De multe ori căutăm să avem locuri care să ne facă să ne simțim bine, doar mai apoi acele locuri se transformă în „acasă”. Elena Birtoc, co-fondatoare Carel Woodworks, ne spune că avem nevoie de tradiții, de simboluri, de identitate și de autenticitate pentru a ne pune în valoare produsele pe care le promovăm, în special atunci când e vorba de cele fabricate în România. Pentru produsele de mobilier care sunt trimise peste hotare, bine lucrate și finisate, ajungi să ai un sentiment de mândrie aparte, însă recunoașterea la tine acasă îți oferă o doză de încredere, îți oferă șansa să fii profet în țara ta.
Carel Woodworks este o afacere de familie, care realizează mobilier din lemn masiv la comandă într-o fabrică de ultimă generație din apropierea Munților Carpați din Transilvania și a ajuns în clădiri istorice și în birourile unor firme precum Amazon, JP Morgan sau Microsoft.
Elena ne-a vorbit despre provocările antreprenoriatului, dar a accentuat importanța unui mindset potrivit și ne-a oferit câteva sfaturi pentru cei care doresc să pornească pe acest drum. Ne-a povestit despre compania a cărei fondatoare este și despre industria din care face parte.
Cum te-ai prezenta în câteva cuvinte pentru cititorii The Woman?
Sunt femeie-antreprenor, sătmăreancă, un om care prin tot ceea ce face încearcă să fie un exemplar cât mai bun al speciei sale.
Povestește-ne puțin despre tine. Care este călătoria care te-a adus aici, din punct de vedere profesional?
De fapt călătoria e însăși destinația, cu bagajul genetic, încercările, eșecurile, curajul, lupta pentru supraviețuire și pentru evoluție. Cred că toate astea sunt precum niște indicatoare de circulație, care te duc undeva, nici tu nu știi unde. Cum spune Shakespeare: „știm cine suntem dar nu știm ce putem deveni”. Suntem într-o continuă transformare, influențați de mediul și sistemul în care existăm.
Ce putea visa un adolescent în epoca comunista? Să fie liber? Cel puțin eu nu, pentru că nu știam ce e libertatea. Ba îl mai citeam și pe Sartre, care spune că „suntem condamnați să fim liberi”. Atunci aveai aspirații induse de sistem: să fii în armată, să fii medic militar, procuror. Dar a căzut sistemul și au apărut multe alte oportunități. În concluzie, călătoria care m-a adus aici a fost revoluția. Ca sa ajung eu azi aici a fost nevoie de o revoluție.
Ce înseamnă Carel Woodworks? Care este povestea brandului?
Etimologic, alăturarea unor litere din numele co-fondatorilor CAR și EL.
Metaforic, înseamnă 22 de ani de luptă, cu puține perioade de pace, emoții, stări pentru că îți dorești să reușești, singura opțiune – să îți fii ție însuți erou.
Care sunt principalele caracteristici ale produselor și cât de dificilă este piața pentru o companie pornită din România?
Piața, trendul, emoția clientului îți dictează linia designului, încerci să ghicești ce își dorește clientul în materie de mobilier, destinația produselor tale este casa, scopul tău este sa o faci acasă.
Este vorba despre un restaurant? Mobilierul este la fel de important ca meniul. Biroul? Mobilier feel like home. Trebuie să fim cei mai buni scenografi ai vieții clienților noștri.
Sarcina noastră este să asigurăm un mediu care să aducă starea de bine în spațiile unde oamenii se desfășoară.
Producători și creatori de mobilier ca definiție, dar ca funcție suntem scenografii vieții oamenilor.
Piața pentru o companie pornită din România? Răspunsul se întâmplă ca uneori să fie un pic dureros, poate frustrant. Ți-l asumi, ștergi o lacrimă și mergi mai departe, pentru că știi că ignoranța unora nu este defectul tău și că nu tu ești cauza unor malformații istorice. Mai știi că ai de demonstrat mai mult ca alții, dar mai puțin ca unii. Confucius îți spune că „nu contează atât originea, cât atitudinea și comportamentul”.
Avem de lucrat mult la imagine, la brandul României, la brandurile naționale, apare nevoia să ne rebranduim noi, fiecare ca român, să avem un rol dinamic. Dacă ne-am gândi fiecare la bunăstarea întregului, am avea șanse mai mari pentru a obține binele general.
Noi lucrăm la percepție, la încrederea în noi, avem de muncit mult pentru a fi văzuți. Cu toate astea, marea noastră victorie este că am reușit să fim mai aproape de locurile pe piața care contează.
Sunteți prezenți la nivel național, dar în special internațional. Cum văd cumpărătorii de peste hotare produsele de mobilier fabricate în inima Transilvaniei?
Recunoașterea la tine acasă îți oferă o doză de încredere. Colind lumea, dar vreau să fiu profet și în țara mea.
Sentimentul de mândrie să îți vezi produsele în clădirile cele mai importante din Europa și nu numai, faptul că produsele tale deservesc și cele mai mari companii de pe mapamond, este înălțător. Știi că acolo este un pic de Transilvanie, o bucată de Românie, e firesc să te lauzi și îți vine sa strigi – „Și asta e România!”.
Transilvania este un brand, nu îl folosim suficient sau nu știm să îl folosim îndeajuns de bine, definit și cu plus valoare mai mare. Încercăm să facem lucrurile mai bine, învățăm, apelăm la profesioniști. Acum, suntem în mijlocul acestei creații de simboluri, definiții și soluții pentru autenticitate, identitate, pentru un stil al nostru, transilvănean, românesc, latin. Așa putem schimba modul în care suntem percepuți, deseori trebuie să scoatem din dulapul istoriei, geografiei, culturii, toată artileria și să vorbim clar, răspicat, cu stil și diplomație despre România.
