Tag: HR Regional Director

Carmen Avramescu este HR Regional Director în cadrul TenarisSilcotub România.

Odată cu intrarea în echipa TenarisSilcotub, Carmen și-a dat seama că acesta este drumul pe care dorește să îl urmeze, iar astfel o regăsim tot aici, 16 ani mai târziu. Nu și-a dorit să părăsească TenarisSilcotub pentru că, după spusele ei, compania i-a oferit tot ceea ce și-a dorit din punct de vedere profesional, iar pe partea personală i-a acomodat permanent schimbările, de-a lungul timpului.

Carmen prețuiește natura și cărțile, iar timpul liber rămas îl petrece alături de familia ei.

Astăzi, aceasta ne-a împărtășit parcursul ei profesional cu principalele puncte de cotitură, ne-a vorbit despre companie și departamentul pe care îl coordonează și ne-a oferit o perspectivă asupra industriei de HR din România, accentuând situația actuală și trendurile viitoare. 

 

Carmen, cum te-ai prezenta în câteva cuvinte pentru cei care nu te cunosc? 

 

Să începem cu partea personală. Sunt mamă a doi copii, un băiat de nouă ani și o fetiță de trei ani și cred că am spus tot cu asta.

Din punct de vedere profesional, am studiat psihologia la Cluj-Napoca. De loc sunt din Târgu Jiu, dar am ales Clujul prin prisma aplecării specifice a Facultății de Psihologie de acolo în zona paradigmei de psihologie cognitivă. După ce am terminat studiile, am rămas în Cluj, lucrând la o firmă de consultanță în resurse umane aproape doi ani, după care m-am mutat la Zalău. M-am angajat la firma la care lucrez și astăzi și curând se vor împlini 16 ani de când lucrez în TenarisSilcotub.

Nu știu dacă am avut noroc sau dacă acesta ni-l facem noi, dar sunt o persoană care a avut oportunitatea să aleagă cariera academică pe care și-a dorit-o, să lucreze în domeniul pe care și l-a dorit și să aibă familia pe care și-a dorit-o. Probabil o parte este noroc, iar o parte modul în care am luat o serie de decizii în anumite momente ale vieții. 

 

Imediat după terminarea facultății ai ocupat postul de Consultant HR. Ai știut dintotdeauna că vrei să urmezi o carieră în acest domeniu? Ce te-a făcut să te îndrepți spre această ramură?

 

Mama mea a lucrat ca logoped, ea studiind psihopedagogia, am avut întotdeauna în casă cărți din zona aceasta. Prin clasa a X-a am citit eu o serie de cărți de psihologie, care mi-au plăcut și am luat decizia să studiez în această direcție, însă atunci atracția mea era pentru psihologie clinică și nicidecum resurse umane.

De altfel, în momentul în care am terminat facultatea, am și studiat un master în „Psihoterapie și Psihologie Clinică”, lucrând între timp și la firma de consultanță pe care am menționat-o anterior. În primii doi ani după ce am terminat facultatea nu m-am decis în ce zonă din psihologie mi-ar plăcea să lucrez pentru că la facultate eram tutore de psihologie școlară, pe de altă parte lucram la firma de consultanță full time și făceam și masterul, studiind psihologie clinică. Eram într-o zonă de absolută indecizie.

Totul s-a cristalizat în momentul în care am decis să lucrez la TenarisSilcotub și m-am mutat la Zalău, când m-am implicat complet și totul a devenit prea intens pentru a cocheta cu mai multe lucruri în același timp. Mi-am direcționat cariera în zona resurselor umane și de atunci lucrurile merg în acest sens.

Uitându-mă înapoi, nu am absolut nici un dubiu că am luat decizia corectă și am fost mai performantă comparativ cu carierele alternative de care eram interesată. Consider că, deși psihologia organizațională nu a fost prima mea alegere, s-a dovedit a fi domeniul care mi se potrivește cel mai bine.

 

Faci parte din echipa TenarisSilcotub din anul 2006, de o perioadă foarte lungă de timp. Ce te-a făcut să rămâi atât de mult timp în cadrul companiei?

 

Nu am plecat la drum cu gândul să stau mai bine de 16 ani și nu era ceva ce mă așteptam să se întâmple. În același timp nu este ceva neobișnuit pentru companie. Am azi mulți colegi pe care îi cunosc de când m-am angajat. Ei erau acolo deja. Am mulți colegi aici, în țară, cât și în străinătate care au un număr de zece ani plus în cadrul companiei.

