Andreea Berecleanu: „Succesul poate fi citit în ochii oamenilor care te opresc pe stradă pentru a ți se adresa sau a te felicita” 

Una dintre figurile legendare ale jurnalismului TV din România, Andreea Berecleanu și-a început drumul în această lume încă de la vârsta de 18 ani, când, ne spune aceasta, era prea preocupată să muncească și nu se putea gândi la succes.

Treizeci de ani mai târziu o regăsim în aceeași industrie, cu mii de ore petrecute în live, cu un portofoliu consistent de interviuri cu personalități remarcabile în diferite domenii, emisiuni radio și editoriale. Comunicator cu grație, Andreea este și fondatorul Estetica Premium, precum și coordonatorul portofoliului de Comunicare și PR al Dr. Constantin Stan și al grupului de clinici Cronos Med.

Și-a construit o imagine reală în online, unde împărtășește comunității sale fragmente din viața ei.

Un interviu „elegant” și onest, despre familie și carieră, despre pasiune și momente dificile, despre frumusețea exterioară și cea din interiorul nostru, un interviu despre rezistență în timp și bucurie constantă.

 

Când spui Andreea Berecleanu te gândești automat la persoana de pe micile ecrane. Cine este și cum s-ar descrie Andreea, omul din culise?

 

Nu prea există „culise”. Există însă o zonă protejată bine, familia și prietenii. Asta nu înseamnă că-i ascund, ar fi culmea! Mă mândresc cu ei, doar că țin mereu cont de dorințele lor și îi protejez atunci când știu că nu-și doresc expunere. Iar prietenii mei sunt discreți, ca mine. 

Iată o primă descriere a mea! Deși sunt persoană publică, trăiesc obișnuit, sunt reținută în a accepta toate evenimentele la care sunt invitată, îmi aleg cu atenție asocierile. Și ajut, cât de mult pot, chiar și atunci când doar văd că o pot face, nu aștept să mi se ceară ajutorul.

 

Ești mamă, soție, prezentator TV, dar ai și un job de comunicator full-time la Clinica Cronos Med. Cum arată o zi din viața ta și cum reușești să păstrezi un echilibru? Ce reprezintă pentru tine, de fapt, acest echilibru? 

 

Încă de la 18 ani, am fost obișnuită să lucrez pe mai multe planuri sau să am joburi în paralel. Apoi, este vorba și despre calitatea de mamă cu normă întreagă și de soție, asta chiar dacă acum Eva și Petru sunt la distanță, pentru că studiază la Londra. Niciodată nu am pus partea profesională înaintea familiei și este sfatul pe care-l dau tinerelor familii. 

Sunt un om pasionat de profesia de jurnalist, ceea ce înseamnă implicit și zona de comunicare. Iar domeniul medicinei și al chirurgiei estetice, este interesant. Evident, contează și omul care m-a inspirat prin felul în care și-a construit cariera și în care a ales să se poziționeze, soțul meu, Dr. Constantin Stan. Împreună am reușit să construim și să educăm publicul. Eu am dezvoltat site-ul www.esteticapremium.ro, plin de informații direct de la sursă. Apoi am creat rețeaua de clinici Cronos Med, pornind cu un rebranding și o altă estetică vizuală unitară, creată pentru tot ce însemnau structurile deja existente și cele care au urmat. Dr. Stan și spiritul lui vizionar, numărul important de pacienți și de operații, record pentru piața din România, aveau nevoie de acest tip de vizibilitate. Am pornit în acest proces acum 12 ani și în timp, structura departamentului de media a Cronos Med, a ajuns la 10 persoane.

 

Ne poți împărtăși primul moment din cariera ta în care ai simțit cu adevărat că ai succes? Dar dacă ne raportăm la viața personală, când te-ai simțit „pe culmile succesului”?

 

Am simțit bucuria încă de la primul interviu, de la primul articol publicat acum 30 de ani. 

Și mai ales, de-a lungul anilor. Simt bucurie de fiecare dată când obțin câte o exclusivitate, ajung pe teren sau am un invitat în platoul știrilor de la care reușesc să obțin informații relevante pentru public. Simt bucurie și atunci când fac parte dintr-o redacție cu o energie bună, cu oameni drăguți, profesioniști, cu spirit de competiție și cu dorință de a învăța. 

