curs despre cuplu, viață sexuală sau cum depășim crizele, acum sunt unele dintre cele mai solicitate cursuri și asta îmi dă încredere că suntem pe un drum bun. O altă temă prioritară pentru noi este promovarea sănătății mentale, mai ales la locul de muncă și avem un proiect de recunoaștere și conștientizare a anxietății,depresiei și de a încuraja oamenii să ceară mai devreme ajutor.

Domnica Petrovai – trei lucruri care te descriu cel mai bine

Mă simt și îmi doresc să fiu un om bun, o femeie curajoasă, iertătoare și, mai ales, iubitoare. Și ador râsul și mă bucur de viață!

Nora, fotograf de suflete: ,,O fotografie bună o vezi cu ochii, dar îți rămâne în suflet pentru totdeauna”

Nora Chiș pune suflete în rame foto de peste șapte ani. Pentru ea, fotografia de familie înseamnă mai mult decât o pasiune, înseamnă emoții și amintiri. Crede mai mult în surprinderea momentelor așa cum sunt ele, nu în cele regizate și fotografiază pentru ca oamenii care îi trec prin fața obiectivului să își poată reaminti constant cât de minunați sunt și, să vadă peste ani, ce lucruri minunate au trăit.

2018-01-14_Nora Chis-12

Nora, când și de ce te-ai apucat de fotografie?

Iubesc fotografia încă de când eram micuță și îmi plăcea să pozez, anii au trecut și mi-am regăsit locul în spatele aparatului. Fotografii din pasiune realizez de mulți ani însă, oficial, de șapte ani. Am avut curaj să-mi urmez cu adevărat visul în timpul maternității cu primul copilaș când soțul și toți cei dragi m-au încurajat și m-au susținut.

Mă gândeam că atunci când voi dori să mă relaxez și deconectez, o voi face doar făcând unul din lucrurile care îmi plac, pe lângă muzică și citit,  și anume fotografia, ca să nu stau departe de copilașii noștri fără folos, ci să simt că am investit timpul și nu l-am pierdut. Simt că atunci când realizez fotografiile reușesc să opresc timpul în loc pentru acei pe care îi fotografiez, ca ei să își aducă aminte, cât de minunați sunt și ce momente frumoase au trăit.

2018-01-14_Nora Chis-13

Tu surprinzi momentele-cheie din viața unui om, nunta, așteptarea celui mic, viața cu copiii etc. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai mari provocări?

Provocări….viața însăși este o provocare. Însă cred că cea mai mare provocare și cea mai mare responsabilitate este creșterea copiilor. Ne-au fost dăruiți de Dumnezeu ca niște daruri minunate și nespus de prețioase, așadar trebuie să îi creștem frumos, în asemnarea cu El și cu cerul în inimi. Și din punct de vedere fotografic cred că cea mai mare provocare este fotografierea copiilor de orice vârstă, pentru că trebuie să fii pregătit să știi ce pot face și ce nu la vârsta lor și cum poți aduce la iveală  tot ce e mai bun din ei în acele câteva ore petrecute împreună la o sesiune foto.

Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

Emoția acelui moment unic când apăs pe butonul de declanșare, o amintire care va rămâne imprimată în sufletul privitorului pentru totdeauna. Cel mai mult îmi place să fotografiez familii cu copii sau în așteptare (cu copilași în burtică), acea relație sinceră plină de iubire și bucurie și emoții și toate stările împreună, simt că am primit darul fotografierii pentru a susține unitatea familiei și viața încă de la începuturi.

2018-01-14_Nora Chis-4

Care e cel mai importat lucru în relația cu clienții?

Cred că o relație frumoasă cu clienții se realizează în timp și necesită atenție și înțelegere reciprocă. Cred că cel mai important lucru sunt defapt două: seriozitatea în îndeplinirea serviciului realizat și prietenia cu ei, așa am descoperit mulți oameni foarte frumoși la suflet.

Cât înclină balanța aparatura și cât contează creativitatea în această meserie?

Cred că o aparatură bună te poate ajuta să îți îndeplinești creativitatea, dar te limitează dacă nu ai vise mărețe. Cu alte cuvinte cred că poți realiza foarte multe și cu mai puțin, nu aș pune accent așa de mare pe aparatură cât pe disponibilitatea de a ieși și a fotografia tot ce se poate fotografia, iar mai apoi vei putea alege ce îți place cel mai mult.

