Alegerea culorii unei genți de mână poate părea o sarcină simplă, însă pentru a face o achiziție inteligentă și versatilă, este important să luați în calcul mai mulți factori. O geantă bine aleasă poate completa perfect o ținută și poate aduce un plus de stil, în timp ce o culoare nepotrivită poate ruina chiar și cele mai bine gândite combinații vestimentare.
Stilul personal și preferințele
Primul lucru de care trebuie să țineți cont atunci când alegeți o geantă este stilul personal. Dacă preferați culorile neutre și simplitatea, o geantă în nuanțe de negru, gri sau nude va fi perfectă. În schimb, dacă stilul pe care îl abordați este unul mai îndrăzneț, culorile vibrante sau cele pastelate pot adăuga un plus de originalitate ținutelor.
Brandurile cunoscute, cum ar fi Guess, oferă o gamă variată de culori, de la clasic la modern, pentru a se potrivi tuturor gusturilor. Dacă doriți să cumpărați genți Guess sau genți de la alte firme de renume, le găsiți cu ușurință la epantofi.ro.
Versatilitatea
Dacă sunteți în căutarea unei genți care să se potrivească la mai multe ocazii și ținute, alegeți o culoare neutră. Nuanțele de negru, maro sau bej sunt cele mai versatile și pot fi integrate cu ușurință atât în ținutele casual, cât și în cele office sau elegante.
O astfel de geantă poate deveni un accesoriu esențial în garderobă, permițându-vă să o purtați fără grija potrivirii cu restul articolelor vestimentare.
Sezonul și tendințele
Un alt aspect important de luat în considerare este sezonul. În timpul lunilor de vară, culorile deschise și vibrante, cum ar fi alb, galben, roz sau albastru deschis, sunt perfecte pentru a aduce un aer proaspăt ținutelor. În schimb, pentru toamnă și iarnă, culorile mai închise, cum ar fi burgund, verde închis sau negru, sunt mai potrivite.
Dacă sunteți adepta tendințelor de modă, este bine să verificați care sunt culorile în vogă în acel sezon și să alegeți o geantă care să reflecte aceste tendințe.
Evenimentele la care o veți purta
O geantă de mână poate fi folosită în diverse ocazii, de la ieșiri cu prietenii până la întâlniri formale sau evenimente speciale. De aceea, este important să alegeți o culoare care să se potrivească cu scopul pentru care veți purta geanta.
De exemplu, pentru evenimentele elegante, o geantă în culori metalice, cum ar fi auriu sau argintiu, poate adăuga o notă de lux și rafinament ținutei. Pe de altă parte, pentru o utilizare zilnică, o geantă în culori mai subtile poate fi mai practică.
Materialul genții
Materialul joacă un rol important și în percepția culorii. O geantă din piele naturală într-o nuanță de negru sau maro va avea un aspect sofisticat și clasic, în timp ce o geantă din material textil colorat va aduce o notă casual și relaxată.
Atunci când alegeți culoarea unei genți, luați în considerare și modul în care aceasta va arăta pe materialul din care este confecționată.
Alegerea unui brand de încredere
Dacă doriți să investiți într-o geantă de calitate, alegerea unui brand renumit este esențială. De exemplu, dacă sunteți interesată de o gamă variată de modele și culori, alegeți să cumpărați genti de pe epantofi.ro.
Site-ul vă oferă o multitudine de opțiuni din care să alegeți. Indiferent de culoarea dorită, investiția într-o geantă de la un brand de încredere vă asigură durabilitate și stil.
Alegerea culorii unei genți de mână trebuie să fie un proces atent gândit, care să țină cont atât de stilul personal, cât și de versatilitatea accesoriului, tendințele modei, evenimentele la care va fi purtată, dar și de materialul și calitatea acesteia.
Magdalena Diana Marica, cunoscută pe scena muzicală drept Leyah, este primul artist și compozitor român care a introdus stilul Cinematic Pop în România prin compozițiile sale. Leyah a fost expusă încă de mică lumii muzicii clasice, începând studiul pianului la vârsta de 5 ani, sub îndrumarea atentă a tatălui său, Modest Cichirdan, un renumit dirijor de muzică clasică, care a avut o influență majoră asupra carierei sale.
„Tatăl meu a fost influența principală în traseul meu muzical. Am început să studiez pianul de mică, iar el m-a ghidat din umbră. La 16 ani, am debutat împreună cu el, cântând Beethoven, Concertul nr. 1 pentru pian și operă, alături de Orchestra Filarmonicii din Craiova.”
De la momentul respectiv până astăzi, Leyah s-a regăsit într-un stil muzical care-i oferă libertate de exprimare fără granițe – Cinematic Pop. Acest stil muzical captivant îmbină muzica clasică cu cea pop, creând o atmosferă de film cu voce. Acest gen oferă ascultătorului o ocazie de introspecție, deschizând uși interioare inaccesibile altor forme de muzică.
Reprezentanta acestui stil muzical în România, Leyah, urmează să-l ducă într-un prim turneu prin țară, „Cinestezia”. Acesta va ajunge în 8 orașe, pe scene de teatru, filarmonică și operă. Mai multe nu doar despre turneu, ci și despre Leyah, parcursul său personal, profesional și creativ de până acum, ne-a împărtășit Magdalena în acest interviu.
Cine este Leyah, artista care aduce pe scena muzicală din România stilul Cinematic Pop? Dar Magdalena Diana Marica, femeia din spatele artistei?
Cu puțin timp înainte să plece, tata mi-a zis o vorbă mare, iar într-un moment de căutare personală, aceasta a devenit fundamentul regăsirii mele. Atunci mi-am recalculat pașii și direcția. Și, tot atunci, am făcut un prim pas înspre viitorul pe care îl trăiesc azi.
Azi știu cine sunt, ceea ce este cu siguranță una dintre reușitele mele cele mai de preț din ultimii ani. Mi-am găsit vocea și drumul.
Magdalena Marica este mintea din spatele artistului și proiectului muzical Leyah. E muncitoare, determinată și serioasă. De fapt, aș face o comparație mai poetică…
Magdalena și Leyah sunt o combinație între teluric și ceresc. Leyah este visul, refugiul și libertatea Magdalenei: acolo își dă frâu liber creației, imaginației și trăirilor. Magdalena este realitatea, teluricul, vocea rațiunii, ce aduce echilibru, viziune, dar și proiecte noi. Împreună, funcționează precum ying și yang.
Ai ales, ca „nume de scenă”, numele de „Leyah”. De unde vine și ce reprezintă „Leyah”?
Mi-a plăcut cum sună și am simțit că mă reprezintă. E un nume armonic, cald, rotund, dar și puțin spicy. La fel ca muzica mea.
Ce a reprezentat muzica pentru tine la vârsta de 5 ani și ce reprezintă ea astăzi? Prin ce etape și schimbări a trecut relația ta cu muzica în decursul timpului – și în ce punct se află această relație astăzi?
Încă din copilărie am fost pasionată de muzică – îmi plăcea să cânt și să dansez. Totuși, la 5 ani, muzica a însemnat mai mult studiu, iar acest lucru părea lipsit de sens pentru mine. La acea vârstă, tot ce îți dorești este să te joci, nu să muncești.
Îmi amintesc clar acea perioadă de studiu, care a durat ani întregi, precum și singurătatea și lipsa interacțiunii cu copiii din cartier. Performanța cere sacrificii și responsabilitate. Pe scenă eram evaluată prin note și premii – dacă nu mă descurcam bine, eram descalificată.
„Când urmărești performanța, maturizarea vine prea devreme.”
Totuși, mai târziu, scena a căpătat un alt sens pentru mine. A devenit un loc fascinant, magnetic, plin de emoții intense. Astăzi, muzica îmi oferă o bucurie profundă. O iubesc cu fiecare fibră a corpului meu. Faptul că pot combina pianul cu vocea și propria muzică îmi aduce o imensă satisfacție.
Cum și de ce ai făcut tranziția dinspre rolul de pianistă de muzică clasică înspre cel de artistă de cinematic pop?
Muzica clasică a făcut parte din viața mea pentru o bună perioadă de timp, dar voiam ceva mai mult… Voiam să cânt cu vocea, dar și să fac muzica mea. Poate și pentru că mulți ani de zile am cântat partituri fabuloase, dar scrise de alții.
Când am descoperit și am înțeles procesul de creație al unei piese, am fost fermecată. Este ceva magic. E ceva dincolo de lumea rațională și materială. Iar stilul muzical pe care l-am ales, Cinematic Pop, îmi oferă libertate de exprimare fară granițe.
Câteodată stau și mă gândesc: cum am putut să trăiesc până acum, fară să fac muzica asta?
Când – sau dacă – m-am reinventat ca artist, am făcut-o exclusiv pentru mine, nu pentru altcineva sau altceva. Este ceva ce recomand oricui să încerce, pentru că, din perspectiva mea, este o experiență profund transformatoare.
Ai numit stilul muzical pe care tu îl abordezi simplu – “cinematic pop”, o îmbinare armonioasă între muzica de film și muzica pop. Ce este, ce reprezintă și prin ce se caracterizează acest stil muzical?
Cinematic Pop este un stil muzical fermecător, care combină într-un mod modern muzica clasică cu cea pop, astfel încât la final să sune precum o muzică de film cu voce. Este o muzica care îi oferă auditorului starea necesară de a se întoarce spre sine și de a observa ce este în interiorul său. Aș spune că această muzică accesează niște uși care nu se dechid cu multe chei.
Știu exact când a venit spre mine ideea de a scrie acest tip de muzica. Eu cred că o forță a venit către mine și mi-a făcut acest „cadou”. De atunci am simțit că s-a făcut lumină și liniște în mintea și în sufletul meu.
Publicul? E incredibil că-mi spune mereu același și același lucru: „Mulțumim. A fost magic!” Și pentru acestea, mă consider un om fericit…
Ai reușit să deschizi o ușă nouă în piața muzicală din România, introducând un stil care nu a fost abordat anterior: Cinematic Pop. Deși ți s-a spus că acest stil ar putea întâmpina dificultăți în a ajunge la public, feedback-ul pozitiv primit după fiecare concert ți-a confirmat intuiția și așteptările. Din ce zonă simți că a venit reticența oamenilor cu privire la stilul cinematic pop? Ce spune această reticență despre relația pe care noi, în România, o avem cu stilul muzical clasic?
Când apare un produs nou, mai avangardist sau mai îndrăzneț, acesta întâmpină adesea rezistență din partea publicului, chiar și la nivel conceptual. În general, oamenii preferă să aleagă un drum deja testat, în loc să-și asume riscul de a explora ceva necunoscut. Știam acest lucru și eram împăcată cu el.
Însă, odată ce proiectul a ieșit la lumină și a fost prezentat pe scenă, confirmările au început să apară treptat: există un public în România care își dorește să consume un alt tip de conținut muzical. E nevoie doar ca acest conținut să fie accesibil.
„Schimbarea nu vine ușor, dar este necesară. Face parte din evoluție.”
Concertul meu, „Cinestezia”, un proiect de Cinematic Pop, poate părea un stil muzical de nișă, dar are un potențial enorm de a atrage un public larg.
Cât despre acea „ușă nouă” din piața muzicală despre care vorbeai, da, am deschis-o de curând. Și, la doar un an de la primul concert „Cinestezia”, pornesc într-un turneu național. Primul turneu de Cinematic Pop din România va ajunge în 8 orașe, pe scene de teatru, filarmonică și operă.
Care sunt reacțiile pe care le primești, până în acest moment, de la publicul tânăr cu privire la stilul muzical pe care-l abordezi, cinematic pop? Cum poți descrie publicul tău – ce îi caracterizează pe ei, ce le place, ce găsesc în stilul muzical cinematic pop?
Da, eu cred mult în acest public tânăr, contrar celor ce se tot spun. Sunt convinsă că sunt avizi de muzici noi și că exista un public numeros în Romania care nu ascultă doar ceea ce este „la modă”. Doar că au nevoie de un context prietenos, modern, prin care să descopere muzica clasica. Așa, mai pe… Înțelesul Tuturor 😊.
De fapt, asta este și ceea ce îmi doresc prin muzica mea, să „democratizez” muzica clasică și să o aduc mai aproape de public. Iar în concertul Cinstezia, publicul are ocazia să fie introdus unui pian și unui cvartet de coarde care cântă acompaniați pe groove-uri pop de bas și tobe. Ceva vechi se îmbină cu ceva nou. E o magie care se întâmplă în fuziunea dintre aceste doua stiluri: cinematic / clasic și pop, la care se adaugă vocea și pianul.
Reacțiile publicului după fiecare concert? Vor să asculte mai mult! Este absolut minunat ce se întâmplă și mă simt incredibil de onorată și binecuvântată să primesc un asemenea feedback. Cred că ofer ceva ce nu au mai experimentat – o emoție, o poveste, o magie…
Avem un public minunat în România. Sunt sigură de asta.
Ce așteptări ai de la acest turneu? Care este piesa pe care, de la un concert la altul, aștepți cu nerăbdare s-o performezi încă o dată pe scenă, în fața publicului?
Turneul Cinestezia este pentru mine un prim vis împlinit, iar aici țin să îi mulțumesc partenerului meu, BRD, care a fost și este în continuare principalul susținător al acestui proiect.
Dintotdeauna am vrut să am acest gen de activitate artistică, să călătoresc, să cânt și să-mi duc muzica cât mai departe. Turneul reprezintă un moment important în cariera mea și tot ce îmi doresc este că acesta să rămână în amintirea publicului ca un spectacol care i-a impresionat și pe care să-și dorească să-l revadă.
Știu că este o premieră pentru publicul din România acest turneu cinematic pop. Drept pentru care, cel mai mult îmi doresc ca publicul să îl descopere: să vina la concert pentru a lua parte la o experiență complexă ce îmbină o lume sonoră nouă, răvășitoare și fermecătoare, cu artele vizuale moderne.
În ceea ce privește piesa preferata, mi-e tare greu să aleg. Fiecare piesă reprezintă o bucățică din mine și din emoțiile mele. Dar dacă ar fi să aleg doar una, cred că aș alege piesa „IELELE”. Are un success fantastic la public de fiecare dată când o cânt.
Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Magdalena Diana Marica în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea? Ce spun ele despre parcursul tău personal și artistic de până acum?
“Carry On” – pentru că indiferent de ceea ce s-a întâmplat în viața mea sau de cât de greu mi-a fost în anumite momente, m-am ridicat și am continuat să merg înainte. Totodată, este o piesă scrisă în așa fel încât să spună povestea multora dintre noi.
“Time” – pentru că mi-ar placea să fac timpul să treacă mai greu.
“I’ll be fine” – Piesa este mesajul meu pentru tata, dar totodată reprezintă și o frumoasă promisiune față de mine însmi.
Și da, toate aceste piese se vor putea asculta în concertele din turneu.
Care este moștenirea pe care-ți dorești s-o lași în urma ta?
În afară de muzică, moștenirea pe care mi-ar plăcea s-o las în urma mea, este una inspirațională:
„Chiar dacă nu îți este ușor, du-te către visul tău. Crede în Tine. Reinventează-te. Regrupează-te. Muncește și vei reuși. Indiferent cât îți va lua.”
Parcursul fiecăruia este diferit. Important este să nu uiți niciodată cine ești și să nu renunți niciodată la tine.
Talentul, munca sau pasiunea:
Sunt interconectate, oricât de mult ne-ar plăcea să ne „mințim” frumos.
A existat vreun moment când ai vrut să renunți la muzică?
Da. Și aș fi făcut cea mai mare greșeală.
Rochia favorită de purtat într-o seară de concert cinematic pop:
Prefer costumele cu linii masculine.
Cel mai romantic parfum pe care-l porți:
“Portrait of a lady”, Frederic Malle.
Ce spune muzica ta despre tine:
Spune că cel mai mult mă mișcă emoția. 😊
O întrebare care ți-ai fi dorit să-ți fie adresată într-un interviu, dar care nu a fost până acum, și răspunsul la aceasta:
– „Poate un artist să reușească singur sau este nevoie de o echipă în spatele lui? Cine o sprijină pe Leyah?”
– Nimeni nu poate reuși singur în viață. Am fost foarte norocoasă să am mereu alături familia, dar și pe soțul meu, care este cel mai mare susținător al meu – poate chiar mai visător decât mine. Mereu îmi spune că așteaptă ziua în care voi susține un concert la Royal Albert Hall. Este esențial să simți iubirea și sprijinul celor dragi. Pe lângă asta, echipa din spatele unui artist este absolut necesară pentru a oferi claritate în strategie și direcție. Deși sunt un artist independent, am o echipă care mă susține, și sunt profund recunoscătoare pentru asta.
Conform Auto Care Store, femeile pot transforma modul în care oferă cadouri bărbaților, alegând produse dedicate întreținerii și personalizării mașinii, mai ales dacă mașina ocupă un loc special în viața lor. Cadourile care vizează mașinile nu sunt doar obiecte practice, ci devin și expresii ale aprecierii și grijii față de pasiunile partenerilor, redefinind astfel gestul de a oferi un cadou.
Auto Care Store aduce în prim-plan o selecție de produse de cosmetică auto destinate pasionaților de autoturisme, transformând îngrijirea mașinii într-o experiență premium. Acestea sunt cadoul ideal pentru bărbații care apreciază atât performanța, cât și eleganța vehiculului lor.
Cosmeticele auto de înaltă calitate – idei de cadouri potrivite pentru partenerul tău
Atunci când vine vorba de alegerea cadoului perfect pentru partenerul tău, cosmeticele auto de înaltă calitate reprezintă o opțiune rafinată și practică, care îmbină utilul cu plăcutul.
– Kitul de protecție ultra-hidrofobă pentru parbriz – Caramics. Un exemplu de cadou adecvat pentru bărbații care apreciază atât performanța, cât și eleganța vehiculului lor este acest kit, un produs premium care asigură o protecție durabilă de cel puțin un an pentru suprafețele cu geamuri.
– Laveta auto ultra absorbant din microfibră de lux, Aqua Deluxe. Pentru cei care apreciază un interior curat, această lavetă auto este de mare ajutor. Designul său permite o alunecare lină pe suprafețele de vopsea și sticlă, absorbind rapid apa și prevenind formarea petelor inestetice.
– Odorizantul de lux VIP Caribi. Tot în scopul menținerii unui interior impecabil al mașinii, odorizantele de lux, așa cum este VIP Caribi, au capacitatea de a transforma interiorul mașinii într-un spațiu sofisticat și rafinat.
„VIP Caribi este rezultatul unei compoziții captivante, care combină note elegante pentru a crea o atmosferă deosebită și plăcută în interiorul vehiculului,” declară echipa.
– Gama Auto Finesse. În plus, această gamă este recunoscută pentru calitatea și inovația sa. Fiecare produs este conceput pentru a oferi rezultate durabile și a contribui la menținerea vehiculului într-o stare bună pentru o perioadă îndelungată.
Echipa Auto Care Store subliniază că aceste produse sunt concepute pentru a adăuga valoare experienței de îngrijire auto, fiind în același timp compatibile cu materiale ecologice utilizate în interiorul vehiculelor.
„La Auto Care Store, credem că întreținerea unei mașini nu se limitează la o simplă spălare și ceruire. Oferim produse specializate care păstrează, îmbunătățesc și protejează fiecare detaliu al mașinii, reflectând aceeași atenție la detalii pe care o întâlnim în cosmeticele de lux pentru bărbați,” declară echipa.
Ideale pentru bărbații care își doresc să-și mențină vehiculul într-o stare impecabilă, aceste cosmetice auto sunt cadouri care reflectă atenția la detalii și pasiunea pentru calitate, transformând fiecare călătorie într-o experiență deosebită.
Astfel, Auto Care Store redefinește conceptul de cadouri pentru bărbați, oferind o gamă de produse de îngrijire auto de înaltă calitate care transformă întreținerea mașinii într-o experiență premium.
Maria Popovici, actriță de comedie, are vârsta de 33 de ani și este, poate, cea mai cunoscută femeie stand-up comedian din România. În 2016, în urmă cu 8 ani, a câștigat cel de-al doilea sezon al emisiunii iUmor. Acela a fost momentul marcant din viața ei profesională – momentul care a pus-o în lumina reflectoarelor și începând cu care arta ei a reușit să fie tot mai cunoscută și să ajungă la tot mai multe persoane.
Relația ei cu comedia a început, însă, încă din copilărie; mai specific, chiar de la grădiniță, când Maria și-a dat seama că-i aducea bucurie să schimbe starea celor din jur în bine: „Când eram copil eram clovnul fiecărui grup”, mi-a mărturisit Maria.
Astăzi, oamenii o pot vedea oricând pe Maria pe platforma ComedyBox, unde are multe emisiuni foarte amuzante, show-uri de stand-up și podcasturi. Totodată, show-urile ei mai pot să fie văzute live în cluburile de comedie din București, precum Mojo, Club 99 și Comics Club. În toamnă, ea va putea fi urmărită pe Pro TV la Săriți de pe fix!, căci filmările s-au terminat.
Mai mult decât atât, tot începând din toamnă (mai exact, începând din 28 octombrie), Maria va putea fi văzută și în cel mai nou proiect de film în care este implicată – de această dată, în cinematografele din țară. Ea va interpreta rolul Patriciei în filmul „Moartea în vacanță”, o nouă comedie de la Bravo Films. Iată cum s-a conturat călătoria Mariei în lumea comediei din copilărie până astăzi.
Care a fost primul moment în care ai știut că îți dorești să fii actriță de comedie?
Odată ce am intrat la școala primară, adunam copiii cartierului și dădeam spectacole în grădina din fața blocului: repetam chiar și două săptămâni pentru ele. Improvizam o scenă, culise și vindeam bilete în bloc. 😊
„Nu m-ar deranja să fac doar comedie toată viața.”
Comedia, în adevăratul sens al cuvântului, am studiat-o și am înțeles-o mai clar la UNATC, unde am avut noroc de un profesor bun în acest sens. Apoi, în teatru jucam, în cea mai mare parte a timpului în comedii și cred că am devenit un pic dependentă de reacția publicului. De altfel, asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să joc într-o dramă.
