Gimnastica – „o poveste frumoasă de unde o copilă visa să devină cea mai bună și cu timpul a descoperit cum să o facă.” | Larisa Iordache

Larisa Iordache este una dintre cele mai valoroase gimnaste pe care România le-a avut.

În cei 20 de ani de carieră a participat la numeroase competiții, ducând alături de ea, peste tot în lume, numele României. Este medaliată olimpică, cvadruplă medaliată mondială și de 14 ori medaliată europeană, devenind astfel cea mai medaliată gimnastă din istoria României la Campionatele Europene.

În urma unei accidentări, Larisa a fost nevoită să se retragă de pe marile podiumuri ale gimnasticii mondiale, la doar 25 de ani. Deși retrasă din activitatea de sportiv, trecând pragul sălii de gimnastică Larisa se simte în mediul ei, hotărând astfel să ducă mai departe moștenirea gimnasticii românești în calitate de  antrenor. 

Larisa Iordache este unul dintre speakerii care va urca pe scena The Woman, în data de 28 Iulie, la Radisson Blu*****, Cluj-Napoca.

 

Larisa, ești una dintre cele mai apreciate gimnaste ale țării noastre, câștigând medalii la campionate mondiale, europene și la Olimpiadă. Care sunt valorile respectate în cei 20 de ani de activitate și care consideri că te-au condus la aceste performanțe? Care sunt calitățile pe care le-ai moștenit de la familia ta, având în vedere că toți membrii familiei tale, mama, tata și fratele tău au practicat sport?

 

Perseverența tind să cred că m-a condus mereu. Consider că în toți cei 20 de ani de activitate am învățat să dau frâu liber puterii pe care o dețineam în mintea și în corpul meu și să lupt de fiecare dată când este greu. Ambiția, eleganța și respectul față de munca mea m-au ajutat să ajung la rezultatele pe care le am până în momentul de față. 

Calitățile moștenite din familie au fost respectul, iubirea față de ceea ce fac, bucuria de a fi în centrul atenției și puterea de care trebuie să îmi dau dovadă mie în primul rând, apoi celor din jurul meu. 

Larisa Iordache (26)

 

Ce au însemnat pentru tine toate aceste performanțe? Ai simțit vreodată că ai o moștenire „greu de dus” având în vedere performanțele anterioare ale României la gimnastică?

Sinceră să fiu cred că această moștenire m-a „împins” cumva de la spate. Responsabilitatea poate să fie un aspect foarte pozitiv în viața ta ca sportiv dacă te uiți din unghiul corect, iar pentru mine a fost ceva plăcut, însă și greu.

Dar în momentul în care am învățat cum trebuie să muncești pentru a fi cel mai bun nu m-am mai uitat sau nu m-am mai focusat pe cât de mult trebuie să muncesc de fapt, atâta timp cât știam că eu o să pot ajunge să îmi împlinesc obiectivul. Mie asta mi-a plăcut tare mult. 

 Larisa Iordache (27)

Timp de 20 de ani ai concurat la numeroase competiții și ai făcut performanță peste c tot în lume. Ce ai simțit de-a lungul acestui drum, fiind conștientă că ai scris atâtea pagini în moștenirea gimnasticii românești?

Pot spune că am fost un copil fericit. Am făcut ce mi-a plăcut, am avut parte de momente speciale, am cunoscut persoane frumoase și poate și persoane care m-au sfătuit în momentele în care eu aveam cea mai mare nevoie. Am câștigat medalii, mi-am făcut părinții fericiți.

Însă am și muncit, niciodată nu m-am dat la o parte când  era greu, am tras de mine până la ultimul strop de putere și chiar și atunci mai plusam cu ceva … pentru că atunci cu adevărat chiar se vede progresul.

 Larisa Iordache (18)

Cine au fost mentorii tăi, cei care ți-au fost alături și te-au susținut necondiționat pe tot parcursul carierei tale? Ce consideri că ai moștenit de la aceștia, fie că vorbim de partea sportivă, fie că ne referim la viața de zi cu zi?

Mentorii mei au fost părinții mei! Ei mi-au oferit sprijinul și iubirea lor necondiționată. Indiferent de minut, oră sau zi. Cred că am învățat ce înseamnă respectul, iubirea și promisiunea. Sunt trei valori foarte importante, atât în familie, cât și în viață.

 Larisa Iordache (5)

La sfârșitul anului trecut ți-ai anunțat retragerea ca urmare a unei noi operații prin care ai fost nevoită să treci. Cum s-a simțit momentul retragerii pentru tine? Ce altceva ai fi vrut să lași în urmă gimnasticii românești?

Așa este. Momentul a fost unul ușor, dar pot spune că nu îți schimbi o viață cu o alta într-un moment, îți trebuie timp.

