Georgiana Popovici Archives | The Woman Magazine

Georgiana Popovici, profesor de matematică: „Am intrat în clasă cu inima bătând puternic, dar și cu hotărârea clară de a face o diferență în viețile elevilor mei”

Georgiana Popovici, profesor dedicat de matematică și statistică cu peste 20 de ani de experiență în domeniu, a transformat o pasiune din copilărie într-o carieră de succes. Încă de la o vârstă fragedă, matematica i-a captivat atenția, iar influența decisivă a venit în clasa a V-a, când profesoara ei de matematică a inspirat-o să viseze la o carieră în educație.

Georgiana și-a început cariera cu mult entuziasm, dar și cu emoții, prima ei zi la catedră fiind una memorabilă. De-a lungul timpului, a evoluat prin acumularea experienței, atât în sistemul educațional public, cât și privat, devenind o profesoară care inspiră și ghidează elevii cu dedicare. Prin abordarea ei personalizată, bazată pe ascultarea nevoilor elevilor și adaptarea metodelor de predare pentru a stimula curiozitatea, a devenit o profesoară iubită și apreciată de numeroase generații de elevi.

Pentru Georgiana, educația este un parteneriat bazat pe încredere și transparență – cele două valori esențiale pe care le implementează în relația cu elevii săi. Ea crede cu tărie că un profesor bun este creativ, empatic și pasionat, iar lecțiile trebuie să fie interactive și ancorate în realitate, pentru a face subiectele cât mai accesibile și interesante. În calitate de mentor și model pentru elevii săi, Georgiana își asumă nu doar predarea materiei, ci și misiunea de a inspira și motiva elevii să-și depășească limitele. Mai multe despre Georgiana și cariera ei, modul de predare și elevii pe care i-a întâlnit, despre sistemul educațional și viitorul acestuia, în acest interviu.

Georgiana, ne spuneai că pasiunea ta pentru matematică a fost una timpurie. Cum a arătat pe parcursul timpului relația ta cu această știință? Când și cum ți-ai dat seama că îți va deveni carieră?

Poate sună ca un clișeu, dar pentru mine, matematica a fost dragoste la prima problemă rezolvată. Încă de mică, am fost fascinată de cifre, exerciții de logică și de matematică în general. Decizia de a urma această carieră a venit devreme, în clasa a V-a, inspirată fiind de profesoara mea de atunci, doamna Luisa Marcu, de la Școala din Moroieni, un mic oraș din județul Dâmbovița. Datorită ei, am început să visez: să intru în clasă cu catalogul, să predau și să acord note. Și nu a fost doar un vis, iată-mă astăzi, de peste 20 de ani la catedră, cu un doctorat în matematică și statistică și încă foarte pasionată de ceea ce fac.

Cum ți-ai descrie începutul carierei? Îți amintești prima zi la catedră? Cum ai spune că ai evoluat profesional, în toți acești ani și care au fost factorii care ți-au marcat această călătorie?

Când am debutat ca profesor, eram ca și acum, plină de entuziasm, dar și de emoții, mai ales în prima zi la catedră. Îmi amintesc perfect cum am intrat în clasă cu inima bătând puternic, dar și cu hotărârea clară de a face o diferență în viețile elevilor mei.

De-a lungul anilor, am evoluat profesional printr-o combinație de acumulare de experiență, atât în mediul academic de stat, cât și privat, auto-reflecție și dorința constantă de a mă perfecționa în științele exacte. Călătoria mea a fost ghidată în mare parte de feedback-ul elevilor, atât de la clasă cât și în cadrul lecțiilor private. Devine tot mai clar că fiecare generație aduce noi particularități și încerc constant să mă adaptez atât schimbărilor din mediul educațional, cât și cerințelor și nevoilor elevilor mei.

Ne-ai împărtășit că „un profesor nu doar predă, ci și inspiră și ghidează”. Cum faci tu asta în mod concret? Cum ți-ai dezvoltat aceste abilități atât de necesare unui cadru didactic? Au fost aspecte care ți-au venit firesc sau unele la care ai lucrat și pe care le-ai rafinat de-a lungul călătoriei?

