Singapore. Cluj-Napoca. 9,147 km. Și poșta electronică la mijloc. Așa a decurs întâlnirea noastră, la final de decembrie cu Doina Costache, Regional JBP Manager Google, după ce în martie am avut bucuria de a o avea pe scena The Woman.
Viața personală merge mână în mână cu viața profesională. Comparându-le, este necesar să ai la îndemână un set comun de principii, valori, idealuri. Despre schimbări profesionale, comunicare, nevoia permanentă de educație, așteptările noului an, dar și despre succes, vorbim cu Doina Costache:
„M-ai întrebat cum definesc succesul; încă îl caut. Nu găsirea succesului în sine este importantă pentru mine, ci drumul spre succes care mă poate modela în a fi cea mai bună versiune a mea, asta mă motivează”.
De circa 10 luni am făcut o schimbare radicală în viața personală și profesională alegând să mă mut în Singapore. Totul s-a derulat pe repede-înainte din momentul în care am luat decizia, mai ales pentru că sunt într-o perpetuă perioadă de învățare accelerată, încercând să mă adaptez la diversitatea culturală și spirituală din Asia. Cu siguranță că cele mai mare provocări întâlnite în noua viață au fost cum să creez relații de la zero cu parteneri de afaceri ce vin dintr-un mediu complet străin mie, cum să le citesc și să le deslușesc vorbele, dar mai ales gesturile, cum să balansez setea de cunoaștere și călătorii în întreaga Asie cu grija față de și nevoia de stabilitate a copilului meu. Este eterna provocare a femeii contemporane: poate avea totul și dacă da, cu ce preț?
Odată ajunsă în terminalul T0 în Singapore am avut pe lista de „important de rezolvat” cum să creez punți durabile de comunicare. M-au ajutat foarte mult empatia (dobândită în timp prin exercițiu de renunțare la egoism), toate cursurile de comunicare (pe care am fost norocoasă să le parcurg în dezvoltarea mea profesională) și inteligența emotională (înnăscută). Vezi? Nu există rețeta perfectă și nici nu ne putem baza doar pe ce avem noi înșine de la sine. Mai degrabă, merg pe motto-ul că „nu sunt perfectă, dar sigur sunt perfectibilă”. Educația continuă este răspunsul pe care îl dau de fiecare dată când primesc întrebări legate de succesul professional. Nu fac parte din categoria celor ce se bazează pe noroc, ci mai degrabă sunt adepta celor 99 procente de transpirație versus 1 procent inspirație.
M-ai întrebat de timpul propice de a ne dezvolta într-o companie și de a îmbrățișa valorile ei, iar eu ți-aș răspunde că încă dinainte de a te alătura unei companii, ideal ar fi să cercetezi puțin cultura ei organizatională și să te decizi dacă sunteți sau nu compatibili. Am comparat mereu viața în companie cu viața de familie: daca nu împărtășiți aceleași principii, aceleași valori, aceleași idealuri în viață, tu și partenerul de drum, personal sau profesional, nu veți avea o relație de lungă durată. Pentru cei ce se gândesc la o carieră într-o multinațională, pot oferi o perspectivă din experiența mea (de la 19 ani sunt „corporatistă” cu bune și cu rele):
– Oportunitățile nu se oferă, se construiesc. Pas cu pas. De obicei, pe termen lung. Privește înainte, gândește-te ce ai vrea să fii peste 2, 8, 10 ani, și mergând înapoi pe fir cronologic încearcă să îți dai seama de etapele importante intermediare pe care trebuie să le atingi și pune planul în miscare. Fiecare etapă nouă pe care o atingi îți va da satisfacția că ești mai aproape cu un pas de planul cel mare.
– Dacă ai noroc, o să întâlnești în jurul tău colegi senzaționali, super deștepți și cu suflet mare. Bucură-te de fiecare interacțiune, „fură” cu mândrie tot ce poți însuși din experiențe și alege-ți mentori care să te inspire. Dacă nu ești norocos, vei avea parte de oameni răutăcioși, mai puțin calificați și cu energie negativă. Învață cum să NU devii unul dintre ei și mergi mai departe. De cele mai multe ori, în cele mai multe companii vei găsi un amestec de oameni senzaționali și persoane toxice. Învață cum să îi deosebești și ai grijă ce înveți de la fiecare dintre ei.
– Folosește-ți propriul discernământ și găsește-ți/păstrează-ți individualismul. Nimic nu e mai simplu într-o mare corporație decât să fii „furat de val” la propriu, până când nu mai știi cine ești și ce te definește în afara jobului de „corporatist”.
– Orice job are un „job description”, dar depinde de tine în ce măsură faci ca jobul să fie al tău și despre tine, dincolo de fișa postului. Aici, clar intervine creativitatea fiecăruia. Pentru mine a fi creativ la job ține de brandul personal: sunt cunoscută profesional ca „Doina pur și simplu” sau „regionalul de la Google care se ocupa de x/y/z”? Diferența poate părea subtilă, dar este esențială pentru mine. Felul în care aleg să îmi îndeplinesc fișa postului aduce după sine o nuanță de unicitate care mă diferențiază de alți colegi ce pe hârtie îndeplinesc un job similar. Mai mult, mă ambiționează ca eu să devin reperul după care fișa postului este interpretată. Asta se poate face doar prin creativitatea de a practica ce presupune jobul, fără să lași jos standardul de calitate pe care orice job îl are intrinsec.
M-ai întrebat cum definesc succesul: încă îl caut. Nu găsirea succesului în sine este importantă pentru mine, ci drumul spre succes care mă poate modela în a fi cea mai bună versiune a mea. Asta mă motivează. Asta caut în viața de zi cu zi: ceva nou să învăț, ceva nou să descopăr, să aflu lucruri noi inclusiv despre mine și să fiu în 2016 varianta îmbunătățită din 2015.
Ce îmi doresc de la noul an? Cel mai tare îmi doresc să am timp să mă dedic unui nou curs executiv de formare profesională, diferit de cele pe care le-am parcurs până în prezent (unul cu University of Wales și al doilea în parteneriat cu Duke University). Timp să învăț, atât vreau de la 2016. Ah, și niste pantofi noi de designer. (Niciodată nu avem prea mulți, nu-i așa?)