Este un aspect pe care TenarisSilcotub îl are în ADN-ul său. Este o companie care, din perspectiva mea cel puțin, creează relații puternice, de lungă durată. În cazul meu, eu am putut să realizez foarte multe lucruri pe care mi le-am dorit și nu a fost nevoie să plec în altă companie pentru a le face. În sensul în care am trăit experiențe diferite, atât din punct de vedere al locației, al gradului de interacțiune sau pur și simplu în interiorul departamentului de HR am ocupat diverse funcții, ceea ce mi-a permis o diversitate pe care aș fi obținut-o sărind dintr-o companie în alta, dar care nu ar fi avut legătură cu ceea ce sunt eu. 

Am o viziune mai degrabă tradițională din acest punct de vedere. Atâta timp cât compania în care mă aflu îmi oferă tot ce îmi doresc din punct de vedere profesional și îmi acomodează diversele etape personale, nu văd niciun motiv să încerc altceva, doar de dragul de a încerca. 

Am avut mai multe joburi în interiorul TenarisSilcotub – o parte au venit de la mine, altele au venit ca propuneri din partea companiei, dar cu siguranță nu am reușit să mă plictisesc.

Pe parcursul acestor ani ai ocupat diverse funcții și ai trecut prin numeroase proiecte în cadrul departamentului HR. Povestește-ne câteva momente mai grele, care ți-au adus provocări.

 

Eu consider că momentele cele mai complicate, mai dificile au legătură cu schimbările majore. Avem un apetit diferit pentru schimbări, unora ne plac, altora nu, dar acestea cu siguranță au un impact pentru toată lumea. 

Aș vorbi chiar despre început. Prima mare decizie și prima mare dificultate a fost efectiv când m-am angajat. Să plec din Cluj, unde aveam un job, unde studiasem, Clujul este și orașul meu preferat din România, și să mă mut într-un oraș mai mic chiar și decât cel din care plecasem eu, a fost o decizie importantă. A avut legătură cu faptul că am simțit-o ca pe o provocare. Mutarea la Zalău, din punct de vedere al comunicării, al socializării, nu a fost foarte dificilă pentru că atunci TenarisSilcotub angaja foarte mult și erau multe persoane care se relocaseră, ca mine. 

Ulterior, un alt moment de cotitură a fost plecarea în Argentina. Am stat în Buenos Aires, un oraș absolut superb. Noi avem cam la 100 de km distanță fabrica din Campana, iar în Buenos Aires avem mai multe birouri, unde era și cel de HR Corporate. 

Eu am mers acolo cu un proiect care avea și o componentă de HR în zona de îmbunătățire continuă, dar după aceea am rămas doi ani și jumătate în interiorul departamentului de resurse umane. Acel punct din viața mea a fost unul complicat. Le spun mereu colegilor mei care pleacă în alte țări: „Eu am plecat de acolo cu gândul că schimbând locul în care trăiești, țara, poți să te reinventezi dacă vrei”. Surpriza mea foarte mare a fost că, ajunsă acolo, într-un loc nou, într-un context nou, nu numai că ești altcineva, ești cine erai la puterea a zecea. Toate mecanismele tale de adaptare se ascut și toate lucrurile care te defineau devin și mai puternice.

A fost o perioadă complicată de adaptare peste care am trecut datorită oamenilor. În general, toate reușitele sunt datorită oamenilor. Acolo am reușit să îmi fac niște prieteni pe viață, cei mai apropiați sunt încă în TenarisSilcotub. Povestim din când în când și uneori reușim să ne și revedem. Astfel am trecut peste prima parte care este cea de singurătate, de un pic de incertitudine, de distanța față de casă și familie. Experiența a fost minunată și întotdeauna îmi va plăcea Argentina și mă voi întoarce cu plăcere acolo!

Unul dintre locurile mele preferate de acolo este Temaiken, un loc deosebit, o combinație între o grădină zoologică și o rezervație naturală. Animalele au acolo foarte mult spațiu, nu sunt îngrădite propriu-zis, sunt foarte libere. L-am vizitat de multe ori. Eu am o problemă cu animalele care sunt închise în spații foarte înguste, ținute în captivitate. Apropo de acest aspect, de curând am fost în concediu, în Spania, având o ocazie specială în familie și am descoperit Loro Parque, care este ceva asemănător, un paradis al animalelor, unde acestea sunt tratate cu blândețe, în timpul spectacolelor chiar se poate observa relația frumoasă dintre animale și cei ce le îngrijesc. Mi-a plăcut foarte mult! 