În plus, îmi plac oamenii tineri, curajoși, pasionați. Întotdeauna le-am fost alături cu experiența mea, așa cum și eu am avut de învățat, la începuturile mele. 

În viață personală, sunt un om fericit de ce a realizat și de ce urmează. Pentru că tot ce mi-am dorit, s-a întâmplat. Dumnezeu a fost bun cu mine, mi-a dat cei mai buni copii, părinți, oameni lângă care am trăit cele mai frumoase clipe, în diferite perioade ale vieții. Nu am regrete, mă bucur în fiecare zi de familia mea extinsă. 

 

După mai bine de 25 de ani de televiziune ai anunțat că vei face o pauză. Totuși, la niciun an distanță ai revenit pe micul ecran. Ce te-a făcut să te întorci în televiziune? 

 

Da, exact după 27 de ani, am ales să spun „NU” unei situații în care mi se ceruse să fac ceva contrar principiilor mele. Evident că a fost un context șocant și absurd. Acum sunt bucuroasă că mi-am văzut de drumul meu drept, așa cum a fost mereu. 

Probabil că și acest tip caracterial inflexibil la compromisuri mi-a adus și despărțirea de Antena. Nu am regrete, evident. Relațiile cu foștii colegi au continuat în privat, la fel și cu telespectatorii care mi-au fost alături pe rețelele mele sociale, apoi la Focus 18, la Prima TV, unde sunt deja de 3 ani. Cei care au insistat să le fiu alături în acest proiect au fost acționarii grupului Clever Media, cei care au preluat pachetul de acțiuni de la vechea conducere.

 

Ne spuneai că ai avut parte din plin de dragostea părinților și a bunicilor. Cum se reflectă această dragoste în profesionistul Andreea Berecleanu? Cum te-au ajutat în carieră lecțiile primite în copilărie?

 

M-au ajutat să am încredere în mine, să fiu curajoasă, să am inițiativă, să dăruiesc necondiționat, să fiu fermă în deciziile mele, să fiu de partea adevărului mereu, să iubesc oamenii. Cred că asta este esențial și asta sper că am reușit să transmit și eu copiilor mei. 

 

Ai lucrat pentru o scurtă perioadă și în presa scrisă, iar în televiziune ai fost atât reporter, cât și redactor și prezentator. Te-a ajutat faptul că nu ai sărit nicio etapă? Cum și-au pus amprenta toate aceste funcții asupra celei de prezentator? 

 

Eu cred că meseria de bază în televiziune este aceea de a fi reporter la un moment dat. Am cunoscut oameni în redacție care au sărit direct la partea de editare, fără să fi fost pe teren. Nu mai spun de un redactor-șef. Este greu să știi ce să-i ceri unui om de teren atunci când tu știi doar în teorie. 

De asemenea, e dificil să fii prezentator de știri, fără să fi scris o știre vreodată. Pare absurd ce spun sau poate veți crede că nu există în România astfel de situații, dar există! Din păcate, tinerii care intră acum în presă, își doresc direct „sticla”. Dar este și vina promovării excesive din presa tabloidă a „formelor fără fond”. Slavă Domnului că nu toți tinerii sunt așa, există acea categorie care iubește această meserie și care se bucură de fiecare etapă în parte.

 

Ca jurnalist cunoști multe povești pe care le aduci în fața oamenilor. De cele mai multe ori acestea sunt drame sau situații grave, încărcate de tristețe. Cum faci față acestor emoții și cum reușești să le transmiți mai departe cu atâta calm? Au existat momente în care ceea ce ai auzit sau văzut te-a copleșit? 

 

Da, există aceste momente copleșitoare. Sunt un prezentator cu experiență, știu să-mi stăpânesc emoțiile, în general. 

Au existat însă momente în care omul, mama Andreea Berecleanu, fiica și chiar nepoata Andreea Berecleanu a trăit câteva situații puternice. Au fost știri legate de copii, de abuzuri, de situații dramatice, de persoane lipsite de apărare. Dar au mai existat și știri greu de dus pe parte personală. Oamenii care nu mai sunt printre noi și care mi-au fost prieteni apropiați și am anunțat moartea lor ca știre. Printre ei, Cristina Țopescu. Sau descoperirea lui Ion Ficior, cel care i-a fost torționar bunicului meu în timpul detenției politice. 