Așa este, și cred cu tărie că anumiți profesori ne sunt mentori și modele, depășind adesea ceea ce este scris în manuale. Secretul meu constă în abordarea personalizată: ascult nevoile și dorințele elevilor și îmi ajustez metoda de predare pentru a le stimula curiozitatea și a răspunde întrebărilor lor. Mediul de învățare trebuie să fie inspirator și constructiv, astfel încât fiecare elev să se simtă valorizat și motivat să învețe.

Aceste abilități poate nu mi-au venit întotdeauna firesc. Am lucrat intens la ele pe parcursul carierei mele. Am participat la cursuri de formare continuă unde am obținut trei certificări Cambridge, am studiat metode pedagogice specifice predării în limba engleză și am căutat constant modalități de a-mi îmbunătăți abilitățile de predare.

Până la urmă și profesorul îndeplinește uneori rolul de elev.

Bazat pe relația ta cu elevii, ce calități consideri că trebuie să aibă un profesor bun? Ce crezi că nu trebuie să îi lipsească acestuia pentru a fi îndrăgit de discipoli, iar materia sa să fie mai ușor de asimilat?

Din experiența mea, un profesor bun este creativ, pasionat, empatic și răbdător. Dar nu numai, nu există o rețetă perfectă.

Când vine vorba de copii, lecțiile trebuie să fie interesante și interactive, deoarece ei se plictisesc rapid și este dificil să le menții atenția. Mie îmi place să găsesc conexiuni între matematică și viața cotidiană și să le ofer exemple relevante. De asemenea, cred că este important să ne arătăm pasiunea pentru materia pe care o predăm, entuziasmul nostru poate fi adesea contagios și îi poate motiva pe elevi să învețe mai activ.

Se vorbește foarte des în ultimul timp despre diferența dintre generații și se mizează pe ideea conformă căreia există o oarecare decădere. Ce părere ai despre generațiile viitoare? Ce consideri că le este caracteristic? Unde excelează și unde mai au de lucrat?

Cred că diferențele între generații sunt adesea exagerate, iar tehnologia joacă un rol esențial în această percepție.

Pe de o parte, accesul la informație la doar un click distanță este un avantaj enorm pentru elevi și pentru noi, profesorii. Pe de altă parte, este și devine din ce în ce mai mult, o sursă majoră de distragere a atenției.

Nu consider că generațiile viitoare sunt caracterizate de decădere. Din contră, eu îi văd pe elevi ca fiind mai curioși, entuziaști și dornici în a se dezvolta. Energia și entuziasmul lor pentru viitor sunt contagioase și mă inspiră adesea și pe mine. Mă simt privilegiată să fiu alături de ei în această călătorie și să le ofer sprijinul meu în procesul de a-și atinge obiectivele.

Truth, Transparency & Trust, am putea spune că sunt unele dintre ingredientele unei relații sănătoase elev-profesor. Cum te raportezi tu la acestea în relația cu elevii tăi? Ne poți oferi câteva exemple, în care fiecare dintre aceste atribute a contribuit la consolidarea relației?

Catedra este ca o a doua casă pentru mine, iar elevii îmi sunt ca niște copii, de aceea acord o importanță deosebită construirii unei relații solide cu ei. Îmi doresc ca, atunci când ei pășesc în sala de clasă sau la centrul de pregătire, să simtă că vin la o întâlnire cu prietenii unde descoperă lucruri noi și interesante despre matematică și statistică și nu ca pe o povară.