Revenind la momentele mai dificile. Direct din Argentina am plecat în Dubai, unde am stat doi ani. Acesta nu a fost un punct de cotitură atât de mare pentru că deja eram obișnuită cu a fi expatriată (zâmbește). În Dubai a fost mai degrabă o provocare pe partea de diversitate, dar acolo toată lumea era în situația mea, deci cumva trăiam toți aceeași realitate.

Dacă a mai fost un moment complicat, acela a fost cel în care am acceptat funcția pe care o am astăzi, acum mai bine de cinci ani. Propunerea a venit destul de neașteptat din partea șefei mele de la momentul respectiv. A fost o perioadă de adaptare la această poziție, mai ales în contextul în care eu locuiam în București și implica un post mai complex și destul de multe călătorii. Dar a funcționat, eu varianta de lucru remote am trăit-o mai devreme, cand nu era atât de populară ca astăzi. 

Acestea ar fi câteva momente unde consider eu că soluțiile au venit din două direcții: oamenii din companie și familia mea. În toate contextele cred că punctul cheie este să ai discuțiile oneste în care stabilești limite, te calibrezi permanent în așa fel încât să poți fi tu însuți și să te asiguri că și nevoile celor din jur sunt îndeplinite.

 

În prezent ocupi funcția de HR Regional Director România. Cum arată o zi de viața la muncă? Care sunt activitățile de care te ocupi?

 

Dacă îl întreabă cineva pe fiul meu de nouă ani cu ce se ocupă mama lui, el spune că scrie mailuri și vorbește la telefon (zâmbește). Cam asta ocupă, într-adevăr, mare parte din zilele mele.

Acum lucrez parțial de acasă, parțial de la birou. La biroul din București avem aproximativ 30 de persoane, marea majoritate a colegilor până la 1800 sunt în Zalău Călărași, Cluj si Campina. Călătoresc în locațiile noastre pentru a lua pulsul a ceea ce se întâmplă la fața locului, merg în fabrici, mă întâlnesc cu colegii și echipa mea pentru a „pune țara la cale”.

Când sunt acasă, ziua este plină cu teleconferințe, cu colegii de aici sau din echipele globale, avem o structură matricială și multe din proiecte presupun interacțiuni între regiune și echipa corporate. Încerc din ce în ce mai tare să strecor în programul meu momente de focused time, timp în care să lucrez singură și să și reflectez, să mă și gândesc și să vin și cu o serie de idei referitor la ce vom face în continuare. 

A doua provocare, care este un must, este să găsesc timp să citesc, din domeniu. Eu nu cred că vreunul dintre noi este capabil să conducă un departament dintr-o companie, să aducă idei bune pe masă și să facă o strategie dacă nu citește despre ceea ce se întâmplă în jur, dacă nu se actualizează permanent. Și atunci dedic destul de mult timp și acestei părți: a citi articole, a participa la conferințe sau a lectura pur și simplu cărți din domeniu.

 

Dacă ne referim la momente grele, unul important de menționat este chiar pandemia. Cum s-a adaptat compania voastră în acea perioadă? 

 

La noi a existat o dificultate tocmai prin prisma faptului că noi suntem unitate de producție. Aveam chiar și o glumă internă: nu putem lua laminorul acasă (zâmbește). Prin urmare, o mare parte dintre colegii noștri au fost nevoiți să continue să vină la muncă și acest aspect a fost destul de complex.  

Pentru colegii care au putut sta acasă am reacționat rapid și am introdus elemente din noul mod de lucru. Eram destul de digitalizați, dar am mai „împins” câteva lucruri din această zonă. Aveam platformele de PMP, training, development deja online, prin urmare dificultatea și planul de acțiune imediată au vizat lucrul în fabrici. A fost nevoie să fim extrem de inventivi cu tot în așa fel încât pe de o parte să ne asigurăm că oamenii sunt în siguranță, iar pe de alta să fim suficient de flexibili să acomodăm situația în care se puteau îmbolnăvi mai mulți colegi dintr-un sector. Poate fi extrem de complicat, mai ales dacă se oprește o parte din fluxul de producție, pentru că impactul este în toată compania.