 

Ne-ai spus așa: „Succesul are foarte multe fațete. Este important cum ne raportăm la acestea”. Cum definești succesul astăzi? Cât de diferită este această definiție de cea pe care o aveai în minte acum mai bine de trei decenii când ți-ai început cariera? 

 

Eu nu am conștientizat succesul acum 30 de ani, la începutul carierei. 

Aveam 18 ani, eram pusă pe treabă și pe fapte mari, nu aveam timp să mă gândesc la succes. 

Și cred că nici pe parcurs. Succesul înseamnă o rezistență în timp, succesul se împarte cu echipa cu care lucrezi zi de zi și, de ce nu, poate fi citit în ochii oamenilor care te opresc pe stradă pentru a ți se adresa sau a te felicita. 

 

Care consideri că sunt atributele pe care tu ți-ai construit succesul? Care dintre acestea ai vrea să rămână moștenire pentru copiii tăi?

 

Sunt toate pe care le-am enumerat la începutul acestui interviu. Copiii mei sunt bine educați, empatici, au simțul umorului bine dezvoltat, sunt adaptabili. I-am încurajat să-și urmeze talentele, să aleagă o profesie care să le facă viața frumoasă.

 

Cum s-a transformat perspectiva ta asupra frumuseții de când ai pus bazele Estetica Premium? Cât de mult s-a schimbat ritualul tău de îngrijire în tot acest timp? 

 

Aici revin la educație. Cât de simplu este să pornim cu îngrijirea primară, aici mă refer la demachierea corectă, curățarea tenului de impurități, să nu ne expunem excesiv la soare. Apoi, odată cu trecerea timpului, să ne obișnuim să facem tratamente de hidratare, detoxifiere și tonifiere. Pentru persoanele de peste 40 de ani, terapiile regenerative și aportul intravenos cu vitamine și antioxidanți. În privința tipurilor de proceduri, eu sunt adepta tratamentelor ce presupun regenerarea structurii tenului în profunzime, terapiile cu microace.

 

Frumusețea a devenit tot mai accesibilă în ultimii 20 de ani, iar odată cu dezvoltarea rețelelor sociale și a online-ului informația pare să fie din abundență. Cum alegi tu surse și sfaturi de încredere? Și ce sfaturi dai, mai ales tinerelor, când vine vorba de frumusețea exterioară?

 

Aleg surse internaționale de informare, online și offline. Îmi place să citesc mult pe această temă, există articole în revistele de specialitate la care sunt abonată. De asemenea, știu deja să-mi aleg domeniile sau conturile cu conținut relevant și să fac diferența între ce este autentic sau fake. 

Inclusiv în România, și aici mă refer specific la Cronos Med sau Dr. Stan, au existat și vor exista mulți care copiază (că să folosesc un termen elegant) de la viziunea designului interior al clinicilor și până la tipuri de discurs sau de prezentări, texte, imagini din Social Media preluate fără mustrări de conștiință. Din acest motiv, orice idee brevetată de soțul meu sau orice element de branding trebuie cu atenție protejate.

 

Crezi că frumusețea fizică așa cum este ea percepută de societate te poate ajuta să îți atingi mai ușor niște obiective (atât în carieră, cât și în viața personală)?

 

Probabil că pe termen scurt, da. De ce să nu recunoaștem că există acest tip de public superficial? El este pretutindeni, nu doar în România. 

Cât privește viața personală, depinde de preferințele fiecăruia. Într-un cuplu, mai important decât armonia aspectului fizic, sunt compatibilitatea, afectivitatea, rezistența în timp, proiecția unui viitor împreună, jocul seducției.

 

Militezi pentru o frumusețe naturală. Care ar fi o limită peste care nu ai trece?

 

Îmi place frumusețea naturală, îmi plac imperfecțiunile, îndemn femeile să nu se opereze, atunci când mi se cere un sfat. Însă dacă e vorba despre o traumă postpartum sau după un accident sau dacă e vorba despre un complex fizic care produce suferință, sunt de acord. Sigur, urmează un pas important. Alegerea chirurgului. 

 

Pentru tematica anului viitor am plecat de la: ,,We rather be timeless than trending”. Ești de acord cu acest statement? Dacă da, cum ai transpune asta în stilul de viață pe care îl abordezi?

 

Cum să nu? Asta nu înseamnă că nu poți fi ambele. (râde)

Din punct de vedere vestimentar, este mai ușor de abordat, deși eu optez pentru accente stilistice care sunt în trend, păstrând un stil care mă reprezintă deja. Din punct de vedere medical, îmi place să mă pun la curent cu toate noutățile din diferite specialități, fără a acorda o atenție exagerată. Îmi place să fiu la curent cu ceea ce este esențial pentru a îmbunătăți ceea ce avem ca moștenire genetică, să adăugăm factori care să ne ajute să luptăm cu stresul inevitabil la care suntem expuși.

 

Credit foto: Marius Baragan

 

Ceai sau cafea? – Cafea. 

Ultimul lucru pe care îl faci înainte de a intra în live: Le spun, fără excepție, „Baftă!” colegilor din regia de emisie. 

O întrebare care ți-ai fi dorit întotdeauna să-ți fie adresată într-un interviu, dar nu a fost (și răspunsul la aceasta): Să fi fost întrebată atunci când alții au făcut declarații false la adresa mea vreodată sau atunci când s-au scris articole defăimătoare fără nicio bază, în diferite contexte. Cadrul elegant al acestui interviu nu permite și un drept la replică pe care să-l pot avea sub formă de răspunsuri. Dar va veni, probabil, și acel moment. 

Cel mai frumos loc în care ai călătorit: Din fiecare loc în care am călătorit am crâmpeie de imagini. De la satele sau orașele românești, până la cele de pe toate continentele. De multe ori, fotografiile sunt superbe, dar amintirile adevărate se trăiesc în emoția spontană din momentele respective. Iar acestea sunt de la primii ani ai existenței mele, din copilăria mea și până în ziua de astăzi. 

Note to self: Am în cap o notiță scrisă de tata pe un post-it și lăsată pe biroul meu din perioada adolescenței: „Nu uita, orice clipă irosită, se va răzbuna!”. Pare un mesaj mai dur pentru zilele noastre și ce se propagă pe toate canalele, depinde de cum interpretăm mesajele pe care le primim și cum ne raportăm la ele. Eu cred că este esențial ca în fiecare zi să învățăm ceva, inclusiv ce înseamnă relaxarea, buna dispoziție, libertatea, pe lângă alegerea informațiilor pe care ni le dorim în viața noastră.

 

Credit foto: Prima TV și Viva România

Credit foto copertă: Marius Baragan

 

Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi achiziționată de aici.

 

Editori: Crina Ciocian și Mara Rusu

Nu există schimbare fără implicare. De vorbă cu jurnalista Oana Racheleanu

Oana Racheleanu este un jurnalist care știe că nu e de ajuns să relatezi despre o problemă, dacă nu oferi soluții, că este esențial să faci concret ceva, dacă pretinzi o schimbare. A lucrat în mai multe redacții, între care amintim revista Avantaje, Adevărul, Digi24, Green Report, iar din 2014 este freelancer.

De curând s-a axat pe subiectele ce țin de protecția mediului, pentru că, așa cum singură spune ,,nu vom primi o altă Planetă cadou de Crăciun”. Pentru revista The Woman, Oana a vorbit despre momentele mai ușoare sau mai grele din cariera sa, despre lecțiile pe care le-a primit de la oamenii pe care i-a întâlnit și despre cât a crescut o dată cu subiectele scrise în timp.

Oana, de ce ai ales să te faci jurnalist?