2018-01-14_Nora Chis-10

Cum definești tu o fotografie bună?

O fotografie bună consider că este una care o vezi cu ochii, dar îți rămâne în suflet pentru totdeauna. Trebuie să fie o fotografie reală, care să transmită o emoție adevărată și reală și nu trebuie să fie regizată.

                     By Loredana Bertișan – Editor Contributor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: arhivă personală Nora Chiș Photography

Business la 23 de ani. Ana Vaida transformă camerele în povești

Ana Vaida are 23 de ani și lucrează într-o multinațională, după ce a absolvit Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerii din cadrul Universității Babeș-Bolyai. În paralel însă, a dezvoltat o mică afacere, dintr-o pasiune mai veche. Pictura o relaxează și o face să intre într-o lume nouă, pe care o definește ,,plină de provocări”.

11093748_869810943055850_1067373730255250986_o

În 2016 s-a decis să dea o formă pasiunii sale și a deschis mica afacere ,,Happy Paint”: Am terminat liceul și facultatea în economie și am pus în practică cele învățate, dar făcând ce îmi place. Îi plac, așa cum probabil vă imaginați personajele Disney, dar și picturile în stil nordic, mai simpliste dar cu impact puternic.

16700514_1296572977046309_3493490876764049465_o

Ana spune că eficiența în comunicarea cu clientul înclină balanța destul de mult. În cazul ei, clienții adevărați sunt copiii, iar ea mărturisește că e foarte important să înțeleagă ce își dorește cel mic, iar mai apoi ce așteptări au părinții: Consider că nu clienții sunt cei mai importanți, ci acei ce se bucură de picturile de pe pereții camerelor zilnic. Aceia ce trăiesc experiența produsului, dacă pot să-I spun așa.

23559543_1562780383758899_7869517664461185770_n

Satisfacțiile ei stau în momente, nu în partea financiară, iar asta îi dă mereu energia să continue: Cea mai mare satisfacție este atunci când pictura e terminată, mă dau câțiva pași în spate, o privesc și sunt mândră de ceea ce am realizat. Și, bineînțeles , nimic nu se compară cu șansa de a vedea pe cei mici cu zâmbetul pe buze și încântați la maxim.

23559597_1562780380425566_378303826525377279_n

Pe lângă faptul că și-a transformat hobby-ul în business, Ana bucură suflete pro bono. A pictat pereții spitalelor sau a grădinițelor, fără să aștepte nimic în schimb: Sunt lucruri mult mai importante care te fac să continui, să te dedici acestei pasiuni precum bucuria celor mici, satisfacția generată.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

 Sursa foto: arhivă personală Ana Vaida

Despre transformarea tinerilor în oameni implicați în societate, cu Elena Nicolae

Elena Nicolae a fost jurnalist pentru mult timp. Pasiunea pentru presă a făcut-o să se angajeze din anul doi de facultate. După ce a lucrat în mai multe redacții locale și naționale, la un punct a constatat că nu se mai regăsește în modul de lucru al sistemului de presă tot mai degradat. Și pentru că nu a făcut niciodată cale întoarsă de la valorile în care crede, s-a reorientat în domeniul comunicării. Astăzi face parte din echipa fundației Noi Orizonturi care formează copiii ca oameni implicați în societate, oameni de care țara noastră are atâta nevoie.

DSCF9519

Ați lucrat în presă, dar ați lăsat-o pentru a vă ocupa de partea de ONGs, în cadrul Fundației Noi Orizonturi. De ce această schimbare?

Am început să lucrez în presă încă din anul doi de facultate. Primul meu job a fost la radioul public – Radio Cluj; am trecut pe la primul cotidian din provincie al trustului Ringier, „Ziarul de Cluj” (fără nicio legătură cu Ziar de Cluj!); am făcut o haltă la „Monitorul de Cluj”, la momentul respectiv cea mai extinsă rețea de ziare locale; am ajuns la săptămânalul „Clujeanul” și mai apoi și la cotidianul „Ziarul clujeanului”; din 2005 am făcut presă de business în București la „Ziarul Financiar”, „Business Magazin” și mai apoi „Money Express”, iar în 2010 m-am reîntors la Cluj și am lucrat pentru prima dată în televiziune, la Transilvania Life și TVR Cluj.

