Nicoleta Hrițcu este cea care a fondat Cuptorul Moldovencei și Glazurai, două businessuri ieșene. A plecat la drum cu pasiunea de a face prăjituri, cu pasiunea nemărginită a artistului care știe ce înseamnă bucuria celuilalt, a publicului și ce înseamnă energia pe care ți-o dă un zâmbet, venit din partea celui căruia i-ai dăruit o clipă de bucurie. Această bucurie s-a transmis și în zona de antreprenoriat.
După o perioadă în care s-a dăruit mai mult businessului decât vieții personale, Nicoleta a ajuns la burnout, depresie și un divorț, ceea ce a făcut-o să conștientizeze că e timpul pentru o schimbare. A făcut-o și astăzi „simte că a ajuns acasă”.
Nicoleta e femeie, mamă, iubită și antreprenor, iar în interviul de azi ne-a vorbit despre fiecare din rolurile sale „mult îmbunătățite”.
În 2012, la vârsta de 30 de ani, ai deschis Cuptorul Moldovencei, un business 100% ieșean. Cum arăta o zi din viața Nicoletei înainte de a pune bazele acestei afaceri? Cum s-a schimbat modul în care arată o zi obișnuită din viața ta din 2012 încoace – și ce anume îți lipsește din fosta ta rutină?
Nu m-am gândit la acest lucru până acum. Realizez că viață mea s-a schimbat foarte mult, dar sunt încântată că schimbarea este în bine și că nu îmi lipsește viața mea de la 30 de ani, pentru că viața mea, 9 ani mai târziu, este net mai bună. Dacă ar fi să evidențiez cele mai importante diferențe, pot sublinia că, în primul rând, muncesc mult mai puțin în zona de operațional. Am construit o echipă bună și acum sunt responsabilă de partea strategică și de marketing și, în consecință, am mai mult timp pentru mine și pentru familie.
Rutina mea din 2012 presupunea multă muncă, copiii și iar muncă, pentru că îmi plăcea foarte mult ce făceam, și credeam că nici nu am nevoie de altceva. Acum rutina mea presupune foarte multă grijă pentru corpul și sufletul meu. Am o rutină destul de sofisticată de îngrijire de dimineață și seară, fac sport aproape zilnic, merg la dansuri (acum fac kizomba și urmează să fac bachata și salsa), fac dezvoltare personală, terapie și orice altceva care îmi încântă inima, corpul sau mintea. Am foarte mult focus pe mine de vreo 3 ani și de curând simt că am redobândit echilibrul în viața mea.
Sunt eu – și femeie, și mamă, și iubită, și antreprenor – fără să ne certăm. Nu-mi lipsește nimic din 2012. Le am pe toate și acum, dar mult îmbunătățite.
Unul dintre numeroasele titluri din presa online care face referire la Nicoleta Hrițcu se intitulează astfel: „Actrița care a lăsat teatrul pentru prăjituri”. De ce ai ales, în primă instanță, teatrul? Care ai spune astăzi că este cea mai importantă abilitate pe care ai deprins-o făcând teatru, și care te servește în călătoria ta antreprenorială?
Este o întrebare la care acum pot răspunde ușor. În teatru am avut-o profesoară la clasă pe Cornelia Gheorghiu. Ea avea peste 60 de ani atunci și era o diferență de generații foarte vizibilă, dar cred că a reușit să ne învețe cel mai important lucru în teatru și, după cum am învățat mai târziu, odată cu experiența în viață și în business, anume credința.
Așa îi zicea Kuchi (Cornelia Gheorghiu) – credința. Această credință înseamnă onestitate și autenticitate în ceea ce faci, adică un soi de armonie și de congruență a gândurilor și a sentimentelor transpuse în alegeri și în acțiuni. Dacă tu nu crezi în ceea ce joci, nu convingi publicul. E la fel și cu clienții. Dacă tu crezi în produsul tău, în visul tău, în tine, atunci convingi publicul tău să-ți fie și client.
Cuptorul Moldovencei a pornit dintr-o pasiune de-a ta: aceea de a găti. Care au fost cele mai dure reacții de care te-ai lovit din partea celor din jurul tău atunci când ai decis să pornești pe drumul antreprenoriatului? Ce te-a ajutat să te menții pe linia de plutire, fără a ceda în fața criticilor?
Din fericire, nu am avut urechi pentru genul acesta de reacții. Nu m-a interesat niciodată ce crede lumea despre începutul meu în business, despre visul meu. Îi vedeam sceptici și plini de zeflemea, dar nu m-a interesat.
Eu credeam în ceea ce făceam, credeam în mine și în visul meu. Mama m-a sprijinit foarte tare și asta a fost fost foarte important pentru mine. Tata era de altă părere și atunci, ca să nu forțez emoții negative, pur și simplu nu vorbeam cu el despre asta. Am creat niște limite sănătoase. Și soțul meu m-a sprijinit, și sora mea, și uite așa mi-am creat un grup de sprijin puternic.
Nu am avut experiențe foarte dure din punctul acesta de vedere. Am trecut repede peste, pentru că aveam feedback foarte rapid direct de la clienți. Fiind vorba de prăjituri și plăcinte gustoase, s-a dus repede vorba în târg și au început să vorbească oamenii de bine și produsele și despre Moldoveancă, pentru că eram autentică, generoasă și altruistă. Acum, trebuie să recunosc, sunt mai puțin generoasă, pentru că am înțeles că resursele mele sunt limitate, mai ales de timp și de energie, și am început să aleg și oamenii, și cauzele, și contextele.
Mai mult decât atât, ai luat decizia de a pune bazele afacerii Cuptorul Moldovencei pe când erai acasă, așteptând cel de-al doilea copil. Cum te-ai împăcat în anii de început cu rolurile de mamă – soție – și femeie de afaceri deopotrivă? Cum s-a schimbat modul în care le gestionezi astăzi, nouă ani mai târziu?
Despre asta am vorbit la conferința The Woman 2021. Când am început businessul, în 2012, aveam un drive foarte puternic de a reuși. Experiențele mele în calitate de angajat au fost extrem de descurajante. Mă simțeam o ratată cu doi copii, pentru că nu puteam să mă văd doar în rolul de mamă. Toate astea s-au copt într-o dorință extraordinară de a crea și de a dezvolta ceva mare, de care să fiu eu mulțumită. Întâi, a fost această dorință.
După asta au fost luni de zile în care m-am tot gândit ce idee ar fi bună pentru mine și la care să mă pricep, ca să pot să și excelez în timp. Am făcut mai multe planuri de afaceri, pe mai multe idei, iar ultimul plan a fost pe plăcinte și pe prăjituri. Momentul declanșator a fost participarea mea la un concurs de deserturi cu prăjitura Tosca. Am luat locul 2. Sau 3? Nici nu mai știu. Important este că atunci am prins curaj să intru într-o industrie matură, cu foarte mulți jucători.
Din punctul acela a început un rollercoaster. Fără oprire. Până în 2016. Am jonglat cu rolurile mele cum am putut, adică nu foarte bine. Pasiunea mea pentru Cuptorul Moldovencei și drive-ul de a reuși cu orice preț au făcut din business o prioritate. Și că să pot să dau cât mai multă atenție și energie acolo am început să tai de la celelalte roluri.
Prima dată am tăiat de la rolul de femeie, apoi de la rolul de iubită, apoi și de la rolul de mamă. Acum înțeleg cum am reușit pe lângă succesul cu afacerea să obțin și eșecul cu pierderea echilibrului. A urmat un burnout frumușel, depresie, un divorț. Atunci am pus stop și am început să mă caut de mine, de sănătate și de bucurie.
Am început să fac terapie și dezvoltare personală și am făcut Atelierul Empretec, unde am învățat cum să deleg cu succes și alte competențe antreprenoriale esențiale și am implementat multe din ce învățasem, ieșind din operațional. Asta se întâmpla în 2016, cum ziceam. De atunci lucrez la recăpătarea echilibrului. De aproape un an simt că am ajuns acasă și mă simt foarte bine cu toate rolurile mele. Acum am focusul pe mine și pe noile mele priorități.
„Antreprenoriatul este o chemare, nu oricine este făcut să fie antreprenor”, mărturiseai într-un interviu. Un risc în antreprenoriat este acela de a trece totul prin filtrul emoțional. Te mai lovești în ziua de astăzi de situații în care treci aspecte ce țin strict de afaceri prin filtrul emoțional? Cum înveți să tragi linie și să distingi clar între cele două planuri: emoțional și business, deci, rațional?
Acum aș reformula un pic. Aș spune că nu oricine este făcut să fie antreprenor de succes. E plin Registrul Comerțului de firme și de administratori, dar nu toate sunt performante. Performanța este cea care face diferența. Se ajunge la performanță prin muncă și inteligență, prin decizii bune și inspirate.
În cazul meu, cred că este esențială și emoția. Că așa e businessul meu, cu emoție. Și cred că, mai ales în businessuri conduse de femei, emoția este unul dintre ingredientele cheie. Este bine, totuși, să nu lăsăm emoționalul să ia decizii. Deciziile le luăm rațional, dar punem în calcul și partea emoțională. Ca să îmi fie mie ușor să iau decizii, uneori deloc ușoare, am căutat să înțeleg de ce este relevantă pentru mine speța (și când spun pentru mine, mă refer la valorile mele). Întotdeauna deciziile mele sunt aliniate cu valorile și cu credințele mele. Asta reprezintă emoția sănătoasă din businessul meu.
La început, ți-ai desfășurat activitatea într-un laborator mic, alături de un singur angajat care te ajuta. Astăzi, Cuptorul Moldovencei are șapte locații diferite în Iași. Ce adevăruri despre natura umană ți-au relevat toți acești ani de parcurs antreprenorial? Care dintre acestea te-au surprins plăcut și, respectiv, mai puțin plăcut – și de ce?
Nimic nu este întâmplător. Oamenii și experiențele pe care le avem sunt proiecțiile conștiente sau mai puțin conștiente ale noastre. Dacă viața ta e bună, mulțumește-ți. Dacă businessul tău e bun, mulțumește-ți. Dacă nu, e de muncă. Aș începe clar cu introspecția și terapia.
Mi-am meritat soarta de până acum, și ca femeie, și ca antreprenor, și n-am să mă plâng de niciuna din experiențe. Au fost și bune, și rele, dar au fost ale mele și, deși mi le asum, le las acolo, în trecut, unde le este locul. Ideea pe care vreau să o scot în evidență este că primim exact ceea ce merităm sau dorim (conștient sau mai puțin conștient). Se vorbește foarte mult în ultimul timp despre asta. Sunt foarte multe resurse la dispoziția noastră.
E bine să-ți asumi responsabilitatea pentru propria persoană, viață și afacere. Și dacă vrei mai bine, să pui osul la treabă. Nu este ușor, dar este sănătos, bine, cu recompense și cu împlinire. Și tare aș vrea să putem face toate aceste schimbări cu blândețe față de noi.
Ai ajuns, astfel, să fii ceea ce se poate numi un antreprenor de succes într-o sferă în care, predominant, cei care activează sunt bărbații. Cum a arătat primul moment în care te-ai lovit de o situație dificilă ca urmare a faptului că ai început să te afirmi ca antreprenor într-o industrie dominată de bărbați din 2012 până astăzi? Te mai lovești și acum de astfel de provocări – și dacă da, cum le gestionezi?
În Iași, cam toate cofetăriile au doamne în spate. Nu m-am lovit propriu-zis de patriarhat la Iași, dar trebuie să recunosc și că businessul meu este destul de feminin. Abia de vreo trei ani avem și bărbați în management. Refuz să întru în această conștiință colectivă de război între sexe. Eu cred că feminismul a fost dus într-o zonă periculoasă, care ne face rău și nouă, și lor. Competența o poți găsi și la femei, și la bărbați. Calități și defecte însă avem cu toții.
Casă bună într-o afacere nu faci cu oricine. Cauți oameni care să împărtășească aceleași valori, care să-ți înțeleagă viziunea. Că e femeie sau că e bărbat, chiar nu contează. Culmea este că ne completăm foarte bine, pentru că suntem diferiți. Cine înțelege asta are o viață mult mai ușoară, și la job, și acasă.
Cuptorul Moldovencei nu este singura ta afacere în momentul de față, căci nu după mult timp a apărut Glazurai. „Am luat-o de la zero și am vrut foarte mult să fie Glazurai – Fă rai din ce ai!”, povesteai într-un interviu. Cum reușești să scapi de teama de a o lua de la zero? Ți-a fost întotdeauna la fel de ușor să începi un proiect nou?
Da, îmi plac noutatea și provocările. Dacă nu am parte ele, îmi creez contexte să le am. Sunt esențiale pentru creșterea și evoluția mea. Nu-mi place să stagnez. Îmi place mișcarea și schimbarea. Îmi place aventura.
Când a ajuns Cuptorul Moldovencei la maturitate, am deschis Glazuraiul pe care l-am făcut ca o completare. La Glazurai deservim clienții pe care nu-i putem servi la Cuptor. Și anume, avem portofoliu de produse gluten free, raw vegan, vegan, sofisticareli franțuzești cu fructe exotice, cheesecake-uri cu fistic, eclere absolut delicioase. Plus că la Glazurai, fiind creat pe alt model, putem face comenzi speciale, personalizate. Ne specializăm pe evenimente, candybar-uri frumoase, elegante, sofisticate, vintage sau retro. E un carusel de posibilități. Îmi place la nebunie joaca aceasta. Deși ne este dificil în pandemie, trebuie să recunosc că și satisfacțiile au fost extraordinare ori de câte ori am avut ocazia să lucrăm evenimente.
„Poți să ai o idee foarte bună, dar trebuie să vezi cum o transformi în cifre”, îți place să spui. Mulți dintre cititorii The Woman se confruntă și ei, în momentul de față, cu această problemă. Care este pasul care trebuie făcut, fără a putea fi ignorat, atunci când îți dorești să-ți transformi o idee foarte bună în cifre? Cum ai învățat acest lucru?
Deși eu sunt o persoană căreia nu-i plac cifrele, am învățat să le înțeleg și să le folosesc în favoarea mea. O idee este doar o idee, fără implementare. Nu ajungem să implementăm toate ideile, pentru că le mai și testăm, pentru a minimiza riscul de eșec și pentru a maximiza șansa de rezultat.
După idee e musai să avem o fază de testare, care poate fi diferită în funcție de tipul de produs sau de serviciu. Dar găsim soluții și facem teste, prototipuri, mostre, căutăm oamenii potriviți, contextele favorabile și culegem date și feedback. De la toată lumea relevantă și nu numai.
În cazul meu, am făcut multe plăcinte și prăjituri înainte de a deschide firma. Le duceam peste tot: „Ce părere ai? Ce ai îmbunătăți? Cum ți se pare prețul?” etc. Tot în faza asta începi să faci calcule, tabele, proiecții. „Cât te costă tot, cu cât vinzi, cât poți să produci și să vinzi? Cu cât vinde concurența? Și, cel mai important, cu ce te diferențiezi tu de concurență? Ce are produsul tău mai bun? Unde e inovația?” Aș recomanda, totuși, să nu se gândească antreprenorii că prețul cel mai mic e avantaj competitiv.
Cel mai probabil există momente astăzi, nouă ani mai târziu, când te uiți înapoi la parcursul tău și tragi linie. În astfel de momente, care simți că este moștenirea pe care o lași în urma ta? Cum se diferențiază aceasta de moștenirea pe care ai primit-o tu, și cu care ai pornit la drum – în viață și în antreprenoriat?
Acum îmi dau seama că eu chiar am o moștenire în lucru. De când am deschis primul cuptor am zis că nu va vedea laboratorul margarină și frișcă vegetală. Așa a fost, iar asta era încă din 2012. Am mai zis că nu voi produce nimic din ce nu aș da copiilor mei să mănânce. Și așa este și acum. Am spus că prăjiturile mele sunt gustoase și plăcintele cu umpluturi ca acasă. Așa este.
Mă țin de cuvânt și fac ceea ce spun. Am ridicat standardul la prăjituri și copturi în Iași încă din 2013. Am făcut treabă bună, m-am implicat în comunitate, am pus umărul la treabă. M-am implicat pentru că mi-a păsat. Îmi pasă. Îmi pasă să ne fie mai bine tuturor. Și last, but not least, am dus bucuria mea oriunde am intrat. Bucuria, onestitatea, curajul și joaca. Și asta fac și acum, însă cu mai multă grijă față de mine, respectându-mi prioritățile și echilibrul personal.
Care dintre cele 60-70 de produse Cuptorul Moldovencei este favoritul tău: prăjitura de casă „Albinuța”, cu foi de miere și cremă din smântână.
Motivul pentru care torturile, prăjiturile de casă și plăcintele sunt cele mai cumpărate: pentru că au gustul de odinioară și trezesc amintiri, stări de duioșie și de bine.
Mesajul cu care ai rămas și în ziua de astăzi după conferința The Woman 2021: Raw, honest, true. Cred că a fost cea mai bună tematică pentru un eveniment cu și pentru femei.
Ce înseamnă să fii „o femeie împlinită”: o femeie împlinită este o femeie mulțumită de ea. În cazul meu, eu mă simt împlinită când le am pe toate și, în același timp, am și pacea interioară, echilibrul: și femeie, și iubită, și mamă și antreprenor.
O întrebare care ți-ai fi dorit întotdeauna să-ți fie adresată într-un interviu, dar nu a fost (și răspunsul la aceasta): – Ce ai face dacă ai fi președintele României? – Aș vrea să fiu soția președintelui. Dacă mă întrebați ce aș face în calitate de First Lady, v-aș spune că asta e a doua întrebare, care necesită un articol separat.
Cum ai defini moștenirea: cea mai frumoasă moștenire pe care o poate lăsa un om este, cred, o viață trăită frumos, în bucurie și în iubire de sine, de semeni, cu noblețe, frumusețe și aventură.
