Vă invităm să citiți partea a doua a interviului realizat cu Andreea Raicu la lansarea de la Cluj-Napoca a cărții ei „Descoperă-te”.
Este greu să fii sincer în presă în ziua de astăzi?
Nu știu ce înseamnă acest „e greu să fii sincer”. Pentru mine e așa cum este, pentru că, cel puțin, călătoria din India m-a făcut să înțeleg unul dintre cele mai importante lucruri, faptul că sinceritatea față de mine în primul rând este cea mai importantă, pentru că nu pot trăi o viață în minciună și atâta vreme cât trăiesc o viață în adevăr cu mine și onestă, nu voi avea niciodată o problemă să o fac cu ceilalți.
Mi-aduc aminte că la primul discurs tedX am vorbit despre toată schimbarea și despre toată depresia pe care am trăit-o, toate stările cu care m-am confruntat de-a lungul timpului, despre călătoria în India și ce s-a întâmplat acolo și ce am descoperit, și faptul că trăiam în foarte multă minciună și îmi aduc aminte că a venit cineva la mine și mi-a spus : „Cred că ți-a fost foarte greu să spui toate lucrurile astea”. Și am spus : „Nu, nu mi-a fost deloc greu. Cel mai greu mi-a fost să le accept pentru mine. Pentru că în momentul în care le accepți, pentru tine nu mai e nicio luptă, nu îți mai e frică să nu vadă cineva ce e în neregulă cu tine, nu mai e nicio luptă interioară și nu ai ce să ascunzi, pentru că le-ai acceptat.”
Ține cumva de un timing potrivit ?
Nu știu dacă ține de un timing potrivit, cred că ține de disponibilitatea fiecăruia de a învăța lucruri, pentru că schimbarea nu e ușoară. Pentru că vine cu foarte multă durere, vine cu foarte multe pierderi, vine cu foarte multă muncă și depinde de disponibilitatea fiecăruia de a o face, pentru că, după ce am venit din India au fost foarte mulți oameni care m-au întrebat unde m-am dus, pentru că vor să meargă și ei în India. Și am întrebat: „Dar de ce?” Pentru că vreau să obțin ce ai obținut și tu. Și i-am spus: „Atunci, nu te duce. Pentru că nu ai cum să obții ce am obținut eu. Pentru că noi suntem extrem de diferiți, fiecare om e diferit, experiențele noastre sunt diferite, determinarea noastră e diferită și deschiderea e diferită. Și reacționăm diferit la diverse lucruri, drept pentru care nu obținem același rezultat.
Și nu înseamnă că e mai bun sau mai puțin bun, înseamnă că e diferit. Și dacă te duci cu așteptări, că vrei să fii ca celălalt, întotdeauna o să îți pierzi vremea. Pentru că tu nu trebuie să fii ca celălalt. Tu trebuie să fii ca tine.
Călătoria în India. Ai pomenit deja de câteva ori despre călătoria aceasta și înainte să pleci, cred că nu ai simțit neapărat schimbarea cu care te vei întoarce, într-un fel sau altul.
Absolut deloc. Nu știam la ce să mă aștept. Știam doar că am foarte multe întrebări, că am foarte multe probleme și lucruri pe care voiam să le aflu, să înțeleg de ce sunt nefericită, cu toate că am tot ceea ce îți spune societatea că ai ca să fii fericit.
Mi-am dat seama că ne identificăm atât de mult cu ceea ce avem, cu ceea ce facem, unde suntem, ce avem, care ne sunt prietenii, unde ne ducem, ce job avem, încât uităm cine suntem și realitatea este că singurele lucruri importante sunt cele care sunt în inimă și cele care sunt în minte.
Pentru că atunci când e posibil să pierzi absolut tot, singurele lucruri care îți rămân sunt astea din interiorul tău. De aceea, sunt atât de mulți oameni care se sinucid în momentul în care rămân fără averi, fără job-uri, pentru că își pierd identitatea. Se identifică foarte mult cu ceea ce au.
Și nu crezi că poate este de fapt și lipsa timpului pe care ni-l acordăm noi cu noi?
Asta este o scuză, îți dai seama, nu? Timpul e o scuză. Pentru că întotdeauna ne găsim timp. Dacă stăm să ne uităm cât timp petrecem pe rețelele de socializare, este absolut șocant, adică, eu recomand tuturor oamenilor să își instaleze o aplicație care se numește Moment, în care vor afla cât de mult timp petrec pe rețelele de socializare. Și atunci e destul de complicat să spui „N-am avut timp”, pentru că ai avut timp, dar l-ai petrecut pentru altceva.
Nu e ușor să intri în tine, nu e ușor să te confrunți cu fricile tale, nu e ușor să te întrebi ce te face fericit, să te întrebi ce te face nefericit, să vezi ce e în interiorul tău, după ce alergi, care sunt idealurile tale, dacă sunt ale tale sau sunt niște idealuri care ți-au fost impuse de societate.