În 2016, ai câștigat cel de-al doilea sezon al emisiunii iUmor. Ce a însemnat pentru tine, din punct de vedere profesional, câștigarea celui de-al doilea sezon al emisiunii iUmor?
Acel video în care am apărut a avut un impact semnificativ, nu doar în mediul online, dar și pe canalele de televiziune. Răspândirea sa rapidă și reacțiile pozitive pe care le-a generat m-au ajutat să-mi extind publicul la un nivel pe care, altfel, nu l-aș fi atins. Practic, acest material a devenit un catalizator pentru creșterea popularității show-urilor mele, permițându-mi să ajung la oameni din toate colțurile țării.
În plus, expunerea crescută și feedback-ul primit mi-au oferit o doză considerabilă de încredere în propriile abilități, accelerându-mi dezvoltarea în acest domeniu și dându-mi curajul de a continua să explorez și să mă perfecționez în acest craft.
Care sunt tematicile despre care-ți place cel mai mult să faci glume? Dar cele la care ai observat că reacționează cel mai bine publicul tău – și de ce?
Eu vorbesc mereu despre viața mea – despre experiențele dificile sau penibile prin care trec. 😊 Glumele pe care le fac pot porni de la ceva banal, ca mai apoi să escaladeze într-o invenție din imaginația mea. Așa se construiește materialul de standup în general.
Cred că subiectele pe care le abordez sunt unele în care se regăsesc nu numai femeile, ci și bărbații din public.
Îmi face plăcere să observ că femeile care fac parte din publicul meu sunt în general femei deștepte, independente și deschise. Sunt femei care pot admite că nu sunt perfecte și nici nu e nevoie să fie.
„Cred că asta înseamnă puterea: să nu ai nevoie de confirmări.”
Ce provocări ai întâmpinat ca urmare a faptului că te-ai făcut remarcată, ca femeie, într-o industrie dominată de bărbați?
La început nu am simțit niciun impediment. Pe măsură ce timpul a trecut însă, mare mi-a fost mirarea să observ invidie și nesiguranță din partea unor colegi la adresa mea…
E interesant: pe măsură ce trece timpul, ți se ascut simțurile și nu îți mai este frică de această senzație, ba chiar realizezi că dacă vrei, ca femeie în această industrie, îi mai poți și manipula pe unii dintre ei (în sensul bun, nu neapărat rău).
Cum reușești să-ți faci publicul să râdă chiar și în momentele când viața personală nu e atât de roz?
Este jobul unui actor să facă asta: suntem antrenați pentru astfel de situații încă din școală.
În plus, în momentele grele ale vieții, un rol sau un show pot fi chiar terapeutice, inclusiv pentru tine, ca actor.
Ești implicată, în momentul de față, și într-un proiect de film: Moartea în vacanță, o nouă comedie de la Bravo Films, care urmează să vină din 28 octombrie în cinematografele din România. Care este povestea pe care o urmărește filmul Moartea în vacanță? Cum ai primit vestea faptului că tu vei fi în rolul Patriciei?
Sunt profund implicată în acest proiect și extrem de mândră de toți colegii mei care au contribuit la realizarea lui. Împreună am adus la viață personajul Patricia, iar, deși inițial am fost puțin sceptică, acum mă bucur că am avut ocazia să o interpretez.
Trebuie să subliniez că nu mi-aș dori niciodată să fiu o femeie ca Patricia, dar veți înțelege de ce abia după ce veți vedea filmul. 😉
Știu că în film, Patricia, alături de Adrian (Mircea Bravo) și Mihăiță (Costel Bojog), încearcă cu disperare să între în grațiile Rodicăi, o bătrână singură și bogată, în speranța că vor moșteni averea acesteia. Rezonezi în vreun fel cu Patricia, personajul pe care-l vei interpreta ta? Dacă da, din ce puncte de vedere? Care este mesajul care ți-ai dori să ajungă de la Patricia la public?
Patricia, Adrian și Mihăiță sunt niște personaje negative. Ca în orice comedie, ele vor deveni relativ simpatice publicului, pentru că există acest efect. Aș vrea să cred că nu am în comun cu Patricia decât ambiția de a reuși, chiar și singură.
Road movie-ul a fost filmat în Grecia, România și Bulgaria. În cea mai mare parte însă, cadrele au fost trase în Grecia, în insula Poros. Cât au durat filmările pentru Moartea în vacanță și cum a fost, pentru tine, experiența filmării în trei țări diferite? În ce fel v-a ajutat să filmați în insula Poros să redați fidel mesajul lungmetrajului către public?
Am avut, într-adevăr, oportunitatea de a filma pe o insulă absolut superbă, unde am stat două săptămâni și unde, din fericire, am avut și mici momente de vacanță.
A fost o experiență interesantă pentru că stările de oboseală și anxietate m-au ajuns la un moment dat și m-a uimit să văd că oricât de jos aș fi, dacă aud: „Acțiune!”, mă activez.
Legat de insula Poros, a fost locul perfect pentru că sunt sigură că publicul se va teleporta în Grecia pentru câteva minute, atât de vii și frumoase sunt imaginile.
Cum arată una dintre amintirile tale favorite alături de echipa cu care ai lucrat în realizarea filmului, de pe platourile de filmare? Cine sunt persoanele cu care simți că ai lucrat cel mai bine în contextul filmării lungmetrajului Moartea în vacanță?
Tare greu îmi este să aleg una singură, dar am să fac un efort și am să spun că cel mai mult mi-au plăcut scenele la care noi trei (eu, Costel și Mircea) de-abia reușeam să filmăm la cât de tare ne amuzam unul pe celălalt. E un sentiment foarte bun, pentru că se va transmite în film această stare de bine.
O să spuneți că mint, dar am colaborat bine cu toată echipa de la „Moartea în vacanță”. Sper din suflet că sentimentul este reciproc și că nu le-am dat prea multe bătăi de cap.
Știu că pe Costel (Bojog) îl cunoști de zece ani, este colegul tău la stand-up. Cum a influențat relația ta de lungă durată cu Costel colaborarea voastră ca actori și cum v-ați dat seama că formați o echipă bună și în acest domeniu?
Între mine și Costel pe lângă colegialitate există și prietenie și susținere reciprocă. Când ai un coleg sau o colegă care chiar îți vrea binele și nu te lasă să cazi, e foarte simplu totul.
Avem show-uri împreună de peste zece ani, am fost împreună în juriu la „Stand-Up Revolution”, așa că referitor la momentele comice – deja ne înțelegem din priviri și, atunci, lucrul devine relaxant.
Iar dacă ne enervăm unul pe altul e ușor de rezolvat pentru că ne permitem să ne spunem orice și se stinge repede focul. 😊
Despre colaborarea cu Mircea Bravo ai declarat astfel: „Mircea Bravo a întregit trupa perfect și pentru asta vreau să îi mulțumesc.” Cum ai descrie colaborarea ta cu Mircea Bravo și ce crezi că a adus el unic în echipa voastră?
Eu nu îl cunoșteam și nu îi urmăream activitatea lui Mircea până la acest proiect. Doar auzisem de el și știam că suntem destul de diferiți ca și stiluri în comedie.
Să îl cunosc a fost una din acele întâlniri surprinzătoare în viață pentru că este un om atât de deschis și cu un drive așa frumos de muncă, încât nu dorește să demonstreze nimic, doar să iasă lucrurile cum trebuie cu totul.
Asta aduce în echipă: deși joacă un rol principal, are grijă ca toată lumea să iasă bine, nu doar el și să știți că – insight din showbiz așa – asta e rar.
În ciuda tuturor provocărilor pe care le-ai întâmpinat pe parcurs atât în viața profesională, cât și în viața personală, reușești să duci fiecare zi la capăt cu bine. La finalul zilei, pentru ce ești recunoscătoare? Și dacă este un lucru pe care îți dorești să-l faci și mai bine în următoarea zi, care este acesta?
Sunt recunoscătoare pentru oamenii din jurul meu atât pe plan personal, cât și profesional. Am un noroc imens în acest sens. Și, la finalul zilei, îmi doresc de la mine să am mai multă răbdare și cu mine, și cu cei din jur. 😊
Care este moștenirea pe care îți dorești să o lași în urma ta?
Nu mă gândesc la asta. O să vedem care va fi moștenirea… Mai exact, cred că o să știe cei ce vor rămâne când nu voi mai fi pe aici.
„Sunt destul de convinsă că lumea e a femeilor.”
Ce te inspiră:
Femeile puternice și deștepte.
Ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte de culcare:
Mă uit la aceleași seriale încontinuu ca să mă ia somnul, deși e nesănătos.
Relația ta cu comedia descrisă într-un singur cuvânt:
Încredere.
Cel mai important lucru pe care l-ai luat cu tine din insula Poros:
Prieteni noi.
Replica ta favorită din filmul Moartea în vacanță:
Azi împlinim 1000 de zile de când suntem cele mai bune prietene!
O întrebare care ți-ai fi dorit să-ți fie adresată într-un interviu, dar care nu a fost, și răspunsul la aceasta:
– „De ce crezi, Maria, că în toate interviurile sunt întrebate femeile cum se descurcă într-o lume a bărbaților?”
– „Nu știu, eu sunt destul de convinsă că lumea e a femeilor.”
Teodora Moroșanu este vocea formației Rockabella. Astăzi, prin arta sa, Teodora redefinește conceptul de artist indie în peisajul românesc. Ea inspiră prin performanțele sale puternice în calitate de lider al formației Rockabella; provoacă audiența cu subiectele pe care le abordează în compoziția pieselor sale – cântece-poveste; și entuziasmează prin estomparea constantă a granițelor dintre formele de artă.
Teodora a avut prima tentativă de a scrie un cântec la câteva minute după ce îi fuseseră arătate primele două acorduri. Nu împlinise încă zece ani. Prin clasa a 5-a a reușit să intre în corul școlii, iar în clasa a 8-a a rupt-o de tot cu muzica și s-a apucat să se pregătească pentru arte plastice. S-a reapucat de cântat în prin clasa a 11-a, moment în care a și început să cânte alături de Evo, un proiect muzical alături de care a rămas timp de cinci ani.
Ea își amintește că de mică a ascultat muzică rock: „Cea mai veche amintire pe care o am legată de muzică este că mă jucam în sufragerie și ascultam ceea ce am aflat mai târziu că era Don’t Cry de la Guns N’ Roses, fiind total absorbită de vocea lui Axel Rose și nota aceea anormal de lungă pe care o ține la finalul piesei”, mi-a mărturisit ea. Apoi, în adolescență, a ascultat mult Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd și Doors, iar mai târziu, prin facultate, era obsedată de Audioslave și vocea lui Chris Cornell.
Cea mai mare influență muzicală asupra sa a avut-o, însă, trupa Tool și vocalistul lor, Maynard James Keenan. Astăzi simte că această muzică pe care a adorat-o la începuturile sale creative a lăsat urme adânci asupra sa.
“ Când recunosc o influență cunoscută în arta cuiva, mă bucur nespus. E ca un secret pe care-l împărtășesc cu alt artist.
Evo s-a desființat în 2009. Atunci, Teodora a fost convinsă că a terminat-o cu muzica. La doi ani distanță însă, a început să simtă lipsa muzicii în viața ei. Așa că, alături de soțul ei, Bogdan – Moro, cum îi spune ea – au decis să pună bazele formației Rockabella. Astăzi, Rockabella îmbină influențe art-rock, indie pop și alternative în cântece-poveste despre momentele care ne transformă și, de curând, au împlinit 10 ani de când fac muzică fix așa cum își doresc.
Când și cum s-a conturat povestea voastră, ca trupă art-rock, indie pop și alternative?
Ideea de a forma un grup nou ne-a venit mie și lui Moro (soțul și partenerul meu muzical) în 2011. Eu cântasem înainte cu Evo, o trupă rock-alternativ din București, dar povestea lor a luat sfârșit în 2009 și după vreo doi ani de pauză, simțeam urgent nevoia să mă întorc la muzică.
A durat ceva până să avem un concept clar și până să găsim oamenii potriviți cu care să începem treaba, dar în 2014 debutam cu primul single „Motionless”. Ne-a luat mult timp să înțelegem ce e cu noi, de ce facem muzica asta care sună așa și cred că nu ne vom opri niciodată din descoperit, dar acum pot să spun că muzica Rockabella este despre transformare.
Ce dezvăluie sound-ul trupei voastre despre voi ca întreg?
Grupul nostru a fost în continuă evoluție și definire iar sound-ul nostru e fluid: ia fix ce are nevoie, când are nevoie. Provocarea noastă cea mai mare a fost să acceptăm schimbarea și chiar s-o celebrăm, în loc să rămânem blocați în ideile noastre străvechi despre ce înseamnă muzica și trupa.
Cât de important este pentru un artist să-și găsească resursele interioare să se reinventeze ori de câte ori este necesar? Cum te-au condus toate momentele în care a fost necesar să te reinventezi înspre versiunea ta personală și profesională care ești astăzi?
Cred că cel mai valoros lucru pentru un artist este puterea de a merge mai departe. Rezultatele muncii sale, succesul, recunoașterea, sunt temporare.
Singurul lucru permanent e devotamentul pentru artă, care uneori nici nu apare sub forma asta, nici nu ne dăm seama ce e. Apare doar ca o nevoie care trebuie musai satisfăcută. Pentru mine a fost extrem de important să înțeleg și să onorez lucrul ăsta.
„ Dacă n-aș iubi arta, la cât de multe îmi cere, n-aș avea niciun motiv s-o fac. Dar o iubesc, așa c-o las să se desfășoare prin mine, și mă dau din drum.
Au fost zeci, sute de situații în care am crezut c-am găsit rețeta, în care eram convinsă că acest proiect, spre deosebire de cele anterioare, este cel care mă va pune pe hartă. Și inevitabil, am fost decepționată. Și nu pentru că proiectele ar fi eșuat, ci pentru că nu vedeam că sunt deja pe hartă, doar că nu pe a altora, ci a mea proprie.
Mi-au luat mulți ani să găsesc confort în libertatea de a face artă așa cum vreau eu, artă în care să cred și care să-mi dea putere, dar prețul a meritat.
Atunci când ai decis să reiei drumul carierei tale muzicale, care a fost lucrul de care te-ai temut cel mai mult? Cum ai reușit să depășești și să controlezi această temere, astfel încât să construiești, în continuare, în direcția pe care ai visat-o încă de mult timp?
Adversarul meu dintotdeauna a fost părerea celorlalți. Probabil că din cauza educației și a mediului în care am crescut, n-am învățat de mică faptul că singura părere care contează e a mea. Am fost crescută cu impresia despre mine că sunt prea mult și niciodată destul.
Așa c-am petrecut ani de zile externalizându-mi respectul de sine și încrederea. Astfel că, atunci când am decis să încep un nou proiect muzical, am dedicat absurd de mult timp și energie să câștig aprobarea celor din jur, încercând să rafinez un sound și o imagine fără cusur, un performance live perfect și așa mai departe.
Acest spectru al „perfecțiunii” m-a însoțit mulți ani. Frica mea, atunci când am început Rockabella, era că va fi un proiect imperfect, asimetric, ciudat și că lumii nu va plăcea. Acum, contează mult mai puțin pentru mine cum e percepută muzica noastră, și mult mai mult cum o simt eu.
Nu pot spune că sunt în totalitate vindecată de acest tipar de gândire depășit și dureros, dar am unelte și progresez. Citesc, fac terapie și practic yoga, am grijă de mine și astfel aflu că vulnerabilitatea e de fapt forța mea cea mai de preț.
În România, muzica indie este încă puțin cunoscută și popularizată. Cum reușește Rockabella să-i confere genului muzical indie autenticitate autohtonă, astfel încât să popularizeze acest gen muzical și în rândul publicului din România? Cum vă ajută muzica indie să vă exprimați artistic în moduri în care alte genuri muzicale cu care ați mai experimentat nu o fac?
Ca să fiu sinceră, autenticitatea „autohtonă” n-a fost nicicând prioritatea noastră. Simt că e un trend aici, pe care mulți artiști îl adoptă, de a marșa puternic pe un sound „românesc”, de a înghesui influențe folclorice în orice piesă, pentru a demonstra apartența la popor.
Eu nu mă regăsesc în asta – am fost crescută într-un cartier din București, meleagurile mele strămoșești erau blocuri și ganguri și muzica dată din bătrâni era cu chitară electrică și distors.
Autenticitatea Rockabella vine din privirea spre interior, spre poveștile noastre de transformare și sensibilitățile noastre muzicale, care de cele mai multe ori nu se aliniază cu trendul.
Cred că asta e treaba artistului independent, să ofere o alternativă la mainstream, și ținând cont de cât de mic e publicul de artă independentă din România, cât de vitreg e teritoriul industriei pentru astfel de artiști, cred că cea mai de preț unealtă a noastră e sinceritatea.
Care-ai spune că este atuul pe care-l aduceți voi pe scena muzicală românească? Prin ce se diferențiază muzica voastră de restul melodiilor din spațiul muzical românesc?
N-aș putea să spun care este atuu-ul trupei, căci asta ar însemna să încerc s-o „vând” și, poate în defavoarea mea, recunosc că n-am un elevator pitch pentru Rockabella. Locul muzicii noastre îl aleg cei care o ascultă și e unic pentru fiecare dintre ei.
Noi ne punem sufletul pe tavă, în cântece, în videoclipuri, pe scenă și prin proiectele noastre de artă colaborativă și sperăm că oamenii se vor conecta măcar cu un fragment din ce facem noi.
„ Descopăr în fiecare zi că cel mai important element al artei noastre e vulnerabilitatea.
Într-un concert, de curând, am recunoscut publicului că deși am mai bine de 20 de ani de când mă urc pe scenă ca vocalist, n-am suportat niciodată momentele de liniște dintre cântece și nici n-am știut vreodată ce să fac în acele clipe.
Mi-am dorit mereu eleganța aia a marilor performeri care glisează pe scenă și nu lasă niciun moment stânjenitor, dar sunt cine sunt și nici nu levitez pe scenă, nici n-am pilde și zicători la mine pentru momentele de liniște. Spre surprinderea mea, publicul a fost încântat de mărturisirea mea, și am primit mulțumiri și îmbrățișări pentru acest moment de sinceritate. 😊
Ca membră a unei formații, în ce moduri ai spune că se diferențiază experiența construirii unei cariere muzicale ca parte a unei trupe, spre deosebire de individual, pe cont propriu?
Trupa e un act de echilibristică. Știm că o căsnicie între doi parteneri e deseori complicată. Imaginați-vă când sunt cinci.
O trupă oferă confort pentru că ești mereu cu aceiași oameni, concertele sunt previzibile, știi pe cine te poți baza. Dar și cere foarte mult de la membri pentru că trebuie să-și lase spațiu unul altuia, să găsească o armonie și un ritm prin care să meargă toți în aceeași direcție.
În Rockabella, componența trupei a fost mereu în schimbare, de aceea proiectul nu e definit de membri săi, ci de valorile sale artistice: vulnerabilitate, sinceritate, creativitate.
Care ai spune că este cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre muzică fiind parte a unei trupe, și care te însoțește și astăzi în parcursul tău profesional?
Cel mai important lucru pe care l-am învățat ca membru al unei trupe este că nesiguranța e marele nostru adversar. Când lucrăm din frică – fie că nu suntem destul de buni sau că nu suntem recunoscuți – munca va avea de suferit.
Singura soluție pentru mine a fost să mă dezvolt muzical, să înțeleg cine sunt și ce-mi place și să-mi comunic clar dorințele și limitele.
Pe lângă rolul de solistă pe care-l ai în cadrul formației, te implici și în ceea ce ține de scrierea versurilor cântecelor voastre. Ai început, mai întâi, să cânți sau să compui – ori viceversa? Cum a arătat momentul când ai început să compui versuri? 🙂
Am scris dintotdeauna și muzica și versurile pentru cântecele mele. Uneori se naște întâi melodia, alteori întâi versul. Pentru mine cuvintele și muzica nu pot fi decuplate, nu stau în picioare una fără cealaltă.
A ajuns să fie, pentru tine, într-un anumit punct al carierei tale o necesitate să compui, sau a fost aceasta mai degrabă nevoia talentului tău la scris de a se manifesta și face simțit? Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?
Am scris mereu și proză și versuri, ele sunt separate, nu depind una de alta. Cântecele au venit mereu la pachet cu versuri, de aceea le numesc cântece-poveste. Spre deosebire de proză, care-mi dă libertate infinită, timp și spațiu de nu știu ce să fac cu ele, versurile pun limite. Și creativitatea are nevoie de limite.
Versurile mă provoacă să spun multe în cuvinte puține, să creez o poveste în straturi, astfel încât, în funcție de cât de adânc e dispus ascultătorul să meargă, să poată găsi în același cântec o poveste de dragoste, una despre vindecare, una despre traumă și poate una despre firea umană.
Ador și detest să scriu versuri, pentru că-mi cere foarte mult, mă chinuie fiecare cuvânt. Dar când găsesc ACEL vers, care mă mișcă, știu c-am găsit cântecul.
Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica? Ce loc ocupă ea în viața ta în momentul de față, și cât de sănătos simți că este acest loc pe care i-l atribui?
Muzica e una din marile mele nesiguranțe. N-am studii muzicale, cu excepția unor ani de formare vocală. N-am învățat să citesc partituri și ce fărâmă de teorie muziclă știu, îi datorez lui Moro care are răbdare nesecată cu mine să-mi explice aceleași principii de zeci de ori.
La chitară am învățat câteva acorduri când eram copil și cu alea operez de atunci. Recunosc că studiul la instrument și teoria nu sunt pentru mine, pentru că am răbdarea unui copil de trei ani. Așa că, să ajung să compun muzică e un miracol de care sunt extrem de recunoscătoare.
Învăț pe parcurs, doar ce am nevoie ca să-mi îndeplinesc scopul, și sper să mai țin minte ceva la următorul cântec.