Am renunțat la presă pentru că nu mă mai regăseam în munca de mântuială care se făcea în redacțiile decimate din cauza lipsei finanțărilor. Nu mă mai regăseam în felul în care se alegeau subiectele, care trebuiau să urmărească prioritar sau măcar să protejeze interesele celor care susțineau financiar redacția sau își făceau publicitate în produsul media. Nu mă mai regăseam în misiunea presei, care, din serviciu public, a ajuns o unealtă de propagandă și manipulare. Am făcut pasul spre comunicare/relații publice și mi s-a părut firesc să mă îndrept către organizații neguvernamentale, pentru că îmi pasă din ce în ce mai mult în ce îmi investesc timpul. Inițial am lucrat cu Centrul Rațiu pentru Democrație și, din 2015, cu Fundația Noi Orizonturi. Am reînceput, totuși, să scriu când a fost lansată revista Sinteza, unde lucrurile se fac pe îndelete, iar subiectele sunt alese cu grijă, astfel încât să facă un click cu ceea ce ni se întâmplă în realitate.

IMGP3964

Fundația se ocupă de foarte multe acțiuni de dezvoltare personală pentru copii din medii în care nu au acces foarte ușor la astfel de informații, de activități. Cum vă primesc cei mici?

În redacția de la „Clujeanul” mi se spunea doamna dirigintă, pentru că eram singura care avea răbdare cu ucenicii. La Fundația Noi Orizonturi, care în 16 ani a dezvoltat programe de educație alternativă pentru copii și tineri, mi-am descoperit capacitatea și plăcerea de a lucra cu tineri.

De când lucrez aici am devenit formator în învățarea experiențială, am susținut ateliere pentru tineri (în special pe comunicare), iar din primăvara acestui an fac voluntariat ca lider de club IMPACT (cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri deschise în toată țara, în principal în școli, cu sprijinul Fundației Noi Orizonturi).

Clubul meu se numește After School Special și este format din elevi de liceu, Ne întâlnim o dată pe săptămână la Liceul Mihai Eminescu și învățăm tot felul de lucruri unii de la alții prin joc, poveste și serviciu în folosul comunității. Pentru a-și putea finanța proiectele de serviciu, clubul organizează de doi ani un eveniment de adunare de fonduri care se numește Olimpiada de Gaming.

Acum tocmai suntem în proces de alegere a cauzei pentru care să adunăm bani și oscilăm între organizarea unui festival de job-uri pe care nu le găsești la târgurile de profil (cum ar fi barista) și înființarea unui Game Squad – o trupă care să ducă în orfelinate, azile de bătrâni, centre de zi sau școli în nevoie jocuri de societate și să petreacă cel puțin o zi învățându-i pe beneficiari cum să se simtă mai bine împreună jucându-se.

Atât la club cât și la traininguri La fiecare dintre întâlnirile de la club, dar și pe parcursul trainigurilor, facem jocuri de cunoaștere, care ne ajută să ștergem granițele dintre noi. Când sunt cu ei nu simt că eu sunt adultul și ei sunt copiii; îi simt doar ca oameni, poate – mai curioși, mai sinceri, mai creativi, mai dorinici să facă lucruri cu adevărat, mai puțini obosiți decât cei de vârsta mea.

IMG_9567

Cât de important este ca un copil să aibă un model?

Aș merge mai departe și aș spune că ar fi senzațional ca fiecare copil și tânăr să aibă un mentor, un adult care să-l ghideze prin viață și care să-l inspire. Am și eu privilegiul ca din această lună (decembrie 2017) să mentorez un tânăr din programul asociației Clujul are suflet. Eu m-am născut și am crescut la țară și știu cât este de important să cunoști oameni care să te ajute să faci conexiuni, să-ți deschidă lumea, să-ți ofere resursele și motivația care ar putea să-ți lipsească la un moment dat.

O posibilă problemă pe care tinerii ar putea-o avea este că în jurul lor nu sunt suficient de mulți oameni care să-i inspire, care să-i ghideze înspre lucrurile față de care ei au un interes. Am scris de curând un articol despre voluntariatul la tineri și în procesul de documentare am descoperit care sunt cele două trăsături de caracter pe care ei le caută la cei din jur – autenticitate și deschidere. Și nu am putut să nu mă întreb câți dintre noi, adulții care am putea fi luați drept model, suntem autentici și cu adevărat deschiși?