Au trecut aproape două luni de atunci și încă mă simt incompletă făcând referire la activitatea pe care eu o făceam. Să schimbi locul în care tu erai cel mai bun și munceai încât să simți că și în ziua respectivă ți-ai depășit limitele și ești mândru de tine, e ceva greu de digerat.

Nu pot spune că acum duc lipsă de atenție sau chestii de felul acesta, însă acolo puteam să arăt cu adevărat cine este Larisa Iordache

Mi-aș fi dorit să las în urmă un element care ar fi putut să îmi poarte numele. Îl aveam în lucru deja, însă din cauza problemelor pe care le-am întâmpinat n-am mai putut face prezentarea lui. Dar niciodată să nu spui niciodată. 

 Larisa Iordache (6)

Dacă ne uităm pe partea cealaltă, ce moștenire a lăsat gimnastica în sufletul tău?

O poveste frumoasă de unde o copilă visa să devină cea mai bună și cu timpul a descoperit cum să o facă. Este foarte frumos să te uiți în trecut și să vezi de unde ai plecat, prin câte ai trecut și totuși ai reușit. Și să nu uităm de oamenii aceia buni ce îmi trimit mesaje calde și vorbe bune când nu mai pot.

 Larisa Iordache (25)

Nu ai putut renunța definitiv la gimnastică și ai decis să continui din postura de antrenor. Cum resimți diferența dintre Larisa Iordache gimnasta și Larisa Iordache antrenoarea? De ce ai ales să continui moștenirea gimnasticii din România prin antrenorat?

Este super dificil pentru mine în postura nouă de antrenor. Acum nu mai este vorba de înțelegerea mecanismului exercițiilor, indicațiile pe care deja le știi, talentul și de dorința de a reuși să faci ceea ce ți-ai propus care apare apoi, toate acestea punându-se cap la cap și tot ce mai rămâne este ca al tău corp să execute și gata, ai reușit. 

Acum trebuie să fac toate acestea, însă trebuie explicate pe înțelesul fiecărui copil. Copiilor trebuie să le explici în modul lor de a înțelege lucrurile. Sunt mulți, sunt caractere diferite, sunt în creștere și reperele se schimbă rapid. 

Este greu, dar orice început este greu și am ales asta pentru că sunt în mediul meu unde mă simt bine, în sala de gimnastică și am văzut cum este și așa. Însă vreau să mă dezvolt mai mult dacă am ocazia. 

 Larisa Iordache (3)

Care sunt valorile și principiile pe care vrei să le oferi mai departe tinerelor care vor să îți calce pe urme?

Ca prim principiu și ca primă valoare aș menționa respectul față de sine. Atunci când cu adevărat te respecți pe tine ca om totul devine ordonat în viața ta. 

Știu că majoritatea tinerelor trec prin momente dificile mai ales în perioada aceasta în care mai nimeni nu s-a putut acomoda 100%, însă trebuie să aibă răbdare cu propria persoana, să accepte sfaturile importante și să încerce să evolueze. Și eu am trecut prin asta și chiar mi-aș fi dorit câteodată să ascult mai mult decât o făceam pentru a putea să fac lucrurile ceva mai bine. 

 Larisa Iordache (12)

Ce consideri că ar trebui să se schimbe în gimnastica românească astfel încât moștenirea ei să fie una din ce în ce mai frumoasă și plină de medalii?

În primul rand mentalitatea, apoi investiția și respectul față de fiecare sportiv în parte. Sunt multe de discutat pe acest subiect, însă să fiu concisă în ceea ce vreau să spun: dacă toată lumea (toți cei care sunt implicați în acest sistem) fac ce trebuie și noi avem răbdare, ușor, ușor poate ne ridicăm.

 Larisa Iordache (9)

Nopți nedormite, presiuni uriașe, emoții de nedescris și accidentări numeroase și foarte grave – toate trăite de către tine, pe parcursul a 20 de ani de activitate. Ce te-a făcut să continui de fiecare dată? 

Am fost mereu genul de persoană căreia îi plăcea să își demonstreze ei mai mult de fiecare dată.

Perioadele în care eram accidentată, pentru a nu fi și un chin psihic, încercam să mă gândesc că este doar o perioadă de odihnă, de unde încep de la capăt totul și trebuie să fiu perseverentă. Și așa trecea timpul, îmi reveneam și puteam să fac ceea ce îmi place, să mă dau peste cap și consider că am avut mereu puterea de a accepta lucrurile prin care am trecut și cam asta este esența.

 Larisa Iordache (22)

Din nefericire mama ta s-a stins din viață. Care este cea mai dragă moștenire pe care mama ți-a lăsat-o?

Tot ceea ce sunt eu. Mama mea mi-a arătat mereu variantele pe care le am, însă niciodată nu mi-a influențat decizia. Datorită ei am reușit să înțeleg că viața este frumoasă și merită trăită prin ceea ce eu vreau să fac. 

