Ramona Bucșa este în prezent facilitator în cadrul TAB, The Alternative Board. De-a lungul timpului a avut o gamă largă de roluri în managementul dezvoltării afacerilor, căutând întotdeauna să valorifice anumite abilități pentru a spori satisfacția clienților.
Are experiență în organizarea de sesiuni de formare cu membrii noi și cei existenți ai personalului, în scopul maximizării performanțelor. Este cunoscută pentru dezvoltarea și gestionarea unor relații puternice cu clienții, angajații și departamentele interfuncționale, având ca scop atingerea obiectivelor cheie ale afacerii.
Și-a început cariera în sectorul bancar și și-a construit drumul profesional mereu dorindu-și să fie înconjurată de oameni. A trecut de la consultant de vânzări, la a fi trainer și antreprenor. A crescut proiecte de la zero și a luat-o „de la început” de multe ori în carieră, împărtășind astăzi altora tot ceea ce a învățat de-a lungul anilor.
Am stat de vorbă cu Ramona despre parcursul ei profesional, cu momente dificile și reușite, cu parteneriate încheiate și alte începuturi. Ne-a detaliat ce face ea astăzi în cadrul TAB și cum pot cei care își doresc să își dezvolte businessul în cadrul acestuia: de la diagnoza de business pâna la vizunea pe termen lung a afacerii.
Cum facem să funcționeze o echipă, cum arată un mecanism pe care îl promovați?
Toată experiența acumulată mă face să exemplific acest mecanism, citându-l pe Patrick Lencioni. Așadar, există un triunghi de formare a echipelor. La baza triunghiului este trust sau încrederea. Este prima treaptă pe care noi trebuie să punem piciorul atunci când formăm o echipă. Oamenii, dacă nu au încredere unii în alții, nu pot să lucreze împreună.
În momentul în care noi nu ne cunoaștem între noi, nu știm ce abilități avem, cât de competenți suntem fiecare și nu știm nici să facem acel transfer de încredere absolut necesar de la un membru al echipei la altul. Practic este același lucru ca și în sport: dacă jucătorii unei echipe de baschet nu și-ar pasa mingea de la unul la altul, noțiunea de echipă nu ar mai avea sens.
Tot în cadrul acestei etape milităm pentru a ne cunoaște bine, pentru a înțelege care este rolul fiecăruia și ce aport aduce partea lui de muncă, astfel încât, la final să obținem un rezultat valoros pentru toată lumea.
După ce se formează încrederea, a doua treaptă pe care trebuie să punem piciorul este cea de conflict. De ce? Pentru că dacă am încredere, pot să spun ceea ce gândesc fără să am teama că supăr sau să simt că mă pun în pericol ulterior. Din păcate, o bună parte dintre noi iau personal observațiile sau intervențiile celorlalți membri sau nu știu să facă diferența între planul de business și cel personal.
Ce se întâmplă în conflict? În general, în conflict se întâmplă acel debate pentru care ne așezăm la masă ca echipă, analizăm idei, ne gândim la rezultatele pe care vrem să le atingem și identificăm ce aport poate să aducă fiecare..
Câteodată nu suntem de acord cu părerea celorlalți. Atunci se creează acel debate care generează valoare, pentru că atunci când aduni idei și păreri contradictorii (părerea mea, părerea ta, părerea celuilalt) strângem ideile bune și putem să construim o formă finală care să conțină contribuția tuturor. Astfel, toata lumea simte că a oferit valoare.
După conflict urmează etapa de commitment, adică ne luăm un angajament. După ce am tranșat lucrurile, ne luăm angajamentul și ne asumăm că îl vom îndeplini. Etapa aceasta este destul de sensibilă pentru că există cazuri în care aceste angajamente nu se respectă. În aceste cazuri rolul liderul, managerului de echipă, de proiect, al conducătorul este de a păși în următoarea etapă – accountability.
Eu cred ca este indicat ca în etapa de responsabilitate să se evite pe cât posibil deciziile emoționale. Oamenii sunt diferiți, iar atunci când luăm decizii este bine să înțelegem și să analizăm oamenii din echipă ca pe un tot: abilități și personalități. Echipa trebuie să vadă că tu ești alături de ea și că ceea ce s-a promis se întâmplă. Adică, dacă ne-am asumat, trebuie să mergem până la capăt.
Rolul în această etapă este unul foarte provocator pentru că liderul/managerul va fi nevoit fie să găsească căi de a îi motiva pe cei care nu respectă angajamentele, fie să ia măsuri până la a renunța la unii membri, dacă este necesar.
După ce trecem și de etapa aceasta, încep să apară rezultatele.
Povestește-ne despre tine și ce te-a adus în punctul în care ești astăzi.
