fotografie Archives | The Woman Magazine

Cele mai de impact fotografii globale ale anului la Expoziția World Press Photo, în Piața Universității din București

Cea de-a 67-a ediție a expoziției internaționale anuale World Press Photo va putea fi vizitată în perioada 18 mai – 7 iunie în București, în Piața Universității. Adusă în România de 13 ani consecutivi de către Fundația Eidos, expoziția va fi expusă publicului larg, timp de 21 de zile.

Cristian Movilă, fondatorul fundației Eidos și reprezentantul World Press Photo în România a declarat că „2024 va aduce aproximativ 49% din populația globului la urne. Este anul în care 64 de țări (plus Uniunea Europeană) își va alege viitorul. Desigur, nu toate țările asigură un proces de votare democratic, însă rezultatele vor spune multe despre lumea în care trăim. Așa că expoziția de anul acesta cred că este și mai importantă ca în ceilalți ani. Pe lângă faptul că ne face conștienți de problemele din întreaga lume, ea poate funcționa și ca un vizor ce transpune privitorul în papucii cetățenilor care își trăiesc viețile în diverse regimuri politice, conflicte armate sau cataclisme naturale. Parcurgerea expoziției poate fi un preview foarte bun a modului în care vrem să arate viitorul nostru.”

Cele 146 de fotografii pun în lumină relatări despre războiul din Gaza și Ucraina, migrație, schimbări climatice, familie și sănătate mintală și demonstrează importanța fotografiei jurnalistice în jurul lumii.
Expoziția va fi însoțită și de un audio-tur gratuit, realizat în parteneriat cu aplicația Smartify, prin care vizitatorii vor putea asculta, pe propriile device-uri, povestea fiecărei fotografii câștigătoare.

„În perioada pe care o traversăm, având atât de multe oportunități de exprimare artistică, atât offline cât și online, jurnalismul trebuie să fie cu adevărat “a patra putere” în stat. Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să ne asigurăm că există libertate de exprimare, jurnalism liber, de calitate, că se pune accentul pe produsul editorial și se sprijină echipele editoriale Fotojurnalismul este expresia puternică aflată la intersecția dintre artă și jurnalism, iar World Press Photo recunoaște cele mai de impact imagini ale anului. Suntem mândri să fim parteneri ai Fundației Eidos și în acest an. Vă invităm să mergeți să vedeți cea mai importantă expoziție globală de fotojurnalism. Fotografiile World Press Photo vor fi vizibile pentru sute de mii de oameni ce vor tranzita Piața Universității în această perioadă. Să ne reamintim așadar de importanța libertății presei și să celebrăm împreună cele mai frumoase fotografii din 2024”, a declarat Laura Mihăila, Director Marketing, Comunicare & CX Raiffeisen Bank România.

Competiția World Press Photo recunoaște fotojurnalismul de calitate și premiază imagini și povești din întreaga lume. Cei patru câștigători globali au fost selectați din 24 de câștigători regionali, aleși din jurizarea a 61.062 lucrări înscrise de către 3.851 fotografi din 130 de țări.

Cei 4 câștigători globali sunt:

– Premiul fotografia anului: A Palestinian Woman Embraces the Body of Her Niece, Mohammed Salem, Palestine, Reuters

– Premiul articolul anului: Valim-babena, Lee-Ann Olwage, South Africa, for GEO

– Premiul pentru proiecte pe termen lung: The Two Walls, Alejandro Cegarra, Venezuela, The New York Times/Bloomberg

– Premiul pentru proiect cu format liber: War Is Personal, Julia Kochetova, Ukraine

Mai multe detalii se pot afla de pe paginile de social media ale expoziției, pe Facebook – World Press Photo Exhibition Romania și Instagram – WorldPressPhotoRo.

Expoziția World Press Photo este adusă în România de Fundația Eidos, finanțată de Ministerul Culturii și organizată în cadrul programului „Străzi Deschise – București, Promenadă Urbană”, un proiect al Primăriei Capitalei, prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism, alături de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și PROEDUS – Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive al Municipiului București, în calitate de operatori zonali.

Partener strategic: Raiffeisen Bank România

Despre Fundația Eidos

Fundația Eidos este o organizație non-profit cu sediul în București, România, având ca misiune susținerea și dezvoltarea durabilă a practicilor culturale inovatoare la nivel global și multidisciplinar. Eidos operează la intersecția dintre creativitate, tehnologie, filosofie și antreprenoriat, organizând evenimente, programe educaționale, cercetare experimentală și suport pentru producția proiectelor artistice. Printre evenimentele organizate de Eidos se numără festivalul multidisciplinar UNFINISHED, expoziția itinerantă World Press Photo, platforma editorială Unfinished Love Stories și dezbaterile EIDOS Talks.

Despre Raiffeisen Bank România

Raiffeisen Bank, bancă universală de top, cu capitalizare și lichiditate solide activează pe piața bancară din România deservind peste 2,2 milioane de clienți, persoane fizice și juridice. Banca are peste 4.800 de angajați în 284 de unități, 1.131 ATM-uri & MFM-uri și peste 27.800 POS-uri. De mai bine de 25 de ani, Raiffeisen Bank susține mediul economic din România, oferind produse și servicii financiare dezvoltate pentru a acoperi nevoile clienților. Având ca principiu fundamental responsabilitatea, contribuim la dezvoltarea societății prin finanțarea economiei reale și sustenabile. Totodată, suntem implicați în comunitate, prin susținerea a 5 piloni de dezvoltare: educație, ecologie urbană, sport ca stil de viață sănătos, inovație și nu în ultimul rând, artă și cultură. Din 2023, Raiffeisen Bank propune o nouă abordare și perspectivă asupra serviciilor bancare, prin lansarea “Banking 1:1” o modalitate interactivă de a simula configurarea unui plan financiar pentru clienții noștri, folosind aplicația Smart Finance, dezvoltată de echipa din România. www.raiffeisen.ro

Creații Captivante: Accesorii Foto Care Redefinesc Experiența Fotografică

Fotografia nu este doar despre apăsarea butonului de declanșare; este o formă de artă care necesită atenție la detalii și pasiune pentru creativitate. Iar când este realizată la nivel profesional, accesoriile sunt ingrediente esențiale ale unei rețete de succes. Lumini strălucitoare, fundaluri bine alese și trepiede reglabile pot face diferența dintre o simplă imagine și o capodoperă.

Așadar, cât de importante sunt aceste accesorii foto? Cum poți obține fotografii excelente cu ajutorul echipamentelor și care sunt trucurile utile pentru a-ți îmbunătăți abilitățile fotografice? Vom descoperi răspunsuri la aceste întrebări pentru a dezvălui secretele din spatele creațiilor captivante.