Din fericire, am avut puține momente de oprire, o zi sau două în diverse sectoare, pentru că s-a întâmplat să avem mai mulți colegi bolnavi în aceeași perioadă. Partea de care sunt extrem de mulțumită este aceea că am reușit, împreună cu colegii, să nu avem fatalități, să nu avem persoane internate cu probleme foarte grave, colegii bolnavi și-au revenit și suntem acolo unde trebuie să fim. Am făcut multe acțiuni și pe partea de vaccinare, de distanțare, de protecție, pentru noi „siguranța în muncă” era un subiect de majoră importanță încă dinaintea venirii pandemiei. 

Noi fiind într-o industrie unde există o serie de riscuri, avem o cultură puternică pe  partea de „sănătate și siguranță în muncă” pe care o întărim permanent. Avem o echipă multidisciplinară, tocmai pentru astfel de situații și ne întâlnim pentru a stabili planul de acțiune împreună. Un exemplu de decizie luată a fost să eliminăm pontatoarele și să facilităm transferul datelor in payroll direct pentru a evita aglomerarea persoanelor la intrare. 

Am discutat și am stabilit cu departamentul de producție să avem ore de intrare diferite în diverse părți ale fabricii pentru a nu veni toți muncitorii în același timp. Am discutat cu primăria locală și au decalat orele mijloacelor de transport ca să putem acomoda noile ore de intrare. A fost o mare desfășurare de forțe acum doi ani. După aceea, toată lumea a intrat într-un oarecare ritm și a fost totul ok.

La nivel de populație white collar, evident am introdus un întreg program legat de munca de acasă: campanii de training, campanii de wellbeing, beneficii care să faciliteze crearea unui spațiu comod de lucru.

Am avut în echipa mea un singur coleg pe care a trebuit să îl conving să mai meargă acasă din când în când (zâmbește), restul colegilor s-au acomodat cu o varianta de munca hibridă.

 

Care sunt soft-urile pe care le folosiți voi pe partea de automatizare? Cum vă ajută acestea?

 

Folosim mai multe instrumente de la UCMS by AROBS: partea de payroll, administrare de personal, pontaje și avem o serie de elemente customizate: se pot cere concedii prin pontaj, avem mai mult elemente legate de pontaj pe care le-am dezvoltat împreună cu ei. Am și achiziționat, chiar lucrăm la o serie de upgrade-uri în perioada aceasta, un chioșc pentru personalul muncitor deoarece toate aceste tool-uri fiind online pot fi ușor accesate de personalul white collar, însă nu tot personalul blue collar are acces la acestea din fabrică pentru că, chiar dacă toți au user, nu toți lucrează cu calculator. Așadar, avem o serie de spații amenajate în Tenaris University, care este clădirea noastră dedicată pentru training unde ei pot accesa de pe tablete partea de pontaj. În acest chioșc pot verifica informații, își pot verifica fluturașul de salariu și, după cum am spus, lucrăm la o serie de upgrade-uri pentru a fi din ce în ce mai digitali.

Deci, colaborarea cu UCMS by AROBS a fost foarte bună în toți anii. Pentru noi a fost extrem de important ca aceste procese să fie automatizate și să funcționeze așa cum trebuie pentru că noi avem foarte multe elemente de pontaj: lucru de noapte, pe schimburi, zile libere, recuperări, avem așadar o complexitate, care în momentul în care este doar personal white collar nu există.

 

Oferă-ne trei sfaturi pentru antreprenori sau managerilor HR în ceea ce privește recrutarea angajaților și păstrarea acestora în companie.

 

Nici noi nu suntem scutiți de provocări, în această zonă. 

În ceea ce privește recrutarea de personal, piața din România a fost și este din ce în ce mai complexă. Consider că astăzi toate companiile au o strategie de employer branding, folosesc diverse metode sau tool-uri, programe de internship. Fundamental, diferențierea între companii și competitivitatea acestora constau în definirea acelui ceva din cultura companiei, care nu se poate negocia și pe care dorești să îl expui în exterior pentru a găsi oamenii care să se potrivească. 

După cum spuneam și înainte, eu nu consider că toată lumea este construită astfel încât să stea 15 ani într-o companie. Fiecare dintre noi avem un anumit tip de personalitate, o serie de valori, apreciem anumite lucruri și consider că în compania în care lucrez și în care conduc departamentul de resurse umane, eu trebuie să găsesc oameni care au legătură cu cine suntem noi. Altfel, investiția este foarte mare și este inutilă. 

