Ruxandra Hurezean a absolvit Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, cu specializarea Sociologie. Lucrează în presă de peste 25 de ani, timp în care s-a specializat în reportajul social. A condus redacții și a contribuit la înființarea de publicații, lucrând atât pentru presa locală, cât și cea națională. A trecut dincolo de știrile care durează, știm bine, o zi și este autoarea a cinci volume de reportaje și proză scurtă. A fost premiată în mai multe rânduri de către Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj și a primit „Premiul Mass-Media” al Ambasadei Germaniei la București pentru reportajele privind istoria și prezentul minorității germane din România. În anul 2017 a primit premiul Festivalului Internațional de Carte Transilvania pentru „Cartea jurnalistului”.
Am rămas în presă și fac asta de 27 de ani acum. Am trecut și dincolo de paginile ziarelor, am scris cărți. Poate pentru că simțeam efemeritatea presei, relativismul ei, am trecut la munca de „arhivar” al ei și am pus undeva între coperțile unor cărți ce am crezut eu că este relevant și demn de păstrat din munca mea de jurnalist. Nu regret că am rămas consecventă presei, timp de atâția ani, consider că și lumea m-a schimbat pe mine așa cum presa schimbă uneori, lumea. Și când spun asta mă gândesc că de fapt, m-a îmbogățit.
În interviul acordat The Woman, Ruxandra ne împărtășește din experiențele din meseria de jurnalist și trasează motivele importante pentru care presa este esențială într-o societate care se vrea a fi sănătoasă.
Documentarea face parte din rutina, dacă îi putem spune așa, a jurnalistului. Ruxandra trăiește aceste experiențe nu ca pe un lucru neapărat de făcut, ci ca pe o experiență din care cu siguranță va avea ceva de învățat: Când mă pornesc spre oameni, să documentez subiecte și ajung în casele lor, la patul spitalului sau în singurătatea caselor de pe munte, uit de presă. Nu la ea mă gândesc. Nu mai sunt jurnalist. Sunt un om care s-a întâlnit cu alți oameni. De cele mai multe ori începem să povestim, la un moment dat le spun că sunt de la ziar, că facem un reportaj și le cer permisiunea să folosesc ce vom povesti. Dar cunoașterea noastră a început deja. S-a creat o legătură. Deschiderea spe dialog este esențială pentru reușita unui demers jurnalistic. Poate că nu este o altă meserie în care acest lucru să conteze la fel de mult.
Pe de altă parte, evocând experiențele dintr-o altă latură a jurnalismului, cea care ține mai mult de cei care dăunează într-un fel sau altul bunului mers al societății, abordarea se schimbă: Nu la fel se întâmplă când te apropii de cei responsabili cu ce nu se întâmplă bine, vinovați de nereguli. Când te apropii de „călăi”, nu de „victime”, lucrurile stau altfel. Îi vei simți imediat. Vor sări arțăgoși, vor trânti ușa sau te vor înjura, te vor pofti afară. Dar vei merge mai departe, pentru că meseria ta te obligă să ajungi acolo unde cititorii tăi nu pot ajunge, să pătrunzi unde ei n-au pătruns și să întrebi pentru ei, ce ar vrea ei să întrebe. Nu e foarte complicat, la un moment dat ajungi să o faci natural, devii parte a lumii pe care o reprezinți și dacă îți pasă, reușești.
De ce a ales presa? Pentru că, așa cum mărturisește, a simțit că are puterea, ca jurnalist, să schimbe ceva nu doar prin efectul pe care încearcă redacțiile să îl producă în zona de decizie a societății, ci și prin ceea ce trezește în mintea oamenilor: Punând întrebările potrivite, un jurnalist creează o anumită stare de spirit, trezește îndoieli, invită la introspecție. Pe medicul de țară, pe primarul blazat sau pe funcționarul albit în rutină, un jurnalist iscoitor îl poate trezi, îi poate oferi prin indrăzneața lui abordare, prin exteriritatea intervenției, o nouă perspectivă, un imbold. Lumea de care ne ocupăm este făcută din lucruri mărunte, în primul rând ele ne ies în cale, dar ea trebuie privită și la macroscară, din avion cum se spune. Trebuie să ai întotdeauna cu tine și microscopul și ocheanul. Iar perspectivele acestea complementare sunt avantajul, atuul jurnalistului. Dacă îl are sau nu-l are, doar de el depinde. Dar el are puterea de a oferi o imagine de ansamblu.