Cat de importante sunt accesoriile foto: lumini, fundaluri, trepiede

Pentru a înțelege adevărata valoare a accesoriilor foto, este bine să privim fiecare element în parte. Lumina, ca prim element, joacă un rol esențial în definirea atmosferei și a tonalității unei fotografii. De la lumina naturală la blițuri profesionale, opțiunile sunt nelimitate. Un fundal bine ales poate transforma complet imaginea, adăugând profunzime și context. Trepiedul, la rândul său, asigură stabilitatea și claritatea, mai ales în situațiile cu iluminare redusă sau atunci când se utilizează timp de expunere mai lung.

Cum obții fotografii excelente cu ajutorul echipamentelor? Trucuri utile

Calitatea unei fotografii nu depinde doar de echipament, ci și de cunoștințele și abilitățile pe care le ai. Utilizarea corectă a accesoriilor poate face diferența între o poză bună și una extraordinară, între un proiect ok și unul excepțional. Un sfat bun este să înțelegi iluminarea și să știi cum să manipulezi sursele de lumina pe care le ai la îndemână pentru a evidenția subiectul în cel mai bun mod posibil. Experimentează diverse unghiuri și perspective, un strop de imaginație poate adăuga un element de surpriză și originalitate fotografiilor tale.

Crează imagini captivante cu accesorii foto de calitate

Investiția în accesorii foto de calitate nu este doar o cheltuială, ci o contribuție la îmbunătățirea calității imaginilor tale. Lumini LED reglabile, fundaluri texturate și trepiede ajustabile sunt doar câteva exemple de accesorii foto care pot transforma complet modul în care percepi și realizezi actul creativ.

Cum observi aceste echipamente sunt ingredientele secrete ale unei experiențe reușite.Cu o pasiune și accesorii adecvate, poți crea imagini captivante care nu vor încânta doar ochiul, ci vor spune și povești neuitate. Transformă-ți hobby-ul în job și lasă accesoriile foto să redefinească complet experiența ta fotografică.

F64 s-a mutat într-un spațiu nou dispus pe 3 niveluri, găzduind peste 16000 de produse

F64, cel mai mare retailer de echipamente și accesorii foto și video din România, se mută într-un nou spațiu. Din aprilie 2021, F64 Experience Center își așteaptă pasionații de fotografie și videografie pe Bulevardul Unirii 64, București.

Noul magazin este dispus pe trei niveluri: subsol, parter și etaj și găzduiește peste 16.000 de produse de la peste 50 de branduri de top, o parte dintre acestea având insule și vitrine dedicate, unde produsele vor putea fi testate.

Astfel, F64 aduce pentru pasionații de fotografie, într-o ambianță deosebită, cele mai noi tehnologii foto-video, informații, know-how de calitate de la specialiști și consilierea one-to-one. Prin conceptul pe care îl propune, magazinul este locul ideal pentru a porni sau aprofunda pasiunea din domeniul artelor vizuale și nu numai.

„F64 a reprezentat încă de la început o destinație a pasiunii pentru imagine. Acest sentiment, de fapt, ne-a și ajutat să trecem cu bine prin 2020, în ciuda tuturor provocărilor. Și în acest ultim an am experimentat la firul ierbii senzația că nu obstacolele sunt importante, ci cu adevărat cruciale sunt soluțiile identificate pentru a trece peste respectivele obstacole.

Acum, la început de primăvară, mă bucur că am reușit să reinventăm ceea ce înseamnă spațiul fizic al F64 și să construim împreună cu partenerii noștri și cu echipele interne un loc al experiențelor.

Prin Experience Center aducem la un loc angajații profesioniști ai F64, produsele necesare utilizatorilor și clienții interesați să-și consolideze sau dezvolte pasiunea și cunoștințele în domeniul imaginii.”, a declarat Daniela Becheru, cofondator F64.

În incinta F64 Experience Center a fost inclusă o zonă dedicată de testare pentru cei pasionați de vlogging, numită Vlog Spot. Zona este special amenajată, astfel încât să poată fi filmate diverse clipuri de cei pasionați de acest tip de conținut. Totodată, a fost amenajată și o zonă de testare de echipamente de studio și, pe viitor, aceasta va deveni locul în care vor fi organizate mini expoziții de fotografie sau evenimente educative. Tot aici va fi și un pantograf, dar și o bibliotecă de specialitate, unde vor putea fi răsfoite cărți și reviste de interes pentru pasionații de fotografie.

Demersul educativ este susținut și prin Academia F64 (academia.f64.ro). Aceasta este platforma dedicată comunității de creatori de conținut și pasionați de imagine, indiferent că sunt fotografi, videografi, graficieni, ilustratori, pasionați de tech sau gadgeturi, de editare video, de vlogging sau podcast. Din februarie 2021, multe dintre cursurile acesteia au fost mutate în online, astfel încât participanții să le poată urma din confortul și siguranța casei.

Membrii Academiei F64 se pot înscrie la cursuri atât online, cât și offline și pot afla știri și informații despre evenimentele pe care F64 le organizează periodic alături de reprezentanții celor mai renumiți producători de echipamente foto, video și audio: Sony, Canon, Panasonic, Fujifilm, Olympus, SIGMA, Benq, Wacom, ASUS, Godox, Epson, Audio-Technica etc.

Totodată, prin mutarea în noul spațiu, F64 a extins și portofoliul de produse, în care a inclus articole din gama home & entertainment, cum sunt purificatoarele de aer, lămpi UV, aspiratoare, espressoare și cafetiere, aparate și mașini pentru gătit, blendere și altele. Brandurile care se vor regăsi de acum în portofoliu sunt Dyson, Philips, Cecotec, Heinner, Anker.

Nu în ultimul rând, în zona dedicată serviciilor, cei interesați vor putea apela în continuare la F64 pentru printare de imagini și albume foto, închiriere de echipamente foto-video, depunerea sau achiziționarea de produse din consignație, dar și pentru recepție service.

Programul F64 Experience Center este de luni până vineri, în intervalul orar 9:00 – 21:00, iar sâmbătă în intervalul orar 9:00 – 19:00. Detalii complete sunt disponibile și pe site-ul f64.ro.

Despre F64

F64, lider pe piața echipamentelor foto-video din România, deține cel mai mare magazin de profil pe piața românească de comerț electronic: www.F64.ro. Cu o echipă de 140 de angajați, F64 înseamnă atât un spațiu fizic pentru o gamă variată foto-video, cât și un magazin online, unde clienții pot găsi pe stoc tot ceea ce au nevoie în materie de foto-video.

