Lucrările ei sunt dedicate pentru un concept, nu pentru un personaj. Deși, dacă ar fi să contureze un personaj, ar fi femeia misterioasă, intelectuală, inteligentă, sofisticată, androgină. Își imaginează o femeie care a păstrat ceva din inocența copilăriei, dar are minte ascuțită și un umor sarcastic; care nu este preocupată de persoana ei, nu este îndrăgostită de propria sa imagine. Este frumoasă, atractivă, dar inconștientă de farmecul ei. Am discutat cu Gyongyver Kiss, masterand UAD și câștigătoarea premiului The Woman oferit în cadrul Galei despre viziunea artistică, particularitățile colecției și unguilty pleasures. Read all about it!
Cum a început povestea ta cu design-ul și cum ai descrie parcursul tău profesional?
Am avut o cale lungă de parcurs, chiar dacă încă de la vârsta fragedă am fost atrasă de activități, care implică o anumită creativitate de designer de modă, dar am conștientizat mult mai târziu că designul vestimentar este vocația mea. Am avut o derutare mai consistentă înainte să ajung aici: licențiat în jurnalism timp de 11 ani eram redactor/director știri de radiodifuziune, specializat în analize politice/economice. În acești ani încet am căpătat curaj, am învățat să desenez, și în sfârșit m-am înscris la UAD ca să studiez design vestimentar. Acesta era momentul, când am renunțat fără orice remușcare sufletească la jurnalism, și m-am consacrat modei, designului vestimentar. Aveam 34 de ani.
Unde te găsim când nu ești la atelier? Ce pasiuni ai, ce-ți aduce bucurie?
Designul vestimentar e vocația mea, pasiunea mea, trăiesc în ea, e lumea mea magică. Tot ce mă interesează se leagă de acest univers: îmi place istoria culturii, a artei, a modei/costumului, îmi place beletristica, cinematografia, îmi plac cărțile, albumurile, îmi place diversitatea culturală, diversitatea naturii… dar tot ce văd, tot ce simt, tot ce îmi imaginez se culminează în creare. Sunt o persoană introvertită, cel mai probabil mă găsiți acasă, în refugiul meu, care în cele mai multe ori este un mini-atelier de creație.
Care este punctul de întâlnire al conceptului cu latura prêt-à-porter în tot ceea ce creezi?
Într-adevăr sunt predispusă să imaginez haine avangardiste, mă consider un designer conceptual, dar de bună vreme mă provoacă noțiunea de purtabilitate, și în toate cazurile încerc să ajung la colecții purtabile, confortabile, adecvate nevoilor secolului al XXI-lea. Cred că punctul de întâlnire al conceptului cu latura purtabilității sunt nevoile secolului nostru fată de confortabil, față de ergonomic, față de o vestimentație, care nu compromită libertatea corpului în mișcare.
Dressed/undressed: Cum arată femeia pentru care tu o îmbraci?
De obicei lucrările mele sunt dedicate pentru un concept, nu pentru un personaj. Evident, la un moment dat ai nevoie și de un personaj. Pentru mine ea e o femeie misterioasă, intelectuală, inteligentă, sofisticată, androgină. Îmi imaginez o femeie, care a păstrat ceva din inocența copilăriei, dar are minte ascuțită și un umor sarcastic; ea nu este preocupată de persoana ei, nu este îndrăgostită de propria sa imagine, ea caută în alte parte frumosul. Este frumoasă, atractivă, dar inconștientă de farmecul ei.
De la crochiu pănă la produsul final. Povestește-ne puțin despre cum a prins contur în mintea ta colecția pe care ai creat-o pentru Gala UAD 2019.
Mai întâi era conceptul, provocarea unei narative în limbajul modei. Întâmplător citeam Proust, care m-a vrăjit prin complexitatea narativei său. Doream ceva în culorile vibrante ale postmodernității noastre, îmi doream să călătoresc înapoi în timp. Toate acestea am regăsit în amintirile mele. Am construit o poveste pe impresii, pe amintirile mirodeniilor, bucuriilor de pe pragul irealului. În anii adolescenței m-au fascinat romanele secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, poveștile din „O mie și una de nopți”, slăbiciunea mea inocentă era ciocolata, și în general dulciurile (ceea ce am păstrat-o până și azi). Dat fiind un scriitor și o capodoperă genială și date fiind amintirile mele din copilăriei, am construit propria mea „Timpul pierdut”. În spatele conceptului proustian mai atârnă și o experiență empirică: de câțiva ani le păstrez ambalajele anumitor bunuri consumate (alimente de răsfăț în general); la început le păstram pentru că îmi plăcea cromatica lor, apoi pentru faptul că ele reflectă evenimentele din trecut. Am observat, că hârtiile de ciocolată/de bomboane păstrate sunt un jurnal al tuturor întâmplărilor și evenimentelor, care se leagă de momentul cumpărării/primirii/consumării produselor din ambalaje. Aceste „jurnale vizuale” au devenit laitmotivul colecției mele de disertație: le-am scanat, le-am decupat și le-am colat în diferite motive de broderie, de imprimeu și de tapiserie din cele două secole, ale căror opere literare m-au vrăjit cândva.
