Laura Maxim este fondatoarea brandului cu același nume. Brandul Laura Maxim a apărut acum aproape 10 ani, din dorința fondatoarei de a crea aici, la noi în țară, o geantă precum cele ale marilor case de modă. A bătut din ușă în ușă la mai multe ateliere, până a găsit omul potrivit, cel care i-a devenit mentor și a început povestea business-ului său.
Ne-a vorbit despre începuturile brandului și greutățile întâmpinate, dar a accentuat ceea ce a determinat-o să meargă de fiecare dată mai departe – pasiunea. O conversație sinceră despre partea nevăzută a succesului, cu Laura Maxim.
Cum au arătat începuturile brandului Laura Maxim? Care au fost cele mai mari temeri ale tale?
Eu am început căutările, să zic așa, pentru a începe acest business încă din 2013, dacă nu mă înșel. Din 2013-2014, în sensul în care am constatat că în România se produce marochinărie pentru unele dintre cele mai mare branduri internaționale, cum ar fi Prada, Louis Vuitton, Burberry, Givenchy și așa mai departe. A fost momentul în care am realizat că putem face și noi ceva de excepție, adică să ne aliniem la niște standarde atât de înalte. Fiind pasionată de modă dintotdeauna și mai ales de pantofi și genți, am zis: „Asta vreau să fac eu. Vreau să fac în sfârșit o geantă care să arate ca cea a marilor case de modă”.
Am început să caut, am început să fac încercări prin ateliere, nu știam nimic despre piele, nu știam nimic despre „tot ce mai conține” o geantă, despre „ingredientele” pe care le punem într-o geantă, dar știam cum trebuie să arate produsul finit. Așa că după îndelungi căutări am găsit pe cineva care a lucrat ca modelist pentru branduri foarte mari. Dânsul, pensionar, nu mai lucra, a avut o mică fabrică. Așa am început eu în 2014, această mică afacere, care, la nivelul de atunci, era maxim un hobby. Nu aveam nici bani, nu aveam nici susținere, nici nu am căutat sincer să am susținere, pentru că nu știam nici eu dacă va merge sau nu. Știam doar că vreau să încep și vreau să fac ceva. Și țin minte că soțul meu mi-a zis: „Laura, dacă tu reușești să vinzi 5 poșete pe săptămână, câte poate să-ți facă Domnul Puiu (așa îl cheamă pe mentorul meu și pe cel cu care eu am început tot acest vis) e perfect. O să-ți aducă cât de cât o sursă de venit, prin care să ai o oarecare independență financiară.” Spun „5 genți” pentru că dânsul lucra de luni până vineri și o zi întreagă, aproximativ 8, 10, 12 ore dura realizarea unei genți, manual vorbind, de la croi până la vopsit și efectiv coasere și produs finit.
Așa că acestea au fost începuturile, iar surpriza cea mai mare a fost faptul că piața a înțeles imediat ceea ce făceam eu, aveam un public, să zic așa, eram un mic influencer, un micro-influencer și mi-a fost destul de ușor să plasez din acest punct de vedere produsele pe piață. Dar surpriza plăcută a fost că piața a înțeles, în special capitala a îmbrățișat foarte repede produsele noastre și am ajuns ca, la scurt timp după ce am început, să se aștepte în jur de o lună după un produs, chiar cu avans plătit, lumea stătea la coadă sau se bătea efectiv pentru produse.
În zona asta am stat aproximativ 6 ani, până când a venit pandemia pentru că, deși aveam o locuință unde puteam să-mi desfășor activitatea, făceam constant naveta. Doar că pandemia m-a prins cu un proiect pe fonduri europene, care era exact în perioada de sustenabilitate, iar conturile mele erau în acel moment goale, în mod normal în lockdown-ul de 3 săptămâni, nu s-a vândut absolut niciun produs. Țin minte și acum că se apropia perioada de plată a impozitelor și conturile erau goale. Așa că într-o duminică dimineața pur și simplu stând pe marginea patului, mi-a venit ideea să facem niște reduceri la puținele produse pe care le aveam noi în acel moment în atelier, adică vreo 40 la număr. Mă gândeam eu că în vreo 3 luni va trece totul și că banii îmi vor ajunge măcar pentru plata taxelor și impozitelor la stat.