Marian Alecsiu & Daniela Becheru, fondatori F64

Marian Alecsiu & Daniela Becheru

Fotografa Andra Drăgan: Iubesc faptul că lucrez doar cu oameni fericiți, în momentele cele mai fericite din viața lor

Andra Drăgan s-a pregătit jumătate din viața ei pentru a lucra cu cifrele. Astăzi însă, numără doar cadre pentru că a lăsat economia deoparte și și-a urmat pasiunea: fotografia. Mentorul care i-a dat curaj a fost soțul ei, care a ajutat-o să capete tot mai multă încredere și să fie o prezență altfel pe piață. A doua mare pasiune a lor, ca familie, sunt călătoriile pe care încearcă să le introducă treptat și în viața băiețelului lor.

download (5)

Andra, de ce fotograf și nu altă meserie, mai ales că știu că ai absolvit o facultate în domeniul economiei? Când ai început?

Știi genul ăla de copil care face întotdeauna ce e bine și ce ,,trebuie” să facă deoarece așa i se dictează de acasă? Asta sunt eu, Ruxandra, eleva studioasă cu o copilărie fericită, însă ordonată și calculată, șefa clasei, contabilă, top trei în clasă etc. Am absolvit cu note mari, am făcut un master în audit…însă am ales să fiu fotograf. De ce? M-am molipsit de la Marius, soțul meu, mentorul meu, care lucra deja în domeniu de ceva timp. În sfârșit puteam face ceva deosebit, neconvențional, pentru sufletul meu. Întotdeauna am adorat desenul, însă am practicat asta doar ca hobby, când timpul îmi permitea (primul meu job l-am avut la 16 ani, întotdeauna mi-a plăcut să fiu independentă). Așa am ajuns fotograf, furând meserie de la cel care urma să îmi devină soț puțin mai târziu.

download (1)

Fotografia de nuntă e ceva ce se caută. Totodată, dincolo de cerere există și o ofertă destul de mare. Ce crezi tu că e diferit la ceea ce faci tu și îți aduce atâtea aprecieri, nu doar de la clienți, ci și, așa cum cred că bine am văzut, premii internațioale?

Așa cum spune și o statistică amuzantă, jumătate din utilizatorii de Facebook din România au atașat numelui propriu denumirea de… Photography. După criza, care m-a prins lucrând în domeniul bancar, începutul unei carierei fotografice a părut o șansă pentru mulți, așadar, pe piață au apărut și dispărut multe nume, fiecare dorind să facă ceva ALTFEL. Ce simt că mă face pe mine diferită? Implicarea și devotamentul față de munca mea. Ca femeie, am luptat la rândul meu cu prejudecăți, cu invitați agasanți, cu limitări din partea altor colegi de breaslă, mai ales în calitate de fotograf internațional. Îmi amintesc și acum cum eram însărcinată în 5 luni și am zburat din Santorini în New York – 4 zboruri în aceeași zi – ca să fotografiez două proiecte total diferite și total noi pentru mine, iar lumea nici nu bănuia că sunt însărcinată. Asta simt că e atuul meu, rezistența la muncă multă. Premiile internaționale ne-au propulsat pe această piață și ne-au dat credibilitate în fața unor clienți din alt colț al lumii, care poate nici nu au idee unde e România pe hartă, dar cu siguranță află după ce lucrează cu noi. Întotdeauna ne place să spunem că venim din ,,țara lui Dracula” și atunci se elucidează tot misterul.

download (3)

La voi e o afacere de familie, lucrezi alături de soțul tău. Cum e, care sunt provocările între profesie și viața de familie?

Curajul de a face acest pas în domeniul fotografiei în datorez în totalitate lui Marius, soțului meu, de la care am și ,,furat meserie” timp de un pic mai bine de un an, după care am decis să îmi iau zborul pe un stil propriu și să fotografiez separat. Motivul? După fiecare zi de fotografiat împreună, urmau alte trei zile de certuri, fiecare având o viziune proprie asupra fotografiei. Așa că am decis să separăm munca de teren pentru ca fiecare să aibă libertate de exprimare – un demers artistic în care fiecare trebuie să se simtă creativ până la capăt. Fiecare fotografiază separat, mergem la cursuri de fotografie împreună, Împărțim munca de birou, lucrăm împreună toate proiectele, ne consultăm, luăm decizii împreună, însă trebuie să recunosc utilitatea maximă a căștilor și a muzicii ascultate pe Youtube în timp ce lucrez.

download (2)

Îți mai aduci aminte prima nuntă?

Un aspect cu care mă pot lăuda tare de tot e faptul că rețin anumite conjuncturi, date, nume, fizionomii. Așadar, nu doar că îmi amintesc numele mirilor mei și data, deși au trecut ani buni de la prima mea nuntă singură, fără ajutor, dar îmi amintesc și faptul că mi-am blocat un buton de la aparat în timpul cununiei civile și mă treceau fiori de groază ...Norocul meu a fost că fotografiile erau suficient de ok calitativ încă să le pot decupa apoi după bunul plac. Ah.. și faptul că nici la toaletă nu am mers tot evenimentul de teamă să nu ratez ceva important…

download (6)

Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

Mă simt atât de norocoasă că am ajuns să îmi transform o pasiune, un hobby, în jobul de zi cu zi, în sursa noastră de venit. Au fost ani grei, în care ne-am zbătut să facem ceva altfel și să ne educăm în a crește pe piață, însă a meritat. Iubesc faptul că am văzut 50 de țări până la 30 de ani, și asta datorită fotografiei. Iubesc faptul că pot să fiu liberă în a mă exprima și în a crea ceva ce place mai departe. Iubesc surpriza din ochii mireselor mele când le arăt un portret cu ele, la câteva secunde după ce l-am fotografiat. Iubesc faptul că lucrez doar cu oameni fericiți, în momentele cele mai fericite din viața lor (câteodată, mă trezesc zâmbind în timp ce lucrez la birou, singură în fața monitorului. Asta e extraordinar! Te umple de energie încât poți lucra dublu, triplu, decât ți-ai propus). Ador faptul că pot savura momente unice alături de oameni în timp ce îi fotografiez, și mă bucur la bucuria lor, tresar la emoțiile lor. Iubesc reacția clienților mei când își primesc materialele. Iubesc biroul pe care ni l-am amenajat cât mai aproape de casă, să fim aproape de băiețelul nostru. Nu am descoperit însă o rețetă magică pentru ca timpul să nu treacă atât de repede și să fiu mai productivă în timp de lucrez la birou.

download (4)

Te ajută experiența din facultate în business-ul pe care îl ai?

Experiența din trecut, toate joburile pe care le-am avut până am ajuns în prezent, sunt parte din mine, din felul meu de a fi (de la mascota îmbrăcată în Kinder Pinguin care servește lumea la degustare în supermarket la front office consultant în bancă). Alegerea unui fotograf nu reprezintă doar alegerea unei tehnici prin care fotografiile de nuntă să fie wow, ci alegerea unei persoane demne să surprindă cele mai frumoase și mai emoționante clipe în fotografiile sale. Așadar, calitatea de om este primordială în acest caz, și simt că toate experiențele profesionale avute înainte de a deveni fotograf m-au îmbogățit ca om.