Câți avem pasiuni care să ne entuziasmeze și principii solide, despre care să vorbim argumentat, fără a fi categorici? Câți avem curajul de a ne recunoaște slăbiciunile și câți puterea de continua să lucrăm pentru îndreptarea lor? Dacă tinerii au o putere specială, aceea este de a depista imediat impostura. Primul lucru care le atrage atenția este originalitatea; apreciază mai degrabă o persoană autentică cu multe defecte, decât o persoană falsă cu multe competențe. 

20170419113625_IMG_5297-01

Educație formală sau educație non-formală? Care dă mai multe rezultate în clădirea unui copil?

Educația prin aventură și învățarea prin serviciu în folosul comunității, pe care le promovează Fundația Noi Orizonturi, clădesc caractere, le oferă tinerilor abilități esențiale pentru viață și îi învață cum să contribuie cu sens la binele comun. Ei învață să fie atenți și empatici, să gândească critic, să fie curajoși și responsabili, conștienți că binele personal nu se poate obține fără binele tuturor. Adică exact lucrurile de care avem nevoie noi, ca societate, pentru a prospera.

Nu sunt în măsură să evaluez rezultatele educației formale, dar cred că nicio școală din lume nu te poate pregăti acum ca profesionist pentru o meserie pe care să o faci practic peste 8 ani. Și atunci, nu ar fi mai rentabil să pregătim în școală oameni cu sisteme de valori sănătoase și cu dorința de învățare continuă, astfel încât să fie capabili să-și însușească rapid o nouă profesie/meserie?

Programele Fundației Noi Orizonturi exact asta fac – construiesc generații de tineri curajoși, ghidați de valori sănătoase, capabili să schimbe în bine comunitatea în care trăiesc. Majoritatea alumnilor noștri – cum le spunem tinerilor care au trecut prin programele Noi Orizonturi – ajung să considere voluntariatul și implicarea o parte integrantă din ceea ce-i definește ca oameni. Din 2000, când a fost înființată, în Valea Jiului, Fundația Noi Orizonturi, programele noastre de educație au ajuns la peste 20.000 de tineri.

Și iarăși mă întreb – ce s-ar întâmpla dacă toți tinerii din România ar avea acces la învățarea prin serviciul în folosul comunității? Noi încercăm să încurajăm școlile să facă asta pentru elevii lor – lansăm competiții de proiect prin care oferim bani de sămânță celor care vor să implementeze un proiect de serviciu în folosul comunității și le punem la dispoziție o piscină de traineri care pot să-i învețe pe profesori și pe elevi deopotrivă cum se fac aceste proiecte – de la analiza comunității, până la identificarea problemei de rezolvat și scrierea formularului de proiect.

Iar ceea ce li se întâmplă îi entuziasmează – la Școala Gimnazială Mihai Viteazu din Craiova elevii au vrut să pună o fântâniță cu apă potabilă în parcul Curtea Banului Mihai, de lângă școala lor. Și pentru asta aveau nevoie de aproximativ 1.500 de lei. 500 au primit de la noi, iar pentru restul s-au decis să facă un târg de toamnă cu murături, dulcețuri și zacuscă. Au adunat peste 8.600 de lei, dar cel mai mult le-a plăcut că evenimentul a adunat în curtea școlii copii, profesori, părinți, bunici și vecini ai școlii care s-au bucurat că sunt împreună. Asta se întâmplă atunci când copiii se implică în comunitate – vrăjesc pe toată lumea cu ceea ce pot să facă.

IMG_9574

Înțeleg oamenii din România cât de importantă este implicarea civică?

Nu. Din păcate, suntem obișnuiți să considerăm că nu este treaba noastră cum se conduce țara. Asta se vede la vot – nu facem legătura dintre viața noastră și politică, așa că nu mergem. Iar dacă mergem, considerăm că – gata! – ne-am făcut datoria. Este adevărat că nimeni nu s-a ocupat să sădească în noi cultura pentru participare civică. Dar trebuie să ne deșteptăm și să ne asigurăm că măcar copiii noștri vor deprinde o altă mentalitate. Câțiva dintre impacții din clubul meu au terminat liceul și au ajuns la facultate. Și sunt foarte surprinși de pasivitatea și de lipsa de cultură civică a colegilor lor. La ultima întâlnire pe care am avut-o (ei continuă să vină la club) erau preocupați și căutau idei despre cum să-i implice. Iar asta îmi dă speranță.