Tot în pandemie, efectiv a fost un boom acel moment. La momentul reducerilor, pur și simplu a explodat totul. Deja mai aveam o colaborare cu încă două ateliere micuțe, dintre care unul compus din soț și soție, cu trei copii, falimentar, lucrau într-un garaj, pierduseră cei 5 angajați pe care i-au avut, erau plini de datorii, și astfel am început să lucrez cu ei și să le dau de lucru. Și așa am început să creștem proiectul Laura Maxim de la doi oameni să zic care lucrau pentru brand în acel moment, ajungând chiar și la 20 de oameni, asta înainte să deschid eu Casa Laura Maxim, în octombrie 2022.
Împlinim imediat un an, nu îmi vine să cred. Am încercat ca la Casa Laura Maxim să avem cele mai bune echipamente, în așa fel încât să avem și un randament, pentru că nefiind cunoscută pe piața locală din Județul Alba, din Sebeș mai precis, oamenii erau destul de reticenți să se angajeze la noi, și atunci am pornit din capul locului cu salarii foarte mari, cu bonusuri, cu bonuri de masă maximale, cu tot ce se poate. Astfel costurile noastre pe manoperă sunt semnificativ mărite, să zic așa, dar din fericire proiectul merge înainte și suntem foarte ok, în acest moment avem în jur de 14 artizani la Casa Laura Maxim. Având în vedere perioada aceasta incertă din punct de vedere economic pe care o traversăm, nu vrem să mărim mai mult de atât atelierul, pentru că mai avem și celelalte ateliere partenere pe care trebuie să le susținem și cărora trebuie să le dăm de lucru.
Cam asta este povestea. În momentul de față, lucrăm cu un atelier propriu și trei ateliere partenere, iar domnul Puiu, cel cu care eu am început, ne ajută atât cât îi permite timpul în partea de prototipizare, tipare și dezvoltarea modelelor noi.
Cum vezi tu industria în care activezi? Pare una extrem de competitivă. Cât de ușor se adoptă trendurile care vin din afara țării? Cum se pliază acestea pe piața din România? Cât de mult ții tu cont de trenduri?
În ceea ce privește trendurile, eu am fost un mare amator de trenduri la început și practic am introdus pe piața românească ceea ce însemna acum 9 ani, rucsac și bucket bag. Nu exista la niciun competitor local, nici nu pot sau în acel moment cu siguranță nu puteam, să îi consider competitorii mei, pentru că erau de sute de ori mai mari decât mine, dar nu aveau în portofoliul lor produsele cu care am început noi.
Și atunci, da, sunt foarte atentă la ceea ce se întâmplă pe piața internațională. Totuși, nu îmbrățișez orice trend care mie mi se pare că nu se încadrează și într-o longevitate a produsului, adică, nu îmi place să îmbrățișez trenduri de moment, nu îmi place să facem produse care se adresează unui sezon, două, și încerc să păstrez în colecțiile noastre produsele cât mai mulți ani. Pot să spun că mare parte dintre produsele pe care noi le-am creat, rezistă și în acest moment în colecțiile noastre.
Cine este clienta Laura Maxim? De ce alege o clientă gențile Laura Maxim?
Clienta Laura Maxim este o femeie educată și cu venituri de multe ori pe este medii. Mi-a fost dat să întâlnesc foarte multe cliente care au în garderoba lor genți de sute și chiar mii de euro, care au îmbrățișat cumva artizanatul și ceea ce facem noi. De multe ori, prin comparație, au ajuns la concluzia că nu suntem cu nimic mai prejos și am primit dese ori aceste complimente. Le cred, dar parțial, pentru că și eu sunt o foarte fină observatoare a detaliilor produselor de piele mai ales că mă ocup cu asta și zic că mai este mult până când să ajungem noi la detaliile și finisajele genților de lux.
Dar îmi este dat să întâlnesc constant cliente care sunt și cliente ale brandurilor de lux, dar care cumpără și de la noi. Ce mi se pare foarte interesant este că marea majoritate a lor regăsesc emoția depusă în fiecare produs, de câte ori cumpără de la noi. Și pur și simplu ne spun că produsele noastre transmit ceva ce nu au regăsit în produsele brandurilor foarte scumpe.
Cum ți-ai descrie tipul de leadership? Cum relaționezi cu colegii și partenerii tăi și care consideri că sunt aspectele care fac din tine un lider apreciat?
Nu sunt neapărat un lider comod. Sunt în schimb, în primul rând colega lor și cea care încearcă să găsească soluții pentru probleme, dar dintr-un perfecționism și dintr-o nevoie de control, de multe ori foarte mare, recunosc că pot fi un om obositor pentru cei cu care lucrez, pentru că sunt genul de persoană care nu are liniște până când nu găsește soluții problemelor existente în business sau în ateliere.
Încerc însă să mă detașez de partea de relații cu clienții, pentru că fiind implicată foarte adânc personal, risc să nu reușesc să am o atitudine potrivită interesului business-ului meu. Și atunci le las pe fetele de la birou, sunt trei fete care se ocupă de partea de relații cu clienții și ambalare, să țină această legătură, pentru că sunt mult mai puțin implicate emoțional.
În general, eu iubesc să lucrez cu echipe tinere, mult mai tinere decât mine, întotdeauna simt că avem ceva de învățat de la tineri și atunci mizez pe o altă capacitate de a înțelege, pe mult mai multă răbdare, și le las să gestioneze partea aceasta cu clienții, pentru că am constatat că o fac mult, mult, infinit mai bine decât mine. Așa ca un dedesubt, eu sunt capabilă să iau amenzi de la ANPC pentru că nu-mi doresc anumiți clienți, ceea ce nu este în interesul business-ului meu.
Un sfat (sau mai multe) pe care l-ai da unui tânăr antreprenor la început de drum:
Am fost și eu la început de drum și nici acum nu realizez la ce nivel am ajuns, pentru că noi am început să câștigăm efectiv, după 6 ani de business, 6 ani în care cred că nimeni din familia noastră nu mai credea că noi vom ajunge vreodată la un confort financiar. Eram cu doi copii mici, au fost 6 ani foarte grei, ani în care tot ce facem reinvesteam, ani în care nu ne-am permis nici măcar un minim de confort, nici măcar o vacanță, poate cea mai ieftină. A fost foarte greu și îmi place să mă raportez la acele vremuri cu recunoștință, în primul rând. Nu știu dacă cu umilință, dar cu siguranță cu recunoștință, pentru că acei ani m-au format ca un om cu picioarele pe pământ și un om care știe să aprecieze munca, valoarea muncii mele și a celorlalți. Sfatul meu este în primul și în primul rând să facă din pasiune ceea ce fac.
Am auzit deseori în jurul meu oamenii care vorbeau despre business ca despre o posibilitate, ca despre o cale de ieșire la liman, vizavi de partea financiară. Foarte rar, mi-a fost dat să întâlnesc oamenii care să zică: „Asta e visul meu! Eu asta vreau să fac!” sau „Din asta visez să trăiesc la un moment dat”, pentru că evident trebuie să și trăiesc din ceea ce fac, pentru că nu poate să rămână la nivel de hobby, fiind adult, cu responsabilități. Dar, din punctul meu de vedere, pasiunea aceasta a mea, care, repet, a devenit productivă doar de vreo 3 ani încoace, a fost cea care nu m-a lăsat să renunț în cei 6 ani de greutăți. Dacă nu aș fi avut acest vis nebun și această pasiune extrem de mare, nu aș fi ajuns până aici.
Recunosc că după aproape 9 ani mă simt un pic obosită, simt că am neglijat foarte mult partea personală, foarte, foarte mult. De la sănătatea mea până la familie, copii și așa mai departe. Am fost implicată 300%, nu 100% în business-ul meu, și partea aceasta nu știu dacă neaparat aș putea-o da ca sfat, pentru că e nevoie de echilibru. Însă, repet, dintr-un perfecționism dus la extrem, eu nu am putut să mă rezum la 8 sau 10 ore de muncă, eu eram cu telefonul, non-stop, activând în mediul online. Dacă nu eram la telefon, eram în ateliere, sau dacă nu eram fizic acolo, eram la telefoane cu cei din ateliere. Mereu într-o căutare, mereu într-o nevoie și într-un proces constant de perfecționare, dusă efectiv la nivel de obsesie.
Câteodată cei din jur îmi spun „tu nu ești normală” și consider că pentru un om normal, e greu să obțină performanțele pe care le-am obținut eu într-un timp, să zic relativ scurt totuși.
Așa că, da, e nevoie de multă perseverență, e nevoie de mult curaj, e nevoie de un sprijin. Pentru mine, sprijinul cel mai mare a fost soțul meu. Nu a putut să mă sprijine financiar, dar m-a sprijinit extrem de mult emoțional și a fost lângă mine la fiecare pas, asta m-a făcut să nu cedez, și practic, noi nu am lăsat presiunea din partea familiei sau a celor din jur să ne afecteze în ceea ce privește business-ul. Noi am mers efectiv cu obloane, drept înainte, și nu am văzut decât că, la moment dat, o să reușim. E important să crezi în visul tău. Dacă mă întrebi acum nu știu dacă aș mai avea putere să o iau de la început, dar, repet, sfatul meu cel mai mare este să faci din pasiune ceea ce faci, nu neapărat din nevoia pecuniară. Dacă ai nevoie de bani, du-te și ia-ți un job. Și acela ar trebui să îți placă, altfel nu ai cum să ai performanțe, dar nu face lucrurile pentru bani, pentru că mi se pare cel mai greu să faci astfel.
Ce înseamnă pentru tine timp liber? Cum îl petreci?
Am început să-mi aloc și eu timp liber. Într-un final, am început să am și eu timp pentru mine. Asta se întâmplă de vreo 6 luni. Practic de când a venit și mașina. A fost o coincidență că mașina a venit fix acum.
Și în timpul liber pe care îl avem, încerc să ieșim din peisajul nostru obișnuit de zi cu zi. Așa că ne place să ieșim cu copiii, ne place să mergem la pădure, la țară, ne place să vizităm, ne place să ieșim și în afara țării.
Și ca să revin puțin și la mașină, ne ajută foarte mult pentru că este foarte spațioasă, foarte comodă, sigură la drum, ne simțim, și noi și copiii, super în largul nostru.
Înainte să conduc mașina pe care o conduc, care este un GLE, am avut un Peugeot 307, pe care l-am condus vreo 16 ani. Așa că diferența de capacitate, în primul rând interioară, și nu mai zic de confort este una de la pământ la cer. Cam asta pot să spun despre mașina pe care o conduc.
De ce Mercedes-Benz și nu o altă marcă?
În continuare având atelierele la Sebeș, inclusiv Casa Laura Maxim, eu fac naveta săptămânal. Așa că petrec destul de mult timp în mașină și, sinceră să fiu, și mașina a fost comandată și achiziționată tot în interesul business-ului, în primul rând.
Aveam nevoie neapărat de o mașină puternică, de o mașină care poate, dacă este nevoie, să ducă și o remorcă, noi cărând constant cantități de piele. Acum, din fericire, avem alte variante, deja nu ne mai încadrăm cu mașina, ci trebuie să închiriem van-uri și așa mai departe, dar la acel moment pentru asta am comandat-o.
Momentan, mă ajută foarte mult și în drumurile mele în țară. Repet, eu călătoresc săptămânal, petrec foarte mult timp în mașină și atunci am nevoie de o mașină sigură și confortabilă, în primul rând. Făcând această navetă, merg o zi, două zile pe săptămână în țară și fac foarte mult kilometrii.
Interviul a fost publicat în Suplimentul Revistei Print The Woman 2023 – „Femei puternice la Volan”, un proiect The Woman x ATP Motors.
Revista și suplimentul pot fi comandate aici.
–
Editori: Crina Ciocian și Mara Rusu
Credit foto: Andreea Emanuela
Make-up: Tina Rus