By Loredana Bertișan – Editor Contributor The Woman

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursa foto: Portofoliu personal AMDragan Photography, amdragan.com

Gina Buliga: Este magnific să ajungi să faci ceea ce îți place cu adevărat și să nu simți niciodată că muncești

Fotografia, ca viață. Asta spune Gina Buliga despre ceea ce nu îi este doar profesie, ci un mod de a trăi. Dacă la început a lucrat cu artiștii din țară și s-a ocupat și de partea de producție, Gina a descoperit pe parcurs că pentru ea fotografia nu este doar ceva ce trebuie să facă pentru a trăi, ci trăiește prin ea. Pentru The Woman, Gina a vorbit despre puterea de a face ceea ce îți place, despre curajul de a experimenta și despre proiectele foto realizate atât alături de fetițele ei, pe care le numește minuni, cât și în călătoriile pe care le face cu atâta drag.

22291272_10211054870147958_2265691777160657704_o

Gina, tu ai foarte multe reușite. Ești ambasodor Nikon în România, ai călătorit foarte mult, ai avut niște expoziții superbe. Dar nu despre ele vreau să vorbim mai întâi, ci despre proiectele tale, Daughters și Underwater Love. Când și cum te-ai decis să documentezi și să faci proiecte foto cu fotografii surpinse în diferite momente ale fetițelor tale?

În primul rând, mulțumesc. E adevărat, sunt mândră că sunt Ambasador Nikon și mă bucur din suflet că reușesc să călătoresc, călătoria te ajută foarte mult. Fiecare plecare, fiecare tură ne ajută să descoperim lucruri noi, ne ajută să ne desoperim mai adânc noi pe noi, să fim mai blânzi, un pic mai înțelepți și mult mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru.

Și cu adevărat reușim să fim mai empatici după fiecare călătorie. Mă bucur că am descoperit fotografia, este o pasiune pe care o aveam în suflet, dar nu aveam timp să o las să iasă. În anul 2009 am descoperit cu adevărat pasiunea pentru fotografie. Până atunci am lucrat în domeniu, aveam job de fotograf din 2007, lucram foarte mult cu artiștii din România, aveam ședințe foto pe platou, lucrând în același timp pe partea de producție. În 2009 am renunțat la tot pentru a merge mai departe în fotografie și bine am făcut, au fost factori care m-au ajutat să ajung aici.

10154895_10202290888853903_9038444742993520971_n

În primul rând, am început să umblu foarte mult, căutând nici eu nu știu ce, dar am descoperit lumina și am avut marele noroc să am două modele minunate în viața mea cu care m-am jucat și mă joc în continuare. Cel mai mult mă bucur că pot transmite mai departe prin fotografie ceea ce trăiesc în fiecare zi! Este minunat!

Mă bucur de tot ce se întâmplă în jurul meu și sunt happy că drumul meu nu mai are o destinație clară, am doar o direcție după care mă ghidez, e un haos atât de fain și totuși armonie…Nu îmi mai fac nici un plan, totul se întâmplă pur și simplu. Am realizat în sfârșit că asta e ce îmi doresc să fac cu adevărat! E magnific să faci ce îți place și asta să fie meseria ta, e minuant să faci ce faci cu dragoste și pasiune! Cum îmi place să zic: let the beauty of what you love be what you do…

13263876_10207065317931646_8161037790352414104_n

Underwater love e un proiect curajos. Care au fost provocările fotografiatului sub apă? Cum au reacționat cele mici?

Îmi place să fotografiez și a fost o mare provocare momentul în care am primit un aparat subacvatic de ziua mea, în 2012 – un Nikon AW 100 portocaliu. Pfiuuu…acum cinci ani. M-am entuziasmat foarte tare și din prima zi am intrat pe sub apă! Nu mai aveam răbdare, voiam să văd cu aparatul pe sub apă. Mi-am fotografiat mâinile și picioarele, au venit și buburuzele peste mine și am început să ne jucăm, am tras cadre, am început să mă obișnuiesc cu aparatul…

Dar prima experiență a fost una mai puțin plăcută, pentru că am ars cardul. Dar a fost o experiență, și cu ocazia asta am învățat să am mai multă răbdare. Îmi plăcea foarte mult să fotografiez în apă, pe deasupra apei. Până să am aparatul subacvatic, am mai avut o serie dragă mie în proiectul Daughters.

10882265_10203698128514015_7002790455259204152_n

Am marele noroc să am două buburuze minunate care îmi sunt aproape. În 2012 am început fără să știu acest proiect, Underwater Love, împreună cu Alexa, căreia îi place foarte mult sub apă. Am început să ne jucăm, veneam amândouă cu idei ce să facem, cum să facem, ce recuzită să mai folosim… Mă trezeam dimineața cu Alexa care trăgea de mine să mergem în apă că i-a venit o idee minunată!

1632_4828058499631_402220592_n

Față de 2012, anul acesta Alexa a progresat foarte mult și asta mă ajută. Este mult mai naturală sub apă, visează sub apă, e o lume minunată acolo, îi place acolo, îi place că suntem împreună acolo și putem vorbi fără cuvinte. Din 2014 a început și Maria, fiica mea cea mică să intre pe sub apă. De fiecare dată descoperim împreună lucruri, folosim culori, folosim recuzită cât mai variată. Dar mai importantă este starea noastră și simțim atunci când avem forța sau nu. Totul este minunat atunci când nu vrem să demonstrăm nimic și totul este într-o armonie perfectă pentru că dacă nu ar fi așa, cu siguranță nu ar ieși.

Au început la un moment dat să îți ceară ele să le fotografiezi?

A venit și momentul ăsta, le-am cerut eu destul, poate, dar au început și ele să îmi spună de un anumit decor sau de o anumită rază. Vin la mine și îmi propun ce să facem și câteodată chiar mă pun pe mine la teste, să stau eu în fața camerei, ele să facă pozele, eu să fiu pozată, și să accept cerințele lor. E magic, totul este o joacă minunată și nu vreau să ies niciodată din această joacă. Fotografia este viață și sunt un om extrem de norocos că am descoperit acest mod de exprimare. La un moment dat ne-am redescoperit, eu cu fotografia…

536730_4146626984269_714601822_n

Spuneam la început că tu călătorești. Ai fost, printre alte locuri, și în Cuba. Ce a însemnat experiența aceasta pentru tine?

,,Hola…que tal…” erau cuvinte care îmi zburau prin minte în momentul în care am pășit în Cuba, mai precis în Havana, un loc în care mă voi întoarce cu siguranță. Am pășit în frumoasa Havană , prima locație dintr-o călătorie lungă de două săptămâni, împreună cu colegi foto, dar de data asta într-o călătorie în care mi s-a propus de către Nikon să facem un proiect. Mi s-a părut foarte fain cum ne-am împletit ideile și am pornit la drum.