Cei 3 T, cum îi numesc eu, sunt niște ingrediente care cred că nu ar trebui să lipsească din manualele de pedagogie. Vă pot spune și cât de simplu le aplic: Onestitate – le ofer elevilor feedback sincer și constructiv, astfel încât să știe clar unde se află și ce pot îmbunătăți. Asigur transparența, explicând criteriile de evaluare și așteptările pentru a evita orice confuzii. Încrederea – cred că se dezvoltă într-un mediu deschis și sigur, de aceea îmi încurajez elevii să se simtă liberi să pună întrebări și să își exprime ideile fără teama de a fi judecați. Această dinamică pe care o construiesc cu ei ne permite să colaborăm eficient și să construim o bază solidă pentru ca elevii să își atingă obiectivele.

Care ai spune că sunt rezultatele unei astfel de abordări și ce ai observat de-a lungul timpului în cazul elevilor tăi?

Am observat că elevii mei devin mai încrezători în propriile abilități, iar faptul că sunt validați și își cunosc punctele forte, dar și pe cele slabe îi ajută să fie implicați mai activ în procesul de învățare. Aceste lucruri conduc firesc la performanțe mai bune, rezultate excelente la evaluări și capacitatea lor de a se evalua critic pentru a-și urmări progresul cu o mai mare claritate.

Cum câștigi încrederea elevilor tăi și cât de transparentă ești cu aceștia în ceea ce privește capacitatea și aptitudinile lor?

În primul rând, le acord încredere eu lor și îi tratez cu răbdare și respect.

„Încrederea lor în mine vine ca o reacție la faptul că se simt înțeleși, apreciați și în siguranță.”

Dacă nu au înțeles, întreabă. Dacă nu au putut lucra, îmi spun deschis. Nu este loc de secrete și jenă în relația noastră, suntem ca un antrenor și atletul care se pregătește de o provocare majoră. Suntem o echipă. Evident că sunt deschisă cu ei și le spun când au lacune și îi îndrum să devină mai buni.

Legat de transparență, ne poți împărtăși câteva dintre problemele care consideri că există în sistemul educațional românesc? Care ai spune că este „adevărul” din spatele sistemului educațional? Care ar fi principalele soluții și de unde consideri că ar trebui să pornească acestea?

Cred că în sistemul public de învățământ este o presiune mare pe profesori, de a livra mult într-un timp scurt, unor clase cu mulți elevi. Din experiența mea ca dascăl, pot să vă spun că este nevoie de timp pentru ca informația să se așeze, de multă muncă la clasă și individuală. Multe școli au elevii în trei ture, numărul de minute dedicat unei lecții este scurt. Când ai 30 de elevi într-o clasă, pare foarte greu, dacă nu imposibil, să răspunzi tuturor întrebărilor lor.

Cât despre munca individuală, este dificil pentru elevi să lucreze fără ajutor, iar părinții sunt foarte ocupați. Iată cum, în timp, se creează lacune care se măresc de la an la an și copiilor le este din ce în ce mai greu să țină pasul, mai ales la anumite materii, cum este matematica.

Nu știu care ar fi soluția: probabil că ideal ar fi ca școlile să lucreze cu un singur schimb, lecțiile să aibă o oră, fiecare clasă să aibă cel mult 20 de elevi, iar după cursuri, elevii să aibă acces la grupuri de studiu cu profesori îndrumători, un fel de after-school unde să lucreze temele. Cred că acest tip de sistem este imposibil de susținut de către statul român în acest moment.

Cum vezi viitorul sistemului educațional din perspectiva încrederii și transparenței? Crezi că aceste valori vor deveni mai greu de menținut odată cu avansarea tehnologică sau consideri că tocmai acestea ar trebui să fie motorul educației? De ce?

Fără relația de încredere între profesori, elevi, părinți și instituții, actul educațional este imposibil. Iar transparența, mă refer aici la claritatea, notarea și comunicarea informațiilor, este esențială, deși poate deficitară în sistemul românesc, foarte puțin digitalizat și destul de rigid. Deși tehnologia oferă oportunități extraordinare pentru educație, cum ar fi accesul la informații și metode de învățare personalizate, aceasta aduce și provocări, cum ar fi riscul de confuzie sau manipulare a informațiilor.

