Crede în echilibru, în balanța între fermitate și bunătate, orientare către rezultate și empatie, dorința de a reuși și grija față de oameni. Simte nevoia de a fi implicată în multe proiecte, variate, parte care vine și cu o parte bună – îi ține mintea mereu ocupată, curioasă, trează. Crede că ar trebui să avem realmente mai multe vieți, ca să putem să experimentăm tot ce există pe lume.
Astăzi facem cunoștință cu Georgeta Dendrino – Managing Director Interact și are peste 22 ani de experienţă în domeniul trainingului şi consultanţei. Recent desemnată vicepreședinta celei mai mari rețele mondiale de business pentru femei – Professional Women’s Network.
Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?
Aș zice că au fost momente când eram eu la școala generală, când eram nemulțumită de multe, și spuneam mereu că eu voi ajunge la Paris. Părinții mei credeau că îmi lipsește o doagă – pe vremea aceea nu puteai să pleci din țară, li se părea că fabulam. Cred că am o doză de idealism, de credință că pot să fac ce îmi propun, o oarecare putere de a o lua de la capăt, asemenea unui Hopa Mitică: cade-n f…d și se ridică. Acestea m-au ajutat mult să o iau de la zero când am pierdut aproape totul, atât personal cât și profesional. Spun ‘aproape’ totul pentru că mi-a rămas mereu acel ceva pe care nimeni nu ni-l poate lua: investiția pe care am făcut-o în noi înșine de-a lungul vieții.
Părinții mei îmi repetau mereu că trebuie să învăț, că numai așa reușești în viață. Din fericire pentru mine, i-am crezut.
Un moment important a fost decizia de a pleca din învățământ acum 22 de ani, când mediul privat era la începuturi în Romania. A fost important pentru mine pentru că mi-a plăcut să fiu profesoară. Din fericire, Interact este în zona de educație continuă, așa că, de fapt, nu m-am desprins de acele lucruri în care eu cred: educație, lucrul cu oameni de toate vârstele.
Un alt moment a fost când am mers la Insead. Eram într-o perioadă foarte grea a vieții mele și am adăugat o presiune. Mi-a plăcut mult, însă anii aceia au fost complicați – într-un fel, însă, aveam această credință că ‘I can do it’. Cei doi ani de executive MBA și, apoi, cei trei ani la Insead au fost ani în care, dincolo de ‘business as usual’, a trebuit să merg la școală, să învăț, să scriu multe lucrări, să fiu în situații de streching mental, emoțional, care nu au fost mereu ușor de dus. Cred că mulți oameni trec prin perioade dificile; ceea ce este critic aici este nivelul nostru de reziliență, de rezistență de toate felurile.
Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?
Aș zice că au fost câteva lucruri:
– Aceasta credință că o să reușesc, o să găsesc soluții.
– Tendința mea aproape bulimică de cunoaștere, de a mai învăța câte ceva – aceasta m-a ajutat să nu ramân înțepenită într-un mod de gândire.
– În plus, nevoia mea de a fi implicată în multe proiecte, variate, are și o parte bună – îmi ține mintea mereu ocupată, curioasă, trează.
Care crezi că e aportul principal pe care un lider feminin îl poate aduce într-o companie?
Deși, sunt implicată în proiecte care au ca scop susținerea femeilor în viața profesională, pledez pentru competență și promovare bazată pe merite, pe rezultate, nu pe bază de gen. Cred în echilibru, în balanța între fermitate și bunătate, orientare către rezultate și empatie, dorința de a reuși și grija față de oameni. Femeile pot aduce un astfel de echilibru, pot atrage atenția în echipele de top management asupra unor aspecte pe care nu neapărat le vede un barbat. Sheryl Sandberg povestește, în cartea sa ‘Lean In’, despre cum a mers la fondatorii Google și le-a cerut să creeze locuri de parcare pentru femeile însărcinate, chiar lângă intrarea în clădire. Aceștia au acceptat imediat, recunoscând că nu se gândiseră la acest aspect.
Recent, ai fost desemnată vicepreședinta celei mai mari rețele mondiale de business pentru femei – Professional Women’s Network; ce ai simțit la aflarea veștii?
Procesul de selecție a fost unul complex și s-a întins pe parcursul multor luni. Pe lângă CV, recomandare, scrisoare de intenție, a trebuit să mă filmez spunând despre viziunea mea legată de această funcție; apoi am avut un interviu. Apoi au votat toți președinții PWN din diverse țări. Uitasem că am aplicat acolo când am primit vestea.
M-am simțit onorată și, în același timp, m-am panicat puțin. M-am gândit că trebuie să fac ceva altfel, să facem niște pași inainte, ca asociație.
Cum îți hrănești creativitatea?
Citesc mult, atât business cât și psihologie, literatură, ascult multe podcasturi, ascult muzica, îmi place să vorbesc cu oameni care știu multe. Am șansa de a avea în jur câțiva oameni care sunt ca oamenii Renașterii, știu atât de multe din atâtea domenii, încât sunt mereu în admirație față de ei. Am în jur și oameni tineri, ca să îmi țin mintea în pas cu vremurile.
Ideile îmi vin mult în interacție cu alte idei, fie ele din cărți, din filme, din discuții cu alți oameni.