Cu toate astea, muzica mă aduce la viață, iar când cântăm împreună, la repetiții sau pe scenă, am acel sentiment magic că suntem mai mult decât suma părților.
„ Zic mereu c-am făcut tot ce mi-a stat în putință să nu devin muzician dar n-am reușit.
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum, care este cea în care simți că autenticitatea Teodorei în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
N-aș ști să spun care piesă Rockabella mă reprezintă cel mai bine, cred că toate ilustrează foarte bine un fragment din mine.
Dar piesa pe care o iubesc cel mai mult este „Fără Răspuns”. Este ca o mantră pe care mi-am scris-o mie însămi, să las jos armele, să-mi dau o clipă de liniște și soare și să accept lucrurile pe care nu le pot controla.
Cum s-a modificat modul în care mesajul pieselor voastre ajunge la public după ce ați început să compuneți și să cântați în română mai degrabă decât în engleză?
Poate cel mai important hotar peste care am trecut cu Rockabella a fost când am decis să compunem în limba română. În română nu te poți ascunde în clișee, pur și simplu nu merge, e nevoie de ceva mai mult.
Așa că de atunci, versurile noastre au devenit mai profunde și mai sincere, iar în privința publicului, am simțit că s-a deschis o poartă despre care nici nu știam că există.
Cântecul la care oamenii au răspuns cel mai puternic a fost până acum „Iată-ne aici” dar de curând „Scut și armă” pare că l-a detronat.
Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Teodora Moroșanu în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?
Ce provocare mișto! Hai să vedem:
– Buttercup, 2015 – un cântec curajos despre plăceri secrete, prima producție de videoclip, cu scenariu, personaje și final neașteptat. Atunci am realizat că nu voi face nimic cu jumătate de măsură.
– Iată-ne aici, 2021 – introspecție, recunoașterea traumei și vindecării, acceptarea că muzica trebuie să vină din adevăr și că dacă vreau cu adevărat să fac asta, nicio poveste nu e off limits.
– Scut și armă, 2024 – manifest pentru puterea feminină, vulnerabilitate și curaj.
Ce îți aduce liniște:
Pictura, desenul și modelajul sunt refugiile mele pentru când am nevoie de liniște și pace.
Mentorul tău:
Sunt recunoscătoare că am mai multe călăuze, fiecare servind un alt rol și arătându-mi o altă perspectivă.
Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:
„Am să-mi fiu scut și armă, fiică și mamă, apă și hrană.”
Pentru că vorbește despre independență, maturitate și putere interioară, dar atinge și faptul că în 2022 am pierdut-o pe mama, care mi-a fost aliat dintotdeauna în călătoria asta muzicală.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Yebba – My Mind.
Locul unde te simți cel mai mult și cu adevărat tu:
Un petic de pământ în Valea Doftanei unde am sădit un vis frumos.
O întrebare care ți-ai fi dorit să-ți fie adresată într-un interviu, dar care nu a fost până acum, și răspunsul la aceasta:
„De unde vine numele Rockabella? 😊”.
Serios acum, cred că nu m-a întrebat nimeni care a fost momentul, dacă a existat, în care am vrut să renunț. Răspunsul e, nu numai c-am vrut, dar am și făcut-o. Primul și cel mai mare a fost în 2009, după destrămarea Evo, mi-am zis c-am încheiat-o cu muzica.
Efortul de a menține o trupă, de a o susține financiar, creativ, emoțional, mi se părea mult prea mare și am hotărât că nu e de mine. A durat doi ani.
Au urmat multe momente în care eram pregătită să mă predau. Au existat, chiar foarte recent, momente în care simțeam că suntem pe punctul de a face ceva minunat, ca imediat după să ne lovească un alt glonț, un coleg care se retrage din proiect, sau o oportunitate care a mers la altcineva.
Sunt extrem de recunoscătoare pentru două lucruri pe lumea asta: în primul rând pentru Moro, partenerul meu în toate, pe care mă pot apleca atunci când nu mai pot. Fără el, muzica mea n-ar fi existat.
Și-n al doilea rând pentru munca pe care am depus-o cu mine însămi ca să înțeleg că nu e nici despre Evo, nici despre Rockabella, nici despre public, nici despre recunoaștere sau succes. E despre această nevoie pe care am avut-o dintotdeauna, această călăuză care este pentru mine arta, și că nu trebuie decât s-o las să mă ghideze că ea știe mai bine.
Digital Divas Awards, cea mai așteptată competiție dedicată creatorilor de conținut din sfera Fashion, Beauty și Lifestyle revine cu o nouă ediție în 2024. Evenimentul aduce în lumina reflectoarelor cele mai active personalități din mediul online local, oferind recunoaștere celor care strălucesc în activitatea lor, pe diferitele platforme digitale.
Începând de luni, 5 august, publicul poate contribui la selecția câștigătorilor acestei ediții, susținând astfel creatorii de conținut pe care îi admiră și care se află pe lista nominalizărilor. Votul public este deschis până pe 25 august. Pentru a vota numele care au intrat în competiție, vă invitam să vizitați site-ul www.digitaldivasawards.ro.
Nominalizările vor trece prin procesul de votare publică, fiind totodată analizate atent de către un juriu de specialitate format din peste 100 de experți în marketing și comunicare de la branduri și agenții cu activitate recunoscută în piață, dar și specialiști cu experiență îndelungată în domeniile Fashion și Beauty.
Cele 15 categorii în care creatorii concurează pentru un loc pe podium sunt:
– Best Health & Wellness Content Creator
– Best Lifestyle Content Creator
– Best Fashion Stylist In Social Media
– Best Make-up Artist In Social Media
– Rising Star On Social Media
– Best Fashion & Beauty Youtube Channel
– Best Fashion & Beauty Tiktok Account
– Best Fashion & Beauty Instagram Account
– Best Male Content Creator (In Fashion & Lifestyle)
– Most Creative Content Creator
– Best Brand Endorser
– Best Celebrity Content Creator
– Best Storytelling Curator
– People’s Choice Award
– The Digital Diva Of The Year
Câștigătorii vor fi anunțați în seara zilei de 12 septembrie, la Palatul Bragadiru din București, în timpul unei gale de premiere spectaculoase. Digital Divas Awards vine în completarea Digital Divas Conference, care va avea loc în aceeași zi. În cadrul sesiunilor de conferință, personalități larg apreciate în mediul online, dar și specialiști de Fashion și Beauty sau reprezentanți ai brandurilor implicate în industrie vor împărtăși know-how actual, sfaturi esențiale, povești autentice și multă inspirație.
Mai multe detalii despre participarea la eveniment sunt disponibile pe www.digitaldivas.ro. Pentru a fi la curent cu agenda ediției, vă invităm să urmăriți pagina de Facebook și de Instagram.
Digital Divas 2024 este un eveniment organizat de Evensys, în parteneriat cu AVON România, cu sprijinul Answear România, Raffaello, Banca Transilvania, Siviero Maria, Boiron România, Beciul Domnesc.
Evensys este o companie de planificare de evenimente, cu peste 18 ani de experiență în organizarea de evenimente business. Evensys este specializată exclusiv pe dezvoltarea de conferințe și de seminarii proprii, ce acoperă șapte domenii de activitate: Marketing & Comunicare, Internet & New Media, Financiar & Investiții, HR, Real Estate, Production și Retail. Evenimentele organizate tratează tematici actuale, care privesc atât industria de business locală, cât și cea din Europa Centrală și de Sud-Est.
Ioana Drăgan este medic specialist obstetrică-ginecologie, cu peste 12 ani de experiență, fiind specializată în diagnoză materno-fetală la King’s College în Londra. Are o relație lungă cu medicina; și-a dat seama, încă din clasa a IV-a, că-și dorește ca, „atunci când va fi mare”, medicina să fie parte integrantă a vieții ei profesionale de zi cu zi. Își amintește și în ziua de astăzi că, la momentul respectiv, era fascinate de cabinetul medical de la școală și de asistenta medicală care lucra acolo: „Îmi amintesc că am fost responsabilă pe clasă cu probleme medicale și eram foarte mândră că trebuia să port zilnic o bandană la brațul stâng pe care era semnul Crucii Roșii”, mi-a împărtășit ea.
„Părinții mei m-au susținut cel mai mult în decizia mea de a urma facultatea de medicină cu toate că nimeni altcineva din familia mea nu are studii în acest domeniu.”
Demersurile în vederea urmării facultății de medicină a început să le facă în clasa a XI-a, când a și început meditațiile la biologie. Ioana venea dintr-un liceu teoretic cu profil de matematică-informativă, bilingv engleză, așa că simțea că are multe de recuperat pentru ca această admitere să fie una cu succes pentru ea. Cu determinare și pasiune pentru domeniu, Ioana a reușit să intre prima la facultate. Și, de atunci până astăzi, își trăiește visul de a profesa în domeniul care a fascinat-o încă de mică în fiecare zi.
În ultimii șase ani, Ioana a tratat cu succes peste 10.000 de pacienți. Despre procesul prin care a ajuns aici, mi-a povestit mai multe în acest interviu.
Puteți să trasați afinitatea dumneavoastră pentru medicină înapoi în perioadacopilăriei? Ne-ar plăcea să știm dacă a existat vreun moment, în decursul timpului, în care ați luat în calcul posibilitatea de a activa profesional și într-o altă zonă, în afara medicinei.
Jocul de rol de medic a existat în copilăria mea la vârsta de trei – cinci ani, așa cum îmi imaginez că există pentru majoritatea copiilor. În cazul meu, lucrurile au fost, poate, un pic mai mult încurajate de părinți și bunici, întrucât tatăl meu și-a dorit să urmeze facultatea de medicină, dar nu a reușit să își împlinească acest vis.
În liceu, în clasa a X-a, îmi amintesc că îmi doream să fac aceeași facultate la fel ca prietena mea cea mai bună de la acel moment, și anume Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografie, unde mi-ar fi plăcută să fac regie. Destinul însă ne-a dus pe alte drumuri, astfel încât eu am dat admitere la Medicină în anul 2004 – și am intrat prima. 😊
Sunteți medic specialist obsterică-ginecologie, având peste 12 ani de experiență în acest domeniu. În cadrul studiilor pe care le-ați făcut la King’s College London, v-ați specializat în medicină materno-fetală. Ce v-a determinat să alegeți specializarea în medicină materno-fetală?
Chiar și astăzi, 12 ani mai târziu, am convingerea că medicina materno-fetală este cea mai frumoasă ramură a medicinei.
Este absolut incredibil că, prin ajutorul avansurilor tehnologice ecografice și genetice, putem observa, trata și uneori vindeca cel mai mic pacient din toată medicina: fătul.
Recunosc că și după atâția ani, mă bucur real de fiecare sarcină mică pe care o confirm, de fiecare făt de 11 – 12 săptămâni pe care îl analizez și căruia îi confirm starea de sănătate.
Care sunt ariile de interes din domeniul de obstetrică și ginecologie care vă fascinează cel mai mult?
Cel mai mult mă fascinează sub-specializarea în care lucrez în cea mai mare parte a timpului, medicina materno-fetală. La fel de mult îmi place și ceea ce ține de endocrinologie-ginecologică și menopauză.
Ați studiat și ați lucrat la Londra sub atenția și supravegherea renumitului profesor Kypros Nicolaides, unul dintre pionierii medicinei materno-fetale. Cum a fost experiența dumneavoastră la King’s College din Londra și ce ați învățat sub supravegherea profesorului Kypros Nicolaides?
Experiența mea în Londra m-a transformat profesional și m-a completat în evoluția mea personală.
Din punct de vedere profesional nu cred că aș fi putut vreodată să fiu într-un loc mai bun pe lumea aceasta în care să învăț medicină materno-fetală la un standard mai ridicat decât cel impus de profesorul Nicolaides în King’s College. Acolo, medicina se face într-adevăr în excelență; toți cei care ajung să lucreze în departamentul profesorului Nicolaides sunt supra-specializați în medicină materno-fetală având în plus o arie de interes dominantă în acest sub-domeniu: sunt anumiți consultanți sub-specializați în preeclampsie, alții în boli genetice rare, alții în complicațiile sarcinilor gemelare, alții în terapiii intrauterine și așa mai departe.
Orarul de muncă obișnuia să fie unul extrem de intens. Ne începeam activitatea dimineața, la ora 08:00, și terminam odată cu ultimul pacient, care putea să fie chiar și la ora 22:00 / 23:00, iar o dată la două – trei săptămâni lucram inclusive și sâmbăta. În rest, timpul nostru era ocupat cu studiul individual, congrese, cursuri, activitatea de cercetare… 😊
Am învățat meserie: să investighez sănătatea intrauterină a fătului, să susțin un diagnostic prenatal corect, să știu ce analize medicale sunt complementare diagnosticului meu, să ofer consiliere prenatală părinților care se lovesc de diagnostice nefericite, să efectuez proceduri intrauterine atât de diagnostic (cum sunt amniocenteza sau puncția de vilozități coriale), cât și terapeutice (cum sunt transfuziile intrauterine sau terapiile cu laser în cazul gemenilor).
Și nu în ultimul rând, am învățat ce înseamnă bazele unui departament de medicină materno-fetală și munca în echipă.
Ce aspecte din experiența dumneavoastră cu domnul Profesor Nicolaides considerați că v-au definit în profesie?
„Ceea ce m-a definit cel mai mult din punct de vedere profesional în Londra, lucrând alături de profesorul Nicolaides, a fost psihologia medicală.”
Am învățat cum să interacționez cu pacientul, cum să îi transmit informația medicală într-un mod accesibil, cum să îl ascult, să îi accept și respect punctul de vedere și să îl susțin în deciziile sale.
Din păcate, aceste abilități nu sunt predate în școlile noastre medicale. Am asistat de multe ori la situații în care diagnostice similare au fost prezentate pacienților în moduri diferite, ținând cont în primul rând de dorințele și înțelegerea acestora asupra implicațiilor medicale.
Consider că aceasta va rămâne mereu cea mai mare valoare adăugată pe care o aduc în practica mea medicală.
Ați fi putut să alegeți să vă stabiliți și să activați într-o oricare altă țară din Europa, însă ați ales să reveniți în România. De ce ați ales să vă întoarceți în România pentru a practica medicina prenatală, având opțiuni de lucru în țări precum Anglia, Franța sau Elveția?
Am ales să mă întorc în România deoarece familia mea este aici și reprezintă fundamentul meu: îmi oferă echilibru, stabilitate, putere și libertatea de a mă dezvolta. Fără sprijinul lor, nu aș putea să ating adevărata performanță oriunde m-aș afla.
V-ați dorit foarte mult să le oferiți femeilor însărcinate din România expertiza dumneavoastră, medicina prenatală pe care o practicați fiind foarte nișată. Ce presupune această nișă? Cum ați reușit să vă adaptați practica și expertiza la specificul și nevoile femeilor însărcinate din România?
Într-adevăr, specialitatea de medicină materno-fetală este mult mai bine definită și recunoscută în Europa de Vest. Fiecare maternitate de stat are o secție de medicină materno-fetală independentă sau un contract de colaborare cu un alt spital care dispune de o astfel de secție.
Aceste secții specializate sunt adesea mai mari decât sala de nașteri a spitalului, deoarece ele sunt responsabile de efectuarea screening-urilor prenatale pentru defecte structurale și genetice pentru întreaga populație din zona respectivă, indiferent de locul unde va naște pacienta. Fiecare pacientă efectuează cel puțin trei vizite pe parcursul sarcinii în aceste departamente.
În România, suntem departe de a avea o organizare similară, astfel că am reușit să practic medicina materno-fetală „ca la Londra” cel mai bine în sectorul privat. Deși în București există câteva maternități cu secții de medicină materno-fetală, lipsa resurselor, dotărilor și a timpului acordat pacienților mă face să prefer mediul privat, unde am lucrat o perioadă lungă de timp.
Până în urmă cu șase ani, ați lucrat în sectorul public. De peste șase ani însă, lucrați însectorul privat. Care sunt avantajele și provocările de a activa în domeniul privat, comparativ cu experiența în sectorul public?
„A lucra exclusiv în domeniul privat medical reprezintă un test atât profesional, cât și personal pentru un medic.”
Trebuie să fii mereu extrem de bine pregătit, la curent cu ultimele noutăți din domeniul tău, să participi la cursuri și conferințe, și să cauți constant să te îmbunătățești. Pacienții din mediul privat sunt adesea oameni intelectuali, care își cunosc afecțiunile cronice, știu care sunt etapele de diagnostic și tratament, și pot observa imediat cea mai mică ezitare din partea medicului.
În mediul privat, disponibilitatea medicului, în special în obstetrică-ginecologie, se extinde dincolo de orele de program. Nu este vorba doar despre informații medicale, ci și despre adresarea temerilor și fricilor pacienților, mai ales ale celor aflate la prima sarcină.
Avantajele sunt numeroase, atât pentru pacienți, care beneficiază de un mediu calm, curat, prietenos, intim și profesionist, cât și pentru medici, care au acces la aparatură de ultimă generație, sisteme informatice moderne pentru stocarea datelor pacienților, flexibilitatea programului și multe alte beneficii care asigură siguranța actului medical și liniștea necesară pentru a oferi cele mai bune îngrijiri.
Cum reușiți să mențineți satisfacția pacienților, având în vedere că ați tratat peste 10.000 de pacienți în ultimii șase ani? Care sunt aspectele esențiale în relația medic-pacient în contextul medicinei materno-fetale?
Pentru mine, cea mai valoroasă apreciere a pacientului este atunci când mă recomandă rudelor și prietenilor apropiați. Atunci știu că ceea ce fac este bine făcut.
Cred că satisfacția pacienților provine din siguranța cu care le ofer informații medicale corecte, din răbdarea cu care le explic diagnosticele negative, din căldura cu care îi însoțesc în circumstanțe dificile și din iubirea mea pentru această meserie și pentru bebeluși. Sper că această iubire se reflectă în tot ceea ce fac.
Esențială în relația mea cu pacienții este comunicarea: să le înțeleg background-ul, să le cunosc povestea, să le ascult nevoile și așteptările, și să le accept limitele.
Cum vă mențineți actualizată în ceea ce privește noile tehnologii și avansuri în medicina materno-fetală? Cum ați implementat tehnologia laser în practica dumneavoastră de ginecologie?
Ca orice medic din orice specializare, îmi mențin actualizarea informațiilor medicale prin studiu independent, fiind abonată la numeroase reviste de specialitate și prin participarea la cursuri și congrese de profil.
Laserul în medicina materno-fetală se folosește pentru cazuri selectate, cum ar fi complicațiile în sarcinile gemelare cu gemeni identici. Diagnosticul precoce și corect este esențial pentru a determina selecția ideală a cazurilor care pot beneficia de această terapie LASER.
În ginecologie, folosim LASER-ul pentru tratamentul și prevenirea formelor ușoare-moderate de incontinență urinară, pentru procedurile de rejuvenare vaginală, tratamentul atrofiei vaginale în menopauză, tratamentul infecțiilor vaginale recurente, laxității vaginale, și în estetica ginecologică pentru remodelarea vulvei și a regiunii perianale.
Cum v-a influențat participarea la congresele mondiale și la cursurile de pregătire profesională asupra practicii dumneavoastră? Ce noutăți sau avansuri notabile în medicina materno-fetală ați adus în practica dumneavoastră după participarea la aceste evenimente?
După fiecare congres anual de medicină materno-fetală, aflăm informații noi despre evoluția metodelor de diagnostic prenatal și de tratament intrauterin. Rareori aceste noutăți sunt revoluționare. Cel mai adesea, ele constau în mici variații și îmbunătățiri pe care le integrăm în practica medicală obișnuită.
În ce stadiu de dezvoltare considerați că se regăsește medicina materno-fetală în România în momentul de față comparativ cu stadiul de dezvoltare în care știți că se află la nivel internațional? Ce pași concreți se fac acum înspre a ne apropia și noi, la rândul nostru, către un nivel de activitate mai bun?
Cred că România are mulți specialiști bine pregătiți în domeniul medicinii materno-fetale. Per ansamblu, nivelul național este foarte bun în marile orașe, însă problema rămâne în mediul rural, unde adresabilitatea pacienților este mult mai scăzută.
De mai bine de șapte ani, în România s-au implementat programe naționale de screening prenatal, precum dublul test, efectuat gratuit în primul trimestru de sarcină, și screening-ul pentru defecte structurale fetale, realizat în al doilea trimestru de sarcină.
Deși aceste programe nu sunt încă organizate uniform la nivel național, consider că acești pași sunt importanți și de bun augur pentru viitorul medicinii materno-fetale.
Primul lucru pe care-l faceți dimineața:
Îmi sărut copiii și le spun „bună dimineața, raza mea de soare!”.
Cel mai important lucru pe care l-ați învățat despre omenie făcând medicină:
Faptul că toți suntem egali în fața morții.
Cel mai mare sprijin profesional al dumneavoastră:
Profesorul Nicolaides.
Cel mai mare sprijin personal al dumneavoastră:
Soțul meu, Alexandru.
Relația dumneavoastră cu munca, descrisă în trei cuvinte:
Pe măsură ce soarele de vară ajunge la apogeu, este momentul să dăm un refresh garderobei cu un echilibru perfect între confort și stil. Cea mai recentă colecție de la Tommy Hilfiger oferă o gamă perfectă pentru vară, ideală pentru zilele însorite și nopțile calde. Indiferent dacă planifici o ieșire casual la plajă sau o seară sofisticată, aceste ținute sunt concepute pentru a te face să arăți cool și să te simți minunat.
Pentru Ea: Eleganță fără efort
Începem cu doamnele și clasicii dar versatilii Pantaloni Scurți Chino. Acești pantaloni scurți sunt un element de bază al verii, oferind o croială elegantă, perfectă pentru o varietate de ocazii. Asortează-i cu o bluză ușoară sau un tricou casual și vei obține un look relaxat dar elegant. Pentru o atmosferă nautică, perfectă pentru vară, Maioul cu Dungi este o alegere ideală. Dungile sale clasice îl fac ușor de asortat sau de purtat pe cont propriu, în special când este combinat cu pantaloni scurți cu talie înaltă sau o fustă din denim.