Pentru a asigura că educația rămâne un proces echitabil și corect, așa cum este normal să fie, cred că trebuie să folosim tehnologia ca un instrument pentru a întări încrederea.

Acum, la final, dacă ar fi să sumarizezi întreaga ta experiență profesională în câteva cuvinte, ce ne-ai spune? Despre parcursul tău, momentele de mândrie, elevii pe care i-ai cunoscut și îndrumat etc.

Un dicton care cred că sumarizează cel mai precis activitatea mea este cel al lui Grigore Moisil: „Matematician nu este cel ce știe matematică, ci cel ce creează matematica”. Chiar dacă nu am avut un plan bine conturat de la începutul carierei mele, pasiunea a fost cea care mi-a ghidat pașii. Această dedicare pentru matematică și statistică m-a condus la o carieră de peste 20 de ani în învățământ. Am avut privilegiul de a întâlni multe generații de elevi, toți copii buni, isteți și entuziaști, gata să mute munții din loc.

„Le mulțumesc că mi-au permis să-i îndrum și să-i inspir, iar la rândul lor, ei m-au ajutat să devin un profesor mai bun.”

Am avut parte de multe momente de mândrie, de la mesajele și telefoanele elevilor care îmi spuneau că au intrat la facultatea dorită, până la reușite remarcabile, cum ar fi cea din 2019, când unul dintre elevii pregătiți de mine a obținut cea mai mare notă din lume la examenul A Level. Cred cu tărie că educația este un parteneriat între profesor și elev, și îmi doresc să am parte de multe alte astfel de succese până la finalul carierei mele. Elevii din România merită, la fel ca cei din întreaga lume, acces la educație de cea mai bună calitate.

Un moment din carieră în care te-ai simțit timeless: O fostă elevă mi-a scris că lecțiile cu mine au inspirat-o să urmeze și ea o carieră în matematică.

În ce stadiu este marele tău vis? – Încă în etapa de idee, momentan îmi concentrez atenția pe activitățile de la centru.

Un principiu matematic pe care îl aplici în viața de zi cu zi: Principiul optimizării atunci când îmi organizez timpul, caut cea mai eficientă cale de a-mi îndeplini toate sarcinile zilnice.

Ceai sau cafea? – Întotdeauna cafea.

Primul lucru pe care îl faci când intri în clasă: Zâmbesc, încercând să le transmit elevilor mei energie pozitivă.

–

Redactor: Mara Lazăr

–

Interviul face parte din ediția print The Woman 2024-2025 – TRUST & TRANSPARENCY. Aceasta poate fi achiziționată de aici.

„O societate educată este o societate puternică” | Georgiana Popovici, profesor

„Un profesor nu doar predă, ci și inspiră și ghidează, un profesor trebuie să ofere voce tuturor copiilor, un profesor trebuie să își cunoască materia și să fie pasionat de ceea ce face, iar când elevul și profesorul fac echipă, orice este posibil” – așa vorbește, în interviul de astăzi, Georgiana Popovici despre responsabilitatea de a fi profesor.

Georgiana Popovici este profesor, doctor în matematică și cercetător, specializată pe matematică și statistică. Cu peste 20 de ani de experiență la catedră, din care 14 i-a petrecut în cadrul universității, aceasta a pregătit sute de elevi care au făcut-o să fie mai mândră, cu fiecare reușită a lor. În 2019, Georgiana a pus bazele unui centru privat, fiind și anul în care unul dintre elevii pregătiți de ea a obținut cea mai mare notă din lume la examenul A level.

Am stat de vorbă cu Georgiana despre calitățile unui profesor și cum reușește ea să transforme matematica într-o materie pe placul elevilor, despre problemele din sistemul de învățământ și care ar fi drumul spre rezolvarea acestora, dar și despre cum arată, în perspectiva ei, viitorul învățământului românesc.

Georgiana, ce te-a făcut să te îndrepți spre matematică? A fost o pasiune din copilărie sau un drum pe care l-ai ales mai târziu?