E un loc în care ajungi și din acel moment știi cu siguranță că te vei întoarce acolo, te atrage prin tot ce există. Chiar de oamenii sunt foarte săraci – așa se consideră, ei sunt oameni fericiți și împliniți și bucuria se citește pe fețele lor… La Habana Libre – eu asta am văzut în acest loc de vis…este un loc în care oamenii dacă nu vorbesc cu tine, cu siguranță dansează.

11038737_10204184076742417_252772011066465740_n

Cuba este o țară în care trebuie să ajungi măcar o dată în viață , am reușit să ajung de două ori până acum și sper din suflet să ajung și a treia oară, este un loc care te cheamă, la fel cum este deșertul. Acolo am fost de cinci ori, dar îmi doresc să revin.

Există vreo definiție a unei fotografii bune? Sau calificativul e dat mai mult de un anume feeling?

Nu există nicio definiție și asta încerc să transmit mai departe, să vorbesc cu fotografii la prezentări sau în turele foto. Fotografia bună întâi o trăim, apoi o declanșăm și apoi alegem dacă o transmitem mai departe sau nu. Orice fotografie transmisă mai departe înseamnă că am simțit ceva puternic în ea dacă am ales să facem asta, să o împărtășim cu ceilalți. Cum îmi place să spun: fotografia este viață, este cel mai frumos mod de exprimare din punctul meu de vedere.

11073570_10204369785265014_3732670580812896149_n

E lesne de înțeles că tu ești un model, pentru multe fete, femei, care se joacă cu scrierea cu lumină. Ce le-ai recomanda tu, celor care poate sunt la început de drum?

Mulțumesc din suflet! Le-aș recomanda în primul și în primul rând să ajungă să facă ce iubesc în viață. Este magnific să ajungi să faci ceea ce îți place cu adevărat și să nu simți niciodată că muncești. Fotografia înseamnă mult mai mult decât o meserie frumoasă, înseamnă trăiri, emoții, conexiuni ce se crează între oameni și nu în ultimul rând multă magie. Și le-aș mai sfătui să nu renunțe niciodată la pasiunile lor. Mi-am îmbrățișat întotdeauna visele și cumva am ajuns să le trăiesc cu adevărat. Să nu uităm să fim iubire în tot ceea ce facem!

By Loredana Bertișan – Editor Contributor The Woman

Sursă foto: portofoliu personal Gina Buliga/ ginabuliga.com

Felicia Simion, fotografa care a știut de la 13 ani care este drumul ei

Felicia Simion este fotografa care știe de la 13 ani că acesta e drumul pe care trebuie să meargă. A fost premiată în repetate rânduri la competiții internaționale de profil, iar fotografiile ei au apărut în prestigioase publicații între care amintim The Pulitzer Center Blog, The Guardian, Der Spiegel, The Telegraph, National Geographic.

În plus, munca ei a devenit coperta unor cărți scrise de Paulo Coelho și Margaret Atwood. Dincolo de asta, Felicia a rămas însă o femeie definită de dorința de a face lucrurile din suflet, care apreciază mult procesul, munca depusă și experiențele acumulate.

tw (22)

Știu că ai mai spus, cu alte ocazii, că te pasionează fotografia de la 13 ani, tu având deja înclinații către artă. De ce a rămas fotografia și nu pictura sau altceva?

Cred că fotografia e cea care a vrut cel mai tare să rămână, m-a tras mereu de mânecă să nu plec din calea ei. Impulsul „descoperirii” fotografiei la 13 ani a fost atât de mare, că pur și simplu n-am avut încotro decât să mă supun. A fost unul din acele momente de bucurie și de forță atotcuprinzătoare și, deși eram doar un copil, am simțit pentru prima oară o certitudine – ca și când Cineva mi-a șoptit ,,haide, ia-o pe aici, ăsta-i drumul”.

tw (16)

În portofoliul tău găsim fotografii din mai multe domenii, toate au însă un touch by Felicia aș putea spune. Care a fost drumul tău până la a găsi stilul?

În detrimentul „specializării” am ales, cel puțin până acum, să-mi îndrept ochiul și curiozitatea către tot soiul de subiecte – de la oameni, locuri și povești fantastice la obiectele din casa bunicii, recent fiind inspirată de teme etnologice și antropologice. Cred că stilul meu este ceva destul de fluid și se pretează, de regulă, pe temele abordate. Recunosc însă înclinarea, spre exemplu, către anumite culori și moduri de a compune imaginea, sau către un alb-negru „nemilos”, în care albul e alb și negrul e negru.

tw (1)

Ce îți place cel mai mult să fotografiezi?

N-aș putea să aleg un singur subiect – totul depinde de moment, de stare. Atunci când îmi doresc să mă exteriorizez, să ies din zona de confort și să aflu povești noi, surprinzătoare, merg către oameni; însă am momente când prefer să creez în solitudine, să fiu atentă la micile detalii ale vieții, descoperind, prin fotografie, capacitatea narativă – dacă o pot numi astfel – a obiectelor, a clădirilor, a diverselor întâmplări cotidiene.

Aprecierile către tine nu vin doar de la oameni, ci și de la instituții, să le spunem așa, profesioniste. Pozele tale au apărut în multe publicații și au fost și premiate la o mulțime de competiții internaționale prestigioase. Cum ai primit tu toate acestea?

Le-am primit cu bucurie și, nu de puține ori, cu mirare. Pentru mine au contat însă mai tare participarea și procesul aflat în spatele ei, prin care am învățat să-mi editez munca, să scriu despre ea, să o cunosc mai bine. Atunci când ai acumulat atât de multe fotografii, devine tot mai dificil să distingi între ele, și cred că participarea la diverse competiții și publicarea lucrărilor pot ajuta în a face din haos (mai) ordine.

tw (10)

Pe de altă parte, fotografiile tale au apărut pe coperțile unor autori foarte iubiți în lume, între care și Paulo Coelho și Margaret Atwood. Cum ai ajuns acolo? Sau au ajuns ei la tine?

Colaborez de ceva vreme cu o agenție britanică specializată în distribuirea fotografiilor pentru coperte de carte, printre altele, și, cum, necum, doi dintre autorii pe ale căror cărți au ajuns imaginile mele au fost Paulo Coelho și Margaret Atwood. Pentru că fotografiile mele capătă materialitate și noi înțelesuri prin astfel de colaborări, una din speranțele mele este ca, în viitor, să pot colabora cu autori și autoare din România și din străinătate.

book covers

Care crezi tu că e elementul-cheie care aduce succesul unei fotografii?

Cred că puterea unei fotografii rezidă în capacitatea ei de „a sta pe propriile-i picioare”, de a se distinge într-o serie de imagini. Elemente-cheie pot fi mai multe, însă m-aș gândi acum la forța de a convinge, de a-l face pe privitor să se identifice cu ceea ce se află în imagine, spre exemplu, ori la întrebările și ideile noi pe care le naște fotografia respectivă.

tw (15)

Care e cea mai mare satisfacție a ta?