Trecând la ceva mai sofisticat, Fusta Midi Plisată este o piesă deosebită. Silueta sa fluidă și detaliile subtile ale logo-ului adaugă o notă de eleganță, făcând-o perfectă pentru zi și noapte. Asortează-o cu un top mulat și sandale, și ești pregătită pentru orice, de la un brunch la o plimbare de seară. Pentru acele petreceri de vară sau întâlniri casual, Rochia Bodycon cu Bretele Gingham este alegerea perfectă. Această rochie combină o croială flatantă cu un design cu bretele, asigurându-ți un look de impact. Completează ținuta cu o pereche de sandale cu platformă și o pălărie de soare pentru acel mix ideal de șic și jucăuș.
Pentru El: Cool și Casual
Pentru domni, Cămașa din In cu Mâneci Scurte este un element esențial al verii. Materialul său respirabil o face perfectă pentru zilele călduroase, asigurându-te că rămâi cool fără a compromite stilul. Asorteaz-o cu pantaloni scurți chino sau blugi ușori pentru un look relaxat dar rafinat. Dacă preferi ceva cu mai multă flexibilitate, Pantalonii Scurți cu Elastic în Talie oferă atât confort cât și versatilitate. Croiala lor relaxată îi face ideali pentru orice, de la zilele la plajă la ieșirile casual.
În continuare, Cămașa din In Vopsită cu Pigmenți oferă o notă de stil unic cu culorile sale bogate și estompate. Această cămașă se potrivește perfect cu pantaloni scurți sau blugi rulați, oferindu-ți un look contemporan și relaxat. Pentru o opțiune casual clasică, Tricoul cu Guler Rotund și Emblemă Frontală este un must-have în garderobă. Designul său simplu dar stilat îl face ușor de purtat cu aproape orice, oferind o bază solidă pentru o varietate de ținute de vară.
Cu aceste recomandări stilate de la Tommy Hilfiger, garderoba ta de vară va fi pregătită pentru orice ocazie. Indiferent dacă te îmbraci elegant sau păstrezi un stil casual, aceste piese oferă combinația perfectă de confort și stil. Așadar, pășește în sezon cu încredere și bucură-te de zilele însorite și nopțile calde într-un mod plin de stil cu cea mai recentă colecție de la Tommy Hilfiger.
Simte soarele, îmbrățișează stilul și bucură-te de o vară plină de modă.
Despre Tommy Hilfiger
TOMMY HILFIGER este unul dintre cele mai recunoscute brand-uri de lifestyle premium din lume, o sursă de admirație și inspirație pentru consumatori din 1985. Brand-ul creează un stil emblematic, care prinde viață la intersecția dintre clasic și nou, creat împreună cu oameni care modelează cultura la nivel global. TOMMY HILFIGER celebrează esența stilului american clasic cu o notă modernă. Tommy Hilfiger oferă consumatorilor din întreaga lume calitate premium, prin TOMMY HILFIGER și TOMMY JEANS, cu o gamă largă de colecții, inclusiv îmbrăcăminte sport, denim, accesorii și încălțăminte pentru bărbați, femei și copii. Tommy Hilfiger are un angajament de neclintit față de sustenabilitate și incluziune.
Vânzările globale în retail ale produselor TOMMY HILFIGER au fost de aproximativ 9,1 miliarde USD în 2022, iar brand-ul este susținut de peste 16.000 de asociați din întreaga lume – prezent în 100 de țări și în peste 2.000 de magazine, inclusiv cel mai mare magazin global al său, tommy.com.
Alexa și Georgiana, fondatoarele Flori Sauvage, un superb business floral sustenabil, s-au cunoscut în anul 2018 în cadrul unui curs de design floral organizat de Liliana Masgras. Niciuna dintre ele nu avea, la momentul respectiv, un obiectiv clar în ceea ce ține de dezvoltarea unui business floral atunci când au participat la curs. Ceea ce le-a adus acolo a fost pasiunea pentru flori și curiozitatea de a descoperi ce presupune munca cu acestea.
S-au remarcat reciproc la curs datorită stilului și viziunii similare asupra frumuseții. Totuși, după finalizarea cursului, fiecare dintre ele s-a întors la propria viață, fără un plan concret pentru un business floral.
La momentul respectiv, Alexa era implicată în organizarea unui festival de muzică clasică, iar Georgiana se ocupa de afacerea ei cu decoruri. După câteva luni, s-au revăzut la o cafea și, admirând diverse creații ale unor artiști din SUA, s-au întrebat „De ce să nu încercăm și noi?”. Astfel, Flori Sauvage a început să prindă contur organic și treptat.
Alexa, Georgiana, sunteți fondatoarele unui superb business floral sustenabil: Flori Sauvage. Când și cum s-a conturat ideea lansării brandului Flori Sauvage, așa cum îl cunoaștem noi astăzi?
Alexa: Am pus pe hârtie câteva idei, am început să lucrăm la site și să creăm un portofoliu. Pas cu pas, am construit ceea ce a devenit acest brand de care suntem foarte mândre.
Personal, nu mi-am dorit să pornesc pe un nou drum de una singură, ci am crezut mereu în puterea echipei noastre și în completarea reciprocă a abilităților noastre. Sunt convinsă că acest business nu ar fi fost la fel de frumos fără simbioza dintre noi.
Georgiana: Așa cum povestește și Alexa, ne-am întâlnit la cursul de flori, unde fiecare dintre noi și-a descoperit pasiunea pentru flori. Flori Sauvage este, în opinia mea, rezultatul armonios al combinației dintre noi două, așa cum am simțit încă de la început.
Ce a însemnat, pentru voi, construirea unui business în jurul florilor? Ce înseamnă, mai exact, sustenabilitatea în domeniul în care activați?
Alexa: Așa cum am menționat anterior, am construit acest business treptat, fără investiții majore, implicându-ne într-un proces intens de învățare.
„Îmi place să spun că nu m-am născut antreprenoare, ci am învățat să devin una.”
Au fost multe lecții, unele ușoare și altele foarte dificile. Este un domeniu foarte frumos, dar cred că este ușor idealizat. Multe persoane, în special cele care lucrează în medii de birou și caută o muncă mai creativă, ne spun că își imaginează cât de minunat este să lucrezi toată ziua printre flori.
Adevărul este că orice afacere are atât părți frumoase, cât și părți mai puțin glorioase. Lucrul efectiv cu florile este doar o parte din ceea ce implică un astfel de business.
Sustenabilitatea în industria florală se bazează pentru noi pe trei principii majore:
– Nu folosim burete floral, un material nereciclabil, extrem de poluant și toxic pentru utilizator.
– Folosim, pe cât posibil, flori autohtone, cultivate local de producători români.
– Minimizăm utilizarea ambalajelor, a plasticelor de unică folosință și a consumabilelor nesustenabile în atelierul nostru.
Aceste principii sunt esențiale pentru noi și considerăm că fac parte din misiunea noastră de a crea frumusețe cu respect pentru natură.
Georgiana: Pentru mine, Flori Sauvage a venit ca un canal de exprimare a creativității într-o perioadă de redescoperire. Eu aveam experiența lucrului pe cont propriu ca antreprenor, dar de fiecare dată pare diferit și din fiecare etapă înveți câte ceva.
Flori Sauvage s-a transformat cu pași mici într-un business ce crește ușor-ușor de la an la an și noi evoluăm alături de el.
Cât despre sustenabilitate, mai pe scurt, ea înseamnă să ne conectăm cu natura, să o simțim, să fim conștienți de dragostea noastră față de aceasta. Sau poate, uneori, de lipsa ei. Pentru că pornind de la această conștientizare, oamenii pot face cu adevărat schimbări în jurul lor.
De ce ați ales să-l faceți sustenabil – într-un context în care niciun alt business floral sustenabil nu exista în România – și care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în acest proces?
Alexa: Cred că această alegere a venit cumva natural. Dacă iubim florile și lucrăm cu ele, cum să nu ne dorim să avem grijă de natura care ni le dă? Nu vedem niciun alt mod în care am putea să facem lucrurile; este o valoare intrinsecă nouă.
Am avut multe de învățat din punct de vedere tehnic, pentru că lucrul fără burete floral presupune niște principii de lucru diferite.
Pe o parte dintre acestea le-am învățat de la floriști din străinătate, pe altele le-am testat și răs-testat până am ajuns la varianta cea mai bună pentru noi. Au fost proiecte provocatoare, chiar complicate, în care a trebuit să învățăm un pic despre structuri, despre materiale industriale, dar nu a fost niciodată cazul să nu ne iasă. Ne-am setat că noi lucrăm în acest fel și că, orice ar fi, vom găsi o soluție, și chiar așa a fost.
Georgiana: Mereu m-a surprins într-un fel negativ modul în care după evenimente grandioase, decorate cu instalații bogate și aranjamente florale atrăgătoare, rămân în urmă tone de gunoi nereciclabil. Aici mă refer la buretele floral, un produs omniprezent în industria florală.
Deoarece este de unică folosință și fabricat din plastic, buretele se transformă în microplastic care ajunge direct în mediul înconjurător. Această realitate, încă neconștientizată de majoritatea oamenilor, m-a făcut să renunț să mai lucrez cu acest material.
Ne-am asumat să cercetăm și să descoperim alternative care se potrivesc cu valorile noastre. Astăzi, creăm designuri florale de orice fel într-un mod sustenabil.
A luat naștere Flori Sauvage ca un răspuns la o dorință personală de-a voastră, sau mai degrabă ca un răspuns la o nevoie pe care ați identificat-o în piață? Care a fost cea mai importantă lecție despre flori în business pe care ați învățat-o în cadrul cursului de design floral la care v-ați cunoscut și pe care o aplicați încă și în ziua de astăzi în activitatea voastră?
Alexa: Flori Sauvage a apărut ca o nevoie personală pentru mai multă creativitate și conectare cu sinele. Înainte de a începe acest business, lucram într-o corporație unde simțeam o lipsă de contact direct cu lucrul manual și cu libertatea creativă. Eram în căutarea frumuseții autentice, iar Flori Sauvage a fost exact ceea ce îmi doream la vremea respectivă: artă, flori și sustenabilitate.
La cursul unde ne-am întâlnit, am învățat multe despre universul florilor. Am descoperit cum să le îngrijim, cum să le pregătim pentru evenimente, și am învățat despre metode precum tehnica spiralei și regula triunghiului de aur, alături de alte detalii importante de design floral. Printre cele mai valoroase lecții s-a numărat tehnica spiralei, folosită des în realizarea buchetelor.
Georgiana: Pentru mine a fost o curiozitate și dorința de a îmbina ceea ce deja făceam cu pasiunea pentru florile naturale. Inițial, aveam o teamă considerabilă în ceea ce privește lucrul cu flori, dar am hotărât să depășesc această barieră.
A apărut apoi o adevărată pasiune pentru lucrul cu florile naturale. Prin urmare, pot spune că Flori Sauvage a luat naștere din dorința noastră de a ne exprima creativitatea și arta prin intermediul florilor.
În ce moduri vă face prietenia care vă leagă mai puternice în business? Cum vă trasați responsabilitățile în cadrul echipei voastre, astfel încât să vă asigurați că veți obține cel mai bun rezultat pentru clienții voștri?
Alexa: Noi ne completăm foarte bine. Aș spune chiar că e un match made in heaven. Eu mă ocup de organizare, planificare și listele de sarcini, în timp ce Georgi este expertă în lucrul manual și în interacțiunea directă cu florile. În ceea ce privește caracterul, eu sunt mai pragmatică, în timp ce Georgi este mai visătoare, iar combinația noastră aduce un echilibru sănătos în afacerea noastră.
În privința prieteniei noastre, aceasta cred că se bazează pe încredere reciprocă și suport continuu. Atunci când una dintre noi este într-o perioadă mai dificilă, știe că poate conta pe cealaltă pentru sprijin și încurajare. Avem încredere că suntem alături una de cealaltă, indiferent de provocările pe care le întâmpinăm în business.
Georgiana: Noi suntem cumva diferite și foarte asemănătoare, iar asta face să rezonăm foarte bine și să comunicăm constructiv, să mișcăm lucrurile în aceeași direcție. Prin valorificarea punctelor forte ale fiecăreia, reușim să avansăm rapid. La început, am împărțit taskurile în mod egal, dar am evoluat astfel încât fiecare să contribuie acolo unde poate aduce cel mai mult.
„Prietenia noastră crește odată cu experiențele noastre și suntem profund recunoscătoare pentru ea.”
Care ați spune că sunt cele mai importante valori și principii care v-au însoțit pe tot parcursul activității voastre în calitate de fondatoare ale businessului Flori Sauvage?
Alexa: Pentru noi, sustenabilitatea reprezintă o valoare fundamentală. În plus, ne ghidăm în colaborările noastre prin transparență și respect față de clienți. Suntem pasionate de artă și flori, și ne dorim să explorăm creativitatea prin ele.
Noi am pornit având viziuni asemănătoare și o estetică care ne-a făcut să rezonăm una cu cealaltă. Împreună am construit acest set de valori comune, care ne definesc și în care credem intrinsec. Mai departe de atât, Flori Sauvage este o poveste foarte frumoasă, care a devenit mai mare decât fiecare dintre noi și care are o misiune tare faină.
Georgiana: Am fost mereu deschise și sincere una față de cealaltă. Am investit tot sufletul nostru în acest vis floral, fără a ascunde sau urmări ceva una de la cealaltă.
Ceea ce considerăm foarte important este să fim atente la propriile noastre emoții și să ne sprijinim reciproc în evoluția noastră.
Care este cel mai important lucru pe care simțiți că ați fost nevoite să-l sacrificați, astfel încât să reușiți să vă transformați pasiunea pentru flori în business? Care simțiți că vă este cea mai mare recompensă pentru frumosul pe care-l aduceți în viețile oamenilor prin aranjamentele florale pe care le realizați?
Alexa: Nu consider că această călătorie a implicat un sacrificiu real. Au existat perioade financiare dificile, unde am simțit efortul, dar că sacrificiul presupune renunțarea la ceva, iar eu nu cred că am fost în această situație.
Personal, a trebuit să învăț să fiu mai flexibilă și să accept că lucrurile nu se desfășoară întotdeauna conform planului, dar uneori rezultatele sunt chiar mai bune decât mi-aș fi imaginat vreodată. Așadar, per total, călătoria de învățare a fost cu siguranță benefică.
Cea mai mare recompensă o simt atunci când florile noastre reușesc să stârnească emoții frumoase celor care le privesc. Îmi place să văd cum oamenii se hrănesc cu frumusețea acestora și cum simt acea conexiune emoțională. Cred că designurile noastre au puterea de a inspira și îmi place să beneficiem de libertatea creativă pentru a stârni astfel de reacții emoționale pozitive.
Georgiana: Așa cum menționa și Alexa, nici eu nu am resimțit că am făcut vreun sacrificiu. Deși, probabil, din perspectiva altora, ar putea părea că au fost sacrificii implicate.
Atunci când faci totul cu pasiune, nimic nu pare dificil și orice provocare devine mai ușor de gestionat. Aici am învățat că pasiunile mele trebuie să fie echilibrate cu propriile nevoi.
Știu că deseori realizați buchete de mireasă și aranjamente florale pentru nunți. Ce transformă, din punctul vostru de vedere, un buchet de flori de mireasă & / un aranjament floral pentru o nuntă dintr-unul bun, într-unul excelent?
Alexa: Cel mai important aspect este ca buchetul sau aranjamentul să se integreze perfect în povestea evenimentului. În cazul buchetului de mireasă, este important să se potrivească atât cu rochia acesteia, cât și cu stilul personal al miresei. În ceea ce privește aranjamentele florale, trebuie să se armonizeze perfect cu celelalte elemente și cu locația evenimentului.
Pentru a obține această armonie, urmăm un proces meticulos de cercetare și discuții cu clientul. Punem întrebări detaliate, solicităm imagini care îi inspiră pe clienți și vizităm locația evenimentului pentru a crea un concept global și coeziv care să se potrivească perfect cu toate elementele implicate.
„Florile în sine sunt întotdeauna frumoase, dar potrivirea lor cu întregul tablou din jur este ceea ce le face să strălucească.”
Georgiana: Pentru mine, libertatea creativă face diferența între un aranjament frumos și unul superb. Când există constrângeri, cum ar fi utilizarea strictă a anumitor flori sau culori, se pierde din fluiditatea și spontaneitatea cu care poți aranja florile asemenea unui tablou.
Care sunt florile cu care lucrați cel mai des indiferent de sezon?Care este floarea voastră semnătură pentru sezonul cald, anul acesta?
Alexa: Noi preferăm să lucrăm cu flori de sezon. Aceasta este cea mai sustenabilă opțiune din toate punctele de vedere, permițându-ne să achiziționăm florile de la producători locali. Prin urmare, nu ne limităm la o anumită floare pe tot parcursul anului.
În primăvară ne bucurăm de lalele, zambile și narcise, apoi trecem la bujori, continuăm cu lisianthus și trandafiri vara și flori de câmp, iar spre toamnă ne îndreptăm către dalii și crizanteme. În iarnă folosim elemente de sezon cum ar fi diverse tipuri de conifere, crenguțe și decoruri uscate.
Pentru viitor, ne vom concentra mult pe lisianthus-ul românesc, o floare pur și simplu superbă. Are nuanțe de vis, o bogăție artistică și rezistență remarcabilă! Suntem îndrăgostite de această floare și o recomandăm cu căldură.
Georgiana: Pentru sezonul cald, eu recomand gura leului și lisianthus, două flori deosebite pe care le procurăm în cantități generoase de la producătorii noștri locali.
Cum pot schimba florile atmosfera și ambianța creată? Ce informații aveți nevoie să cunoașteți despre locația în care va avea loc nunta, înainte să puteți veni cu o propunere de aranjamente florale potrivite acesteia către clienții voștri?
Alexa: Florile au puterea de a transforma un spațiu simplu într-unul personalizat. În cazul evenimentelor, decorul floral care reflectă personalitatea mirilor este acel element care vorbește despre ei invitaților. Orice locație poate deveni mai frumoasă și mai armonioasă cu ajutorul florilor.
Mai mult decât să cunoaștem detalii specifice despre locație, ne dorim să înțelegem ce emoții doresc clienții să trăiască atunci când ajung la eveniment și văd decorurile. Vrem să știm ce atmosferă și ce sentiment doresc să creeze prin acele aranjamente florale. Apoi, restul sunt detalii tehnice și țin de organizare, mai degrabă decât de acel quelque-chose pe care noi ne dorim să-l aducem ca sentiment.
Georgiana: Chiar dacă pare un clișeu, florile chiar îmbogățesc spațiul și adaugă rafinament chiar și acolo unde s-ar părea că totul este deja perfect. Am fost în locații remarcabile, care păreau complete în sine, dar atunci când aranjamentele florale au fost plasate pe mese, atmosfera s-a transformat într-o poveste vie.
Așa cum menționa și Alexa, ne place să înțelegem cum doresc mirii să se simtă când pășesc pentru prima dată în locația nunții lor. Ne interesează cum își imaginează locul și atmosfera. În funcție de aceste detalii, decidem dacă optăm pentru flori mai elegante sau creăm un design mai jucăuș, mai relaxat și așa mai departe.
Care este trendul care s-a conturat până acum, în anul 2024, în materie de flori, cu care rezonați cel mai mult?
Alexa: Noi nu prea ne ghidăm după trenduri. Mai degrabă, vin clienții către noi poate cu ceva idei pe care le-au văzut pe social media și ni le propun. Iar dacă noi le considerăm potrivite cu stilul nostru și în acord cu viziunea ce și-o dorește clientul, ne ocupăm.
„Credem că stilul nostru personal și amprenta noastră sunt mai importante decât tendințele efemere.”
Când creăm orice aranjament sau decor pentru un eveniment, principalul aspect pe care îl avem în vedere este armonia dintre florile folosite și celelalte elemente. Indiferent de tipul și numărul florilor implicate, dacă reușim să le integrăm într-un peisaj echilibrat și armonios, evenimentul va arăta cu siguranță remarcabil.
Georgiana: Nici eu nu cred în trenduri; le consider o fugă după ceva ce nu ne definește. Cred într-o direcție constantă de coeziune și armonie între toate elementele – florile, stilul, vasul, locația, și așa mai departe.
Ce emoții vă doriți să stârniți prin intermediul buchetelor de flori și aranjamentelor florale realizate? În baza acestor emoții, ce ați spune că este și, respectiv, ce nu este Flori Sauvage astăzi?
Alexa: Cred că cel mai mult mi-ar plăcea ca florile noastre să stârnească o așa zisă minunare. Să te minunezi de cât de frumoase sunt. Să-ți zici „wow, sunt chiar mai frumoase decât mi-am imaginat”. Să readucă o stare de emoție în fața frumosului cum cred că doar copiii o experimentează cel mai autentic.
În acest sens, Flori Sauvage este acea frumusețe naturală a grădinilor din poveștile de demult, cu romantism și eleganță simplă, a florilor în același timp un pic sălbatice dar și spectaculoase.
Georgiana: Mi se pare că răspunsul Alexei este minunat. Să stârnești uimirea și bucuria pură prin jocul nostru cu florile este o încântare a sufletului.
Primul lucru pe care-l faceți dimineața:
Alexa: Mă grăbesc să ajung la ora de sport, la care încerc din răsputeri să nu întârzii.
Georgiana: Pregătesc micul dejun pentru familia mea.
Cum ați defini „ușurința lucrului cu florile”:
Alexa: Să fii în starea de flow în care mâinile creează de la sine, fără un efort conștient al minții. Mindfulness curat.
Georgiana: E o stare perfectă de bine, în care nu te chinui să faci nimic, ci doar te lași purtat de starea aceasta de bine.
Un lucru pe care nu l-ați știut despre flori înainte să începeți să lucrați cu acestea, dar pe care-l știți acum:
Alexa: Că florile, îngrijite corect și culese proaspăt, țin mult mai mult decât am crede. În special cele de sezon pur și simplu strălucesc în perioada lor de vârf.