Pasiunea mea pentru matematică este una timpurie, aveam și dorința de a fi cea mai bună, de a excela în domeniu, însă dragostea pentru numere rămâne eternă. Încă de la primele probleme rezolvate a izvorât din mine dorința de a decoda și aprofunda misterele acestei arte a logicii și a cunoașterii.

Dacă aruncăm un ochi fugitiv în istorie, fiecare mister al lumii are o componentă matematică evidentă, de la piramide, până la simbolistica numerologică. Nu știu dacă am plănuit ceva de la începutul drumului. Pasiunea a dictat calea și urmând-o, dorești să devii cea mai bună versiune a ta, ceea ce a culminat, în cazul meu, cu un doctorat în matematică.

Ai peste 20 de ani de activitate la catedră. Din experiența ta, de ce cei mai mulți tineri sunt speriați de matematică? Cum faci tu astfel încât să faci matematica o materie pe placul elevilor?

În primul rând, profesorul, dascălul, trebuie să aibă o croială universitară autentică, limbaj limpede, atrăgător, simț al umorului, autoritate personală, să adauge seducție informației și să provoace admirația discipolilor. Trebuie să știe foarte bine materia și să-i placă ceea ce face, pentru că numai așa îi va determina pe elevi să se împrietenească cu matematica, nu e suficient să le împărtășească doar cunoștințe.

Din păcate, la noi matematica este predată ca o colecție de metode de aplicat, deși ar fi necesar ca accentul să fie pus mai mult pe raționament, decât pe tehnică. Ar trebui să fie date exemple variate, legături cu alte domenii, cum au influențat ele matematica și cum, la rândul ei, matematica le-a influențat.

De exemplu, la centrul meu am sărbătorit pe 14 martie 2023 „Ziua numărului Pi (3.14)”. Elevii au spus câteva cuvinte despre istoria acestui număr, au rezolvat probleme de matematică care implicau utilizarea simbolului pi, aria și circumferința cercului, aria sectorului de cerc, lungimea arcului de cerc.

Am avut și un concurs – „Cine știe cele mai multe zecimale ale numărului Pi”. Câștigătorul a primit un tort având imaginea numărului Pi. Acesta este, deci, un exemplu prin care îi putem apropia pe elevi de matematică, găsind alternative de lucru mai „altfel”, prin care ei nici să nu simtă că rezolvă ecuații și probleme.

E important să le dăm soluții mai simple și căi mai accesibile spre această materie. Și e atât de frumos când văd feedback-ul lor după astfel de momente – sunt fascinați de ușurința cu care au găsit răspunsurile, tocmai pentru că perspectiva a fost alta, a părut totul ca un joc.

De-a lungul timpului ai predat atât la liceu, cât și la universitate. Ce mediu ți s-a potrivit cel mai bine? Cum te raportai la studenții de la universitate versus elevii de liceu?

Există mai multe răspunsuri la această întrebare, deoarece ține de perspectiva aleasă. În România, dacă vrei să înveți, o poți face oriunde și același lucru se reflectă și în felul în care profesorul prezintă materia. În mod cert există și diferențe: numărul de elevi, concentrarea lor. Cred că elevii de liceu sunt în căutare de drum și vor încerca să păstreze un efort susținut, pe când cei de la universitate au o atitudine mai relaxată, ajung deja unde și-au propus. Există excepții în ambele cazuri.

Nu aș spune că am preferințe legat de mediul în care predau, aș vrea să cred că mă adaptez rapid și la liceu și la universitate, și asta pentru că îmi sunt dragi elevii și încerc să-i ajut cu tot ceea ce pot. Mereu i-am simțit pe liceeni mai timorați, cred că ei simt mai tare presiunea examenelor sau poate pentru că încă nu au așa o experiență de mare precum cei de la facultate, și atunci încerc să îi susțin și moral, să le ofer mai multă încredere în ei înșiși.

