În ultima perioadă spațiul virtual abundă în articole, bloguri despre cum să cultivăm emoții, stări pozitive, despre cum să avem o viață fericită, ca și cum acesta ar fi singurul target al vieții noastre emoționale, afective, iar celelalte stări, cu precădere cele negative/disfuncționale, nu ar intra în ecuația vieții ca ființe întregi.
Cumva ni s-a inoculat convingerea că doar emoțiile pozitive contează?
Cum ne raportăm la stările emoționale disfuncționale, acele stări pe care am face orice să le putem elimina sau șterge, dacă ar fi posibil? Cu siguranță că aceasta ar fi o perspectivă nerealistă și nesănătoasă din punctul de vedere al echilibrului nostru mental.
Spre exemplu, urmează să plec într-o călătorie într-o țară nouă, diferită cu mult de spațiul nostru cultural. Este firesc să avem și o stare de preocupare în anumite grade, pe care o putem canaliza benefic, cu rol de precauție și pregătire în detaliu pentru curgerea firească a călătoriei, dar fără a o transforma dinainte într-un prilej de manifestare a unei stări accentuate de anxietate (acea îngrijorare excesivă și nejustificată în legătură cu diversele aspecte ale vieții cotidiene).
Perioada de pandemie pentru unii dintre noi a generat și va continua să genereze stări de disconfort interior, cu diferite grade de intensitate, care în timp poate diminua calitatea vieții noastre pe fundalul incertitudinii, lipsei de control, al unui haos informațional.
Perioada pe care cu toții o trăim va continua să ne pună „sub lupă” emoțiile și stările noastre cele mai neplăcute și uneori dureroase, mai ales în contextul în care nu am fost educați să cultivăm deprinderea de a ne îngriji de viața noastră interioară, a afectelor.
Ce se află de cele mai multe ori în spatele acestor stări care „rulează” ca și cum ar fi un soft?
Suportul lor este fundamentat de experiențe de viață dureroase, neplăcute în față cărora am emis anumite reacții/răspunsuri emoționale imprimate în creierul nostru emoțional (limbic), și care continuă să îl reproducă în contexte de viață similare sau în prezența unor stimuli asemănători.
Ce acțiuni putem întreprinde în acest punct, în care observăm că anumite tipare/reacții emoționale se repetă?
Poate că ne aflăm în imposibilitatea de a readuce în planul conștient tiparul, acel moment zero care generează „replici”. Vestea bună este că și acesta poate fi readus în planul conștient printr-un demers profund și pe termen lung, care poate fi realizat spre exemplu prin intermediul ședințelor de psihoterapie.
Esențială în gestionarea și îngrijirea emoțiilor și stărilor noastre disfuncționale este ca prim pas autoacceptarea. “Autoacceptarea este definită drept trăirea ca atare a stărilor afective negative și a reacțiilor nedorite, fără evaluare sau luptă. Această autoacceptare are un caracter conștient și voluntar, reprezentând un caracter fluctuant și procesual, și nu o stare în care se situează persoana,” spunea prof.univ.dr., psihoterapeut Irina Holdevici în cartea „Psihoterapia tulburărilor emoționale”.
Înțelegerea mecanismului de producere a acelui răspuns emoțional ar fi pasul firesc pentru a-i putea stopa declanșarea, act care de cele mai multe ori scapă controlului nostru conștient. Un argument favorabil în acest sens ar fi și cunoașterea caracteristicii de neuroplasticitate a creierului, în ideea că ne putem reeduca reacțiile și răspunsurile noastre emoționale indiferent de vârstă, prin exercițiu mintal și perseverență.
Făcând o analogie cu aspecte ale vieții cotidiene, tot ceea ce a fost rănit are nevoie să fie îngrijit și apoi reîntregit, repus în funcțiune în noua sa configurație, pentru că orice parte componentă influențează întregul, conform unui principiu din psihologia gestalt.
În psihogenealogie, sarcinile neterminate rămân în minte și în memorie, adesea pentru multă vreme, deoarece ruminăm în jurul sarcinii neterminate și a ceea ce am fi putut să facem sau să spunem altfel, la momentul producerii faptelor. Dimpotrivă, sarcinile terminate parcă ar fi „puse în ordine” în memorie și pot fi date uitării în viața de zi cu zi, permițându-ne să deschidem un nou capitol al existenței.
Doar făcând ordine și conștientizând importanța de a avea acces la experiențele noastre de viață dureroase, neplăcute din trecut într-o manieră sistematizată, îngrijită și sănătoasă, vom putea accede către un mod de viață conștient, plenar, cu valorificarea tuturor resurselor și abilităților existente la un moment dat.
În acest proces de modelare și formare a unor deprinderi sănătoase putem fi însoțiți și învățați să menținem un nivel constant al noilor modele sănătoase de raportare la emoții, atât timp cât este necesar, în sensul de prevenire a reîntoarcerii la vechile tipare, prin intermediul unor persoane specializate (psihologi, psihoterapeuți și alți specialiști care se ocupă de sănătatea mentală). “Încercările de control cu orice preț asupra gândurilor și stărilor afective nu fac decât să amplifice stările psihice disfuncționale și să creeze confuzie în ceea ce privește înțelegerea de către subiect al propriilor emoții”, prof.univ.dr., psihoterapeut Irina Holdevici în cartea „Psihoterapia tulburărilor emoționale”.
În loc de concluzie aș vrea să închei cu îndemnul, invitația – tu cum vrei să alegi să răspunzi emoțiile tale neplăcute cu care poate că te-ai confruntat sau încă te confrunți?