Georgiana: Florile nu sunt atât de perisabile pe cât credeam. Bine, unele… 😊
Cum s-a schimbat relația voastră cu florile de când v-ați transformat pasiunea în business:
Alexa: Le iubesc la fel de mult ca înainte să apară Flori Sauvage, dar cred că acum conștientizez mult mai multe lucruri despre ele. Știu să am grijă de ele, înțeleg nevoile diferite ale speciilor din fiecare anotimp. Și am cultivat o iubire infinită pentru florile de sezon.
Când îmi cumpăr flori pentru mine, iau doar flori din acel sezon, fiindcă mi se par cele mai frumoase, ca niște superstaruri. Și astfel, fiecare sezon vine cu ceva nou, cu surprize și parfumuri diferite. Florile sunt mereu surprinzătoare.
Georgiana: Le observ pe toate, oriunde sunt. Înainte nu eram atât de conștientă de frumusețea lor.
Floarea al cărei miros vă trezește cea mai puternică amintire – și de ce:
Alexa: Tuberozele. Îmi aduc aminte de copilărie fiindcă le primeam mereu de ziua mea de la cei dragi. Nu este o floare pe care o folosim prea des în design floral, dar eu mă bucur tare mult de ea în vază la mine acasă.
Georgiana: Iasomia. Îmi place enorm de mult mirosul și îmi aduce aminte de o perioadă frumoasă din facultate. 😊
_
Editor:
Credit foto: Ioana Porav, Andreea Bordeanu, Andrada Pavel
Andra Oprea, travel & lifestyle influencer, face, de câțiva ani de zile, echipă cu soțul său, Matei, în procesul lor de a-și trăi visul de a călători prin lume mai tot timpul. În urmă cu mulți mulți ani au simțit, pentru prima dată, că și-ar dori să înlocuiască orele petrecute în față televizorului sau a telefonului, când arătau familiei și prietenilor fotografii și videoclipuri din călătoriile lor, repetând aceeași poveste detaliată fiecărei persoane cu care se întâlneau, săptămâni la rând.
Și-au dorit să înlocuiască acest obicei cu ceva accesibil în timp real oricui dorește să le urmărească traseul pornind încă de acasă și să fie introdus în locurile pe care ei doi le vizitau, prin perspectiva sinceră și nefiltrată a Andrei. Așa că au început cu un blog, o interfață mai facilă între Andra și familie sau prieteni.
„Ne-am lăsat purtați rapid de mirajul călătoriilor, iar cine spunea că acesta este un microb avea dreptate. Ne-a intrat și nouă adânc în inimă.”
Nu după mult timp, și-au dat seama că pot transforma această pasiune într-o afacere în momentul în care și-au asumat acest lucru. „Da, știu că „asumat” este un cuvânt folosit excesiv acum, dar chiar descrie această tranziție”, mi-a spus Andra.
Când au decis să posteze conținutul pe care oricum îl produceau, fără o țintă precisă și declarată, au accesat și perspectiva financiară a acestuia.
Care a fost cea mai mare frică pe care ai avut-o în momentul în care ai luat decizia să investești în a construi în această direcție care vizează travel influencingul?
Cred că cea mai mare temere a fost aceea de a investi într-un domeniu despre care, mai târziu, aveam să descopăr că nu este atât de profitabil pe cât îmi imaginam.
Deși evit cuvântul „frică”, mi-a fost teamă că nu voi putea susține călătoritul, atât din punct de vedere financiar, cât și ca durată.
Așadar, inițial am investit fără să știm în ce investim cu adevărat, fără să ne dăm seama că investim în ceva mai mult decât în noi înșine și în dorința de a descoperi prin călătorit.
Care este dimensiunea mai puțin cunoscută și vizibilă a acestui tip de activitate?
Categoric, totul are un preț și nu m-am plâns niciodată de cât de mult a trebuit să plătesc, pentru că am libertatea de a alege și opțiunea de a renunța este mereu disponibilă. Cu toate acestea, nu am ales să renunț. Prețul se manifestă în diverse forme: nopți nedormite, mici certuri, mese haotice, prea puțin timp pentru sport sau familie, etc.
Cred că toți ar trebui să știm că, de obicei, în spatele unui conținut de calitate se află cineva care a băut prea multe cafele. Știu că, pentru unii, această perspectivă nu este descurajantă și pare o provocare demnă de acceptat. Și bine faceți dacă intrați în joc, doar să nu intrați complet nepregătiți, vă spune un om cu experiență.
Care este un lucru despre travel influencing pe care ți-ai fi dorit să-l cunoști încă de dinainte să fi intrat în această industrie?
Trebuie să recunosc că, inițial, am crezut că dacă faci un lucru aproape perfect, este suficient. Mă așteptam ca cineva să vină să îmi ofere recunoaștere pentru asta, ca lumea să afle despre mine și drumul meu spre succes să fie asigurat.
De asemenea, am căzut în capcana de a crede că nu suntem cu toții de înlocuit. În cele din urmă, mi-am dat seama că toți suntem înlocuibili și că nimeni altcineva nu îți va pune coroana pe cap, în afară de tine. 😊
Drept urmare, am învățat să fiu mai flexibilă, să îmi accept înfrângerile, să îmi cunosc poziția, să îmi doresc să o depășesc, să fiu într-o continuă învățare, să apreciez, să nu mă compar cu alții și să am încredere în mine și în ceea ce pot realiza.
În ce fel s-a schimbat stilul tău de a călători pe parcursul timpului?
S-a produs o schimbare radicală și îți voi spune și de ce: pentru că am îmbătrânit și am devenit mai confortabili, de aceea 😊. Au apus zilele când călătoream ca nebunii 6 luni prin Asia cu ghiozdanul în spate, dormind în locuri diverse și având un buget de cazare de maximum 15 EUR/noapte. Vorbesc în plural nu pentru că suntem mai multe Andre, ci pentru că soțul meu m-a însoțit încă de la început 😊.
„Sunt recunoscătoare pentru acele vremuri pentru că mi-au adus o cunoaștere mai profundă, pentru că am putut explora locuri într-un mod mai autentic și pentru că fără ele nu am fi ajuns unde suntem acum.”
În timp, am început să mărim bugetul pentru cazări, să călătorim în moduri mai confortabile decât să schimbăm sute de bărci și autobuze, apreciind confortul unui pat și al unei piscine private. Cu toate acestea, acum ne place să mixăm cele două etape și nu avem nimic împotriva ideii de a părăsi un resort de lux, pentru a dormi două nopți în junglă.
Împreună cu aceste preferințe, s-a schimbat și conținutul nostru: de la foarte mult și foarte raw, la destul de curatoriat with a twist 😊.
Cum gestionezi echilibrul dintre a te bucura de călătorii și a crea conținut pentru comunitatea ta online?
Simplu: nu-l gestionez. Ne-am trezit acum câteva luni, după ce ne-am luat o săptămână liberă după mult timp de muncă non-stop, și am simțit un gol fără aparatul de fotografiat în mână. Nu știam ce să facem cu timpul nostru, totul era prea liniștit și calm, și am realizat că oriunde m-aș afla, simt nevoia să fac ceva, oricât de mic.
Uneori mă simt chiar vinovată că ajung într-un loc și nu-l documentez deloc, în ciuda presiunilor online de a arăta unde merg, ce mănânc și ce experiențe trăiesc. Totuși, mă consolez gândindu-mă că voi mai avea ocazia să revin și să îmi iau revanșa data viitoare. 😊 Îmi lipsește totuși o rutină stabilă și cu siguranță îmi lipsesc cele trei ore de somn în plus în fiecare zi atunci când sunt în călătorie.
Cum te adaptezi la diferitele culturi și obiceiuri pe care le întâlnești în călătoriile tale?
De obicei, sunt foarte adaptabilă. Nu am pretenții, nu fac figuri, nu judec, nu sunt o persoană pretențioasă. Accept totul așa cum este, uneori chiar mă aventurez în unele situații fără să fiu foarte informată, tocmai pentru a nu aduce preconcepții în discuție.
Cred că dacă nu m-aș adapta și nu aș călători cu inima deschisă, aș pleca la fel cum am venit.
Știu că, în toate călătoriile tale, mergi însoțită de soțul tău, Matei. Ce fel de încredere și sprijin îți oferă faptul că îl ai pe Matei alături de tine în construirea și dezvoltarea acestui proiect?
Fără Matei, nu aș fi ajuns aici, chiar dacă la început nu a înțeles prea bine (la fel ca și mine) ce fac și încotro mă îndrept, întrebări normale pentru orice bărbat cu capul pe umeri și preocupat de stabilitatea familială.
Cu toate acestea, m-a sprijinit necondiționat și în același timp m-a provocat să îmi răspund la unele întrebări, așa cum și eu l-am provocat să își dezvolte pasiunea pentru fotografie. Astfel, din încercări și eforturi reciproce, am găsit un echilibru în mijlocul drumului nostru.
Cum vă face să fiți mai puternici în business faptul că, în momentul de față, activați împreună?
Matei este perfecționist, meticulos, serios și rațional, în timp ce eu sunt mai visătoare și îl provoc să iasă din zona de confort, iar într-un fel acest contrast funcționează foarte bine pentru noi. Cred că suntem puternici pentru că suntem un cuplu bine sudat și știm exact ce ne dorim.
„Eu aduc întrebări, el aduce răspunsuri; eu vreau, Matei poate. Simplu.”
În ce moduri simți că tu și Matei vă completați în activitatea voastră în procesul construirii și dezvoltării acestui proiect?
Matei este răspunsul perfect la întrebările mele. Se reflectă în lumina proiectelor noastre când lucrăm împreună (de la simple fotografii până la videoclipuri mai complexe), o lumină pe care nu am văzut-o în alte colaborări ale mele cu nimeni altcineva.
Deși nu apare niciodată în pozele mele, se simte prezența lui când este acolo.
Care este cea mai surprinzătoare lecție pe care ai învățat-o despre tine însăți prin intermediul călătoriilor? Dar despre voi, ca și cuplu?
Am învățat despre mine că atunci când cred că nu mai pot, încă pot puțin mai mult și că sprijinul reciproc este cel mai valoros lucru pentru noi, ca și cuplu. Am fost adesea în situații limită și dacă nu ne-am fi sprijinit unul pe altul (atât mental, cât și fizic), probabil că în prezent nu am fi fost atât de puternici împreună.
După câțiva ani în care ți-ai trăit visul, care simți că este moștenirea pe care-ți dorești s-o lași mai departe în urma ta?
Am reflectat adesea asupra acestei întrebări și mi-au venit în minte diferite răspunsuri, în diverse forme și mărimi. De la cursuri și cărți la alte tipuri de conținut și până la trăirea în conformitate cu propriile tale valori. Singurul lucru pe care îl pot spune este că amprenta pe care doresc să o las este cea a propriului exemplu.
Dacă ai putea să călătorești în timp și să vizitezi orice loc din trecut, unde ai merge și de ce? 🙂
În fiecare an călătorim în timp și explorăm mereu în prezent locuri din trecut, cum ar fi Thailanda 😊 Dar facem același lucru și cu destinații precum Malaysia sau Tanzania. Totuși, răspunsul neașteptat este că aș reveni cu drag în nebunia Indiei, încă o dată!
O călătorie din care ai învățat multe despre cum să călătorești eficient:
Toate călătoriile mele prin Asia, cu rucsacul în spate, m-au învățat să împachetez eficient, să planific totul cu grijă și să călătoresc în mod eficient.
O țară în care te-ai stabili without any second thoughts:
Thailanda, cu siguranță.
Următoarea destinație în care vei călători:
Mă crezi dacă-ți spun că n-avem niciun plan?
Pentru ce ți-ai dori să ai mai mult timp:
Pentru sport.
Parfumul tău favorit pentru o zi de vară însorită:
Hermes, “Elixir Des Merveilles”.
Ce te face fericită:
Fiecare apus, cartofii prăjiți, mirosul de usturoi, o supă de tăieței, cafeaua făcută de tatăl meu, roșiile din grădina mamei mele, o zi de sâmbătă petrecută cu Matei fără să facem nimic, o felie de pepene sau un mango copt, dacă nu cer prea mult. 😊
Povestea Corinei Hendler în calitate de travel influencer a început în momentul în care a găsit curajul să renunțe la un job sigur, în IT și să se avânte înspre necunoscut. Odată cu această decizie, a avut multe frici și gânduri, precum: „Cum mă voi descurca financiar?”, „Cum voi face față la situațiile neprevăzute care mă așteaptă și cum mă voi descurca singură cu această decizie?”. Aceasta a fost, din câte ne-a povestit Corina, una dintre cele mai grele decizii pe care le-a luat vreodată – și și-a asumat-o 100% pe cont propriu.
În ciuda tuturor temerilor pe care le-a avut cu privire la această decizie luată, intuiția i-a dictat că acela este momentul ei să decidă pentru ea însăși.
„Am simțit că acela era momentul în care eu trebuia să mă pun pe primul loc pe mine și să nu îmi mai neglijez fericirea pentru nimeni. Și asta am și făcut.”
Și-a luat inima-n dinți, a hotărât că din acel moment viața sa se va schimba la 180 grade și că tot ce va veni din acel moment începând, este o parte din procesul transformării sale.
Astăzi Corina, alături de partenerul ei, Iulian, își trăiesc visul. Împreună au pus bazele proiectului Vibe Nomad, precum și ale proiectului Travel with Vibe Nomad. Despre procesul prin care a și au ajuns aici, Corina mi-a împărtășit mai multe în acest interviu.
Dintr-un alt interviu pe care l-ai acordat anterior am aflat că părinții tăi, profesori fiind, te-au îndemnat încă de la început să alegi să te orientezi profesional înspre domeniul IT-ului, fiindcă „e de viitor”. Care a fost prima reacție a părinților tăi în momentul în care le-ai spus că vei renunța la domeniul IT-ului ca să-ți urmezi visul de a călători full-time?
Da, într-adevăr, provin dintr-o familie de profesori de matematică. Ei m-au încurajat si m-au direcționat către IT. Nu pot să spun că a fost ceva ce nu mi-a plăcut, dar nu m-a satisfăcut niciodată.
Primul moment în care mi-am anunțat mama a fost unul de care mă feream. Cumva îmi era frică să îmi asum decizia 100% și am amânat cât de mult am putut să-i dau vestea aceasta.
Prima reacție din partea mamei a fost una dificilă. Dar dupa ce i-am explicat care este situația și că acesta este momentul meu, am avut parte doar de înțelegere și susținere din partea ei. Sinceră să fiu, nu mă așteptam la asta: am rămas foarte plăcut surprinsă.
Sunt recunoscătoare că, deși ea a trăit alte vremuri, a reușit să se pună în pielea mea și să înțeleagă că tot ceea ce fac acum este pentru mine și pentru binele meu pe termen lung.
Care a fost cel mai mare risc pe care ți l-ai asumat cu această decizie?
Cel mai mare risc a fost partea financiară. Veniturile mele pasive pe lângă job nu acopereau un salariu întreg de la job, cu care mă susțineam.
Dar, având niște economii puse deoparte, și încercând să muncesc la visul meu, am reușit să trec și peste teama care viza dimensiunea financiară.
Cum s-a conturat pasiunea ta pentru călătorii?
Pasiunea mea pentru călătorit a început încă de când eram mică. Călătoream foarte mult în tabere, schimburi de experiență și alături de mama mea.
De cele mai multe ori călătoream doar în Europa, deși eu am o pasiune pentru destinațiile exotice.
În momentul în care m-am angajat și-am început să fiu pe cont propriu, o mare parte din bugetul meu se duceau spre călătorii. Îmi plăcea foarte mult să-mi planific itinerarii și să mă informez despre destinații.
Care a fost primul moment în care ai îndrăznit să te gândești că aceasta ar putea fi transformată în mai mult decât o pasiune: într-un business?
Primul moment în care mi-am dat seama că eu aș putea să creez un business din pasiunea mea a fost momentul în care am observat cât de mult pot inspira lumea prin călătoriile mele.
Am început prin a posta foarte mult conținut pe TikTok din vacanțele mele și am văzut că mulți oameni au nevoie de idei și sfaturi despre călătorii, chiar și în ceea ce privește destinațiile din Europa.
Toate aceste lucruri se întâmplau înainte de a renunța la jobul din IT și cumva mi-a dat curajul să iau și decizia cea mare. Din momentul acela am început să învăț strategii de marketing, să învăț editare video și foto și să mă gândesc ce anume aș putea oferi eu comunității mele și oamenilor care mă urmăresc.
Este necesar să fii o persoană cu o apetență crescută la risc ca să iei decizia de a renunța la un job sigur pentru a-ți urma un vis, sau ai nevoie doar de o doză de curaj la momentul potrivit? Cum te poziționezi tu față de asta?
Părerea mea este că trebuie să existe un echilibru între aceste două lucruri. Chiar dacă ești o persoană căreia îi place să riște lucruri, trebuie să ai și o doză de curaj și o pasiune nebună pentru ceea ce faci, astfel încât să merite riscul.
Fiind o decizie așa de greu de luat, nu este suficient să ai doar curaj sau doar adrenalină. Este nevoie și de o doză de nebunie direcționată înspre pasiunea ta; este necesar să ai un motiv anume pentru care iei aceste decizii.
La mine a fost destul de simplu pentru că mă gandeam că poate fi șansa vieții mele și ar fi păcat să o ratez.
În noiembrie 2022 ai călătorit în Bali, alături de prietenii tăi. Cât timp ai fost în Bali ți-ai făcut un cont de TikTok și ai postat tot ce făceai acolo – unde te cazai, ce mâncai, locurile pe care le vizitai etc. – și în doar câteva săptămâni ai ajuns la peste 20.000 followers și două videouri virale, care au avut aproape un milion de vizualizări fiecare. A fost, pentru tine, acela momentul în care ți-ai dat seama că nu ți-ai dori să te mai întorci la ceea ce făceai înainte for a living, activitatea din domeniul IT-ului?
Cu siguranță acel moment a marcat una dintre clipele care mi-a dat foarte mult de gândit.
Chiar dacă nu generam niciun venit din social media, cumva eram mult mai aproape de acea realitate și de visul de a călători în timp ce-mi monetizam pasiunea.
Din acel moment, a început tot research-ul meu în direcția aceasta.
În ce măsură a coincis realitatea vieții de travel influencer pe care ai trăit-o atunci, cu realitatea pe care o experimentezi acum, când ai o comunitate de 43,2K urmăritori doar pe Instagram?
„Totul este total diferit acum. 😊”
Atunci părea că totul este paradis. Pe măsură ce trecea timpul mi-am dat seama că acest vis și această pasiune necesită de 10 ori mai mult efort și mai multă investiție de timp decât a părut inițial.
Este o muncă foarte grea în spatele a ce se vede pe social media și sunt câteva sacrificii pe care trebuie să le faci atunci când alegi să călătorești full-time, cum ar fi: nu îți poți menține un anume stil de viață din cauză că mereu ești pe fuga; nu poți face sport; nu ai o alimentație corectă; mereu intervine oboseala cronică.
Dar, cu toate acestea, realitatea de acum este mult mai frumoasă decât realitatea din trecut. 😊
Când te-ai reîntors din vacanță, ai trăit însă una dintre cele mai grele perioade din viața ta: depresia ți-a arătat că nu te aflai în locul potrivit. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre tine însăți în momentul în care ai traversat perioada depresiei?
Momentul în care am ajuns înapoi acasă și am avut stările acelea depresive, am început să mă cunosc mult mai bine.
„După experiența din Bali, am realizat că banii nu mă fac fericită dacă nu sunt în locul în care îmi doresc și nu fac ceea ce-mi place.”
Toată mentalitatea mea s-a schimbat din acel moment. Nu mai pun preț pe lucruri materiale, încerc să văd bunătatea în ochii oamenilor și să fiu mai empatică.
Cum s-a conturat momentul în care ai simțit că, încet-încet, începi să depășești această perioadă dificilă?
Momentul în care am văzut primele semne că stările mele de depresie dispar încet-încet, a fost momentul în care deja aveam demisia semnată și biletul de avion cumpărat spre Bali.
Atunci a început și manifestarea mea legată de viața pe care mi-o doresc și, tot atunci, am început să realizez cât de curajoasă am fost să iau această decizie, să mi-o asum și să plec singură către necunoscut.
Vindecarea ta a început odată cu prezența ta la un nou retreat în Bali la care ai fost invitată alături de un grup de influenceri. Știm, dintr-un interviu pe care l-ai acordat anterior, că una dintre cele mai profunde experiențe pe care le-ai trăit vreodată a fost chiar atunci, în Bali. Este vorba despre meditația în apă. Care a fost cea mai dură conștientizare pe care ai avut-o despre tine însăți în contextul acelei meditații în apă?
Cea mai dură conștientizare pe care am realizat-o atunci a fost faptul că mie îmi lipsise foarte mult energia masculină în viața mea. Și din cauza acestei lipse, începeam eu să intru foarte mult într-o energie masculină și să încerc să fiu ultra independentă.
După această realizare, mi-am dat seama ce anume trebuie să schimb la mine și mi-am înțeles rolul. Iar din momentul în care m-am lăsat să intru mult mai mult în energia mea feminină, totul s-a schimbat.
Am început să am reușite pe toate planurile – atât personal, cât și profesional, precum și sentimental.
După ce ai revenit înapoi în România din Bali, ce a însemnat pentru tine să dai „delete vieții tale vechi” și să reîncepi de la zero, în noua ta viață?
În momentul acela din viața mea eram într-un complet proces de schimbare și de dezvoltare personală. Știam sigur că dacă îmi doresc să o iau pe altă cale și să îmi schimb viață așa cum îmi doresc, trebuie să renunț la absolut tot.
Și a fost momentul oportun să fac acest lucru.
Tot atunci, în Bali, l-ai cunoscut și pe Iulian, actualul tău partener de viață și de job, alături de care călătorești, creezi conținut, și cu care împarți cele mai frumoase momente și amintiri de-ale tale. Ce fel de încredere nou-dobândită ți-a oferit întâlnirea lui Iulian din Bali?
