Cristina Stănciulescu e un #peopleperson. Dar înainte, a fost publisher al revistelor Riniger, fost redactor șef al revistei Viva timp de 10 ani, om de radio peste 20 de ani și s-a ocupat de vedetele postului PRO TV în calitate de PR. La un moment dat, a decis să-și direcționeze toată energia înspre o singură activitate care o făcea să se simtă împlinită: oamenii, așa cum i se arată ei în cadrul interviurilor pe care i le acordă pentru platforma sa, #peopleperson.
#peopleperson a luat naștere natural: Cristina a fost dintotdeauna înconjurată de oameni. Dacă ar fi s-o întrebăm cu câți oameni s-a întâlnit, pe parcursul vieții sale, față în față, ne-ar răspunde simplu: cu mii de oameni. Tocmai de aceea, în momentul în care a început pandemia, în martie 2020, a resimțit faptul că n-a mai putut să se înconjoare de oameni. N-a mai putut să-și ia energia din ei. Și n-a mai putut să se conecteze cu ei în felul în care ar fi făcut-o dacă s-ar fi văzut cu ei la o cafea pentru a-i intervieva.
Chiar și așa, s-a adaptat atât ea, cât și conținutul și interviurile pe care le publica pe platforma sa. Iar dacă de obicei Cristina era persoana care-i intervieva pe ceilalți, acum ne-am propus să schimbăm puțin rolurile… Așa că, am intervievat-o noi pe ea. Am descoperit în Cristina o persoană exact așa cum sunt oamenii pe care ea îi caută în cei pe care îi intervievează. O persoană care a întins mâna spre noi și spre cititorii noștri ca spre niște prieteni.
Care a fost factorul decisiv care te-a determinat să pornești pe drumul antreprenoriatului?
Faptul că nu mai puteam face presa așa cum voiam, cum știam și cum eram sigură că e bine și corect. Că, de fapt, nu voiam să fac compromisuri. Nici editoriale, nici de alt fel. Din această cauză am intrat într-un fel de dezacord public cu cei care vedeau lucrurile mai mult sau mai puțin diferit. De la PRO TV am plecat că mi se terminase contractul și pentru că simțeam nevoia acută să fac interviuri, să scriu, ori din poziția de PR nu puteam face asta.
Am citit secțiunea despre mine a platformei tale, #peopleperson, și credem că nimeni n-ar putea să ne-o spună mai bine decât tine: care sunt misiunea, viziunea și valorile specifice platformei #peopleperson?
Valoarea adusă de oamenii pe care îi intervievez, în sensul cel mai adevărat al cuvântului. Fiecare om are, la un moment dat, ceva bun și folositor de spus celorlalți. Totul e să aibă contextul în care să spună.
Mulți avem impresia că suntem singuri în suferința noastră, sau în dilemele noastre, sau în iubirea, sau dezamăgirea, sau eșecul nostru. Și faptul că citim despre alții care trăiesc aceleași drame sau bucurii, ne ajută să ne înțelegem mai bine.
Știm despre tine că te adresezi unei categorii care se numește #perennials, mai exact acelora care nu au vârstă sau care nu o iau în seamă. Dar care sunt criteriile pe care le ai în vedere atunci când selectezi acele persoane pe care urmează să le intervievezi?
Eu caut consistența. Performanța. Poate nu pe cea exprimată în cifre, ci performanța pe care „subiectul” meu a înregistrat-o devenind mai bun azi decât ieri, omul care evoluează, care se întrece pe sine, care luptă cu sine.
Tot din cauza pandemiei, este foarte probabil ca și activitatea ta să fi fost nevoită să migreze complet dinspre offline în online. Cum ai simțit diferența dintre modul în care reușeai să iei pulsul omului pe care îl intervievai în offline versus în online?
Da, am simțit-o ca pe un șoc. Una e când stai o oră la o cafea, când omul este în fața ta și îl asculți liber, direct și alta este când îl vezi într-un pătrat mic pe laptop sau pe telefon. Chimia, energia și legăturile umane au fost afectate.
Am înlocuit întâlnirile fizice cu video calls, cu Zoom, cu telefoane… Am readus „radioul” în viața mea, prin faptul că m-am întors la voci, am făcut micile mele emisiuni de interviuri acasă, înregistrate pe reportofon și transcrise apoi pe platformă. Cu cât distanțarea socială a fost mai mare, cu atât apropierea sufletească a fost mai intensă.