Mi-am început cariera la BCR. După cinci ani petrecuți acolo, în 2007, banca a fuzionat. Tot timpul am fost implicată în proiecte pe care le creșteam și după ce ajungeau la un anumit nivel simțeam nevoia să fac altceva. Proiectele începeau, dar când se terminau se deschidea mereu alt drum pentru mine. De mic copil am mi-am dorit să am posibilitatea de a avansa cât mai mult. Pe atunci nu știam să exprim această dorință decât prin faptul că îmi doream să fiu „mare”. Cumva, am înțeles că întotdeauna trebuie să pornești de jos pentru a ajunge sus și nu mi-a fost frică niciodată să încep de la 0 și să fac pașii necesari.
Astfel, după BCR au urmat 10 ani în Volksbank, unde am ocupat diverse roluri: de la Director Agenție, unde am lucrat cu o echipa de 3 oameni, la Manager Regional Retail, unde am lucrat cu o echipa de 60 de oameni și Trainer unde am lucrat cu sute. Cred că au fost cei mai frumoși ani din cariera mea, ani de care îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere și asta pentru că am avut șansa să lucrez cu niște oameni care au știut să formeze și să crească echipe valoroase. De altfel, sloganul băncii a fost: „Cu și despre oameni.” Și așa a și fost….
Revenind la triunghiul de formare a echipelor despre care am discutat în prima parte, un rol important este cel de creștere și dezvoltare a oamenilor cu care lucrezi. De-a lungul timpului am avut șansa să întâlnesc mentori care m-au încurajat și m-au învățat că investiția în tine este cea mai sigură investiție. Acolo nu ai cum să pierzi.
Atunci când lucrezi în echipă ai nevoie să te vezi și din perspectiva celorlalți. Pe mine m-a ajutat foarte mult în evoluție perspectiva celorlalți asupra mea. Chiar dacă au fost momente în care am primit și critici, de cele mai multe ori oamenii au văzut în mine ceea ce singură nu vedeam, m-au încurajat și mi-au dat curaj. Dacă este să vorbim și despre momente de încurajare, îmi amintesc cu drag de cel în care am decis să devin Coach, adică, un antrenor mai bun pentru oamenii din echipa mea. Ei m-au încurajat să merg pe drumul acesta și pentru aceasta le mulțumesc.
Dar, la polul opus avem acel moment de critică: momentul în care am decis să părăsesc sistemul bancar pentru a deveni antreprenor. Pentru prima dată în viața mea am dat senzația că am renunțat. De fapt, am ales să fac ceva pentru mine. Am făcut atâția ani pentru cei din jur, era momentul să fac ceva și pentru mine. Fapt pentru care mi-am deschis un business cu cămăși de damă cu butoni. Una dintre ele o port astăzi.

Ai început practic calea în antreprenoriat.
Momentul în care am devenit antreprenor pentru mine a fost acel punct în care cei din jurul meu au făcut pași înapoi și au început să mă critice. De unde eu credeam că toată lumea o să mă susțină în alegerea asta, nu a mai fost nimeni sau aproape nimeni. Și am început singură să caut furnizori care să mă ajute să cos, să îmi îndeplinesc visul sau noul proiect. Nu am găsit în țară, m-am urcat în avion, am plecat în Istanbul. Până la urmă am găsit un partener străin, am început businessul, mi-am construit singură site-ul. Așa cum face un antreprenor. Nu aveam atunci posibilitatea de a adera la un grup care să mă ajute să am o viziune, să știu ce este de făcut. Nu știam nimic despre business. Doi ani de zile am făcut eu tot ce am putut pe partea asta.
După doi ani, am avut prima propunere de colaborare, însă nu în domeniul de fashion în care activam, ci în domeniu de consultanță. Sigur, eu nu pot să spun niciodată „nu” proiectelor. Dacă proiectul mi se pare foarte frumos, îmi place să mă implic.
Pe parcursul unei perioade de 3 ani m-am desprins de oameni și m-am axat pe backoffice. Apoi mi-am dat seama ce mă definește cu adevărat: să lucrez cu oameni, să îi învăț tot ce știu eu despre business, tot ce știu eu despre training, tot ce știu eu despre echipe și m-am întrebat cum pot să fac asta.
Prima regulă pe care noi o avem în TAB este cea în care tu ai o viziune clară și poți să o comunici și celorlalți; atunci când știi asta, lucrurile se întâmplă exact în direcția pe care ți-ai propus-o și nu altfel.
Așa au fost și cei aproape 3 ani petrecuți alături de colegii de la RE/MAX România: plini de efervescență, legături frumoase și dezvoltare de business.
Proiectul TAB a venit în continuarea a ceea ce făceam deja în RE/MAX. Ce mi-a plăcut extraordinar de mult la TAB este platforma Blueprint.
Ce reprezintă platforma?