Era un om plin de viață, optimistă și foarte puternică. Ea mi-a fost exemplu și în viziunea mea este pe un piedestal, de unde niciodată nimeni nu o ar putea să o înlocuiască.

 

Interviul a fost publicat in Revista print The Woman (Moștenirea/Spring 2022).

Revista poate fi comandată de pe site-ul www.thewoman.ro (transportul este gratuit).

Editor:

2021 TW MARA RUSU

Pierdere pentru sportul românesc. Cătălina Ponor renunță la gimnastică

După partiparea la Campionatele Mondiale de la Montreal, unde a ratat finalele la bârnă și la sol, Cătălina Ponor a făcut publică decizia ei de a-și încheia cariera, din cauza sănătății și a vârstei, printr-un mesaj publicat pe Facebook.

4

„Nu a fost o zi așa cum mi-am dorit, dar sunt multumiță de tot ce am realizat până acum: 23 de medalii europene, mondiale si olimpice, 26 de ani dedicați gimnasticii ca și sportivă cu două momente de neuitat – Olimpiada de la Atena, unde am realizat mai mult decât am visat, și Campionatele Europene de la Cluj, unde am trăit niște momente unice atât frumoase în fața propriului public, cât și mai puțin plăcute cu doar o zi înaintea finalei de la bârnă. Sunt mândră de tot ce am realizat și tot ce am sacrificat pentru acest sport pe care l-am iubit și îl iubesc în continuare, cu bune, cu rele, cu suișuri și coborâșuri”, a scris gimnasta.

Povestea gimnasticii pentru Cătălina a început atunci când avea 4 ani, acasă la Constanța. A lucrat în sala de antrenament, dar din pură pasiune, lucra și acasă. Bunicul ei îi improvizase o bârnă din lemn, iar antrenamentele ,,la sol” le făcea în sufragerie, sub ochii familiei.

enjoying-instagram-and-facebook-at-the-same-time_23-2147651306

Lucrurile au evoluat, iar medaliile au apărut deoarece Cătălina a fost mereu o fire extrem de perseverentă. Printre medaliile obținute de gimnastă se numără: în 2003 la Mondialele de la Anaheim a obținut medalia de argint la echipe, bârnă și sol, la Jocurile Olimpice 2004 din Grecia a câștigat medalia de aur, ca membră în echipa română de gimnastică. De asemenea, ea a câștigat la aceeași olimpiadă medalii de aur la bârnă și sol.

ponor

Cătălina a obținut aurul și acasă, în cadrul Europenelor de la Cluj de anul acesta, unde a obținut medalia de aur la bârnă.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: www.agerpres.ro, www.adevarul.ro

Cătălina Ponor, aurul la Cupa Mondială de la Baku

Gimnasta Cătălina Ponor a câștigat, duminică, două medalii de aur la Cupa Mondială de la Baku, una la bârnă și cealaltă la sol. Cătălina Ponor, născută pe 20 august 1987, la Constanța, este singura din cei şapte sportivi români prezenţi la start, care a reușit să treacă de faza calificărilor, unde a obţinut 14,233 puncte la bârnă şi 13,233 la sol.

Potrivit News.ro, Anamaria Ocolişan, care va evolua şi la Campionatul European din luna aprilie, a ratat ambele finale, obtinând locul 15, cu 10,833 puncte la sol, dar şi  locul 16, cu 9.900 la sărituri. În competiţia masculină, Vlad Cotuna, Adelin Kotrong, Laurenţiu Nistor şi Andrei Ursache, au ratat calificările în finale, la aparatele la care au concurat, Cristian Băţagă având totuşi o şansă, devenind prima rezervă. Cătălina Ponor, care anul acesta va împlini 30 de ani, a participat la Jocurile Olimpice din 2004, la Atena şi Grecia, iar în anul 2012 la Olimpiada de la Londra. La Atena a câștigat medalia de aur, ca membră în echipa română de gimnastică, dar şi medalii de aur la bârnă și sol.

poza 2

Medaliile obţinute de către Cătălina Ponor sunt: în anul 2003- Mondialele de la Anaheim: argint la echipe, bârnă și sol; 2004- Europenele de la Amsterdam: aur la echipe, bârnă și sol; 2004- Olimpiada de la Atena: aur la echipe, bârnă și sol; 2005- Europenele de la Debrecen: aur la bârna; Mondialele de la Melbourne: bronz la bârna; 2006- Europenele de la Volos: argint la echipe, aur la bârna, bronz la sol; 2007- Mondialele de la Stuttgart: bronz la echipe; 2012-Campionatele Europene de la Bruxelles: aur la echipe, aur la bârnă și argint la sol; 2012- Olimpiada de la Londra: bronz la echipe, argint la sol.