Apariția lui Iulian a avut un impact foarte mare asupra vieții mele. Credeam că nu voi mai găsi pe cineva care să aibă aceleași pasiuni și aceleași principii de viață ca mine.
Faptul că el avea același vis ca mine ne-a dat încredere foarte mare să facem acest lucru și să avem curajul să trăim una dintre cele mai mari aventuri ale vieții noastre – împreună.
Cum vă face să fiți mai puternici în business faptul că, în momentul de față, activați împreună?
Faptul că suntem împreună atât în business, cât și în viața personală ne ajută foarte mult.
Pe de o parte, așa putem petrece foarte mult timp împreună și ne putem cunoaște în toate modurile posibile.
Pe de altă parte, când vine vorba de business, de multe ori avem viziuni diferite și asta ne ajuta să vedem mai multe perspective.
Din Bali, ați plecat împreună direct în Filipine. Atunci v-ați hotărât să începeți să faceți vlogging împreună. Iulian avea un canal de vlogging deschis cu câțiva ani în urmă, Vibe Nomad, dar oprise proiectul cu ceva timp în urmă pentru că nu voia să facă asta singur. Care a fost factorul care l-a motivat pe Iulian să reia activitatea proiectului Vibe Nomad?
Factorul cel mai mare a fost faptul că ne-am cunoscut și amândoi voiam să călătorim cât mai mult. Cumva, ne-am încurajat unul pe altul și la momentul acela niciunul nu aveam nimic de pierdut.
We only live once. 🙂
În ce direcții ați dezvoltat împreună proiectul Vibe Nomad de la momentul respectiv până astăzi?
Proiectul Vibe Nomad a avut foarte multe direcții și a avut parte de multe schimbări. Cred că asta este perfect normal când fiecare are altă viziune și fiecare vede diferit conținutul care urmează a fi creat.
Dar, scopul a rămas mereu același: să inspirăm și să încurajăm oamenii să călătorească cât mai mult. Iar ultimul concept pe care l-am adăugat, pe deasupra, și la care am lucrat în ultima perioadă, este să călătorească și comunitatea noastră alături de noi.
În ce moduri simți că tu și Iulian vă completați în activitatea voastră în calitate de travel influencers?
Fiecare are atuul său și ne completăm, pot spune, perfect. Eu sunt responsabilă cu partea de fotografie și esteticul proiectului, fie că este vorba de Instagram, TikTok sau YouTube, iar Iulian este responsabil de partea de videografie, editare și, de cele mai multe ori, comunicare.
Împreună am reușit să facem foarte multe lucruri la care doar visam în trecut, pentru că reușim să acoperim multe arii doar noi doi, fără a fi nevoie de altcineva în echipa.
După aproape doi ani în care ți-ai trăit, pentru prima dată, cu adevărat visul, care simți că este moștenirea pe care-ți dorești s-o lași mai departe în urma ta? Care îți dorești să fie amprenta pe care tu o lași asupra lumii?
Îmi doresc să las în urma mea doar inspirație. Îmi doresc că oamenii să găsească în mine o încurajare. Îmi place foarte mult să transmit oamenilor că, în viață, trebuie să trăiești în prezent și să te concentrezi foarte mult pe tine, pe visul tău, și pe ce trebuie să faci.
De-abia după ce am început să înțeleg aceste lucruri, de-abia atunci am început să am succes pe toate planurile.
Un vis pe care încă nu ți l-ai îndeplinit:
Momentan îmi trăiesc unul din cele mai mari visuri și nu am timp să mă gândesc la altele. Încerc sa profit de moment și de prezent.
Destinația de vacanță în care te regăsești de fiecare dată:
Bali este acasă pentru mine, dar totodată Filipine este destinația în care mă regasesc la fel de mult.
Cea mai mare provocare întâmpinată atunci când nu-ți trăiești viața într-un singur loc:
Cea mai mare provocare este să faci față dorului de casă, familie, câine. Chiar dacă de multe ori ne lipsește rutina zilnică, cred că cel mai greu este să nu o avem pe Tasha mereu aproape.
Cea mai fascinantă cultură pe care ai experimentat-o până acum:
Cu siguranță cultură balineză. Este o cultură foarte amplă și interesantă, dar cel mai mult apreciez bunătatea lor.
Călătoria muzicală a lui JO a început încă din copilărie. Când avea 2-3 ani cânta toate reclamele de la TV. Serios s-a apucat de treabă pe la vârsta de 12 ani, când părinții săi au fost chemați la școală de profesoara sa de muzică. „Am fost o binecuvântată. M-au susținut toți oamenii din jurul meu… familia, prietenii, profesorii…”, a declarat ea într-un interviu anterior.
Familia ei a susținut-o de mică și o susține în continuare: „M-au susținut de mică și mă susțin în continuare”. Lor le trimite întotdeauna prima dată o piesă imediat cum o înregistrează în studio, cu ei se sfătuiește întotdeauna înainte de a lua o decizie importantă în carieră și în ei are cea mai mare încredere.
Ei i-au fost alături atunci când a participat la emisiuni precum „X Factor” și „Te cunosc de undeva”, emisiuni care au pus-o pe harta industriei muzicale românești; ei i-au fost alături în procesul devenirii ei profesionale; și tot ei i-au fost alături atunci când ea s-a făcut remarcată ca artistă prin hituri precum „Până vara viitoare” (feat. Randi).
„Relația mea cu muzica e foarte intimă. Îi spun muzicii tot ce nu știu nici mie să-mi spun.”
Am stat de vorbă cu JO despre relația sa cu muzica, despre procesul prin care s-a maturizat atât ca femeie, cât și ca artistă, precum și despre cine este ea, atunci când nu e pe scenă.
Credit foto: Ștefan Dani
Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie?
Prima piesă pe care am învățat-o cu adevărat și pentru care ne-am străduit să găsim negativul, pentru a o interpreta la serbări sau alte evenimente școlare, a fost „Doar o clipă” de la Andra. Influențele Andrei au jucat un rol semnificativ în evoluția mea în această carieră și rămâne una dintre artistele mele preferate.
În copilărie ascultam diverse genuri muzicale, atât românești precum N&D, 3SudEst, cât și internaționale, de la Rihanna, Beyoncé și Michael Jackson la trupe rock precum Paramore, The Script sau 30 Seconds to Mars. I know, „o ciorbă” de influențe muzicale, dar tot acest amalgam de stiluri diverse m-a ajutat să îmi dezvolt abilitățile de interpretare și să îmi îmbogățesc cultura muzicală.
Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?
„Să nu uit nicio secundă ca pasiunea e cea care trebuie să primeze întotdeauna.”
E ușor să te fure valul în această industrie. Vor fi mulți oameni care îți vor demonstra că e mai mult despre business decât despre pasiune, însă ceea ce arde înăuntru este întotdeauna mai important.
Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?
Eu și prietena mea cea mai bună suntem soul-sisters. Îmi spune mereu ca sunt un suflet mare, bun și un om de încredere, pe care se poate baza oricând.
„Aud deseori de la oamenii din jurul meu că îmi iubesc sufletul și asta mă face să cred că am reușit.”
În ce fel a contribuit participarea ta la emisiuni precum „X Factor” și „Te cunosc de undeva” la conturarea parcursului tău profesional pe scena muzicală românească? Care simți că este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre ceea ce înseamnă să fii artist participând la astfel de emisiuni?
„X-Factor” a fost rampa mea de lansare în această industrie. A contat nemărginit participarea mea in emisiune. Genul acesta de producții TV ajută atât timp cât și tu te ajuți.
Cel mai important este să fii sincer în primul rând cu tine, apoi cu cei de acasă care te privesc, pentru că pe ei nu poți să-i păcălești niciodată. Cu cât ești mai autentic și adevărat, cu atât mai repede ajungi la inimile oamenilor.
Credit foto: Ștefan Dani
Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?
Nu am trăit niciodată comparându-mă cu ceilalți. Eu știu cine sunt și ce înseamnă muzica mea, iar pentru mine ea vindecă. Fac muzică din adâncul sufletului meu pentru suflete care au nevoie să audă și să simtă.
Trăiesc pentru oamenii care îmi ascultă muzica și îmi spun ca au trecut peste momente grele din viața lor cu ajutorul pieselor mele. Probabil mai sunt artiști care gândesc așa, iar asta chiar mă bucură, pentru că muzica e medicament, iar cei care pot să-l dea oamenilor sunt binecuvântați cu cel mai frumos dar.
„Muzica e medicament.”
Cine este JO, din punct de vedere muzical, astăzi? Dar în plan personal?
Îmi place să cred ca nu există diferențe prea mari între cele două planuri. Sunt o persoană foarte transparentă și nu țin departe de ochii lumii ceea ce sunt în viața personală.
Sunt un om simplu, sincer și fericit. Iubesc mult viața, animalele, oamenii, natura. Ador să călătoresc atunci când am timp liber, iar atunci când este vorba de muncă sunt extrem de implicată, muncitoare, dedicată.
Deocamdată mă concentrez foarte mult pe treabă și carieră.
De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, ai lansat numeroase hit-uri, printre care se numără „Șoapte”, „Fără tine”, „Ulelele” și „Până vara viitoare” (feat. Randi). Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului JO în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea? Ce spun ele despre parcursul tău personal și artistic de până acum?
Aș începe categoric cu piesa „Cu un picior în Rai”. Știu și simt că piesa asta a pus bazele artistului JO. E piesa cu cel mai frumos mesaj pe care puteam să-l dau oamenilor: „Dacă dragostea e tot ce ai/ Să știi că ești cu un picior în Rai”.
Aș continua cu „Tot la tine mă întorc”, piesă pe care am scris-o într-un moment de resemnare în fața unei relații toxice care mi-a condus mintea și sufletul în ultimii șapte ani, piesă care însă a avut un impact extraordinar asupra mea și care mi-a dat puterea să pot să schimb ceea ce trăiam în momentul acela.
Și aș încheia cu „Ulelele”, o piesă care nu s-a bucurat neapărat de un foarte mare succes, însă este unul dintre cântecele mele preferate de la noi din țară, cu un mesaj aproape la fel de liniștitor precum „Cu un picior în Rai”. Vă invit să o ascultați și să o simțiți.
Credit foto: Daniel Emanuel Blejan
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor? Cât de natural îți vine să scrii versuri?
Le simt mult mai puternic pe cele scrise de mine, sunt mult mai personale, însă nu am cântat niciodată o piesă pe care nu am simțit-o cu adevărat. Scriu versuri natural de fiecare dată când sunt inspirată de muzica mea.
Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?
Întotdeauna mă sfătuiesc cu părinții mei. Ei sunt cei în care am avut încredere de la bun început. Ei m-au încurajat și m-au ajutat întotdeauna.
Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?
Muzica pentru mine înseamnă viață. Trăiesc prin muzică, mă descarc în muzică, transmit prin muzică. Când mă găsesc scriind o piesă, realizez că niciodată n-am fost în stare să spun lucrurile respective așa cum am spus-o în anumite versuri sau cu o anumită linie melodică.
Simt ca și cum îmi curge muzică prin vene și mă face pur și simplu să fiu.
Credit foto: Sebastian Aniculesei
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Exerciții de respirație.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:
Să fiu reală, sinceră, autentică.
Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:
Colaborarea cu Randi. 😊
Ce spune look-ul tău despre tine:
Haos.
Credit foto: Sebastian Aniculesei
Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:
Mă doare, și ce dacă?
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Laura Piscuc este, astăzi, manager al brandului Regivero, brand care oferă produse profesionale pentru păr realizate în România, cu ajutorul specialiștilor care au contribuit la găsirea formulei unice pentru un păr sănătos și puternic. Brandul al cărui manager ea este se remarcă prin faptul că ei sunt atât direct producători, precum și owneri ai unui brand românesc profesional dermato-cosmetic dedicat exluciv îngrijirii părului. Cele șase certificări de calitate obținute de Regivero atestă că produsele lor sunt testate clinic, compatibile dermatologic, sigure și eficiente pentru a fi utilizate ca și tratamente dermato-cosmetice pentru scalp și păr.
În urmă cu un an, Laura a făcut tranziția dinspre jobul de farmacist clinician în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București înspre preluarea unui rol part-time în cadrul Regivero. Treptat, rolul ei part-time în cadrul echipei a propulsat-o în rolul de manager full-time al brandului.
„Totul în viață se poate învăța.”
Am stat de vorbă cu Laura ca să aflăm cât de natural a venit, pentru ea, tranziția făcută din rolul de farmacist înspre rolul de manager al brandului Regivero, care a fost cea mai mare temere a sa în acest proces – și cum a depășit-o, precum și care sunt planurile ei de viitor în dezvoltarea brandului.
Cât de natural a venit tranziția făcută din rolul de farmacist înspre rolul de manager al brandului Regivero?
La începutul anului trecut a venit oportunitatea de a mă implica în bussinesul Regivero odată cu trecerea la part-time în funcția de farmacist specialist clinician în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București. Pentru mine a fost o bucurie să mă integrez în echipă și să mă alătur bussines-ului de familie în calitate de farmacist specialist clinician cu 10 ani de experiență.
Am început timid în rolul de bussines developer, fără prea multă experiență pe partea aceasta de negociere contracte și listări în farmacii, dar cu multă încredere în produsele noastre profesionale dermatocosmetice care sunt testate clinic și care au studii de eficacitate și siguranță.
„Pentru mine – ca farmacist specialist – contează enorm să reprezint un brand dermatocosmetic de încredere care să aducă rezultatele dorite clienților.”
Am realizat la câteva luni după, ajungând să închei primul meu contract cu un lanț de farmacii recunoscut din București, că totul în viață se poate învăța. Că e momentul să las teama la o parte și să privesc încrezătoare spre viitor.
Pe lângă partea de dezvoltare a bussines-ului, m-am ocupat și de partea de consiliere dermatocosmetică pentru produsele Regivero în locațiile partenerilor noștri. În acest rol m-am simțit în elementul meu pentru că sunt o fire sociabilă care iubește oamenii și, în plus, consilierea îmi era familiară din experiența mea anterioară ca farmacist.
A fost un moment critic când m-am alăturat echipei Regivero în Februarie 2023. Nu a fost ușor. Dar am reușit să depășim împreună momentele dificile, să formăm o nouă echipă, să găsim soluții, și să ducem visul mai departe.
Oportunitățile care au venit imediat după ce m-am alăturat brandului, precum participarea la Imperiul Leilor, m-au ajutat într-un timp foarte scurt să asimilez informațiile de care aveam nevoie să înțeleg mai bine bussines-ul și să îl pot reprezenta cu succes.
Apariția la Imperiul Leilor ne-a ajutat să devenim mai cunoscuți ca brand românesc producător de dermatocosmetice pentru îngrijirea părului și a avut un impact pozitiv și asupra vânzărilor.
Care a fost cea mai mare temere a ta în procesul realizării acestei tranziții și cum ai depășit-o?
Trecerea înspre rolul de manager a venit cu începutul anului 2024 după ce am început să dobândesc mai multă experiență și să conștientizez că aici e locul unde mă pot dezvolta mai mult și oportunitățile sunt mult mai mari.
Am simțit puțină teamă în momentul când am conștientizat responsabilitatea de a conduce o afacere, însă am depășit acest moment prin sprijinul și mentoratul oferit de fratele meu care m-a ghidat și încurajat în fiecare etapă a procesului și s-a asigurat că am oamenii potriviți lângă mine care să mă poată sfătui.
În felul acesta am ajuns să lucrez cu oameni cu multă experiență din industrie, de la care am foarte multe de învățat, și care mă ajută în formarea mea ca antreprenor. Am conștientizat că nu pot să am parte de creștere personală și profesională fără durerea care vine în urma schimbării și a șlefuirii.
Am învățat uitându-mă în spate la cum au decurs lucrurile că în viață ce este menit pentru mine va veni spre mine la momentul potrivit fără să fie necesar să mă lupt pentru asta. Așa a venit pentru mine oportunitatea de a mă implica în Regivero.
Ce a făcut, pentru tine, cea mai semnificativă diferență în procesul adaptării în noul rol?
Pozitivismul, flexibilitatea, ambiția și dorința de a învăța lucruri noi sunt caracteristicile principale care au făcut diferența în procesul adaptării mele în noul rol. Pe lângă aceste lucruri, cu siguranță a contat și timpul investit în dezvoltarea personală, participând la cursuri de leadership.
Atunci când ai simțit că obosești sau că ești copleșită, care a fost factorul care ți-a dat încrederea că poți și că merită să continui?
Atunci când m-am simțit copleșită în procesul de adaptare m-a ajutat încrederea în Dumnezeu, conștientizarea că El este cu mine în acest proces, sprijinul soțului și încrederea colegilor din echipa Regivero. Încurajarea venită din partea lor m-a făcut să înțeleg că pot face față provocărilor și că munca mea valorează efortul depus.
De asemenea, am găsit inspirație în viziunea și obiectivele companiei, care m-au motivat să îmi depășesc limitele și să merg mai departe în realizarea lor. Valorile brandului Regivero sunt centrate pe oameni și sănătate.
Scopul nostru este să ajutăm și să inspirăm oamenii să fie sănătoși, mai încrezători și fericiți, oferindu-le produse eficiente dermatocosmetice pentru scalp și păr care să le rezolve problemele cu care se confruntă.
Care simți că sunt cele mai importante puncte comune între jobul tău în calitate de farmacistă și rolul tău în calitate de manager al Regivero?
Cele mai importante puncte comune între cele două joburi includ grija pentru sănătatea ființei umane, înțelegerea nevoilor și preocupărilor ei și oferirea de servicii de calitate pacienților.
În plus, acum am șansa să contribui la dezvoltarea de produse inovatoare pentru scalp și păr, folosindu-mă de cunoștiințele farmaceutice acumulate pe parcursul anilor.
O lecție pe care am învățat-o despre oameni la fostul meu job este că atâta timp cât eu comunic empatic și gestionez corect emoțiile și relațiile interpersonale, voi lăsa prietenii frumoase în urmă, precum și renumele unui om înțelept.
Care sunt câteva provocări pe care le-ai întâmpinat de când ai preluat rolul de manager al Regivero, dar de care nu te-ai lovit niciodată înainte, la joburile tale anterioare?
În fiecare zi întâmpin câte o provocare nouă care trebuie soluționată. În rolul meu anterior de farmacist clinician, deciziile mele zilnice erau legate de medicație, pacienți și tratamente individuale.
În schimb, în poziția de manager am început să planific mai mult, să mă ocup de stabilirea strategiei afacerii pe termen lung. Am învățat să iau decizii cu impact asupra întregii companii și să anticipez schimbările din piață și din industrie.
A fost și încă este un proces intens de familiarizare și înțelegere a noțiunilor financiare legate de analiza și funcționarea bussines-ului.
Care este mecanismul interior care te ajută pe tine să găsești cele mai potrivite soluții pentru provocările profesionale pe care le întâmpini?
Devenind responsabilă de coordonarea echipei, a trebuit să învăț să comunic mai eficient, să învăț să motivez oamenii, să deleg responsabilități, să încurajez colaborarea și încrederea în cadrul echipei.
Am avut șansa de a negocia cu un angajat valoros să rămână în companie și să gestionez situația cu mult calm și echilibru. Totodată a trebuit să mă ocup și de partea de recrutare, lucruri de care cu siguranță înainte nu m-am lovit.
Cu toate provocările de care am avut parte, m-am adaptat destul de rapid și am dezvoltat un mecanism intern care mă ajută să găsesc soluțiile potrivite pentru fiecare situație.
Analiza, consultarea, gândirea strategică, deschiderea la idei noi, încrederea în experiența acumulată și dorința de perfecționare sunt câteva din elementele care alcătuiesc mecanismul meu interior care mă ajută în procesul de soluționare a provocărilor cu care mă confrunt.
Care sunt modurile în care simțiți că s-a schimbat sau a evoluat industria de Beauty & Hair din România din 1998 (an care a marcat obținerea primului brevet de invenție pentru soluții eficiente împotriva căderii părului de către Regivero) până astăzi?
În ultimele decenii, industria de beauty și hair a cunoscut o creștere semnificativă în ceea ce privește inovația și tehnologia. Companiile sunt tot mai concentrate pe dezvoltarea de produse bazate pe cercetare științifică și tehnologie avansată, care să ofere soluții eficiente pentru diferitele probleme legate de păr și piele.
Consumatorii români au devenit din ce în ce mai interesați de produsele de îngrijire personală de calitate și eficiente, căutând soluții personalizate și adaptate nevoilor individuale ale părului și pielii lor. Această schimbare a preferințelor a dus la diversificarea gamei de produse și la creșterea cererii pentru produse naturale, organice și sustenabile.
„Industria de beauty și hair din România s-a aliniat tot mai mult cu tendințele globale și a adoptat standarde internaționale în ceea ce privește calitatea și siguranța produselor.”
Acest lucru a dus la o creștere a competitivității pe piață și la îmbunătățirea calității produselor disponibile pentru consumatori.
În ce direcții viitoare de dezvoltare vă doriți să duceți brandul Regivero?
În ceea ce privește direcțiile viitoare de dezvoltare pentru brandul Regivero, ne-am propus să fim lideri în domeniul dermato-cosmetic dedicat exclusiv îngrijirii părului în România. Vom continua să inovăm și să dezvoltăm produse eficiente și sigure, bazate pe cercetare științifică și tehnologie avansată, care să răspundă nevoilor și preferințelor consumatorilor noștri.
De asemenea, ne dorim să extindem prezența noastră pe piața internațională și să devenim un brand recunoscut și apreciat la nivel global pentru excelența și calitatea produselor noastre. Prin eforturile noastre susținute și angajamentul față de excelență, îmi doresc să duc Regivero la nivelul următor de succes și să continuăm să transformăm viețile clienților și pacienților noștri.
Știm că paricipați la diferite evenimente și conferințe – așa cum ați fost prezenți și în cadrul ediției din 2024 a conferinței The Woman –, în cadrul cărora luați contact direct cu clienții brandului vostru. Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat despre dezvoltarea unui produs care răspunde nevoilor clienților voștri, luând contact direct cu aceștia?
