În folclorul european, Vâscul reprezită un simbol încărcat de magie, semn de bun augur al dragostei, al vieții, fertilității, dar și afrodiziac. Atârnat deasupra uşii, se spune că vâscul aduce noroc în casă, bunăstare şi fericire. Celţii au fost cei care au iniţiat un adevărat cult al acestei plante, pe care o considerau divină. În viziunea lor, cel mai preţios vâsc era cel crescut pe stejar, numit „Lacrima Stejarului” şi însoţeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase.
Sărutul sub crenguța de Vâsc
Vâscul este asociat cu Sărbătorile de Iarnă și cu tradiționalul sărut pe care îl primesc cei prinși sub crenguța sa. Potrivit celei mai populare tradiţii, cei care se sărută sub o ramură de vâsc vor avea bucurie şi fericire.
Sărutul sub vâsc a fost asociat, pentru prima dată, cu festivităţile organizate de greci, iar mai târziu cu tradiţiile legate de căsătorie. Obiceiul spune că de fiecare dată când un băiat săruta o fată, trebuia să rupă şi una dintre bobiţele albe ale vâscului. Obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe ţări. Dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc, înseamnă că vor avea o relaţie lungă şi fericită. În Franţa, acest obicei se practică în ziua de Anul Nou.
Simbol sacru al fertilității și al vindecării
Vâscul a fost mai întâi un simbol păgân. Druizii îl vedeau ca pe un simbol sacru, al fertilității, ce avea atât puteri magice, cât și proprietati de vindecare. Planta era atât de sacră pentru druizi, încât dacă doi dușmani de întâlneau din greșeală sub un copac, în care creștea vâsc, își lăsau armele, se salutau și faceau un pact de pace până a doua zi. Când găseau vâsc crescând într-un stejar, druizii îl tăiau cu un cuțit de aur, având grijă ca planta să nu atingă pământul, pentru a nu-și pierde proprietățile sacre.
Ritualul tăierii Vâscului
Mai târziu, ritualul tăierii vâscului a simbolizat detronarea regelui de către succesorul său. Vâscul se aduna atât la solstițiul de vară, cât și la cel de iarnă. În Evul Mediu, ramurile de vâsc se atârnau de tavan, pentru a apăra casa și proprietarii săi de spiritele rele. În Europa, ele se așezau la intrarile în casă și în grajduri, pentru a ține la distanță vrăjitoarele.
De asemenea, se credea că vâscul poate să stingă focul, idee născută din credința străveche, conform căreia planta era adusă de fulgere pe ramurile copacilor. În unele zone din Anglia, fermierii dădeau o tufă de vâsc primei vaci care năștea de Anul Nou. Se credea că acest obicei aduce noroc și prosperitate întregii cirezi. În unele zone din Anglia, vascul trebuia să fie ars după 12 zile, dacă niciunul din cuplurile care s-au sărutat sub el nu se căsătoresc.
Lacrimile Zeiței Frigga
Vikingii credeau că vâscul are puterea de a învia morții. Ei credeau ca Balder, fiul Zeiței Frigga, a fost omorat de Zeul Răului, Loki, cu o săgeată din vâsc otravită. Frigga l-a plâns atât de mult pe fiul ei, încât lacrimile sale au transformat fructele roșii ale vâscului în bobițe albe, iar Balder a înviat.
Vâscul a devenit, astfel, simbolul iubirii și al păcii. Pornind de la credința celtică în puterea vâscului, romanii obișnuiau să se sărute sub vâsc pentru a pecetlui o logodnă. Obiceiul era foarte important, ca un legământ ce nu poate fi rupt niciodată.
By Diana Arieșan – editor contributor The Woman
Diana, profesor pentru învățământul preșcolar, cu o experiență de 12 ani în domeniu, este autorul cărții „ Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Surse foto: kudika.ro, healthdigezt.com, thehumblegardener.com, newsok.com, pixabay.com. Surse articol: coltul-adevarului.blogspot.ro, agerpres.ro