Importanța presei o definește printr-o comparție greu de uitat. Ruxandra spune că jurnaliștii sunt un fel de cercetași de război, care merg în fața trupelor să adulmece pericolul și le anunță unde se află, anunță de unde vine răul: Dacă ar trebui să prezentăm sintetic puterile, îndatoririle și utilitatea ei, ar trebui să spunem că sursele ei te pot conduce spre adevăr, iar fără adevăr e greu să te descurci, să acționezi corect. Presa prezintă mai multe puncte de vedere, mai multe instanțe, nu este unilaterală prin ea poți ajunge mai ușor la adevăr, iar adevărul despre realitatea din jur te va ajuta să o schimbi. Sau să o multiplici, dacă este o realitate dezirabilă.
Când am întrebat-o care e de fapt, importanța și utilitatea presei, Ruxandra a oferit câteva puncte-cheie, utile pentru a conștientiza de ce o societate fără informație, fără presă, este una ce va cădea în derizoriu:
– dacă ești informat vei putea să găsești soluții de viață pentru tine ca individ, dar și pentru comunitate. Informația utilă, cotidiană, de la orarul autobuzelor la deschiderea unei fabrici noi, te va ghida. Te va ajuta. Sună banal, dar trebuie să ne întoarcem la banalitatea aceasta din rătăcirile cool ale unei prese manipulatoare.
– dacă presa se ocupă de problemele comunității, o face pentru toți ceilalți. Ea scormonește în măruntaiele realității. Ea stie ce se întâmplă în spitale, școli, drumuri, aer, apă, păduri. Dacă mâine apa de la robinet va fi neagră, atunci, de la radio, din ziar sau de la televizor vei afla de ce, cine e responsabil și când se va rezolva.
– presa ne apropie sau ne îndepărtează pe unii de alții. Ne ajută să ne cunoaștem. Să fim toleranți cu semenii noștri sau să ne ferim de cei periculoși. Povestea omului îl va face cunoscut și înțeles. Și doar ce înțegelem putem accepta. Liantul dintre oameni este cunoașterea. Esențială pentru supraviețuirea speciei, a societății evoluate. Iar pentru cunoaștere, comunicarea este fundamentală. Presa și asta face,comunică. Și comunică esențialul, ce este relevant pentru oameni.
– ne ajută să înțelegem evenimentele în context, face legături între ele, conexiuni. Cu alte cuvinte, procesează informația pentru a ușura orientarea publicului printre evenimente, informații. E ca și cum ai avea la sfârșitul zilei o cutie cu piese de puzzle, iar presa ti-ar așeza piesele într-o imagine inteligibilă, cu sens, care-ți va spune ceva. Ceva mai mult decât fiecare piesă în parte. Presa profesionistă, cu experiență și informată va explica pe bază de dovezi ce legătură este între un eveniment de aici și acum cu altul de altundeva sau de altcândva. Fenomenul cauză efect este esențial pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru.
– fără să-și propună, presa are și un rol moralizator, etic. Prezentând permanent faptele, ele se autoclasifică în bune și rele, în bine și rău. Sună banal, dar presa chiar este oglinda societății. Desigur, există și alte instanțe mult mai bune pentru acest rol. Însă, complexitatea situațiilor prezentate de presă, informația diversă, venind din toate domeniile reflectă, repet, chiar fără să-și propună, imaginea lumii în care trăim.O feră datele concrete pe care oamenii le clasifică etic.
– dacă rețelele de socializare arată, să zicem, ca un cartier suprapopulat, cu oameni înghesuiți în locuințele lor mici, toate la fel, un mușuroi de indivizi fiecare cu propria imagine și opinie, presa este drona din care se poate vedea și analiza și cartierul-mușuroi. Ea are capacitatea imaginii de ansablu și instrumentele necesare să extragă ce este relevant, să sesizeze fenomene, direcții de mișcare.
Concluzionând, jurnalista face conexiunea între presă și societate, în relația de interdependență necesară ca cele două să fie clădite frumos, demn, corect: În fine, presa păstrează funcțională memoria publică. Nu ne lasă să uităm ce n-ar fi sănătos. Ne reamintește atunci când avem nevoie trecutul. Presa face background-ul evenimentelor, este istoria adusă permanent în cotidian. Face background-ul vieții noastre. Veți spune că am vorbit despre o presă ideală, despre ceva ce nu există, ca la carte. Dar știți câtă nevoie e de o privire mai așezată asupra a ceea ce facem?
By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman
Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.
Sursă foto: arhivă personală Ruxandra Hurezean