 By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: Saul Pop, Mihai Anghel

World Vision: Doar unul din zece părinți români nu și-ar lovi niciodată copilul

Doar unul din zece părinți români nu și-ar lovi niciodată copilul. Aceasta este trista statistică prezentată de World Vision România în ultimul raport privint violența domestică axată pe copii. Comportamentul violent faţă de copii se poate define în şapte tipologii distincte de părinţi care justifică astfel de acte în moduri diferite: 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului, 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului, 8% ar lovi copiii, dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle, 8% invocă motivaţii religioase, 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv,  5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel, iar 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.

Raportul de cercetare numit „De ce lovim copiii?”  mai relevă și o îngustare de orizonturi. Peste 90% dintre părinți cred că violenţa se consideră numai în cazul în care lovirea provoacă vânătăi şi cicatrici. De asemenea, se notează și că fenomenul continuă deoarece majoritatea părinților (82%) se identifică cu proverbul ,,Rufele murdare se spală în familie”. Deși părinții nu se mai alătură în număr mare sintagmei ,,Bătaia e ruptă din rai”, 76% dintre ai afirmă că au fost supuși la astfel de agresiuni în copilărie.

lost-and-alone_1391-690

„În mod paradoxal, deşi românii consideră violenţa asupra copilului ca fiind a treia problemă socială din România, după sărăcia extremă şi calitatea educaţiei, raportul arată că peste jumătate dintre părinţi nu consideră că o palmă la fund este o formă de violenţă iar peste 90% cred că violenţa este doar atunci când lovirea provoacă vânătăi şi cicatrici sau când părinţii îşi bat copilul fără motiv”, a declarat, directorul naţional World Vision România, Daniela Buzducea.

Copiii care trec prin astfel de experiențe sunt mai predispuşi la abandonul şcolar. În cazul copiilor care sunt certaţi sau bătuţi frecvent, dar și al celor care asistă, care sunt martori ai violenţei între părinţi, răspunsul la stres rămâne activat în mod permanent şi se transformă în „stres toxic”, spun medicii.

girl-with-her-hand-extended-signaling-to-stop-useful-to-campaign-against-violence-gender-or-sexual-discrimination_2379-518

Această stare chimică de alertă ocupă zonele din creier responsabile pentru învăţare şi raţionament. Ca urmare, felul în care copiii gândesc va fi diminuat. Copiii care au fost abuzaţi sunt mult mai predispuşi la maturitate la tentative de suicid. Țara noastră are o rată de 6,3 decese la o sută de mii de locuitori, mult peste media europeană de 4,6 potrivit datelor Eurostat citate de studiu.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: www.freepik.com

Prima oară cu copilul în avion. Ce și cum trebuie să faci?

Călătoria cu copiii poate fi una dintre cele mai mari aventuri, iar prima dată când urci în avion cu ei este cu siguranță o experiență pentru care te pregătești cu mult timp înainte de zbor. Există trucuri de care trebuie să ții cont? Cu siguranță da!

În primul rând, încearcă să fii cât mai pozitivă și liniștită cu putință. Specialiștii spun că cei mici simt în câteva fracțiuni de secundă emoțiile transmise de mamă, așadar dacă tu vei fi speriată de experiență, vei transmite același lucru și celui mic.

mother-and-child-cute-little-girl-resting-on-her-mother-s-shoulder-in-the-train-station-vintage-filter-effect-selective-focus_7186-32

Bagajul de mână este foarte important. Două trei schimburi de haine, scutece, creme, dezinfectant, șervețele, biberon sau biberoane în funcție de durata zborului sunt must have. De asemenea, dacă este primul zbor (dar se aplica și la următoarele) ar fi ideal să îi cumperi o jucărie nouă, cât mai senzorială cu putință, pe care să i-o dai la urcarea în avion. Astfel, copilul va fi foarte curios să o descopere și va fi mai puțin speriat de spațiul total nou pe care îl vede.

girl-with-ponytails-playing-with-toy_23-2147663659

Ia cu tine în avion păturica cu care doarme și una dintre jucăriile favorite. Îi va da senzația de acasă și se va liniști mai ușor simțindu-se în largul lui, așa cum s-a obișnuit.

young-woman-and-little-girl-eating-carrots-in-the-kitchen_1301-6524

La decolare și la aterizare dă-i să mănânce ceva. Asta îl va face să-și desfundă urechile și să nu se sperie. Trebuie să iei în considerare că există posibilitatea (ba chiar una destul de mare) ca cel mic să plângă, iar acest lucru nu trebuie să te streseze pentru că este cu totul și cu totul normal.

plane-flying-in-a-cloudy-sky_1320-314

Dacă ai această opțiune, alege zboruri cu escală scurtă pentru a vă mai relaxa puțin pe sol, înainte să porniți iar la drum. Vă va face bine amandurora!