La Cupa Mondială de la Baku concurează 120 de gimnaști din 21 de ţări, această etapă fiind un pas decisiv înaintea Campionatelor Europene de la Cluj-Napoca, care vor avea loc între 19-23 aprilie.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Surse foto: lead.ro, fashion365.ro.

Surse articol: news.ro, digi24.ro

CAMPIOANELE SPORTULUI ROMÂNESC 1936 -2017

Istoria sportului românesc are ca premise înființarea primelor asociații sportive din România, în secolul al XIX-lea. Secolul următor a fost marcat de extinderea mai multor sporturi, precum boxul, ciclismul și jocurile de echipă. În anul 1910 a avut loc înființarea primului club de rugby, în 1912 a Federației Societăților Sportive și, la doi ani distanță, a Comitetului Olimpic Român. Institutul Național de Educație Fizică, deschis în anul 1923, reprezintă prima instituție de învățământ superior din acest domeniu. Primele victorii ale sportivilor români, la concursurile internaționale, au fost obținute între cele două războaie mondiale. De atunci și până în prezent, sportul feminin românesc a stabilit nenumărate recorduri, atât la nivel național, cât și mondial.

ATLETISM

România are mai multe recorduri mondiale la atletism. Doina Melinte (Doina Ofelia Melinte) a câștigat la Olimpiada din 1984 o medalie de aur și una de argint, obținând titlul mondial indoor (1987 și 1989), precum și cel european la 1500 de metri (1985, 1988 și 1990), iar în anul 1990 recordul în cursa de o milă. Claudia Ştef (Claudia Iovan) deține recordul mondial indoor pentru mers pe pista de 3000 de metri în anul 1999, la București. În anul 1988, Paula Ivan (Paula Ilie) a reuşit cel mai bun timp din ultimii 30 de ani în cursa de 1.500 de metri, iar Gabriela Szabo a obținut recordul la 5.000 de metri, la Sydney 2.000.

gabriela-szabo

GIMNASTICĂ

De-a lungul timpului, 13 românce au reuşit să fie notate cu 10 la gimnastică, ultima notă fiind obținută de Lavinia Miloşovici, care devenea campioană în anul 1982, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Cele 7 note de 10, obținute de Nadia Comăneci, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Montreal, au fost urmate de cele șase medalii (trei de aur, două de argint și una bronz) ale Danielei Silivaş (Daniela Viorica Silivaș-Harper) la Jocurile Olimpice de la Seul, din anul 1988.

montreal

SCRIMĂ

Ana Maria Brânză (Ana Maria Popescu), scrimera specializată pe spadă, a fost vicecampioană la Jocurile Olimpice din 2008, de la Beijing, campioană olimpică pe echipe în 2016, la Rio de Janeiro, de două ori campioană mondială pe echipe (2010, 2011) și de șapte ori campioană europeană (2013 la individual și 2006, 2008, 2009, 2011, 2014 și 2015 pe echipe). A câștigat de-a lungul carierei 14 turnee de Cupa Mondială și a fost declarată cea mai bună spadasină din lume în sezoanele 2007–2008, 2008–2009, și 2012–2013.

ana-maria-branza

TENIS

În anul 1978, Virginia Ruzici devenea a doua jucătoare din istorie care primea trofeul pentru „Cel mai bun progres” din partea WTA. În acel sezon, sportiva obținea recordul de a fi prima şi singura româncă deţinătoare a unui trofeu de Mare Şlem la simplu, Roland Garros, acelaşi trofeu fiind obținut și de Simona Halep.

simonahalep-croppe_3055490b

TENIS DE MASĂ

Angelica Rozeanu (Angelica Adelstein-Rozeanu) a jucat tenis de masă de performanță în România și în Israel, fiind campioană națională a ambelor țări. Născută la București, într-o familie de origine evreiască, a fost campioană națională a României de 20 de ori, între anii 1936 – 1957. Între perioada 1950 – 1956 a realizat o performanță de a câștiga de șapte ori consecutiv campionatul mondial de tenis de masă.angelica_rozeanu_and_ella_zeller_1955

Alte performanțe sportive de menționat sunt cele ale sportivelor Mariana Limbău, Raluca Ioniţă, Sanda Toma și Elena Radu, care au obținut recorduri mondiale în 1997, la kaiac feminin, în proba de K4 – 200 de metri, dar și cele ale echipei naţionale de handbal feminin a României, care a câștigat aurul în 1962, dar și argintul în anii 1973 şi 2005, fiind singura națională care a participat la toate Campionatele Mondiale, începând cu anul 1957.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

sursa-foto-marta-popescu-photography-1

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Surse foto: bartandnadia.com, fthb.ro, frscrima.ro, commons.wikimedia.org, zeenews.india.com