În ceea ce privește fotografia, ca munca mea să ajungă la oameni, să rupă barierele (de orice fel) dintre eu și tu. În rest, să pot hrăni, cât de puțin, bucuria aproapelui meu.

Dacă ai avea în față zece tineri dornici să facă fotografie, care ar fi primul lucru pe care l-ai spune?

Exersați ochiul și învățați să priviți – atât în jur, cât și înăuntrul vostru.

By Loredana Bertișan – Editor Contributor The Woman

Sursă foto: Portofoliu personal Felicia Simion, feliciasimionphotography.com

Nora, fotograf de suflete: ,,O fotografie bună o vezi cu ochii, dar îți rămâne în suflet pentru totdeauna”

Nora Chiș pune suflete în rame foto de peste șapte ani. Pentru ea, fotografia de familie înseamnă mai mult decât o pasiune, înseamnă emoții și amintiri. Crede mai mult în surprinderea momentelor așa cum sunt ele, nu în cele regizate și fotografiază pentru ca oamenii care îi trec prin fața obiectivului să își poată reaminti constant cât de minunați sunt și, să vadă peste ani, ce lucruri minunate au trăit.

2018-01-14_Nora Chis-12

Nora, când și de ce te-ai apucat de fotografie?

Iubesc fotografia încă de când eram micuță și îmi plăcea să pozez, anii au trecut și mi-am regăsit locul în spatele aparatului. Fotografii din pasiune realizez de mulți ani însă, oficial, de șapte ani. Am avut curaj să-mi urmez cu adevărat visul în timpul maternității cu primul copilaș când soțul și toți cei dragi m-au încurajat și m-au susținut.

Mă gândeam că atunci când voi dori să mă relaxez și deconectez, o voi face doar făcând unul din lucrurile care îmi plac, pe lângă muzică și citit, și anume fotografia, ca să nu stau departe de copilașii noștri fără folos, ci să simt că am investit timpul și nu l-am pierdut. Simt că atunci când realizez fotografiile reușesc să opresc timpul în loc pentru acei pe care îi fotografiez, ca ei să își aducă aminte, cât de minunați sunt și ce momente frumoase au trăit.

2018-01-14_Nora Chis-13

Tu surprinzi momentele-cheie din viața unui om, nunta, așteptarea celui mic, viața cu copiii etc. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai mari provocări?

Provocări….viața însăși este o provocare. Însă cred că cea mai mare provocare și cea mai mare responsabilitate este creșterea copiilor. Ne-au fost dăruiți de Dumnezeu ca niște daruri minunate și nespus de prețioase, așadar trebuie să îi creștem frumos, în asemnarea cu El și cu cerul în inimi. Și din punct de vedere fotografic cred că cea mai mare provocare este fotografierea copiilor de orice vârstă, pentru că trebuie să fii pregătit să știi ce pot face și ce nu la vârsta lor și cum poți aduce la iveală tot ce e mai bun din ei în acele câteva ore petrecute împreună la o sesiune foto.

Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

Emoția acelui moment unic când apăs pe butonul de declanșare, o amintire care va rămâne imprimată în sufletul privitorului pentru totdeauna. Cel mai mult îmi place să fotografiez familii cu copii sau în așteptare (cu copilași în burtică), acea relație sinceră plină de iubire și bucurie și emoții și toate stările împreună, simt că am primit darul fotografierii pentru a susține unitatea familiei și viața încă de la începuturi.

2018-01-14_Nora Chis-4

Care e cel mai importat lucru în relația cu clienții?

Cred că o relație frumoasă cu clienții se realizează în timp și necesită atenție și înțelegere reciprocă. Cred că cel mai important lucru sunt defapt două: seriozitatea în îndeplinirea serviciului realizat și prietenia cu ei, așa am descoperit mulți oameni foarte frumoși la suflet.

Cât înclină balanța aparatura și cât contează creativitatea în această meserie?

Cred că o aparatură bună te poate ajuta să îți îndeplinești creativitatea, dar te limitează dacă nu ai vise mărețe. Cu alte cuvinte cred că poți realiza foarte multe și cu mai puțin, nu aș pune accent așa de mare pe aparatură cât pe disponibilitatea de a ieși și a fotografia tot ce se poate fotografia, iar mai apoi vei putea alege ce îți place cel mai mult.

2018-01-14_Nora Chis-10

Cum definești tu o fotografie bună?

O fotografie bună consider că este una care o vezi cu ochii, dar îți rămâne în suflet pentru totdeauna. Trebuie să fie o fotografie reală, care să transmită o emoție adevărată și reală și nu trebuie să fie regizată.

By Loredana Bertișan – Editor Contributor The Woman

Sursă foto: arhivă personală Nora Chiș Photography

Despre fotojurnalism și experiențele din zone de conflict, cu fotografa Andreea Câmpeanu

Andreea Câmpeanu a ales la un moment dat să facă un alt fel de fotografie, să ne arate un colț de lume definit de război, agresiune, sărăcie etc, dar și de demnitate, creativitate și reziliență. A terminat un master de antropologie vizuală la Berlin și de-a lungul timpului a documentat viața celor din Sudanul de Sud, Madagascar, Africa Centrală, Kenya, Lebanon, Spania, și, desigur, România. Fotografiile ei au fost preluate de ziarele internaționale precum New York Times, Wall Street Journal, Washington Post, Time, Le Monde, Paris Match, The Guardian și Newsweek. A lucrat cu marile agenții ca Reuters, AFP și National Geographic, iar în interviul acordat The Woman ne explică importanța fotojurnalismului, dar și despre impactul pe care îl are o astfel de experiență asupra noastră, ca oameni.

Andreea, de ce ai ales să faci fotografie?

Când eram mică, desenam foarte mult. Aș fi vrut să fac cursuri de desen atunci, dar nu s-a putut. Apoi o vreme nu am mai desenat, dar cred că prin fotografie am redescoperit ce lăsasem în urmă când m-am oprit din desenat. În clasa a XII-a, am început să fotografiez mult.

Am început să văd albume foto, cele clasice ale lui Cartier Bresson, Brassai, Weston și să încerc și eu tipul ăsta de fotografie de stradă. M-a interesat fotografia în care creezi situații o perioadă foarte scurtă de timp, dar mi-a plăcut mult să fotografiez ce vedeam deja și am descoperit destul de repede că puteam să pătrund în lumi diferite de cea în care mă învârteam.

Nu am făcut mereu parte dintr-o gașcă, iar cu ajutorul aparatului foto puteam să fiu oriunde, să învăț lucruri noi, diferite, apoi am aflat că pot să spun poveștile mai departe. Cred că așa am ajuns treptat la fotojurnalism și fotografie documentară. Îmi place imaginea și îmi place să fiu între oameni și mi se pare fain să documentez ce fac ei.