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: www.freepik.com

Educația în www. Cum monitorizăm ce văd copiii pe Internet

Copiii sunt dominați de curiozitate și stimulați de tot ceea ce e nou. De aceea mediul interactiv oferit de calculator și cu atât mai mult de Internet este extrem de interesant pentru ei. Totuși, ca părinte, trebuie bineînțeles să monitorizezi activitatea copilului în online, deoarece el nu are capacitatea să realizeze care sunt și riscurile la care se expune.

classmates-working-together_1098-2588

Windows Live Family Safety este un instrument oferit gratuit de compania Microsoft. Copilul va trebui să aibă un cont de Windows de tip standard, pentru ca sistemul de urmărire să funcționeze, iar apoi veți reuși să vedeți care este activitatea lui.

Pe de altă parte, accesul pe Internet îl puteți restrictiona și îi puteți permite accesul copilului doar pe anumite site-uri, iar altele să fie imposibil de folosit. Un instrument cu care poți face asta este K9 Web Protection, care te ajută să filtrezi și chiar să blochezi unele site-uri. Este însă foarte important, potrivit psihologilor, să vorbiți cu copilul despre aceste lucruri și să nu îl urmăriți online fără ca el să cunoască acest aspect. S-ar putea simți trădat, iar asta va afecta sistemul de apartenență la familie.

happy-mother-enjoying-communication-with-daughter_1262-3232

O mare problemă se pune și în cazul rețelelor de social media. Sistemele de comunicare s-au schimbat foarte mult, iar în prezent discuțiile online sunt mare parte din activitățile pe care le facem zilnic. Copiii, iar mai apoi adolescenții, își vor dori să aibă un astfel de cont, iar ca părinte nu îi poți opri la infinit. Ce poți face însă este să lucrezi pe partea de educație. Explicațiile despre ce înseamnă expunerea pe internet trebuie să fie cât mai punctuale cu putință, pentru ca ei să înțeleagă cu adevărat.

doodle-hand-holding-mobile-smartphone-with-blog-social-media-and-communication-applications-symbols-vector-illustration_1284-1984

Dacă pe de altă parte vrei să ai o imagine de ansamblu și să fii cu un ochi și mai aproape de activitățile lui, instalează-și My Mobile Watchdog, o aplicație care va monitoriza activitatea de pe telefonul mobil, de la locație, la mesaje primite și alte aplicații instalate, urmărind chiar și perioada de timp petrecută pe smartphone.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: www.freepik.com

ANNAMÁRIA KARDÁN duce mai departe tradiţia meşteşugului autentic, prin povestea CROCHET PAL`S: „Bunica m-a învăţat să preţuiesc munca artiştilor handmade”

Intersectarea mea cu povestea CROCHET PAL`S a avut loc în anul 2011, în mod absolut întâmplător, când eram în căutarea unui personaj special, în jurul căruia să se desfăşoare o parte din activitatea mea cu cei mici. În spatele acestei poveşti, am cunoscut un om creativ şi extrem de dedicat, care preţuiește tradiţiile autentice, transmise din mamă în fiică şi contribuie, prin munca sa, la continuitatea lor.

Este foarte important pentru copii să asimileze cunoştințe şi deprinderi, prin intermediul jocul iniţiat de personajele preferate. Annamária Kardán mi-a deschis porţile către  un adevărat univers al copilăriei şi mi-a propus un personaj inedit, un ursuleţ deloc obişnuit, creat chiar de ea. Chiar dacă este greu de crezut, acest personaj a contribuit mult la atingerea obiectivelor activităţii mele didactice. Am continuat colaborarea pe mai multe planuri, descoperind că Annamária reuşește să recondiţioneze cu succes obiecte de artă şi accesorii, cu o grijă şi o atenţie, de care doar un artist complet poate da dovadă, dar ea nu s-a oprit aici.