Recrutarea trebuie, în viziunea mea, să fie permanentă, chiar dacă nu sunt niște poziții deschise într-un moment dat. Acțiunile pe termen scurt nu sunt suficiente, trebuie să menții constant o relație bună cu mediul educațional, să fii permanent prezent și alert.

Nu am alte soluții magice, dacă le-aș avea, le-aș implementa și eu (zâmbește). 

Este complicat în continuare, dar cred cu tărie că dacă faci lucrurile bine și dacă creezi un mediu pentru oameni, în care aceștia să se simtă bine, să le placă în general ceea ce fac, să le placă interacțiunea cu ceilalți, te asiguri că ai tăi colegi sunt și ei recruiteri la rândul lor. 

Care este opinia ta referitor la piața de HR din România, la momentul actual? Care sunt trendurile acestei industrii?

 

Eu consider că în momentul de față companiile au atins un anumit nivel de maturitate în România, pe partea de resurse umane. Nu mai suntem la prima tinerețe a HR-ului. Acum zece ani, poate, nu toată lumea avea sisteme de performance management sau employee opinion surveys. Acum, majoritatea companiilor și-au pus la punct procesele, cel puțin cei cu care eu interacționez. În momentul de față, nu cred ca sunt lucruri de adăugat, ci mai degrabă eforturile continuă în direcția de creștere a calității proceselor.

Sunt de părere că ceea ce va continua să se întâmple se numește digitalizare pentru că oamenii nu mai doresc să realizeze multă muncă administrativă, ceea ce este un aspect absolut corect. Odată cu simplificarea și regândirea proceselor, va exista mai mult timp pentru oameni. Vor avea timp să gândească, să reflecteze, să inoveze, să se bucure de ceea ce fac. 

Există un trend legat de wellbeing, dar nu l-am menționat ca trend în sine, fiindcă eu consider că acesta vine ca urmare a acțiunilor pe care le faci în zona de procese, de interacțiuni, de simplificare. Dacă acestea sunt făcute corect, wellbeing-ul este o consecință. 

Deci, digitalizarea, simplificarea, care inerent vor duce la o zonă din aceasta de wellbeing, și va continua să fie importantă zona de HR Analytics, în sensul în care este important sa poți permanent să cobori percepțiile la nivel de realitate. Este ceva cu care ne confruntăm foarte mult – stereotipuri, percepții eronate care pot influența negativ deciziile. Atunci, pentru mine este foarte important ca în diverse momente să avem discuții bazate pe fapte, pe numere și pe analize. Doar așa consider că putem sa luăm decizii care sa aibă impact pe termen mediu, dacă nu chiar lung. 

 

Povestește-ne puțin ce înseamnă pentru tine timp liber. Ce face Carmen când are timp liber?

 

Nimic spectaculos (zâmbește). 

În general, în timpul liber încerc să mă dedic cât de mult pot eu familiei, să mă dedic la modul real, adică să fiu prezentă și mental, nu doar fizic cu ei. Uneori îmi iese, alteori nu. 

Am avut buna inspirație, zic eu, ca înainte cu un an și jumătate de venirea pandemiei să ne mutăm în afara Bucureștiului și atunci în timpul liber încercăm să stăm cât mai mult afară. Încercăm să mergem uneori într-un weekend prelungit la munte sau la mare, pentru că suntem aproape. Când am făcut această schimbare, când ne-am mutat, mi-am dat seama cât de albastru e cerul. Nu înseamnă că în București nu era albastru, doar că nu mă uitam niciodată în sus. Când reușesc să îmi fac un pic de  timp, citesc. Citesc lucruri care nu au legătură cu munca mea, citesc literatură, îmi relaxez mintea. 

Cam acestea sunt activitățile noastre. A, avem și un motan, care la rândul lui, ne ocupă foarte mult din timp.

 

—

Campania Femei Puternice în HR este inițiată și susținută de către UCMS by AROBS. Companie inovatoare cu capital 100% românesc, UCMS by AROBS este specializată în dezvoltarea de soluții integrate de management al resurselor umane și salarizare, cu o experiență de peste 25 de ani pe piața din România.

O serie de interviuri cu femeile puternice din HR, care să prezinte calitățile lor excepționale de leadership, dar și cele necesare gestionării cu succes a relației dintre angajat și angajator vor marca luna martie, ca urmare a parteneriatului The Woman x UCMS by AROBS.