Nu e ușor, e foarte dificil și noi avem tendința de a ne duce spre lucrurile foarte ușoare. Drept pentru care ne găsim timp pentru orice altceva, mai puțin de noi. Osho avea un lucru foarte drăguț pe care îl spunea: dacă ai timp, meditează 20 minute. Dacă nu ai, meditează o oră.
Pentru că atunci când te oprești, câștigi timp. Pentru că, în interiorul tău, lucrurile încep să devină mult mai încete, au un ritm normal și nu te mai grăbești. Și a propos de ritm, pot să spun că îmi aduc aminte că în urmă cu foarte mulți ani, când veneam la Cluj sau la Timișoara, nu înțelegeam cum este lumea, are un ritm special, care pe mine, venind din București, eu fiind extrem de agitată, mă scotea din sărite.
Acum sunt atât de bucuroasă să fiu aici și să îmi iau timp și să pot să trăiesc într-un ritm normal, în care lumea nu se mai grăbește atât de tare, în care lumea nu este disperată să facă totul acum, traficul nu este atât de isteric. Oamenii sunt foarte calmi și asta spun, că m-a bucurat foarte tare, dar totul ține de interiorul tău și de felul în care vezi lucrurile și de disponibilitatea ta de a le face.
Și când ești tu acolo, tu cu tine, îți scrii gândurile sau mai degrabă ți le vezi, așa, pe un flipchart sau pe un ecran?
Gândurile nu mi le scriu, gândurile mi le observ. Pentru că sunt foarte multe și meditația te ajută să devii un observator, să nu te mai lași agățat de ele și să devii conștient de ele și să le lași să treacă. Scriind, îmi iau timpul și mintea mă ajută să fac conexiunile potrivite pentru a înțelege și a trage concluziile de care am nevoie ca să pot să depășesc momentul sau să îl înțeleg.
De ce ar trebui să își cumpere cineva această carte?
N-ar trebui. (râde) De ce s-o cumpere? S-o cumpere dacă își dorește să facă o schimbare și dacă își dorește să vadă și o altă perspectivă de a trăi echilibrat și de a-și găsi echilibrul, pentru că de multe ori, lumea e așa: „deci nu se poate, nu se poate, domnule! N-ai cum să trăiești”. Și asta este, cumva, o minciună pe care ne-o livrăm din incapacitatea noastră de a munci pentru a ajunge acolo, pentru că nu e ușor.
Trebuie să muncești. E important să fii disciplinat, să fii deschis, să fii determinat, să ai motivație. Sunt oameni care stau pe canapea și se supără că lor nu li se întâmplă lucruri bune și li se întâmplă doar altora. Și spun mereu că ei nu au noroc. Eu sincer nu cred în acel noroc care te ia de acasă și îți face toată viața așa cum ți-o imaginezi. Cred în norocul pe care ți-l faci, în disponibilitatea și determinarea ta de a munci, de a-ți crea tot felul de vise, de a-ți crea tot felul de lucruri pe care ți le dorești și să ai curajul să te duci către ele. Pentru că, de multe ori, nu avem curajul. Ne gândim că noi nu merităm să facem asta sau că nouă nu ni se poate întâmpla așa ceva.
E un titlu atât de sugestiv titlul cărții tale: „Descoperă-te”. Din a câta încercare ai zis: da, ăsta este cel bun? Ăsta mă definește în momentul de față.
Da, e într-adevăr un titlu foarte bun. Și eram în redacție și stăteam cu fetele (foarte puțină lume știe că am scris această carte). Și stăteam cu fetele și fiecare își dădea cu părerea. Și cineva a venit cu acest titlu și cu toții am fost de acord cu el.
Ce sfat ai oferi celor din jur în momentul în care se află într-o cumpănă a vieții lor sau în momentul în care se află într-un ritm mai alert? Cum ar putea lumea să se descopere pe sine?
Primul lucru pe care l-aș spune e să încerce să fie blânzi cu ei și să se iubească. Pentru că atunci când iubești pe cineva, ai tot timpul și toată disponibilitatea de a-l cunoaște, de a fi alături de el, de a-l ajuta, de a-l înțelege. Noi nu prea avem disponibilitate, nici să ne înțelegem, nici să ne cunoaștem și nici să ne acceptăm. Așa că primul lucru este să se gândească la o persoană pe care o iubesc foarte tare și să-și imagineze că ei se poartă cu ei ca și când s-ar purta cu persoana respectivă.
Și să vorbească cu ei, ca și când ar vorbi cu o persoană pe care o iubesc cel mai mult. Și atunci, încet, încet, lucrurile se deschid și ai răbdare și diponibilitate cu tine.
sursă foto: Florina Russu, Educational Events Photographer