Participarea la evenimente și conferințe reprezintă ocazii extraordinare de colectare a feedback-urilor din partea clienților noștri. Interacțiunea este una directă și plină de beneficii de ambele părți. Noi ca dezvoltatori de produse ajungem să înțelegem mai bine nevoile consumatorilor și putem identifica aspectele care trebuie îmbunătățite în produsele noastre.
Colectăm și analizăm cu atenție toate opiniile și sugestiile primite de la clienții și pacienții noștri și ne angajăm să ajustăm produsele noastre. În plus, organizăm sesiuni regulate de brainstorming și de dezbatere internă în echipă, pentru a evalua și implementa eficient schimbările necesare în produsele noastre.
Astfel, ne asigurăm că produsele noastre rămân mereu relevante și adaptate la nevoile și așteptările în continuă schimbare ale clienților și pacienților noștri.
Care este cea mai mare satisfacție pe care o ai în rolul tău de manager al Regivero și cum te motivează aceasta să continui să îți dedici timpul și energia în dezvoltarea brandului?
Cea mai mare satisfacție în rolul meu de manager al Regivero este să văd cum produsele noastre fac o diferență reală în viețile oamenilor, oferindu-le soluții eficiente și încredere în frumusețea lor naturală. Toate aceste lucruri ne sunt confirmate prin feedback-urile pozitive primite de la clienți care confirmă eficacitatea și beneficiile tratamentelor dermatocosmetice dezvoltate de către companie (4,9/5*).
Aceasta mă motivează să continui să îmi dedic timpul și energia în dezvoltarea brandului, știind că munca mea contribuie la îmbunătățirea calității vieții altora. Este un sentiment incredibil să știu că împreună ca echipă de profesioniști Regivero aducem plus valoare și bucurie în viețile pacienților noștri, și acest lucru mă inspiră să rămân dedicată în eforturile noastre de creștere și inovare.
Fiind mama a două fetițe și manager al unui brand în creștere, cum îți gestionezi timpul și cum te asiguri că rămâi conectată la familia ta în ciuda provocărilor profesionale?
În ciuda provocărilor profesionale, fac tot posibilul să îmi rezerv timp de calitate alături de fetițele mele, implicându-mă în activități care să ne conecteze și să ne aducă bucurie împreună. Pentru asta mă ajută limitele.
Încă lucrez la asta, e un proces de a învăța să mă detașez de job când sunt lângă familia mea. Obișnuim să ieșim des în parc, la film, la cumpărături. Planific și comunic eficient cu soțul meu legat de priorități și reușim să ne organizăm astfel încât să existe un echilibru.
Povestește-ne cum a fost pentru tine experiența post natală: te-ai confruntat și tu cu aceea cădere normală a părului?
Experiența postnatală a fost una marcantă pentru mine, în special din cauza căderii accentuate a părului. Știam că este normal să trec prin asta, dar cu toate acestea a fost o perioadă destul de dificilă, mai ales că am suferit și de o ușoară anemie care a intensificat căderea păruluii.
Însă, începând tratamentul cu produsele Regivero, am observat o schimbare semnificativă. Procesul de cădere a părului s-a oprit rapid, iar în mai puțin de 60 de zile, părul meu a început să se regenereze. Tratamentul anticădere și de regenerare profesional Regivero a făcut o diferență majoră pentru mine.
Care este moștenirea pe care-ți dorești să o lași în urmă, copiiilor tăi, atât din rolul de mamă, cât și ca parte componentă a Regivero, un brand de familie?
„Îmi doresc să las moștenire un model de ambiție și dedicare pentru fetele mele, să învețe privind la mama că doar cerul este limita și că visele pot deveni realitate.”
Să învețe că munca este o binecuvântare și că prin ceea ce noi facem putem să îi binecuvântăm pe ceilalți.
În plus, îmi doresc ca moștenirea lăsată să fie despre ce înseamnă să fii empatic și plin de compasiune, că este important să fie ființe iertătoare și pline de bunătate.
În final, sper să le las o amintire a unei vieți trăite cu pasiune și autenticitate, inspirându-le să își urmeze propriile vise și să trăiască având valori creștine și impactând viețile altora în bine.
Care este primul lucru pe care-l faci dimineața:
Savurez cafeaua.
Talentul, munca sau pasiunea:
Pasiunea.
Cum te reîncarci atunci când obosești:
Ies cu o prietenă dragă să povestim.
Un produs Regivero care nu lipsește din rutina ta de haircare:
Dayana este o cântăreață și compozitoare din Republica Moldova care reușește să îmbine cu succes diverse genuri muzicale cu fiecare lansare. Pasiunea pentru muzică a definit viața artistei încă din copilărie, când a început să își descopere propriul stil muzical. Dayana și-a început cariera muzicală ca artist independent, reușind să adune mii de stream-uri pe toate platformele de streaming și colaborând cu unii dintre cei mai importanți DJ din estul Europei, precum UNKLFNKL, PHARAØH, Robert Cristian și Scott Rill.
Emoția pe care Dayana o transmite în fiecare piesă este motivul pentru care fanii îi sprijină orice lansare. În 2023, artista a colaborat cu Camidoh, un artist în ascensiune pe scena Afropop, pentru piesa “Up For Love”, cu bine-cunoscutul producător SICKOTOY, pentru piesa “Into The Light” și a lansat piesa “Need You”, un adevărat imn Eurodance.
„Asta am simțit să spun acum, aici și exact așa.”
Recent, artista s-a dedicat lansărilor în limba română, explorând prin versuri diverse stări omenești. Piese precum „Tată adevărat”, „Aș mai vrea să fiu copil” sau „Trece viața” au stârnit mii, chiar milioane de reacții de la oamenii din online, datorită sincerității artistei și a sound-ului melodic. Piesele se regăsesc pe cel mai recent album al artistei – „Nostalgic”.
Despre transformarea prin care a trecut de curând și parcursul ei personal și profesional de până acum, mi-a povestit mai multe în acest interviu.
Dayana, presa românească se referă la tine ca fiind „o talentată cântăreață și compozitoare originară din Republica Moldova”. În ce fel se fac remarcate influențe din Republica Moldova în muzica ta? Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie?
Crescând în Republica Moldova am ascultat în copilăria mea foarte multă muzică rusească, anume chanson, multă muzică populară și desigur piese autohtone moldovenești ale artiștilor cum ar fi: Ion Suruceanu, Anișoara Puica, Ana Barbu, Sofia Rotaru.
Acele linii melodice sunt adânc impregnate în subconștientul meu prin catchiness și modul simplu moldovenesc de exprimare în versuri.
Când ai luat decizia de a te muta din Republica Moldova în România pentru a-ți dezvolta cariera în industria muzicală – și de ce?
M-am mutat în București la 18 ani, când am venit să studiez la Conservator. A fost o decizie care s-a simțit potrivită dintotdeauna, concretizată în mintea mea înainte de a lua examenul de bacalaureat.
Am ales Bucureștiul pentru că era mai aproape de casă și oportunitățile mult mai multe pe plan muzical.
„Am găsit o industrie mult mai colorată și versatilă aici, care a fost pe alocuri dulce, dar și amară.”
Pasiunea ta pentru muzică a fost un element definitoriu al vieții tale încă din copilărie, când ai început să-ți descoperi propriul stil muzical. Prin ce schimbări a trecut stilul tău muzical din copilărie până astăzi?
Cred că se poate observa din videoclipurile în care sunt mai mică faptul că vocea mi s-a schimbat considerabil, dar modul pozitiv și inocent de exprimare în melodii a rămas același. În primul rând, muzica cu care am debutat era o muzică pentru copii, iar ceea ce am lansat acum e muzica de la începutul maturității mele și o sumă a experiențelor acumulate în 25 de ani.
De-a lungul carierei tale, ai colaborat cu unele dintre cele mai importante nume din lumea muzicii electronice din estul Europei, printre care se numără UNKLFNKL, PHARAØH, Robert Cristian și Scott Rill. Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre muzică lucrând cu aceste nume din lumea muzicii electronice din estul Europei?
De la UNKLFNKL am învățat să tind spre perfecțiunea în versurile în engleză, Robert Cristian m-a învățat ce înseamnă ambiția și Scott Rill m-a învățat că profesionalismul poate fi întâlnit și la creatorii foarte tineri, iar toate acestea m-au format pe mine ca artist.
Sunt niște lucruri care ți se întipăresc foarte profund în esența ta și ți-o formează.
Te faci remarcată, în spațiul muzical românesc, prin versatilitatea ta muzicală. De curând, ai lansat în România albumul tău de debut: „Nostalgic”. Ce simți că spune despre tine această versatilitate muzicală, în plan profesional? Dar în plan personal – ce simți că indică faptul că refuzi să te încadrezi într-un singur gen muzical?
Noi oare ca oameni suntem doar într-un singur fel? Răspuns clar, nu. Faptul că am N părți și caracteristici în interiorul meu se revarsă și în muzică, iar faptul că sunt versatilă muzical mă ajută să experimentez și să îmi găsesc calea ca artist și om.
Plus, m-aș plictisi prea repede să cânt în același stil. 😊
Ce te-a determinat să iei decizia de a face tranziția dinspre muzică electronică înspre muzică pop cu influențe retro?
Schimbarea a venit de la sine, la momentul potrivit. Acum simt că pot fi mai aproape de publicul românesc, tocmai datorită faptului că mă exprim în limba maternă în acest album și mă bucur că pot să îmi arăt rădăcinile.
Fiecare limbă străină îți dă o senzație aparte dar e cel mai frumos când te exprimi în limba ta.
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?
Prefer să scriu în special pentru mine, deoarece nimeni altcineva nu ar putea spune mai bine ce simt, însă am lansat și piese scrise de alți songwriteri.
Cât de natural îți vine să scrii versuri?
Compunerea versurilor și a liniei melodice e o binecuvântare când vin din inspirație și un chin când le forțezi, dar prin exercițiu ajungi să înveți să o faci mult mai ușor.
Care este o „amintire pe portativ” pregnantă care se regăsește pe albumul „Nostalgic” și pe care, atunci când privești înapoi în timp, încă o retrăiești de fiecare dată?
În piesa ,,Buchet uriaș” vorbesc despre un ultim etaj, unde cândva îmi așteptam cu sufletul la gură dragostea. Acum am înțeles ca nu e nevoie să o mai aștept, e deja înlăuntrul meu.
„Mai sunt momente când compar senzațiile noilor iubiri cu cea dintâi și mă înfășoară un sentiment de nostalgie, când totul era atât de necunoscut.”
Care este piesa de pe acest album în care simți că te regăsești tu cel mai mult?
Cel mai mult mă regăsesc însă în piesa ,,Vom fi amândoi”, pentru că descrie latura mea pozitivă și îmi oferă speranță.
Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Dayana în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?
Dacă ar fi să îmi sumarizez viața în 3 piese din albumul ,,Nostalgic”, acestea ar fi: ,,Trece viața”, ,,Vom fi amândoi” și ,,Ultima zi pe pământ”.
Toate cele 3 piese sunt nostalgico-inspiraționale și înglobează o maturitate emoțională la care am tins atât de mult să ajung și încă lucrez.
Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?
Dacă ar fi să mă întorc în timp, Dianei i-aș spune să fie mult mai curajoasă, să împartă arta cu lumea fără sa o judece prea mult.
Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?
Chiar dacă aș fi știut niște lucruri în teorie de dinainte, oricum experiența personală este cel mai bun profesor.
Toate lucrurile pe care le-am învățat au venit la timpul potrivit, iar faptul că le-am descoperit singură pe parcurs, m-a întărit foarte mult și nu mi-aș fi dorit să fie altfel.
Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?
Și părinții mei sunt artiști, cântă împreună de mai bine de 25 de ani și împart o dragoste nebună pentru muzică. Ei sunt cei de la care am moștenit talentul și iubirea față de artă.
Întotdeauna m-au susținut și încurajat, au înțeles ca am nevoie de multă libertate și timp de sacrificat în numele muzicii.
„Părinții mei sunt cei mai mari fani ai mei și eu sunt fana lor cea mai înverșunată.”
Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?
Fiecare persoană care trece prin viața mea e un profesor de la care încerc să învăț câte ceva nou. Sunt o fire destul de independentă și autodidactă, observ și iau ce e mai bun din experiențele oamenilor cu care lucrez.
Munca rămâne a fi cel mai bun mentor, îți arată prin rezultate direcția în care trebuie să te îndrepți.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Trag draperiile și îmi aranjez patul.
Cum decurge o sesiune productivă în studio:
Cu multe căutări interioare, zbucium și distracție.
Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:
Sunt câțiva producători cu care mă simt foarte liberă și ador să lucrez: Călin Grăjdan, Iordan Adrian și Chopin.
Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:
Insula Ammouliani, pentru că acolo s-a întâmplat o eliberare sufletească în urma căreia a ieșit piesa „Tată adevărat”, dar nu doar locurile în sine te inspiră, ci experiențele pe care le ai cu oamenii în acel loc.
Cum te reîncarci atunci când obosești:
Călătoresc, ador să ies din habitatul meu zilnic și să văd peisaje noi.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Epilarea definitivă utilizează tehnologia laser sau lumina intens pulsată pentru a distruge foliculii de păr, împiedicându-i să se regenereze. Atunci când folosim un aparat de epilat definitiv, lumina emisă de acesta este absorbită de pigmentul din foliculul de păr, ceea ce îl distruge definitiv. Această metodă are avantajul că poate fi aplicată pe orice zonă a corpului, inclusiv pe față, axile, inghinal și picioare.
Beneficiile epilării definitive
Epilarea definitivă are numeroase beneficii care o fac o opțiune atractivă pentru cei care doresc să scape de părul nedorit. Iată câteva dintre acestea:
Rezultate pe termen lung: Epilarea definitivă oferă rezultate pe termen lung și, în multe cazuri, părul îndepărtat nu mai crește deloc.
Economisirea timpului: Epilarea definitivă elimină necesitatea repetării sesiunilor de epilare, cum ar fi cele cu ceară sau utilizarea aparaturii de ras. Astfel, economisiți timp prețios.
Piele mai fină și mai netedă: După epilarea definitivă, pielea rămâne fină și netedă, fără iritații sau înțepături cauzate de alte metode de epilare.
Reducerea cheltuielilor: Deși epilarea definitivă poate părea o investiție inițială mai mare, pe termen lung veți economisi bani, deoarece nu va mai fi nevoie să cumpărați produse de epilare sau să plătiți sesiuni regulate de epilare.
Tipuri de dispozitive de epilat definitiv
Există o varietate de dispozitive de epilat definitiv disponibile pe piață, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Iată câteva dintre cele mai populare tipuri de dispozitive de epilat definitiv:
Epilatoare cu laser: Aceste dispozitive utilizează un fascicul de laser pentru a distruge foliculii de păr. Sunt eficiente, rapide și pot fi utilizate pe o varietate de zone ale corpului.
Epilatoare cu lumina intens pulsată (IPL): Asemănătoare cu epilatoarele cu laser, dispozitivele IPL emit o lumină intensă pulsantă pentru a distruge foliculii de păr. Acestea sunt mai potrivite pentru persoanele cu ton de piele deschis și păr închis.
Epilatoare electrice: Aceste dispozitive utilizează un curent electric pentru a îndepărta părul de la rădăcină. Sunt mai accesibile ca preț și pot fi utilizate în confortul propriei case.
Pregătirea pielii pentru epilare
Pentru a obține cele mai bune rezultate în timpul epilării definitive, este important să pregătiți corespunzător pielea înainte de utilizarea dispozitivului. Iată câteva sfaturi despre cum să pregătiți pielea pentru epilare:
Exfolierea pielii: Exfolierea ajută la îndepărtarea celulelor moarte și a impurităților de pe suprafața pielii, permițând astfel epilatorului să funcționeze mai eficient.
Hidratarea pielii: Asigurați-vă că pielea este bine hidratată înainte de epilare pentru a minimiza disconfortul.
Evitarea expunerii la soare: Nu folosiți epilatorul pe pielea bronzată sau arsă de soare, deoarece acest lucru poate cauza iritații și leziuni mai severe.
Îngrijirea pielii după epilare
După epilare, este important să acordați o atenție deosebită îngrijirii pielii pentru a minimiza iritațiile și pentru a menține o piele sănătoasă și netedă. Iată câteva sfaturi despre cum să aveți grijă de pielea epilată:
Aplicați o loțiune calmantă: După epilare, aplicați o loțiune calmantă pe piele pentru a reduce iritațiile și a calma pielea.
Evitați expunerea la soare: În primele 72 de ore după epilare, evitați expunerea la soare pentru a preveni iritațiile și leziunile pielii.
Evitați hainele strâmte: Purtați haine largi și din materiale moi după epilare pentru a evita frecarea și iritarea pielii.
Epilarea definitivă este o opțiune atractivă pentru cei care doresc să scape de părul nedorit în mod permanent. Cu ajutorul tehnologiei laser sau a luminii intense pulsate, epilarea definitivă poate oferi rezultate pe termen lung și o piele netedă și frumoasă. Indiferent de metoda aleasă, asigurați-vă că citiți și urmați instrucțiunile furnizate de producător pentru a obține cele mai bune rezultate și pentru a evita leziunile pielii. Alegeți epilarea definitivă și bucurați-vă de confortul și frumusețea pe termen lung!
Minelli s-a lansat în industria muzicală românească la vârsta de 16 ani, ceea ce înseamnă că a crescut cu pasiunea pentru muzică încă din copilărie. Își aduce aminte și astăzi că pe atunci asculta tot înseamnă muzică pop pe MTV, muzică din afara țării, dar știa, de asemenea, și toate melodiile care erau lansate în România. „Tot ce vedeam pe canalele TV de muzică de la Christina Aguilera la Beastie Boys era, pentru mine, absolut wow! Țin minte că videoclipul piesei “Intergalactic” de la Beastie Boys m-a fascinat de-a dreptul”, mi-a împărtășit artista.
„Adevărata inspirație muzicală a început, pentru mine, de-abia pe la vârsta de 17 ani, când am început să diversific genurile pe care le ascultam.”
Pe atunci, Minelli asculta, ca genuri muzicale, de la pop la rock și până la dubstep. Experimentând și-a dat seama că cel mai mult era atrasă de muzica pop, soul, R&B, jazz și așa a început să asculte artiști definitorii pentru aceste genuri muzicale precum: Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Frank Sinatra, John Legend, Sting, Toto, Sade și Coldplay.
Astăzi, Minelli este o artistă cunoscută pe piața națională și internațională datorită rezultatelor impresionante obținute cu single-uri precum “Mariola” și “Rampampam”, care încearcă încă și astăzi să insereze cât de mult poate din influențele muzicale cu care a crescut în melodiile ei. Mi-a povestit mai multe despre relația ei cu muzica și nu numai în acest interviu.
Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?
Cu siguranță mi-aș spune: „Ai mai multă încredere în tine!”
Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?
Poate faptul că, pentru a ajunge foarte sus, este nevoie de mulți ani de dezvoltare, răbdare și iar răbdare, perseverență, muncă cu tine, însă asta nu mi-ar fi schimbat deloc dorința de a face muzică, pentru că e o parte din mine.
Debutul tău în industria muzicală românească a fost marcat de venirea ta la București, unde ai intrat în trupa Wassabi, manageriată de Marius Moga. Cum ai găsit industria muzicală din București la vârsta de 16 ani și, respectiv, cum te-a găsit ea pe tine?
Eram un copil venit dintr-un oraș mic, cu multe vise, speranțe, iar proiectul înființat de Marius era pentru mine un mare pas înainte. Am intrat într-o industrie în care mai mult învățam, executam, nu pot să zic că aveam prea multe decizii de făcut, ceea ce s-a schimbat clar cu timpul.
Cum s-a schimbat atât industria, cât și tu, după aproape 20 de ani în care ai făcut parte din ea? 🙂
„Industria muzicală s-a schimbat clar în bine și eu la fel.”
Este o diferență enormă între Luisa de la 16 ani și Luisa de acum, care își scrie muzica, decide ce și cum vrea să fie/arată totul, ce să comunice publicului, cum să fie proiectul prezentat lumii etc., lucruri pe care nu le făceam deloc la începuturile mele.
După o perioadă de timp în care ai fost parte componentă a trupei Wassabi, ai decis să te lansezi pe cont propriu. Care a fost cea mai mare frică pe care ai avut-o în momentul în care ai luat decizia să mergi pe cont propriu?
A fost într-adevăr un moment destul de confuz pentru mine și nesigur, îmi era frică de faptul că nu o să mă descurc pe cont propriu.
Nu aveam cea mai mare încredere în mine, însă din moment ce m-am decis că vreau un proiect internațional, am început să îmi scriu singură, să experimentez, să văd ce mi s-ar potrivi, ce mi-ar plăcea să cânt, și să îmi clădesc încrederea în mine.
Astfel, ușor-ușor am reușit să pun pe picioare proiectul.
Astăzi, ești unul dintre cei mai de succes artiști și compozitori din Europa de Est. Ai scris multe hituri atât pentru tine, cât și pentru alți artiști de succes. Cine este Minelli, din punct de vedere muzical, astăzi? Dar în plan personal?
Îmi place să spun că sunt un artist care încearcă să ofere oamenilor stări/emoții în care să se piardă, dar și să se regăsească.
Un lucru personal mai puțin știut de public este că atunci când eram însărcinată cu primul copil, am scris o carte de poezii, care rămâne o amintire superbă.
Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu?
Nu am de ce aspect să mă plâng momentan sau să spun că din cauza celebrității pierd foarte multe pe alte părți. Poate faptul că uneori sunt mai mult plecată, departe de copii, însă nu sunt perioade lungi și atunci când sunt acasă, sunt cu ei 100%.
Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Minelli în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?
“Mariola”, “Rampampam” și “Silver & Gold”.
De ce aceste piese?
Pentru că “Mariola” a fost prima dintre piesele care m-au introdus în mințile unei mase de oameni, o piesă care m-a făcut să am încredere în mine și care încă mă face să zâmbesc când o ascult.