De ce fotojurnalism și nu fotografie comercială?

Mi se pare important nu doar pentru că putem spune povești despre ce se întâmplă acum pentru acum, dar și faptul că aceste povești sunt documente istorice, care vor fi văzute și în viitor și vor spune povești despre cum a fost în trecut, adică acum. Mă fascinează aceasta calitate a fotografiei. Și cred că de asta trebuie să avem grijă să fim cât de obiectivi putem noi. Am acasă tot felul de albume de la Getty, AFP, Reuters, National Geographic, cu fotografii făcute de-a lungul timpului, și mi se pare extraordinar câte putem învăța doar privindu-le. Și mă rog, citind legendele foto, ca să știm ce s-a întâmplat.

Fotografie comercială nu reușesc oricum. Mi-e greu să fac ceva să arate mai bine decât arată. Eu am studiat relații publice și comunicare. Îmi doream să lucrez în publicitate. Apoi mi-am dat seama că nu e de mine. Mă interesează mai mult realitatea, sau cred ca pot eu mai bine să spun povești despre realitate. Poate că nu sunt destul de creativă. Totuși, mi-ar plăcea să fac fotografie de modă, cred.

Cum a fost să mergi în zone precum Sudanul de Sud și să fotografiezi?

Mi-a plăcut mult în Sudanul de Sud, în ciuda părților mai puțin plăcute, războiul. A fost extrem de interesant, dar și de solicitant. Mi-am făcut prieteni care o să-mi rămână toată viața și am învățat multe despre mine și despre oameni, despre rezistență și despre limite. A fost, probabil, cea mai intensă perioadă pe care am trăit-o până acum.

Cât de reticenți erau cei de acolo la vederea aparatului foto?

În Sudanul de Sud e, cred, cam ca peste tot. Adică sunt lucruri care mi-au fost mai accesibile acolo decât aici și invers. În România mă pot plimba cu aparatul de gât pe stradă și pot să fotografiez pe stradă. Acolo nu puteam. Dar obțineam mult mai ușor sau mai repede accesul să fotografiez în spitale, în instituții. Aici pot fotografia cu ușurință un protest, soldați, dacă sunt pe stradă, acolo aveam nevoie de aprobări.

A fost pur și simplu diferit, dar cred că orice loc e diferit. Teama de puterea imaginii există peste tot, am observat, fotografiind în locuri diferite din lume. Uneori pe bună dreptate, alte ori e exagerată. Cred că fiecare persoană are dreptul să hotărască dacă să se lase fotografiat sau nu, având în vedere că acum imaginile sunt peste tot. Și în Sudanul de Sud, la fel ca în România, dacă mergi la sat, oamenii sunt mai deschiși. E o altfel de relație cu privacy-ul, cred.

Ai trecut prin incidente?

Da, am avut fel de fel de incidente. Oricum, majoritatea incidentelor le-am avut când nu lucram, în timpul liber, când cred că eram mai puțin atentă cum mă mișc, ce fac, și din vina mea. Așa, când munceam, pot să spun despre momentul când un bărbat beat a ridicat AK-47-ul la mine, când eram cu spatele și fotografiam niște copii care luau apă de la pompa de apă. Au mai fost tot felul, dar mărunte.

Ce sfat ai da unei tinere care, să spunem, ar vrea să facă fotografie în zone de conflict?

Sfatul meu e să nu. Eu nu am ales să fac asta, s-a nimerit iar când s-a ivit ocazia, nu am spus nu. Și este într-adevăr interesant să trăiești experiențele astea extreme, dar e interesant negativ, să zic așa. Are un impact negativ asupra noastră, cred. Fostul fotograf Reuters Finbarr O’Reilly a scris recent o carte despre efectele pe care le are fotografia în zonele de conflict asupra noastră. Cred că există un anumit de traumă din care ne revenim, suntem funcționali, dar de care nu ne vindecăm total niciodată. E greu să te vindeci din experiența de a vedea nu doar moarte, dar și oameni fugind de moarte, copii călcând în șanțuri de apă amestecată cu fecale, ducând în spate alții copii, mai mici, în loc să fie la școală, sau să se joace.

Să vezi copii și mame care suferă de malnutriție, să vorbești cu atâtea femei care au fost violate, care mănâncă rădăcini, care și-au văzut soții sau fii, sau frații omorâți. Să auzi poveștile lor și să nu poți face nimic decât să asculți, să faci o fotografie, și poate să spui povestea lor mai departe. Iar lumea din afară, oricum nu prea mai vrea să tot citească poveștile astea.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

Sursă foto: Facebook Andreea Câmpeanu

Un business făcut dintr-o pasiune a două tinere fotografe: Tiny Humans

Tania Vrânceanu (28 de ani) și Patricia Mărginean (22 de ani) și-au făcut un business din pasiunea lor cea mai mare: fotografia. Și nu fac orice fel de fotografie, ci imortalizează momente pe care părinții, bunicii, frații, verișorii, mătușele și prietenii vor să le vadă fie pe rețelele de socializare, fie într-o ramă frumoasă.

Da, ați ghicit, este vorba despre un business axat pe fotografia de copii, de familie. Tiny Humans a pornit, cum ele însăși spun, din bucuria lor de a fi în preajma celor mici, împletită cu dragostea pentru scrierea cu lumină: arta fotografică. Care au fost primele rotițe puse în mișcare și mai ales cum a continuat povestea și creșterea lor ca business aflați din interviul următor.

Tiny Humans fotografiază literalmente, oameni mici. De ce un business foto pe fotografia de familie în defavoarea a altceva?

Motivul principal este simplu: adorăm copiii. Ne place să îi imortalizăm încă de la începuturile lor, adica din burtici! Ceea ce urmează dupa aceste shooting-uri de tip ,,pregnancy”, este un alt motiv pentru care facem ceea ce facem. Dupa pregnancy vine newborn, după newborn urmeaza botezul, mai apoi poate o sedință de Crăciun sau de Paște, ca peste câteva luni să ne vedem la smash-the-cake-ul de un an. Ați inteles ideea. Formăm o relație cu familiile și cu bebelușii încă de mici. Acesta nu este genul de business în care ți-ai prestat serviciul, esti răsplătit și atât, relația se încheie. Nu, noi legăm prietenii și creeăm legături. Mai trebuie vreun motiv înafară de cel că ne place să ne înconjurăm cu copii veseli și oameni prietenoși?

Când ați început? S-au mai schimbat obiceiurile clienților de atunci? Erau mai reticenți la început?

Tiny Humans există de doi ani, însă cea care a creat acest business face fotografie de șase. În ultimii doi ani ne-am creat și un studio, am adus la viață un brand și un concept, iar ca rezultat al muncii, ne-am extins. Primele ședințe le-am programat cu super emoții, însă am avut norocul de a colabora doar cu oameni frumoși. Acest lucru nu s-a schimbat până în ziua de azi, singurele diferențe sunt ca acum mai mulți părinți au încredere în noi, iar experiența noastră ne permite să intram și pe alte ramuri ale industriei.