TAB este comunitatea și modul în care mi-aș fi dorit să pot păși eu în antreprenoriat. Este mai mult decât conceptul sharing experience și decât acele boarduri în care ne întâlnim și ne ajutăm reciproc să creștem. În cadrul TAB antreprenorul primește sprijin pe deoparte de la comunitate și separat, lucrează cu facilitatorul, în sesiuni de unu la unu.
Membrii au acces într-un sistem integrat pe o platformă care se numește Blueprint. Este un fel de CRM care înglobează practic unelte și oameni de afaceri. Pe lângă o comunitate de peste 5000 de antreprenori din toata lumea, membrul TAB are acces și la instrumente integrate, de la personal vision, la bugete, DISC-uri, valori, viziune personală și de business, obiective, sprinturi, matricea SWOT etc.
Atunci când lucrezi pe platformă, totul se vede și poate fi măsurat. Astfel poți să îți observi oricând evoluția și succesul poate fi sărbătorit atunci când este atins.
Poți să îmi spui câțiva parametri ai diagnozei? Ce se ia în calcul? Doar cifrele declarate sau se ține cont și de alți KPI?
Diagnoza de business practic vizează acei KPI, respectiv tot ce ține de business, marketing, vânzări, dezvoltarea personalului, concurență. Antreprenorul trece printr-o serie de întrebări. Diagnoza de business poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de dimensiunea companiei. Și după această diagnoză, sistemul generează un raport.
Raportul arată vizual ca matricea timpului: ce este urgent, important, neurgent, neimportant și așa mai departe. Practic, tu vezi un scanning al businessului și sistemul îți spune: ai puncte forte aici, ai puncte neutre, adică ai putea să îmbunătățești aici și ai puncte slabe aici. În momentul în care noi ne uităm pe raport și vedem unde sunt punctele nevralgice, adică roșii, noi știm exact pe ce trebuie să punem mâna și ce trebuie să lucrăm cu acel antreprenor.
În cadrul TAB lucrăm organizat și după un proces clar. Antreprenorii sunt oameni care au mereu probleme diverse și toate par urgente și importante. Dar, dacă tu ai diagnoza de business, știi exact în ce ordine să lucrezi și ce trebuie să rezolvi mai întâi. DISC-ul și diagnoza de business sunt instrumente importante pe care antreprenorul le primește la înrolare, după care platforma vine în ajutorul lui și îl ajută să își seteze următorii pași.
80% din antreprenorii cu care lucrăm la TAB și cu care eu am lucrat de-a lungul timpului nu au o viziune foarte clară a viitorului. Noi ne-am obișnuit să stingem focuri.

Ai menționat de cei 80%, dar mai sunt restul de 20% care deja au un plan conturat. Este o diferență de mindset, de educație? Primii au mai mult succes decât cei din categoria a doua? Ai putea să creionezi aici niște diferențe între ei?
Da. Întotdeauna persoana care știe ce își dorește are de cel puțin două ori mai mult succes decât cei cei care funcționează pompieristic sau pe care îi bate vântul cumva dintr-o parte în alta. Și eu de obicei când vorbesc, vorbesc din experiența personală. Nu îmi place să vorbesc din cărți. Atâta timp cât eu am știut exact, cum am spus, ce îmi doresc și mi-a fost clar care este drumul meu, ușile s-au deschis.
Este așa un sistem în lumea asta care funcționează magic, să zicem așa. În momentul în care știi ce vrei, oportunitățile vin. Nu doar că ușile ți se deschid, dar ambiția de a rămâne pe drumul acela este de 10 ori mai mare. În momentul în care nu știi ce îți dorești și iei de aici o oportunitate, de dincolo alta, pe lângă faptul că ajungi burnout pentru că te implici în foarte multe proiecte, nici nu te bucuri de succes. Ca waze-ul: dacă nu pui destinația, nu te duce nicăieri. Adică nu ai o hartă în față. Așa și aici, dacă nu știi ce vrei, nu poți să te bucuri de succes pentru că nu vezi progresul.
În cadrul TAB puteți să oferiți voi alternative: niște scenarii și niște destinații antreprenorilor care vin? Sau îi puteți ajuta să descopere această destinație?
Îi putem ajuta să descopere destinația, dar niciodată nu ne implicăm cu sfaturi care ar putea să aibă un impact sau să îi influențeze. Nu suntem consultanți. În calitate de antrenor/coach este indicat să ajuți și să ghidezi astfel încât oameni să descopere ei înșiși ce este mai potrivit pentru ei. Nu există cineva care să știe mai bine decât tine care este soluția potrivită. De aceea, la TAB fiecare pune pe masă experiența personală și părerea personală, însă, membrii aleg doar ceea ce li se potrivește și ceea ce rezonează cu ei.