Cum te vezi pe tine ca antreprenoare? O antreprenoare a cifrelor și a procedurilor sau una care se ghidează după instinct?
Dacă vrei sa îl faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-i planurile tale.
Cifrele și procedurile sunt un efect și nu pot fi cauza. Cred în mesaje, semne, informații, idei receptate, o voce interioară. Transmitem universului dorințele, ideile, proiectele noastre și nu plângerile, iar Universul lucrează pentru noi.
Gândește bine ce semeni, vei culege roadele acelor „semințe”. Mentalul energetic funcționează.
Cine te inspiră? Există un mentor în viața ta? Cine au fost oamenii din viața ta care și-au pus cel mai mult amprenta asupra ta ca om sau antreprenoare?
Bagajul genetic, educația, exemplul părinților mei, oameni simpli dar care au nativ funcțiile de baza ale unui întreprinzător. Mama – curaj, viziune și optimism, tata – precauție, evidență, economisire. Ambii, generoși, harnici, cu o bună rezistență fizică și psihică, iubitori de oameni.
Ei m-au învățat că nimicul e o stare, nu o cantitate. Așa au creat cea mai valoroasă întreprindere a lor – familia, 4 fete. Azi, noi, cele 4 surori lucrăm împreuna și locuim împreună cu părinții noștri. Parte din copii noștri lucrează cu noi, de asemenea.
Mentorii meu, părinții mei!
Dacă ar fi să rezumi în câteva cuvinte ce ai învățat tu din tot acest parcurs și cum te-a transformat toată această experiență, ce ai spune?
Devii înțelept, înțelegi mecanismele. Este ca și cum citești o carte de nenumărate ori și, în sfârșit înțelegi ce a vrut sa spună autorul. Înțeleg, la nivel mental deja – nu doar ca o lecție de psihologie – că lucrurile sunt simple, eșecurile pot fi și protecții și că uneori lucrurile trebuie lăsate să se întâmple. Și am mai învățat că trebuie să iubești oamenii așa cum sunt.
Există un moment în antreprenoriat în care simți că nu mai poți, că vrei să renunți. Ai trecut prin așa ceva? Și dacă da, cum ai continuat, cum te-ai motivat să mergi înainte?
Nu. A fost și este greu, dar, în momentele dificile nu mi-am folosit energia să gândesc cât este de greu, ci am folosit-o la maxim să caut soluții, să-mi ascut aptitudinile, gândeam în viitor. Ceva de genul: mâine la ora asta problema va fi rezolvată. Cum? Voi vedea. Te joci cu timpul cumva.
Eșecul nu e o soluție nici măcar ca definiție. Batista la ochi este pentru emoții faine.
Știm că atunci când de-abia pornești la drum în antreprenoriat, te lovești de foarte multe păreri din partea celor din jurul tău. Au existat idei preconcepute de care te-ai lovit în momentul în care ai anunțat că vei porni pe drumul antreprenoriatului?
Da, cred că au fost, acum că mă întrebi, dar cred ca nu le-am auzit, am avut ureche selectivă, sau poate că erau pentru mine într-o cantitate neglijabilă, un nonsens sau cu sens unic.
După câțiva ani buni de activitate în acest domeniu, ce crezi că ar putea fi îmbunătățit la industria din care faci parte, din perspectiva ta?
Noi, trebuie să ne resetăm, să ne dăm un refresh și să ne schimbăm perspectiva. Să avem curaj și să fim mai corecți cu noi înșine și cu natura. Jumătățile de măsură nu mai sunt soluția. Industria mobilei trebuie să vândă design, inovație și nu marfă ieftină. Să încetăm în a folosi fabricile noastre doar ca departamente de producție ale marilor branduri sau măcar să obținem prețuri corecte.
Aici aș face apel la arhitecți, designeri, să fim solidari și să lucrăm la un stil al nostru, românesc, autentic, așa cum au creat scandinavii stilul la care ne raportăm deseori.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat în 2022?
Că uneori trebuie să te retragi un pas în spate ca să poți vedea întreaga scenă.
Care este sfatul tău pentru cititorii The Woman care își doresc să pornească pe drumul antreprenoriatului?
Capitalismul înseamnă capital. Când te apuci de business trebuie să ai acel capital, bani și capital uman.
Apelează la profesioniști.
Când ai o firmă, nu înseamnă că este a ta. Este un organism care are nevoile lui, care nu coincid neapărat cu ale tale. Firma nu are sentimente ca orgoliul și mândria. Nu încerca să trăiești în locul ei. Eu nu sunt pantofii mei. Eu nu sunt munca mea.
Dacă întreprinzi ceva, să iubești ceea ce faci.
Banii sunt un instrument, nu sunt un scop.
Alege-ți un loc de muncă pe care îl iubești și nu va trebui să lucrezi nici măcar o zi din viața ta.
Industria în care ai fi profesat, dacă nu era cea a produselor de mobilier premium: Justiție.
Cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la copilul tău: Că nu sunt stăpâna lui.
Cartea de pe noptieră în acest moment: Viorel Ilisoi – „Cele mai frumoase reportaje”, o carte primită recent cu autograf de la autor. Mulțumesc!
Tocuri sau flat shoes? – Depinde de situație, doar una? – Flat shoes.
Ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte de culcare: Îi spun creierului ca eu voi dormi și să îmi găsească strategii pentru ziua următoare sau să vindece dacă e ceva bolnav.