Stilul de predare este același, sunt dedicată și implicată total în ceea ce fac și sper că asta văd și elevii, dragostea pe care-o port matematicii. Simt că așa cum le explic această materie este pe placul lor – mi-o demonstrează constant prin feedback-ul lor și al părinților, și prin rezultatele pe care le au la examene.

În afara orelor, pregătești elevi pentru examene internaționale în cadrul centrului tău privat. Cum ai ales să pui bazele centrului? Ai resimțit o nevoie în rândul elevilor tăi?

În primul rând, discutăm despre un segment de nișă. De aceea m-am gândit să deschid acest centru de pregătire, am pornit de la o probabilitate pe care mi-am dorit să o transform în certitudine.

Copiii pot întâmpina probleme de adaptare la mediu, la profesori noi, se pierde informație prețioasă în clasă. Orele de susținere pot consolida acele goluri care în ani de zile devin vitale pentru a putea studia la un liceu foarte bun internațional. Este o mare nevoie ca profesorii să iasă din era meditațiilor „la negru”, să facă asta la lumină, legal și oficial. Le recomand părinților să vină cu copiii la o evaluare preliminară la centru și să facă asta din timp. Materia nu se poate recupera cu o lună înainte de examen, ci cu efort și cu ritm susținut.

În anul 2019 unul dintre elevii pregătiți de tine a obținut cea mai mare notă din lume la examenul A Level. Cum ai simțit acel moment? Privind în urmă, ce crezi că a ajutat cel mai mult în acest caz?

Este o plăcere să observi o evoluție fulminantă! Am fost foarte mândră și fericită că am ajutat la atingerea unui potențial maxim și îmi doresc să aibă cât mai mulți dintre elevii mei reușite la acest nivel.

Ca să ajungi la un astfel de rezultat, mereu sunt mai mulți factori implicați.

Tu, cadrul didactic, poți ghida, însă dacă nu există concentrare și efort susținut, nu se poate atinge un astfel de rezultat atât de ușor. Dacă există însă aceeași dorință, iar elevul și profesorul fac echipă să atingă un țel anume, chiar orice e posibil!

Cum a apărut pentru tine visul de a pune bazele unei școli private în mediul rural, pentru a le oferi cât mai multor copii educație de cea mai înaltă calitate?

Orașele mari atrag după sine și multe posibilități și, cu toate acestea, există mult potențial peste tot, nu doar la oraș. Uităm până la urmă că lumea s-a născut la sat. Toți, fără excepție, am pornit de acolo.

Consider că este important să le oferim tuturor copiilor o voce, un început în forță; elevii care studiază în mediul rural merită la fel de mult un nivel educațional bun, asemenea celor din zonele urbane și e important să aibă toți aceleași beneficii. De aici gândul meu de a pune bazele unei școli în mediul rural. Momentan e la stadiul de idee, însă îmi doresc mult ca în viitor să se materializeze.

Ne confruntăm tot mai des cu abandonul școlar. Care consideri că sunt cauzele pentru care mulți copii abandonează studiile? Care sunt soluțiile, din punctul tău de vedere?

Din păcate este un adevăr dureros, pentru că, din punctul meu de vedere, o societate educată este și una puternică din toate punctele de vedere. Cei care aleg să nu se mai ducă la școală sunt de fapt produsul unui sistem care nu îi ajută și îi abandonează. Mulți dintre aceștia nici măcar nu sunt vinovați de ceea ce se întâmplă fiind condiționați de situația familială, de lipsa unui ajutor financiar și, chiar mai rău, dacă ne gândim la orice formă de abuz.

Soluțiile sunt mult dezbătute, inclusiv în mass-media. Cred că e nevoie de a reclădi totul de la bază, pentru că e important să ai o temelie solidă ca să poți apoi construi pe ea sănătos. Implicarea tuturor factorilor determinanți și dorința de a transforma sistemul educațional într-unul eficient și prosper pentru elevi, ar fi ideale.

