Născută în 21 Aprilie 1926, Regina Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary) a fost cea care avea să fie Regina Marii Britanii timp de 70 de ani.
După cum aceasta promitea la doar 21 de ani: „Declar în fața voastră că toată viața mea, fie ea lungă sau scurtă, va fi dedicată serviciului vostru și serviciului măreței noastre familii imperiale căreia îi aparținem cu toții”, Majestatea sa Regală și-a îndeplinit datoria până în ultimele zile de viață.
Fiind primul copil al Regelui George al VI-lea și al ducesei de York, Regina Elizabeth Alexandra Mary Windsor, s-a născut în Mayfair, Londra.
Puțini ar fi putut prevedea că va deveni monarh, în timpul în care bunicul ei a domnit, aceasta fiind a treia în linia de succesiune la tronul britanic, dar în decembrie 1936 unchiul ei, Edward al VIII-lea, a abdicat de la tron pentru a se căsători cu Wallis Simpson.
Tatăl Elisabetei a devenit regele George al VI-lea și astfel, la vârsta de 10 ani, Lilibet, așa cum era cunoscută în familie, a devenit astfel moștenitoarea tronului.
În trei ani, Marea Britanie a intrat în război cu Germania nazistă. Elizabeth și sora ei mai mică, Prințesa Margaret, au petrecut o mare parte din timpul războiului la Castelul Windsor, după ce părinții lor au respins sugestiile ca ei să fie evacuați în Canada, mama lor spunând „Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată”.
După ce a împlinit 18 ani, Elizabeth a petrecut cinci luni la Serviciul Teritorial Auxiliar și a învățat abilități de bază de mecanică a motoarelor și de conducere: „Am început să înțeleg spiritul de corp care înflorește în fața adversității”, și-a amintit ea mai târziu.
În timpul războiului, ea a făcut schimb de scrisori cu vărul ei al treilea, Filip, Prințul Greciei, care slujea în Marina Regală. Romantismul lor a înflorit și cuplul s-a căsătorit la Westminster Abbey pe 20 noiembrie 1947, prințul luând titlul de Duce de Edinburgh.
Mai târziu, ea l-a descris drept „puterea și șederea mea” prin 74 de ani de căsnicie, înainte de moartea lui în 2021, la vârsta de 99 de ani.
Încoronarea Prințesei Elisabeth a fost una spontană. Aceasta se afla în Kenya, într-o vizită pe care tatăl său, regele George al VI-lea ar fi trebuit să o onoreze, însă starea sa de sănătate nu i-a permis. Soțul său, Philip, Ducele de Edinburgh a fost cel care i-a dat vestea că tatăl său a murit, iar Elisabeth s-a întors imediat la Londra pentru a prelua rolul de regină.
Încoronarea acesteia a avut loc în data de 2 Iunie 1953, la Westminster Abbey, Londra.
Când Majestatea Sa a urcat pe tron la vârsta de doar 25 de ani, viața ei s-a schimbat peste noapte de la o tânără soție și mamă, la un șef de stat ocupat. Ea urma să devină cunoscută pentru simțul datoriei și devotamentul ei față de o viață de serviciu și a fost o figură importantă pentru Regatul Unit și Commonwealth atât în perioadele de criză, cât și în perioadele de sărbătoare.
Regina Elisabeta a II-a, a cărei domnie de șapte decenii a făcut-o singura suverană pe care majoritatea britanicilor o cunoscuseră vreodată, a murit joi la reședința sa de vară din Scoția, împingând o țară îndoliată într-o tranziție importantă într-un moment de tulburări politice și economice.
Moartea reginei la Castelul Balmoral, anunțată de Palatul Buckingham la ora 18:30, l-a ridicat pe tron pe fiul ei cel mare și moștenitorul ei, Charles. Este primul rege al Marii Britanii din 1952, luând numele Regele Carol al III-lea.
La 96 de ani, vizibil fragilă și după ce a trecut peste mai multe probleme de sănătate, regina se afla în amurgul domniei sale de câțiva ani. Cu toate acestea, vestea morții ei a aterizat cu un tunet pe tărâmul britanic, unde regina era o figură venerată și o ancoră a stabilității.
Rest in peace, your Majesty!
Surse:
https://www.bbc.com/news/uk-61585886
https://www.nytimes.com/live/2022/09/08/world/queen-elizabeth