Care este amprenta personală a brandului tău: fie că vorbim de concepte haute couture sau ready to wear?
Conceptual, multilayered, multicultural, abundent în culori, imprimat și/sau cu suprafață textilă manipulată.
Cum ar arăta un moodboard care să descrie în detaliu stilul tău personal: culori, texturi, forme, decade istorice?
Cred că ar fi mai ușor să vă arăt un moodboard, decât să vă descriu una. Lucrările mele în general au o atmosferă poetică, magică. Lucrez cu multe culori (niciodată nu folosesc alb și negru), îmi place juxtapunerea diferitelor texturi, și juxtapunerea diferitelor imprimeuri, îmi plac textele fragmentate, desprinse din contextul lor natural. Îmi plac suprafețele texturate, reliefate. După cum sunt fascinată de istoria culturii, de istoria costumului, cred că de la Eva încoace toate perioadele o să fie la un moment dat surse de inspirație.
Sunt designeri care își doresc să fie aleși tocmai pentru viziunea lor atipică, în vreme ce alții preferă să creeze după personalitatea celui ce poartă piesa respectivă. Unde te încadrezi și de ce?
Fac parte grupului de designeri care cred în viziunea lor proprie.
Ce îți place să creezi cel mai mult?
În general toate, ce se leagă de design vestimentar: crearea îmbrăcămintei și încălțămintei de femei, și mă atrage și designul textil aplicat în modă – crearea imprimeurilor digitale, și prelucrarea suprafețelor textile.
Dacă e să discutăm despre începuturile carierei unui designer, care e cea mai mare provocare pe care o întâmpină?
La începutul carierei trebuie să biruim valori morale, cum ar fi răbdarea, credința (+credință în propria noastră persoană și în propria noastră pregătire profesională), curajul, perseverența. Trebuie să avem puterea să păstrăm originalitatea, viziunea noastră, și să avem flexibilitatea, deschiderea spre dezvoltarea continuă, deoarece nu cred, că un tânăr designer creează haine perfecte. Mai are mult de dezvoltat, dar trebuie să facă în propria sa voce, nu și copiind alți designeri.
Pe cine apreciezi din punct de vedere profesional?
În primul rând pe profesorii mei, care m-au călit în cei 5 ani de facultate; din lumea modei internaționale pe Miuccia Prada, pe Nicolas Ghesquière, pe Raf Simons, pe Rei Kawakubo, pe Dries van Noten (pentru culorile lui rafinate, și pentru detaliile lui sofisticate).
Unguilty pleasures
Unde îți găsești adesea inspirația?
Oricare ar fi conceptul proiectului, cu siguranță voi avea referințe din istoria artei și din istoria costumului și a textilelor. Când dezvolt concepte pe propria mea inițiativă principala sursa de inspirație este literatura/beletristica/poezia.
Cu ce fel de oameni te înconjori?
Îmi place compania oamenilor inteligenți, a oamenilor generoși, a artiștilor, și a celor care au o educație/o cultură vastă (și) în artele vizuale.
Ce nu se va demoda niciodată?
Piesele iconice nu vor demoda niciodată, dar și în cazul lor croiala va purta amprenta perioadei în care au fost creați.
Dacă ai putea avea o super-putere, care ar fi aceea?
Nu îmi doresc super-puteri… și totuși, dacă aș avea o întâlnire pașnică cu Cronos, aș cere prelungirea zilelor la 34 de ore.
Ce înseamnă pentru tine normalitatea?
Normalitatea corespunde convențiilor sociale, a stărilor firească ale lucrurilor, probabil și a mediocrului
Ce nu ar trebui să lipsească din garderoba unei femei?
O pereche de stiletto dintr-un material prețios cu linii clasice, lenjeria fină, sofisticată și „the Little Black Dress” (după gustul meu nu neapărat în negru, dar în tonuri închise) din materiale prețioase, fine.
Note to self?
Am liste to do foarte lungi – nu cred că există note to self în sistemul meu de a fi.