De foarte multe ori profesorii nu sunt apreciați la adevărata lor valoare, fie că vorbim despre elevi, părinți, societate sau chiar instituțiile statului. Ai simțit vreodată că munca ta nu este apreciată? Pe de cealaltă parte, au existat momente în care meseria de profesor te-a făcut cu adevărat mândră?

Mi se pare interesant cum un profesor care educă mase ajunge să fie plătit mult mai slab decât oameni din alte categorii de profesii. Până la urmă, această muncă vine și cu o componentă morală. Profesorul nu doar predă, dar și inspiră și ghidează.

M-am simțit în mod cert și neapreciată de-a lungul anilor de predare, pentru că un sistem care te consideră o unealtă și doar atât, poate, până la urmă, să îți înfrângă până și ultima fărâmă de pasiune pe care o posezi.

Copiii au acest dar de a-ți oferi energie și vivacitate și acest lucru te motivează să nu renunți și să continui să fii alături de ei. Sunt mândră cu fiecare reușită a lor, cu fiecare pas pe care-l fac înspre matematică! Dorința lor că vor să o deslușească sau, mai mult, că vor să urmeze o carieră care implică utilizarea acestei arii, toate sunt bucurii și motive de a fi mândră.

Ne spuneai că îți dorești ca elevii pe care îi pregătești și ajung să studieze la universități de prestigiu din străinătate să se întoarcă pentru a aduce valoare în România. De ce crezi că aleg aceștia studiile în afara țării? Ai simțit vreodată o oarecare tristețe că elevii buni „ne părăsesc”?

Există aceste discuții despre elevi care părăsesc țara și nu se întorc. Până la urmă, acest lucru ar trebui să ne dea de gândit. Oare oferim cea mai bună educație la nivel universitar, ori nu dorim să ieșim din tipare și avem aceeași abordare de mai multe decenii? Până la urmă, alegerea lor este evidentă și susținută de multe alte opțiuni pe care, din păcate, universitățile de la noi nu le oferă.

Mă bucur enorm când elevii mei își îndeplinesc visul, dar am și o urmă de regret de câte ori o nouă persoană care a învățat să gândească matematic părăsește România.

Cum vezi viitorul învățământului românesc?

Presupun că, așa cum se întâmplă în multe domenii, și învățământul se va robotiza și componenta de informație va fi livrată tehnologic. Însă ce ne facem cu acea componentă umană, emoțională? Noi vrem simplu și ușor, tehnologizat, însă, din păcate, nu este cel mai bun răspuns.

Elevii își doresc libertate și mai puțină îngrădire, ceea ce poate fi o sabie cu două tăișuri. Depinde în ce parte înclini balanța, asta ca să vorbim puțin și în termeni matematici. Elevii pot vedea această libertate ca o modalitate de a rescrie ceea ce avem până acum în termeni mai clari și mai buni, ori vor cădea in plasa uniformizării și vor înțelege ceea ce alții le vor spune că înseamnă această libertate.

Ce ne mai poți împărtăși despre tine, dincolo de timpul petrecut la catedră sau la meditații, dincolo de statistică și cifre? Cum arată timpul tău liber?

Când nu predau, am plăcerea de a mă dedica lecturii și de a călători. Într-un anumit mod, ambele sunt o formă de „escapism”, însă fiecare în felul ei.

Familia reprezintă un punct de referință și o plăcută reîntoarcere la origini.

Un mit despre matematică: că oricine care știe să facă calcule este și bun la matematică.

Ce nu îți lipsește niciodată din geantă: telefonul și stiloul de suflet. Stiloul de suflet le amintește degetelor acuratețea caligrafiei.

3 cuvinte care o caracterizează pe profesoara Georgiana: seriozitate, dedicare, autodepășire.

Desertul favorit: ciocolată cu alune

Cel mai frumos compliment pe care ți l-a adresat un elev: că sunt atât de dedicată profesoratului încât voi ajunge să ating nemurirea.

–

Editor: