Încercare de auto-portret. Existențialismul și semințele de floarea-soarelui

Îmi amintesc prima zi de viață la fel de bine cum mi-o amintesc și pe ultima: o cameră obscură decorată la întâmplare cu oameni care nu-și doresc neapărat să fie acolo, jaluzele chinezești cu vedere la democrația ce se tot lasă așteptată, mama care nu știe dacă să plângă sau să se bucure, tata e schimbul trei și o să ajungă abia dimineața târziu și o lume întreagă ce abia așteaptă să fie lăsată în pace…

Prima femeie care m-a văzut dezbrăcat a fost o asistentă trecută bine de toate tinerețile posibile, pe care nu o deranjau cele câteva sute de grame în plus ale mele și nici faptul că eram disperat după atenție. Încă încerc să găsesc o femeie ca ea.

După anii de glorie ce au urmat încă încerc să mă repar: peisaj de neam prost, cu relief variat și sol bogat în minereuri neferoase. Un sfert de curcubeu timid răsărind neîntâmplător dintre copacii rătăciți de restul pădurii ce-apune la marginea gândului, unde mustesc grădinile de rouă. Ce se naște din femeie e predispus la tragedie ca toamna la ploi abundente…

Șoproane-nvăluite-n mister, un sărut prematur cu efect întârziat și două canistre cu benzina: începutul a ceea ce avea să fie un sfârșit marcat pe alocuri de violență non-verbală, urme de ruj pe vârful bocancului drept și declarații nelalocul lor, toate pe fondul consumului excesiv de prost-gust.

Art nouveau cu semințe de floarea-soarelui, matrapazlâcuri, giumbușlucuri, o furculiță de pleu pentru unde scurte și ultra-scurte, bișniță alternativă cu sfeclă de zahăr și trifoi cu patru foi ca remediu gândit pe jumătate și, mai ales, pe termen scurt pentru evadarea din consumerism.

Fascinația băltoacelor descrește direct proporțional cu numărul mașinilor din care-ți tragi de-acum identitatea și-al căror unghi de fugă depinde de dispariția a tot ce era odată bun și sfânt.

Desacralizarea sacrului înseamnă să-ți pui beton în grădină și să cumperi cartofi de la Kaufland. Emanciparea impusă de rigorile unui sistem ce caută lumina într-o cameră cu obloanele închise și cu draperiile trase va străbate Istoria(ce-a mai rămas din Dânsa) ca o-ncercare de-a cârpi un ciorap cu un ac fără ață. Perspectiva neamului românesc – în general sau, dacă doriți, raportându-ne strict la contemporaneitate- se traduce printr-o abordare caleidoscopică a nimicului în forma sa cea mai pură, din care reies mai multe nimicuri de sine-stătătoare, autonome și auto-suficiente; un conglomerat de globalizare, agricultură de subzistență și amintiri din copilărie, desăvârșit de frustrarea aferentă situării ideologic-geografice (nici în car, nici în căruță), eterna nemulțumire de-a te fi născut în locul nepotrivit și sintaxa poetică.

În unele zile mi se părea că nimic nu-mi iese, că mi-s sortite vorbele și faptele neantului, eram demiurg în purgatoriul ideilor nerafinate și zăceam într-o inconsistență definită de păreri pe jumătate, exprimate într-o română stâlcită, dar simandicoasă. Alteori jucam rolul principal din tragedia acului din carul cu fân, pe care toată lumea și-l dorea, dar nimeni nu era suficient de nebun pentru a descinde în îmbulzeală. Eram, de fapt, pe cale să devin Eu, chestiune ce se bătea cap în cap cu dorința de acceptare, confirmare și afirmare- vorbe electroșocante, gânduri mustind a dezicere, gesturi contondente și ispita atemporalitații: iată constantele progresului metafizic!

Îmi lunecă un fir de primăvară-n neatins, sfidându-i nemărginirea și-l las să-și facă de cap și uit, pentru o vreme, de năpastă… În altă ordine de idei… E prea devreme pentru a trage concluzii, iar faptele-mi prea puține și prea irelevante pentru orice, în general.

                                                    (va urma)

By Ionuț Trif – Editor contribuitor The Woman

Ionut Trif

Sunt Ionuț. Citesc. Rar. Scriu – bat câmpii cu grație…pentru voi și, mai ales, pentru mine. Cânt – dacă poți numi aia cântat…de plăcere și, mai nou, profesional – merge foarte prost. Cred că bunul simț e rar – sunt plătit să cred asta. Cred ca veșnicia s-a născut la sat- pe asta chiar o cred! Cred că binele învinge – wait…whaaat?! Fac o cafea excelentă – am băut și mai bună…

Surse foto: Arhiva personală