De unde îți iei energia?
Îmi place ce fac. Pentru că citesc mult, lucrez cu oameni atât de diverși, am senzația că trăiesc mai multe vieți. În plus, am învățat, cu timpul, să fac și lucruri care îmi fac plăcere și îmi creeaza o stare bună, o stare generatoare de energie, de idei. Știu să mă înconjor de lucruri care îmi fac placere, de muzică ce mă binedispune, să mă bucur de un pahar de șampanie seara, mă fascinează să mă joc cu parfumurile, să le amestec diferit în fiecare zi, să scot mereu mirosuri noi, inedite, să îmi fac planuri de călătorii, să merg la cinema, să scriu. Cred că ar trebui să avem realmente mai multe vieți, ca să putem să experimentăm tot ce există pe lume.
Care este citatul / recomandarea la care te întorci cel mai des?
Sunt două:
„Cea mai bună investiție pe care o poți face este investiția în tine însuți.”
„Să nu lași să treacă o zi fără să citești, să asculți, să vezi sau să spui ceva frumos. (Goethe)”
Ce înseamnă autenticitatea pentru tine? Dar curajul?
Autenticitate: ceea ce spui, ce faci, sunt în concordanță, nu există discrepanțe între ceea ce declarăm și ceea ce facem, cum ne comportăm.
Curajul: să incerci lucruri noi mereu; să îți asumi riscuri; să te ții de promisiuni; să îți înfrunți proprii demoni, propriile umbre.
Ai lansat recent – www.georgetadendrino.com – cui te adresezi și ce îți propui cu acest site?
Vezi tu, cred că sunt într-un tip de activitate în care e nevoie să te promovezi, e nevoie să ai un loc unde oamenii interesați să poată citi despre tine. Este un fel de carte de vizita online. La fel consider eu că sunt și platformele mele de social media.
Cred că trebuie să am locuri unde să mă exprim și care să fie la îndemâna cui m-ar cauta, potențialilor mei clienți (de aici sau din alte țări).
Te-ai gândit să scrii și o carte?
Nu m-am gândit la o carte. Eu scriu despre ce experimentez, ce observ, reflectez asupra unor situații. Textele mele sunt foarte personale; poate că le citesc unii oameni; pe alții îi destabilizează această onestitate, o consideră prea mult. E mai ușor să citim teorii, să nu ne confrunte cineva cu vreo umbră care poate există și în noi.
Consideri important, de folos, ca fiecare dintre noi să avem cel puțin un mentor către care să ne îndreptăm, la nevoie?
Cred că este sănătos pentru noi să avem mentori diferiți în diverse perioade din viață. Mintea, sufletul, corpul nostru, toate s-ar simți mult mai în echilibru.
De multe ori însă, ego-ul nostru este cam mare: credem că nu avem nevoie de nimeni, că suntem mai presus de oricine, spunem că nu ne interesează părerea altora. Am întalnit și oameni care au spus că nu învață nimic de la alții, că sunt doar auto-didacți. Ce să spun? Îmi pare rău când aud că cineva chiar nu a întalnit pe nimeni de la care să învețe ceva, pe care să îl aprecieze. Sau poate nu a vrut să vadă pe nimeni, oare?
Pornind de la cartea lui J. Campbell „Eroul cu o mie de fețe”: unde te afli în călătoria vieții, Georgeta?
Există un spectacol de teatru la Bulandra, cu titlul: ‘Six personnages en quete de…’ dupa Pirandello. Aș zice că am fost toată viața ‘en quete de…’ în căutarea a ce? Poate a propriului Graal.
UNguilty pleasures:
1. Ce muzică te face să te simți acasă?
Eu mă simt acasă în multe locuri. Acasă nu e doar în casa mea, ci e la Paris, în avion, în aeroporturi, în Singapore, în mașină, în toate locurile unde mă simt bine. Îmi place mult muzica rock, cea clasică, la pian.
2. Cartea de pe noptieră sau autorul preferat?
Sunt multe cărți, am avut șansa de a citi foarte mult. Mi-au plăcut enorm Marcel Proust, Michel Tournier, Marquez, Baudelaire.
3. Cu ce fel de oameni te înconjori?
Îmi plac oamenii curioși, care caută mereu, care îi acceptă pe alții și îi susțin. Mă supără aroganța, agresivitatea, formele fără fond. Încerc să evit pe cât e posibil pe cei pe care îi percep ca atare.
4. Destinația preferată de vacanță?
Am câteva locuri în lume pe care le iubesc: Paris, New York, Hong Kong, Singapore.
5. Note to self?
Trust yourself!
_____
Interviu realizat de Gabriela Elena Blaga, Founder Innerpreneur & Contributor The Woman. Gabriela Blaga este un project manager creativ, cu experiență în change management, process improvements, business development, community management, “legator de oameni”. Spune despre ea că îi place să iasă în afara zonei de confort. Are calități de excelent comunicator și mediator, cu o mare capacitate de a analiză a contextului organizațional, capabilă să coordoneze proiecte complexe la nivel regional și global, cu implementări de proiecte în Europa, Asia și America de Sud.
Trainer și coach în formare, solopreneur, a “ieșit” din corporație pentru a se dedica “creșterii armonioase” a oamenilor mici și mari.