Pe scurt, pentru că am crezut că o să scriu compuneri. În clasa a IV-a, doamna învățătoare mi-a dat nota 10 pentru o compunere și a zis: „5 pentru tine, 5 pentru mama”. Atunci probabil s-a născut în mintea mea ideea că eu asta ar trebui să fac în viață, să scriu. Mai târziu, la liceu, dintr-a IX-a până în a XII-a, am făcut un opțional de jurnalism și mi-a fost clar că asta vreau să fac în viață. Nu prea știam cu ce se mănâncă, nu aveam niciun model, dar știam că vreau să scriu ceea ce mai târziu am aflat că sunt editoriale. Adică să îmi dau cu părerea despre lucruri (ceea ce acum nu se întâmplă decât pe blogul meu, evident).

14700938_1423337974361754_5092175486366583700_o

De atunci am trecut prin foarte multe etape, de la a vrea să-mi schimb domeniul, la „nu sunt suficient de bună” și multe momente în care uitam de viața mea personală, pentru că mă prindea un subiect prea tare. Acum sunt în stadiul în care mă gândesc că jurnalismul ar putea să fie calea prin care să-mi îndeplinesc misiunea pe care am stabilit-o pentru mine și pentru tata când eram mai mică, de a salva lumea. Prin subiectele pe care le scriu despre ecologie, prin faptul că mă străduiesc să scot în față oameni care fac lucrurile să se miște, simt că îmi aduc, cât de puțin, contribuția în acest sens.

Știu că tu nu scrii atât de mult despre lucrurile negative să le spunem așa, ci mai degrabă, spui poveștile oamenilor și de multe ori ale oamenilor care încearcă să facă România bine (sau bine în România). Cum te-ai decis să alegi ramura aceasta a presei?

Nu cred că a fost o alegere conștientă, ci probabil așa sunt eu construită. Sunt o persoană optimistă (uneori poate chiar naivă), îmi plac lucrurile care sunt făcute cu bucurie, și cumva dintotdeauna am fost atrasă spre partea asta mai pozitivă. Dacă a fost un moment în care am decis că vreau să scriu despre oameni deosebiți, care fac ceva în țara asta, prin care să arăt că „da, se poate”, a fost când lucram la Digi24.ro și m-am gândit să scriu despre profesori din toată țara ce au altfel de metode de predare, care pun multă pasiune în ceea ce fac.

554042_548987898461579_1283781746_n

A rezultat un singur material din ideea de atunci, pentru că fișa postului meu îmi cerea să fac altceva, dar eu am urmat apoi calea asta peste tot pe unde am lucrat. Scriu și despre lucruri negative, cum a fost un serial despre colectarea separată a deșeurilor (România reciclează doar 5%), dar mi se pare important după ce le punctez, să ofer și soluții. În cadrul serialului am explicat cum se face colectarea separată corect, am arătat printr-un video unde ajung deșeurile, am povestit despre cum fac alte țări. Nu cred că arătatul cu degetul este suficient dacă ne dorim cu adevărat schimbarea. Important este momentul ăla în care îți sufleci mânecile și te apuci de treabă.

Ce ai învățat din experiența ta de până acum, de la oamenii pe care i-ai întâlnit de-a lungul timpului pentru a realiza diferite interviuri și reportaje?

De cele mai multe ori am scris despre oameni care fac lucruri din pasiune, indiferent că vorbim de modelat lutul, umblat aiurea cu autostopul, promovat locurile mai puțin știute din România, predat limba română într-un stil atractiv, cioplit în lemn, mers cu colindul etc. Pe lângă faptul că am aflat insight-uri de la fiecare meserie/hobby, am învățat că e foarte important să găsești lucrul ăla care te pasionează, căci el te face să trăiești din plin. Îți dă un sens în viață, îți aduce o strălucire anume în privire. Iar când ai perioade dificile, în care te întrebi dacă e bun drumul pe care ai pornit, să-ți reamintești cât de mult îți place să faci acel lucru.

19092895_1794207573939599_4940482036557955523_o

Cred că asta e cea mai importantă lecție pe care am primit-o, pe lângă toate lucrurile pe care le-am învățat despre mine. Am aflat că nu mi-e de ajutor să fiu numai în capul meu în timpul unui interviu și să-mi fac scenarii, ci că trebuie să fiu 100% prezentă pentru celălalt. Că oamenii se deschid mai ușor după ce le arăți o bucățică din tine, le arăți că ai vulnerabilități, ca toată lumea; că treaba iese cel mai bine când îl las să iasă la suprafața pe copilul ăla super curios, care, cu ochii mari și sprâncenele ridicate, pune o groază de întrebări. Și că o părere din exterior, chiar a unui consumator obișnuit de presă, fără să fie jurnalist, e oricând recomandată.