La începutul lunii decembrie ai fost și tu implicată în lansarea unei noi platforme, #ACinceaPutere. Prin această inițiativă i-ai dat ocazia comunității tale să-ți spună mai multe despre cum a arătat anul 2020 pentru ea. Așadar, cum s-a simțit perioada pandemiei pentru comunitatea ta din martie 2020 încoace?
Mulți îmi spun și de bine, și de rău. Adică pentru mulți, anul 2020 a venit cu schimbări profunde, cu redescoperirea sinelui, a familiei, a timpului, a iubirii. Pentru alții a venit cu dureri, cu pierderi de oameni dragi, cu frici și cu șocuri. Nu știu pe nimeni neafectat, nu cunosc pe nimeni care să-mi fi spus că a trecut peste 2020 ca peste orice alt an.
Ce modificări a suferit planul tău de conținut conceput inițial comparativ cu planul de conținut pe care ai ajuns să îl implementezi ulterior din punctul de vedere al subiectelor abordate?
Eu am pornit această platformă în ideea în care fiecare interviu (sau articol) să poată fi citit oricând și să fie de actualitate, dar pe urmă „actualitatea” s-a impus și realitatea s-a schimbat și din interviuri „green”, de personalitate, am ajuns la interviuri legate de momentele pe care le trăim.
Știm că te hrănești cu întâlnirile pe care ți le programezi pentru a intervieva oameni. Care a fost, în 2020, întâlnirea în cadrul căreia ai simțit că te-ai conectat cu adevărat cu o persoană pe care ai intervievat-o? Povestește-ne.
Pentru a răspunde la această întrebare, am răsfoit din nou paltforma… Hm… E greu de spus, când mă uit la fotografii sau recitesc pasaje din interviuri, retrăiesc de parcă ar fi fost ieri, fiecare intonație a celui cu care am vorbit, fiecare ezitare, fiecare zâmbet… Nu pot face interviuri fără să mă „conectez”. Nu pot intra în universul unui om cu bocancii în picioare. Bat la ușă, mă descalț și intru. Au fost și oameni care nu mi-au deschis.
În 2018, într-un interviu, ai fost provocată să-ți adresezi un mesaj ție, cea care vei fi la bătrânețe. Acum, o pandemie mai târziu, îți lansăm și noi aceeași provocare. Dacă ar fi să-ți transmiți acum un mesaj ție, cea care vei fi la bătrânețe, ce ți-ai spune? De ce?
„Sper că ai înțeles ce ai trăit, că ai reparat ce ai greșit, că te-ai rugat cât a trebuit, fiindcă te apropii de sfârșit. Și sper că ți l-ai pregătit pentru Marea Întâlnire”. De ce? Pentru că, după această viață, eu am credința că urmează alta în care trebuie să intru cu lecțiile făcute.
Care au fost trei dintre cele mai importante lecții pe care le-ai învățat în perioada pandemiei dintr-o perspectivă profesională? Dar dintr-o perspectivă personală?
Că nu trebuie să faci conținut cu orice preț, doar pentru cifre, fiindcă asta se va întoarce împotriva ta.
Că poți și trebuie să fii alături de comunitatea ta, de fapt de oamenii care se află în mediul online împreună cu tine și care poate că nu te urmăresc mereu.
Că în meseria mea, ceea ce este profesional se leagă de ceea ce este personal.
Din perspectivă personală, prima lecție este că pot fi la fel de fericită și dacă fac curat, și dacă spăl vase, atâta timp cât pot asculta operă în ambele situații.
Că iubesc și sunt iubită și că umorul din casa noastră a salvat multe momente tensionate.
Că noțiunea de „cuib” a devenit concretă.
Cartea de pe noptieră: „Jurnalul unei Iubiri Pierdute” de Eric Emmanuel Schmitt.
Modelul tău profesional: David Letterman.
Persoana intervievată cu care ai empatizat cel mai mult: Nu e doar una…
Ce te inspiră: discuțiile cu prietenii, cu soțul, cărțile, filmele și orice situație prin care trec.
3 cuvinte care te caracterizează cel mai bine: curiozitate, discreție, speranță.
O întrebare care ți-ai fi dorit întotdeauna să-ți fie adresată într-un interviu, dar nu a fost (și răspunsul la aceasta):
„- Câți oameni ai întâlnit față în față în viață?”
„- Mii.”
—
Carina Marisa Cichi este un Storyteller “din cap până în picioare”, specializat în transformarea poveștilor în și prin cuvinte. Pasionată și certificată în Content Marketing, scrie Copy, Content și face Social Media. Din Cluj, orașul despre care povestește pe clujlife.com.