Vlad Andriescu este redactorul-șef al start-up.ro, principala sursă de informații despre start-upuri din România. Vlad urmărește ecosistemul startup-urilor românești de peste cinci ani, fiind interesat mai mult de poveștile cu eșecuri, decât de poveștile de succes, acesta considerând că este mai mult de învățat din sinceritatea unei înfrângeri.
Haideți să îl cunoaștem mai bine!
Ce înseamnă pentru tine publicația start-up. ro? Care a fost momentul în care te-ai decis că antreprenorii din România au nevoie de un astfel de proiect?
În 2015 proiectul start-up.ro a fost pornit alături de Mihai Seceleanu, fondator InternetCorp, în momentul când am realizat că piața antreprenorială a ajuns la o maturitate care necesită o publicație specializată pentru business-urile mici.
Am început cu ideea de a crea o publicație doar pentru startup-urile tehnologice, dar treptat, odată cu intrarea start-up.ro în cadrul companiei InternetCorp, am extins zonele noastre de interes către toți antreprenorii la început de drum și spre zona de tehnologie. Tocmai pentru a avea cât mai mare impact asupra pieței.
Pentru mine start-up.ro înseamnă în primul rând o motivație personală. Să avem cea mai bună publicație pentru tinerii antreprenori din România, să ajutăm oamenii să înțeleagă mai bine domeniul acesta, să fie mai realiști și, dincolo de a fi pozitivi, să fim cinici și să spunem adevărul. E, într-un fel, o nebunie din pasiune, să faci o publicație de nișă pe zona de IMM-uri, dar cred că după aproape 3 ani de activitate, am demonstrat că piața crește din ce în ce mai mult. Și față de momentul lansării, îmi dau seama că oportunitățile de a povesti și a scrie despre antreprenorii din România sunt din ce în ce mai multe.
Start-up.ro a început cu o foaie A4 în care am scris 30 de subiecte. Nu știam ce urmează după ele, dacă voi mai avea ce să scriu. Astăzi nu am destul timp să scriu toate materialele pe care mi le-aș dori, iar start-up.ro a ajuns la o echipă de patru persoane.
Care consideri că sunt provocările cu care se confruntă tinerii antreprenori?
Cred că, în primul rând, e frica de a începe ceva pe cont propriu, dar și un individualism local, care ne face să nu știm atât de bine să colaborăm între noi. Încă evoluăm la nivel de asumare de riscuri și preferăm să stăm în companii mari, unde să ne dezvoltăm un spirit intraprenorial, decât să începem ceva pe cont propriu.
De asemenea, tinerii antreprenori au în continuare probleme în a accesa fondurile necesare, dar lucrurile se schimbă. Cu toate controversele, programe precum Start-Up Nation, România Start-Up Plus sau deschiderea mai mare a băncilor către oferirea de credite tinerilor antreprenori, ca o modalitate de a face buzz de marketing, au dus la o ușurință în a accesa o serie de fonduri pentru primii pași într-o afacere.
Mulți tineri antreprenori încă nu au noțiuni foarte clare despre provocările antreprenoriatului, iar mulți încearcă să le facă pe toate, deși nu se pricep la ele. Din ce în ce mai mulți ar trebui să înțeleagă faptul că task-urile ar trebui delegate și specialiștii ar trebui să se ocupe de anumite zone. Educația antreprenorială ne lipsește în continuare, lansăm afaceri fără să studiem piața prea bine, nu ne dăm seama când România e o piață prea mică sau deschidem afaceri pentru nevoi personale, nu pentru nevoile publicului. Din acest punct de vedere, mai trebuie să muncim mult pentru a ne educa noua generația de antreprenori.
De ce crezi că atât de multe start-upuri eșuează? Care sunt aspectele care ar putea să facă diferența între un start-up reușit și unul eșuat?
E un fenomen global că startup-urile eșuează, nu neapărat unul românesc. Ba chiar aș zice că apetența noastră pentru eșec e mult mai mică și ar trebui să învățăm că până la afacerea de succes la care cu toții visăm, vom trece prin măcar un eșec. Dacă am trece prin două ar fi chiar ideal. Așadar, ar trebui să avem mai multă deschidere către a ne mișca rapid. Să deschidem, să creștem sau să murim rapid în afacerile noastre.
Ca diferențe dintre eșec și reușită, nu există o formulă ideală, dar echipa contează foarte mult și cât de bine se înțeleg fondatorii. De asemenea, studiul pieței înainte de lansarea unei afaceri e foarte important.
Ai avut ocazia să discuți cu investitori pentru a afla în baza căror argumente se iau decizii de a investi sau nu într-un start-up?
Investitorii români caută mai puțin risc decât cei din străinătate, pentru că și fondurile sunt limitate. Așadar, majoritatea caută, de cele mai multe ori, startup-uri cu rezultate și vânzări, nu doar cu idei și prototipuri, așa cum se întâmplă în străinătate.
De asemenea, majoritatea se uită la echipă și la capacitățile acesteia de a livra un proiect, chiar dacă e vorba de startup-ul în cauză sau o modificare care dă peste cap cu totul ideea principală. De cele mai multe ori echipa vinde mai bine decât tehnologia în sine.
În plus, investitorii români se uită, iar asta e un aspect negativ, la recuperarea și înmulțirea investiției într-un termen scurt. Asta dacă vorbim de investitori individuali, business angels.
Fondurile de investiție sunt la început de drum în România și au avut investiții reușite în startup-uri și companii mai dezvoltate.
Startup-urile trebuie să fie atente cât % din companie dau unui investitor, să aibă partea juridică aranjată, să nu aibă un acționar majoritar cu probleme și să fie deschiși să se lase influențați.
Spune-ne părerea ta despre acceleratoarele de start-up-uri.
O oportunitate bună pentru startup-uri să-și valideze teoriile și produsul. O posibilitate de a cunoaște oameni noi și de a face networking, dar și de a-și schimba propriile idei. În plus, e o oportunitate de marketing bună pentru că așa multe startup-uri ajung în presă.
Atenție, însă, la acele acceleratoare care nu contribuie la dezvoltarea companiei prea mult, care nu oferă sprijin și în care pierzi vremea.
Spune-ne 3 aspecte care te definesc cel mai bine.
Pasiunea pentru jurnalism de calitate, puterea de sacrificiu și de muncă și determinarea de a reuși cu ceea ce fac.