Ce sfat ai avea tu pentru o fată care vrea să devină jurnalist?

Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, pentru că eu încă învăț multe lucruri. Pot doar să spun ce mi-ar fi plăcut mie să știu sau să fac mai devreme.

Să citească presă, dar cât mai diversă, astfel încât să vadă ce i se potrivește. Să vadă ce pasiuni are, pe lângă scris, și să verifice dacă există o nișă pentru așa ceva. Să-și pună foarte multe întrebări: De ce vreau să mă fac jurnalistă? Vreau presă scrisă, radio, TV? Ziar tabloid sau quality? Îmi plac știrile sau reportajele? Am un jurnalist preferat? Ce îmi place la el? Ce calități am și ce aș putea îmbunătăți?

14543678_1484434584916901_2886662883156553279_o

Să citească toate textele premiate de Fundația Friends for Friends, care organizează în fiecare an Gala Superscrieri. Apoi să facă analize pe acele texte, să încerce să înțeleagă structura, să vadă câte surse a folosit jurnalistul, din ce unghi a abordat subiectul. Să facă voluntariat sau internship într-o redacție, să încerce să fure meserie de le cei mai buni.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: Traian Racoviță, SkirtBike, arhivă personală Oana Racheleanu

Bianca Suciu: „Iubesc oamenii, iubesc și respect poveștile lor”

Bianca Suciu este unul dintre numele reprezentative ale jurnalismului românesc. De 7 ani intră în casele noastre, ținându-ne mereu informați.

Bianca face parte din echipa Digi 24 și crede în capacitatea oamenilor de a-și depăși nivelul actual de performanță. Iubește noutatea din meseria de jurnalist, iar în ceea ce privește femeile-lider: „văd, mergând pe teren, tot mai multe femei bine ancorate în realitate, văd din ce în ce mai multe tinere care intră în antreprenoriat și au succes, văd femei care au un cuvânt de spus în domenii tehnice[…]. Ladies, keep up the good work!”

 

 foto Bianca Suciu1

The Woman: Cum a început cariera ta de jurnalist?

Bianca Suciu: În 2008, în timp ce eram masterandă la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, aveam un coleg care era deja în domeniu. De fiecare dată când ne întâlneam la cursuri vorbeam cu el despre presă, despre cum este să fii jurnalist. La un moment dat, el m-a întrebat dacă aș vrea să merg în redacție ca să văd eu însămi ce presupune o zi din viața lui. Zis și făcut. Pe finalul zilei însă, a avut loc un accident și în redacție nu era niciun reporter. Redactorul-șef de pe atunci m-a întrebat dacă vreau să merg la filmare. De ce nu? Și am pornit. Am fost. Am avut noroc cu un operator care m-a ajutat, m-am întors în redacție, am scris știrea și așa a fost prima mea zi de jurnalist. A doua zi făceam parte din echipă.

De atunci sunt în domeniu. De atunci sunt pe teren alături de colegii mei operatori. De-a lungul anilor am întâlnit oameni, jurnaliști valoroși, care m-au lăsat să fur meserie și care m-au sfătuit. Cred că acest lucru este extrem de important la început: să fii în redacții alături de profesioniști care nu se tem să își împărtășească experiența.

Presa a devenit a doua ta casă. Cum arată acum o zi din viața ta profesională?

B.S.: Lucrurile diferă de la o zi la alta. Asta și iubesc la această profesie: noutatea. Acum sunt în redacția din Cluj, într-o oră sunt în drum spre un subiect în cine știe ce localitate, de unde cine știe când mă întorc. Iubesc oamenii, iubesc și respect poveștile lor. Până la urmă, eu nu fac altceva decât să transmit mai departe ceva ce ei au creat. Sunt și cazuri în care subiectele vin cu o încărcătură emoțională extraordinară, când ajung acasă și poate abia atunci realizez drama pe care am relatat-o. Pe teren, la fața locului, mă concentrez să îmi fac meseria, intru într-un anumit ritm de lucru, însă acasă, când trag linia, sunt un om cu tot mai multe stări trăite pe teren spuse sau nespuse.