15391134_1330004827030849_6460278713914282975_n

Moştenind talentul de la bunica sa, care i-a fost mentor şi care i-a susţinut latura artistică, Annamária Kardán este, la rândul ei, un bun dascăl, susţinând ateliere de croşetat, cu scopul de a transmite mai departe nişte îndeletniciri, care riscă să fie uitate şi îngropate în timpul acesta galopant şi drumul său către viitorul total automatizat.

Povestea Crochet Pal’s este prezentă şi în spaţiul online, fiind creionată prin intermediul paginii de Facebook, care are peste 2000 de like-uri, dar şi prin magazinul online, care propune o ofertă diversificată de produse handmade. Deşi a fost invitată să îşi spună poveste în cadrul diferitelor emisiuni televizate, având mai multe apariţii şi în presa locală, Annamária Kardán rămâne un om modest, care nu a uitat să fie copil şi care îşi doreşte să ducă tradiţia mai departe, prin crearea frumosului inedit şi unic.

Când ai realizat că îți dorești să ai propria afacere?

Cu ocazia participării la un festival tematic, am observat că persoanele prezente acolo erau interesate de obiectele create de mine şi am realizat, astfel, că pasiunea mea poate fi și o sursă pentru un venit alternativ.

Care este sursa de inspirație în crearea produselor tale?

Sursa mea de inspirație este pretutindeni, îmi găsesc idei atât în natură, personaje animate,  prieteni, colegi, oameni cu care interacționez în fiecare zi. În plus, nu am uitat să fiu un copil și asta e o resursă la care apelez de fiecare dată când vreau să creez ceva nou şi inedit.

1924397_845019875529349_2172634095133939218_n

Care consideri că este secretul transformării pasiunii în afacere şi care este povestea Crochet Pal`s?

Secretul transformării pasiunii în afacere poate fi reprezentat chiar cuvântul în sine – pasiune. Se spune că dacă faci ceea ce îţi place, nu va mai fi necesar să lucrezi nicio zi din viaţa ta. Să pui suflet în ceea ce faci, să lucrezi cu dedicare, să creezi obiecte unice, tocmai  ca să realizezi ceva, care la sfârşitul zilei va aduce bucurie cuiva.

Bunica îndeplineşte un rol important în viaţa mea, ea mi-a susţinut întotdeauna această pasiune şi m-a învăţat să preţuiesc munca artiştilor handmade. Îmi amintesc cu drag de faptul că abia aşteptam să vină iarna, pentru că în fiecare iarnă bunica făcea covoare la războiul de ţesut, îmi dădea voie şi mie să lucrez, sub supravegherea ei, desigur. Eu mă uitam cu mare atenţie de fiecare dată, făcând la fel şi atunci când îmi croşeta şosete. Mai târziu, m-a învăţat mama mea să fac şnur de macramé.

Bunica a păstrat tot, are tot ceeea ce am făcut când eram mică, lucruri pentru care mă răsplătea mereu. Tot cu bunica începe şi povestea Crochet Pal’s, în anul 2010, când mi-a oferit cel mai frumos cadou: fire de croşetat de toate culorile şi mărimile. Atunci am decis că voi face ceva special cu ele, nu un pulover, un cardigan sau doar un fular.

Am început să mă documentez şi să caut tutoriale despre technica amigurumi. Primul amigurumi l-am realizat după un tutorial spaniol de pe Youtube şi a fost un Hello Kitty. Am avut nevoie de două săptămâni să-l finalizez, dar a ieşit bine, pentru prima mea încercare. Acest lucru m-a încurajat să deschid, în anul 2016, un magazin online pe Etsy shop.

15590551_1341711072526891_6726149603823465619_n

Care este idealul tău profesional?

Idealul meu profesional ar fi ca munca mea să mă reprezinte în orice moment şi să fie recunoscută de iubitorii lucrurilor meşteşugite, să reprezinte o referinţă în acest domeniu, la nivel internaţional, dar să fie şi o sursă de inspiraţie, pentru a dărui celor dragi un cadou deosebit, lucrat cu atenţie şi pasiune.

Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Sunt: DEDICATĂ, AMBIŢIOASĂ şi cu spirit de COPIL.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Surse foto: Arhivă personală ANNAMÁRIA KARDÁN