Ce înseamnă organizarea business-ului vostru?

Suntem două surori, ne știm de 22 de ani, așa că nu ne e greu să ne înțelegem, chiar și numai din priviri. Cred că până la urma acesta este succesul organizarii noastre. Bineînțeles, înainte să ajungem în punctul ăsta a trebuit să stabilim clar niste reguli, ,,Eu fac pozele de aici, tu te urci deasupra și le iei de acolo.” sau ,,Facem cu schimbul, trei ședinte una face pozele și cealaltă îi face să râdă si apoi invers”. Mai avem momente în care nu ne sincronizam perfect, we’re only human, dar nu lăsăm niciodată asta să ne strice calitatea muncii.

Ideea de bază este că cea mai importantă este comunicarea, totul se împarte la doi, atât cele bune, cât și cele rele. Atâta timp cât amandouă ne facem treaba cu maximă seriozitate, se vede și în pozele noastre, iar un alt fel de a ne face treaba, pentru noi nu există.

Cât de greu este să fotografiezi copii? Mă refer aici atât la cei care au doar câteva zile de viață, cât și la cei mai mari.

Fiecare vârstă are secretele și greutățile ei cand vine vorba de foto. Dacă judecăm din punctul de vedere al ușurintei cu care imortalizezi momentul, clar cel mai ușor este la 8-9 luni, când copiii stau în fundic, dar încă nu fug prin tot studioul și noi dupa ei.

Nu e greu să fotografiezi copiii sincer. Secretul e să ajungi pe aceeași minte cu ei, să faceți o înțelegere, să faci în așa fel încât ei să perceapă ședința ca un joc. Dacă ești prietenul lor, e usor atât la șase luni, cât și la patru ani. Și fie vorba între noi, e absolut minunat să te întorci la copilărie!

Care este cea mai mare satisfacție?

Cea mai mare satisfacție…clar atunci când încep să râdă în hohote. Nu numai că e cel mai minunat sunet din lume și se distrează de te pufnește și pe tine râsul, dar atunci ies și cele mai bune poze. Când apare stralucirea aia în ochii lor și au gura până la urechi, mi se umple sufletul și numai când scriu rândurile astea, nu mai zic de atunci când se întâmplă în fața ochilor noștri.

Stiti mesajele acelea cu foarte multe vocale și cinci rânduri de inimioare? Mesajele acestea primite de la părinți și hohotele de râs ale copiilor lor sunt cea mai mare satisfacție.

Dacă ar fi să o luați de la început, ce greșeală ați evita să mai faceți?

Pare un clișeu, însă chiar nu percepem nimic ca o greșeală. Să fii fotograf și să fii unul bun înseamnă să îți faci experiență. Sincer, nimic din ce am făcut până acum nu poate fi considerat altceva decat ceva din care avem de învățat.

Vă promovați în online? Ce contează cel mai mult în promovarea pe internet?

Sincer, ne promovăm foarte puțin în mediul online. Cam aproximativ 90% din oamenii cu care lucrăm, au venit la noi din recomandări. Cam ăsta este rezultatul unei munci bine făcute. Sperăm să rămână tot așa și să nu ajungem să cunoaștem prea bine secretele promovării în online. Însă din ce știm până în momentul de față, cred că cel mai mult contează să ai ceva foarte diferit și care să sară în ochi, chiar și atunci când publicul dă absent scroll pe feed.

Ce sfat ați da unor tineri care ar vrea să își facă un business pe fotografie?

Faceți ceea ce vă place! Este cel mai bun sfat, pe care l-am primit și noi la rândul nostru de la cineva foarte drag. Dacă fotografia este ceea ce vă place să faceți și ați fi dispusi să pierdeți nopți editând sau să dați la o parte o petrecere pentru o ședintă, atunci da, faceți foto. Dacă în schimb o faceti pentru venit, se va vedea și în poze, iar dacă pozele nu sunt bune, clienții sunt nemultumiți și în scurt timp tot mai puțini. Sfatul nostru e clasicul ,,Do what you love, love what you do!”.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

Sursă foto: portofoliu Tiny Humans

Mihaela Noroc, fotograful care a surprins frumusețea femeilor din 37 de țări

Mihaela Noroc are 31 de ani, este din București și și-a urmat pasiunea fotografiei, căutând frumusețea femeilor din lume. A călătorit în 37 de țări și a făcut sute de cadre cu femeile în mediul lor natural, surprinzându-le toată personalitatea într-o singură fotografie.

12466121_1033550073353053_5070279548689973807_o

Pasiunea pentru arta fotografică a dobândit-o la 16 ani, însă deoarece nu a putut să se întrețină din asta a lucrat pentru mai mulți ani în alte domenii. La 27 de ani a decis să plece în cea mai frumoasă călătorie și să fotografieze diferite culturi.

Ajunsă în Etiopia i-a venit ideea unui ,,Atlas al frumuseții”, inspirată fiind de chipurile femeilor din zonă, de expresivitatea și simplitatea lor.

18700459_1543693199005402_1240845380300078464_o

A început să se axeze pe fotografii portret, în care să surprindă atât frumusețea exterioară, cât și cea interioară a femeilor din lume. Astăzi, atlasul a prins o formă fizică, fiind disponibil în zeci de țări.

11222163_911777072197021_7769596701890339726_o

Criteriul sincerității a fost unul cheie în momentul în care fotografa discuta cu femeile, pentru a le convinge de ce ar trebui să se lase fotografiate.

I-photographed-women-from-37-countries-to-show-that-beauty-is-everywhere7__880

Multe dintre ele nu se simțeau în largul lor raportându-se la unele idealuri de frumusețe prezentate în media, însă Mihaela le-a determinat să fie convinse că frumusețea presupune chipuri interesante, trăsături unice, care vorbesc de la sine despre cultura proprie.

12371124_1016520168389377_6240621177845830662_o

Mihaela Noroc se descrie ca o persoană obișnuită, care a avut norocul să creeze un astfel de proiect: ,,Mă văd ca pe o femeie foarte normală, cu suișuri și coborâșuri. Muncesc din greu pentru visul meu și, din întâmplare, acest vis este foarte apreciat de mass-media.

14701041_1248643145177077_450795217685900384_o

Dar există milioane de femei din lume care lucrează mai mult pentru scopurile lor și poate că activitățile lor nu arată atât de spectaculoase din exterior. Sper că voi avea ocazia să surprind unele dintre ele pentru proiect, prin capturarea frumuseții lor interioare și exterioare, arătându-le cât de speciale sunt.”

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

Sursă foto: Facebook page The Atlas of Beauty