Poate fi un mix? Da. O părere care nu se potrivește cu antreprenorul, chiar dacă pare bună, nu va genera rezultate. De obicei ajutăm sau ghidăm către ceva ce rezonează cu el, chiar dacă pentru mine poate nu este întotdeauna soluția cea mai buna sau eu nu aș fi făcut așa. Întotdeauna încercăm să găsim drumul personal.
Unde te vezi peste 3-5 ani?
Peste 3-5 ani mă văd înconjurată de oameni pentru că sunt o persoană care are nevoie foarte mult de relații, de interacțiunea cu oamenii; acolo mă văd: înconjurată de oameni. Dacă ar fi să vorbesc din DISC-ul meu personal, profilul meu nu este neapărat de antreprenor, pentru că antreprenorii, ca și factor motivator, urmăresc câștigul. La capătul celălalt sunt oamenii care sunt motivați de proces, adică le place să ajute pentru frumusețe, pentru oameni. Profilul meu așa este.
În procese de genul acesta mă văd, în care să învăț și să îi învăț și pe ceilalți. TAB-ul este un grup sau un agregator în care în permanență înveți, dai și primești în egală măsură.

De la cine înveți?
De la antreprenori. Înveți de la antreprenori în permanență, înveți despre oameni, înveți despre modul de gândire, vezi idei despre businessuri la care nici nu te-ai gândit vreodată.
Nu m-am gândit niciodată că voi putea lucra cu atâția oameni care să facă lucruri diferite.
Ai întâlnit până acum un antreprenor, iar după întâlnirea cu el să concluzionezi că nu ai ce să îl înveți sau nu are ce să învețe de la voi?
Niciodată. Tot timpul cred că ai de învățat ceva. Și, în general, cei care vin la TAB sunt oameni care își doresc să învețe.
Din ce ai văzut până acum, crezi că un antreprenor poate să își schimbe radical comportamentul?
Da, poate. Dar întotdeauna ține de tine. Eu asta le spun tuturor, în timp înveți că cel mai mare factor motivațional este nevoia. Dacă ești în apă, trebuie să înoți.
Nu există să te învețe cineva mai mult decât nevoia. În momentul în care există nevoia (de a supraviețui, există nevoia de a te dezvolta, există dorința de a evolua) există și cel mai mare factor motivațional. Mai găsești un baston pe drum, care se numește TAB, care se numește trainer, coach, prieten, care să te ajute, să te sprijine, dar eu cred că ține doar de tine. Restul sunt resurse care apar în viața ta cu un scop, pe o perioadă de timp.
Ce părere ai despre acest val de coaching: life coach, business coach, care a apărut în ultimii ani? Cum poți ca antreprenor sau profesionist să știi să alegi un coach cu adevărat valoros?
Fiecare are criteriile personale de selecție. Cred că o parte importantă este backgroundul persoanei respective. Dacă ne referim la antreprenoriat, eu consider că persoana la care se apelează pentru coaching trebuie să fie în primul rând antreprenor. Nu poți să ghidezi sau să ajuți pe cineva într-un business dacă tu nu ai unul și nu știi, spre exemplu, ce înseamnă o balanță, un bilanț, un plan de business practic. Persoana respectivă trebuie să aibă o serie de abilități și cunoștințe.
De asemenea, consider că este foarte important să ai chimie cu persoana respectivă și să se formeze un cerc de încredere.
Nu în ultimul rând, cred că trebuie să te uiți și la ce primești pe ceea ce plătești. Cu alte cuvinte: să obții și rezultate.
Până la urmă pentru fiecare pereche de pantofi există un cumpărător. Cred că pentru fiecare coach există un client, depinde doar de ceea ce își dorește clientul să primească la rândul lui de la un coach.
Este bine să găsești pe cineva cu care să formezi o echipă, să ai încredere, să existe încredere și susținere reciprocă și persoana respectivă să te poată îndruma și să ai, astfel, rezultate. Revenim la povestea cu echipa și cu pașii de urmat pentru că aaceast se aplică și aici.
Și eu am fost „la început” de multe ori și este important ca omul care se așează în fața ta, indiferent din ce postură, să vadă în tine o persoană de încredere. Ce văd eu în ziua de astăzi, și mai ales în exercițiile cu DISC-ul este că oamenii sunt foarte interesați de ei și mai puțin interesați de ceilalți. Se cunosc extraordinar de bine pe ei, când îi pun să își deseneze DISC-ul personal, se desenează unu la unu. Însă, dacă vorbim și de lucru în echipă, niciodată nu știu nimic despre ceilalți. Aici consider că trebuie să lucrăm în următoarea perioadă. Acesta este și răspunsul: pe coach trebuie să îl intereseze foarte mult de tine și mai puțin de el. În consultanță, în vânzări este vorba despre celălalt, nu despre tine.
Deci, experiență, chimie și rezultate.