Care sunt pasiunile unui jurnalist în zilele noastre?

B.S.: Nu știu care sunt în general pasiunile unui jurnalist în 2015. Mie îmi place foarte mult să citesc. Îmi plac biografiile și cărțile cu un caracter aplicat. Tot timpul citesc mai multe cărți în paralel, mai mereu este una în așteptare. Cred foarte mult în capacitatea oamenilor de a-și depăși nivelul actual de performanță, cred că potențialul nostru este uriaș, așa că noi nu trebuie decât să ne cunoaștem mai bine și să îl scoatem la suprafață, iar anumite lecturi ne ajută să găsim puterea și instrumentele pentru a face acest lucru.

Cât de mult timp dedici proiectelor în care ești implicată?

B.S.: Dacă accept să fac parte dintr-un proiect, mă dedic în totalitate. Nu cred că timpul pe care îl oferi sau folosești este grăitor, ci mai degrabă rezultatele.

Dacă ar fi să dai un sfat tinerelor care aleg lumea presei, care ar fi acela?

B.S.: Să aibă răbdare să parcurgă toți pașii naturali. Să învețe de la cei din jurul lor. Să știe că, la fel ca în orice alt domeniu, rezultatele și recunoașterea vin în timp. Nu este un domeniu ușor, dar dacă ajungi să îl iubești, nu este decât un drum: tot înainte.

Multe tinere cu care am intrat în contact de-a lungul anilor venind în practică în redacțiile în care am muncit își doreau să ajungă prezentatoare. Poate acest job are o strălucire mai mare, însă tot timpul le-am spus că pentru a fi un prezentator/realizator bun, nimic nu este mai valoros decât câțiva ani pe teren, de reporterie, acolo unde te lovești direct de subiect, acolo unde vezi mersul lucrurilor, acolo unde se întâmplă lucrurile. Cred cu tărie că valoarea unui prezentator vine din experiența sa pe teren.

Consideri că există femei-lider formidabile? Ce calități ar trebui să aibă acestea?

B.S.: Chiar de curând citeam un studiu potrivit căruia procentul femeilor-lider în România a scăzut în ultimii ani și că ne aflăm pe locul 25 în Uniunea Europeană din acest punct de vedere. Nu știu care este explicația la nivelul întregii țări, însă pot vorbi din experiența mea. Văd, mergând pe teren, tot mai multe femei bine ancorate în realitate, văd din ce în ce mai multe tinere care intră în antreprenoriat și au succes, văd femei care au un cuvânt de spus în domenii tehnice.  Cred că pur și simplu trebuie să avem răbdare, iar rezultatele muncii lor se vor vedea în următorii ani. Abia aștept viitoarele studii! Până atunci: Ladies, keep up the good work!

Ce înseamnă succesul pentru tine?

B.S.: Nu știu, chiar nu știu cum să îl descriu. Pur și simplu, dacă simți că ești împăcată cu ceea ce faci, dacă mergi zâmbind la locul de muncă și acasă, e suficient.

În ceea ce privește grija pentru tine, ai un anumit ritual de frumusețe după care te ghidezi?

B.S.: Nu neapărat, fac lucruri obișnuite ca și orice altă femeie. Nu uit însă de mine, indiferent de situație. Ah, și sunt fan al uleiului de cocos.

Cât de important este să fii în echilibru cu tine, atât la nivel profesional, cât și particular?

B.S.: Echilibrul și încrederea în sine sunt importante în ambele domenii. Ne ajută să mergem mai departe. Nu cred însă, că poți să le faci pe ambele la același nivel. Nu cred că există super oameni, ci cred că de-a lungul timpului oferi pe rând unui domeniu mai mult sau mai puțin, în funcție de context.

Cum arată 2016 pentru Bianca Suciu – jurnalist? Dar pentru Bianca Suciu – femeie?

B.S.: Sper ca 2016 să îmi dea putere să fac față tuturor provocărilor care vor veni atât pe plan profesional, cât și pe plan personal.