“Rampampam” este piesa care a deschis alte uși, care m-a ajutat să fiu auzită la nivel global și să cred și mai mult în mine.
Iar “Silver & Gold” este piesa ce dă și numele primului meu album, marcând o altă etapă în cariera mea.
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea lui Minelli în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
Hmm, sunt multe, cred că le-aș trece aici pe cele atinse de inspirația pură, la care nu am stat atât de mult să mă gândesc, cum ar fi “Mariola”, “Deep Sea”, “Discoteka”, “Addicted”, “Illusion”, “MMM”, “Rampampam”, “picpocpac”, etc.
Lansările tale “Rampampam” și “Nothing Hurts” au dominat topurile muzicale la nivel global, cumulând peste 220 milioane de stream-uri și peste 400 milioane de vizualizări pe YouTube. Ce simți că spune asta despre punctul profesional în care te afli în momentul de față?
„Este un sentiment de neegalat când mă gândesc la faptul că am pășit pe atâtea teritorii cu muzica mea, când văd atât de mulți oameni din diferite țări că îmi cântă și iubesc muzica.”
Toate premiile primite, de platină și de aur din diferite țări, stream-urile, vizualizările sunt foarte importante pentru mine, pentru că asta îmi arată că muzica mea a călătorit, a depășit granițe atingând un public larg, care din fericire a și rezonat cu ea, ceea ce mă împlinește enorm.
Cine ai spune că a fost cel mai mare sprijin al tău în procesul devenirii tale profesionale?
Sprijinul meu major este clar familia. Soțul meu în primul rând, care a crezut în mine, se implică și este lângă mine la orice pas. De altfel, pot spune că familia întreagă mi-a fost și-mi este plasă de siguranță.
“Rampampam” a ajuns chiar pe locul #4 în topul Shazam Global și pe locul #1 în Shazam Global Dance, unde s-a situat timp de câteva săptămâni. Care este povestea piesei “Rampampam” și cum a prins contur ea?
Piesa “Rampampam” este o piesă venită dintr-o inspirație pură, o piesă de suflet. Am scris-o destul de repede, refrenul a fost gata în jumătate de oră, dacă îmi aduc aminte bine. Viky Red, producătorul piesei, mi-a arătat un instrumental la care lucrase de ceva timp, am început să îmi intru în vibe, să caut idei, linii, să creez o stare.
Care ai spune că este ingredientul care a făcut această piesă să prindă atât de mult avânt?
Am ajuns la cuvântul “Rampampam”, căruia i-am căutat un sens și așa a început să se contureze. Piesa are în primul rând o stare și un mesaj în care s-au regăsit mulți oameni, iar acest cuvânt repetitiv “rampampam” a intrat rapid în mințile oamenilor.
După mult timp, ai lansat din nou o piesă în limba română, „picpocpac”, cum s-a născut această piesă? Vei mai lansa materiale în română pentru fanii tăi?
Piesa „picpocpac” am scris-o în mașină, ideea refrenului mai exact. Eram în drum spre studio pentru o sesiune (de muzică) și am început să conturez linia, să adaug câteva versuri și apoi mi-a venit și ideea de picpocpac.
Strofele vorbesc despre stări diferite pe care le-am avut într-o perioadă și mi-am dorit să fie o piesă unde să vorbesc fix despre ce simt, cum simt. Mi-am dorit să scot o piesă în română abia atunci când voi simți că am ceva special, ceva să îmi placă mult și să atingă prin mesaj.
Mai sunt idei „la sertar”, cum ne place nouă să le zicem, și cu siguranță vor mai fi lansări și în română.
Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd?
Nu se văd momentele în care stai și storci orice clipă fără inspirație, că poate, poate îți revii și vine ceva care sună cumva.
„Nu se văd refuzurile de care te izbești sau frustrările care uneori se adună pentru că nu iese ce și cum vrei.”
Momentul de cumpănă, când vrei să renunți, când te gândești că ți-ai ales prost direcția, momentele când petreci ore și ore lucrând la idei/piese și nu se întâmplă nimic. Este o muncă continuă, ca în orice domeniu.
Unii rămân și continuă să creadă în visul lor, sunt dați afară pe ușă, intră pe geam, caută să se perfecționeze, rămân umili, insistă, iar alții renunță.
Știm că, pe lângă rolul tău de artistă, ești și soție și mamă a doi copii: Sarah Maria și Filip. Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?
Iubesc muzica amândoi, le place ce fac, ascultă toate demo-urile în toate stadiile în mașină cu mine, locul unde îmi testez eu toate piesele. Le place să meargă și la studio; pe Sarah am luat-o și la câteva concerte și a fost încântată de experiența de public, de backstage, de echipă.
Este un domeniu frumos și lejer pentru ei, văzut așa de pe margine și doar cu momente frumoase. 😊
Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?
Cred că ar spune că sunt un om pe care se pot baza, realist, loial, cu principii morale bine dezvoltate și sper că și fun și simpatic. O să pun câteva întrebări stânga-dreapta să văd dacă am nimerit.
Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?
Muzica a fost și este o parte din mine, o parte fără de care nu aș putea să mă numesc eu, pentru că mă ajută să mă exprim, să mă descarc. Am avut și momente mai puțin bune, când mi-am dorit să o las în spate, însă am simțit că pot să fac lucruri mari cu muzica, să ajung unde visez și am rămas să mă dezvolt și mai mult în direcția asta.
Încă este o parte importantă din mine și mai ales acum când mi-a adus atâtea satisfacții, când am văzut că pot să alin cu ajutorul ei și simt că sunt în punctul potrivit.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Opresc alarma telefonului, pe care de cele mai multe ori aș vrea să nu o aud și să mai trag de păr câteva ore de somn.
Călătorești în scop profesional foarte des. Ce înseamnă „acasă” pentru tine:
Familia.
Dacă n-ar fi fost muzica, ar fi fost:
Orice legat de artă.
Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:
Nu am unul încă. 😊
Cum te reîncarci atunci când obosești:
Îmi iau câteva zile libere, dar nu prea mult, pentru că atunci am impresia că pierd „trenul”.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
În tumultul vieții cotidiene, adesea ne pierdem în agitație și uităm să ne conectăm cu esența noastră interioară. Totuși, în mijlocul acestei agitații, există o chemare constantă către trăirea conștientă și în armonie cu sinele. Această chemare a fost surprinsă în cuvintele Adrianei Toma, Co-fondator al MOON and CHAPEL, astfel:
„Mantra MOON and CHAPEL – “Living life as a spiritual act” – a pornit din credința că spiritualitatea nu este ceva extern pe care alegi să îl faci într-un timp limitat, într-o dată anume.”
MOON and CHAPEL și-a deschis porțile către cei care doresc să își trăiască viața ca un act spiritual datorită Adrianei și a partenerei sale în business, Sabrina Marinescu. Spațiul propune o abordare holistică asupra vieții, unde fiecare moment devine o oportunitate de conectare cu propria esență și cu energia din jur.
Am povestit cu Adriana, în acest material, despre modul cum această mantră a devenit nucleul filozofiei MOON and CHAPEL și cum spațiul îi încurajează pe cei care le trec pragul să își trăiască viața într-o manieră autentică și în acord cu valorile lor spirituale.
Prin ce rezonează mantra “Living life as a spiritual act” cu tine și Sabrina (Marinescu), cea alături de care ai pus bazele spațiului MOON and CHAPEL?
Am simțit de foarte multe ori în timp ce lucram cu Sabrina la conceptul MOON and CHAPEL că sunt lucruri pe care spațiul le cere, și care organic și-au găsit spațiul în povestea locului.
De la cele șase simboluri – inspirate din etnografia popular est-europeană –, care sunt încărcate cu intenția a milioane de oameni de-a lungul istoriei, la furnizorii minunați care ne trimit cel mai bun incense din toată lumea, la artiștii alături de care am creat produse unice, special concepute pentru noi… 😊
Care ai spune că sunt elementele prin care te invită spațiul MOON and CHAPEL să-ți trăiești viața într-o manieră spirituală?
Toate elementele mai sus menționate sunt încărcate cu energia și creativitatea oamenilor, care ne influențează mediul în care trăim, la fel ca și incens-urile pe care le folosim în anumite momente, fie să curățam spațiul, fie să ne ajute să ne conectăm la ceva mai înalt.
Înțelegem, dintr-un interviu pe care i l-ați acordat voi două Ralucăi Harabagiu, că MOON and CHAPEL este o extensie firească a valorilor voastre. Care sunt valorile tale și ale Sabrinei, care au stat la baza construirii spațiului MOON and CHAPEL?
„Firesc este cuvântul care ne-a condus foarte mult deciziile.”
Acest trăit frumos și firesc în toate zonele vieții, înconjurate de energie bună și de oameni frumoși ce își doresc să se cunoască pe sine și să evolueze, să înțeleagă viață în amplitudinea ei cu ajutorul tuturor uneltelor.
Când și cum s-a conturat ideea lansării conceptului MOON and CHAPEL, așa cum îl cunoaștem noi astăzi?
Tot din „firesc” a izvorât și ideea workshop-urilor pe care le avem de câteva ori pe lună la magazin, unde dorim sa creștem o comunitate, unde dezvoltăm teme diverse, de la tarot, la respirație conștientă și caligrafie mindful, ce ne pot deschide noi căi de cunoaștere.
Ideea pentru toate acestea a venit în pandemie când treceam amândouă printr-o perioadă de căutări, ce ne-au adus mai aproape de tot acest univers, care ulterior s-a transformat în pasiune, și într-o dorință de a deschide această lume și altora.
Cum sună povestea parteneriatului dintre tine și Sabrina în acest business?
Noi ne cunoaștem de aproape 15 ani, însă ne-a apropiat fix această curiozitate și căutare personală. A fost un match made in heaven în care a venit fiecare cu felul ei unic de a vedea lucrurile, pe care l-am adus la masa de creație MOON and CHAPEL.
Așa a ieșit acest melanj de frumos, spiritualitate și o platformă prin care putem împărtăși lucrurile în care noi credem și care ne-au ajutat enorm să creștem ca oameni.
Un business vine, cel mai adesea, ca un răspuns la o nevoie. Cărei nevoi de-ale voastre îi răspunde spațiul MOON and CHAPEL?
Am făcut lucrurile în concordanță cu ceea ce ne-ar fi plăcut nouă să găsim în București atunci când căutam incense de calitate și obiecte frumoase pe care să le folosim în micile noastre ritualuri zilnice.
De câțiva ani, deja oamenii sunt mai deschiși la acest gen de cunoaștere. Noi am vrut să arătam că spiritualitatea, orice înseamnă ea pentru fiecare, poate fi făcută și într-un spațiu frumos și cald. Că nu este despre vrăjitoare și lucruri necurate.
Noi am vrut să arătam că frumosul are vibrație înaltă, care ne susține și că faptul că arzi un bețișor dimineața în timp ce stai zece minute în liniște cu tine, punându-ți o intenție pentru zi, în primul rând te aduce în corp și te face mai prezent.
Și acesta este deja primul pas pentru o viață trăita atent și în acord cu sinele tău autentic.
Care sunt criteriile în baza cărora selectați produsele pe care le expuneți în shop-ul fizic și online al MOON and CHAPEL, astfel încât să fie în concordanță cu această promisiune?
Atunci când alegem ce produse să aducem sub umbrela noastră, în primul rând, ne uităm la oamenii cu care lucrăm, fie că sunt furnizorii de incense sau artiști.
Căutam oameni pasionați de ceea ce fac, cu care putem crea o relație. Avem mulți furnizori minunați cu care lucrăm: de la măicuțele de la Mănăstirea Nera, care ne trimit cele mai bune ceaiuri culese de ele, de pe dealurile rupte de lume din jurul mănăstirii, la artiști ceramiști cu care creăm împreună obiecte unice.
Tu și Sabrina ați creat o serie de 6 simboluri inspirate din pictogramele populare pe care le-ați asociat brandului MOON and CHAPEL. Care sunt aceste simboluri și ce ne poți spune despre ele?
Ne-am oprit asupra a șase intenții cărora le-am atribuit șase simboluri foarte des întâlnite în etnografia populară. A plecat din nevoia noastră de a ne conecta la energia spațiului est-european în care ne aflăm, la simbolurile folosite de mii de ani de străbunii noștri. Puterea intenției lor din spatele fiecărui simbol ne susține și pe noi până astăzi.
– Sacred Space: Am ales ochiul ca simbol universal al protecției și i-am adăugat pieptenele, cu puterea sa de curățare a tot ce este rău, de a lasă în urmă tot ce este bun și ordonat.
– Morning Grace: Soarele și spirala ce ne inspiră evoluție și speranță, energie, creștere permanentă și mișcarea înainte cu intenție. Este un simbol al energiei active, al începuturilor, al forței ce ne arată drumuri noi. Din momentul în care ne trezim, el ne ajută să ne atingem obiectivele, să ne transformăm visele și aspirațiile în realitate.
– Growth Manifesto: Copacul vieții și firul de grâu – abundență, prosperitate, fertilitate. Este o amintire permanentă că suntem înconjurați de daruri și că abundența este o stare de fapt. El te ajută să accezi la belșug și bunăstare.
– Eyes of the Heart: Simbolul inimii este cel mai puternic dintre toate. Nu există forță în lumea asta mai puternică decât iubirea. Cu cât iubirea crește, cu atât limitările se dizolvă și speranța crește. Semnul este o reinterpretare a pictogramei femeii cu mâinile în șolduri, dedicate creării feminine, aceea care hrănește, protejează și oferă iubirea în toate formele ei. Acest simbol permite energiei feminine să curgă liber și delicat, să umple inima cu iubire pură.
– Meditation Rituals: Acesta este un simbol al înălțării, al contemplării și al trezirii interioare. Coloana infinitului și mâinile care se roagă formează o imagine puternică ce ne deschide către viață, către un sentiment al apartenenței la universal. Se folosește în practicile de meditație pentru ghidare spirituală, pentru claritate și răspunsuri.
– Night Magic: Acest simbol a apărut ca o împreunare între Steaua Nordului și colții lupului, ce în armonie te protejează și te conduc în direcția bună în timpul somnului, protejându-te în timp ce dormi. Acesta este un simbol al bunăvoinței, ce crește vibrația spațiului în care te afli.
Cum au fost aceste simboluri primite de către comunitatea voastră de la debutul activității voastre până astăzi?
Comunitatea noastră a primit cu multă deschidere această idee. Probabil există o nevoie de a ne apropia cumva de ceva ce ancestral ne este atât de cunoscut.
Ideea din spatele lor a fost exact aceea de a aduce ceva ce pare demodat într-un cadru ce se poate adapta ușor în contextul zilnic, actual, de “Modern every day rituals”, pe care le avem cu toții
Care este cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o despre consumatorii de frumos din România de la momentul punerii bazelor spațiului MOON and CHAPEL până astăzi?
Am aflat că există mai mulți consumatori de frumos decât credeam în România, și că există un număr din ce în ce mai mare de oameni care simt nevoia să își dea puțină atenție și lor înșiși, oameni care caută însemnătate în lucrurile din jurul lor, oameni care apreciază calitatea.
Am observat o deschidere a clienților noștri către a încerca această parte de incense pe care noi o aducem din toată lumea, astfel încât am crescut varietatea de opțiuni de incense pe care o avem în magazin.
De ce este important în business ca nimic să nu fie lăsat la voia întâmplării?
„Nu credem în forme fără fond și tot ce am făcut amândouă în business-urile noastre a fost în total acord cu lucrurile în care noi credem și cu felul în care noi trăim.”
Lucrurile devin mult mai simple odată ce toate deciziile sunt luate prin acest filtru personal.
Când faci lucrurile din pasiune nu se mai simte ca o muncă, iar research-ul este mai mult unul care împlinește nevoi personale de cunoaștere, decât un task pentru un job.
Am observat că dacă lucrurile sunt aliniate nu au de ce să fie grele, iar atunci când sunt grele ne uităm unde există neconcordanțe în noi, în business, în oamenii din jurul nostru, în deciziile luate.
Adriana, mai știm și că pe lângă activitatea ta din cadrul MOON and CHAPEL, mai ai și rolul de co-fondator al Hadar Chalet. Dintre toate rolurile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care îți dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care îți aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?
„Indiferent de ceea ce fac, cea mai multă satisfacție îmi este adusă de reacțiile oamenilor la munca mea.”
La Hadar, după 12 ani, încă mă emoționează de fiecare dată când avem oaspeți care vin pentru a patra, a cincea oară și ne spun că se simt ca acasă. Mă emoționează atunci când mirii, după nuntă, ne spun că a fost cel mai frumos eveniment din viața lor și că ar lua-o de la capăt.
La MOON and CHAPEL îmi aduce cea mai mare satisfacție emoția pe care o simt când văd un obiect unic, făcut de noi în colaborare cu un artist, în casa cuiva. Faptul că ceva gândit și creat de noi este parte din viața cuiva în fiecare zi. Cât de norocos să fii?!
Partea grea este în sine viața de antreprenor, care trebuie să jongleze cu 10 lucruri odată, toate acestea fiind situații cu spectru foarte larg de diversitate. 😊
Care este un vis de-al tău pe care încă nu ți l-ai îndeplinit?
Un vis la care lucrăm este să ducem MOON and CHAPEL și internațional, să împărțim cu cât mai multă lume magia aceasta la care lucrează, într-un fel sau altul, atâția oameni minunați.
Ce loc ocupă ritualurile de zi cu zi în viața ta:
Cred că viața fiecăruia dintre noi are micile ritualuri zilnice. Pentru mine ele sunt foarte importante pentru că mă împământează și mă ajuta să rămân prezentă și atentă la mine și la emoțiile mele.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Primul lucru pe care-l fac dimineața este să mai stau 10 minute în pat după ce sună ceasul, să îmi amintesc ce am visat, să mă adun pentru o nouă zi.
Un parfum pe care l-ai purta într-o zi caldă de primăvară:
Iris Poudre, Frederic Malle.
Aroma ta favorită:
Tămâia și florile de portocal.
Cum te reîncarci atunci când obosești:
Mă ajuta să mă rup complet de lume măcar pentru o zi.
Ce te face fericită:
Multe lucruri… O zi caldă de primăvară, mirosul mării și sunetul valurilor, oamenii care lucrează împreună pentru ceva mai mare decât ei toți, familia și toți prietenii mei care mă susțin în toate.
Concepto în parteneriat cu The Woman prezintă în premieră o colecție capsulă gândită exclusiv pentru femeia modernă: Colecția Concepto X TheWoman. Această colaborare aduce în prim-plan o serie de 5 cămăși albe, fiecare piesă fiind un tribut adus esenței puterii și eleganței profesionale a femeii de azi.
În conceperea acestei colecții, s-a avut în vedere femeia contemporană, cea care valorizează nu doar aspectul estetic al îmbrăcăminții, ci și funcționalitatea acesteia. Conceptul “timeless over trends” a stat la baza întregului proiect, propunându-ne să trecem dincolo de tendințele efemere și să oferim o reinterpretare modernă a cămășii clasice, astfel încât fiecare femeie să își găsească răspunsul stilistic în această colecție.
Realizate din materiale de cea mai bună calitate cămășile sunt caracterizate prin linii simple, dar sofisticate. Brandul Concepto și The Woman au ales să lanseze această colecție în luna martie, luna dedicata femeii și a evenimentului anual The Woman, un spațiu unde discuțiile despre leadership, motivație și succes feminin sunt în prim-plan. Acest moment strategic subliniază angajamentul ambelor entități de a sprijini și sărbători realizările femeilor în lumea afacerilor, în carieră și dincolo de aceasta.
“Prin lansarea colecției Concepto X TheWoman, sărbătorim nu doar stilul și eleganța, ci și spiritul neînfrânt al femeii moderne. Este un omagiu adus tuturor femeilor care luptă pentru a-și atinge obiectivele, o recunoaștere a călătoriei lor pline de provocări și succes.” Anda Feher, co-fondator Concepto.
“Cămășile din colecția Concepto X TheWoman sunt gândite să adauge o notă de rafinament și încredere garderobei profesionale a oricărei femei. Ele simbolizează o îmbinare armonioasă între putere și feminitate, oferind totodată o versatilitate remarcabilă, potrivită pentru o gamă largă de contexte profesionale – de la întâlniri de afaceri la evenimente informale de networking“, Crina Ciocian, The Woman
Colecția este realizată în totalitate în Transilvania, iar piesele din această colecție pot fi regăsite aici: https://conceptoline.com/
Această colecție nu este doar o declarație de modă, ci o promisiune de susținere și apreciere pentru fiecare femeie care îmbrățișează cu mândrie rolul său în lumea profesională și dincolo de ea.
Vă invităm să descoperiți Colecția Concepto X TheWoman – o celebrare a puterii, eleganței și succesului feminin.
Echipa
Styling: Alexandra Avram (Ignite your Style) Foto: Andreea Emanuela Hairstyling: Mihaela Vodnar (Vodnar Beauty Lounge) Make-up: Maria Teodora, Renata Pencea (Vodnar Beauty Lounge)
Primăvara încă nu și-a făcut simțită prezența, asa că ne găsim în căutarea acelei piese vestimentare esențiale care să ne ofere căldura necesară, fără a ne compromite stilul. Noi credem că frumusețea și funcționalitatea pot merge mână în mână, iar o geacă potrivită poate să fie exemplul perfect al acestei armonii.
Nu este vorba doar de a alege orice geacă sau jacheta, ci de a găsi acea piesă specială care se potrivește perfect cu forma corpului tău, reflectându-ți personalitatea și stilul individual. Fie că preferi un look sportiv, casual sau unul sofisticat, fiecare siluetă merită o haina care să-i complimenteze forma și să-i scoată în evidență caracterul.
Indiferent că ai o formă de măr, pară, clepsidră sau dreptunghi, este esențial să cunoști ce te avantajează. Gecile pot fi atât de variate și versatile, încât este ușor să găsești stilul perfect pentru tine.
4 tipuri de geci în funcție de forma corpului:
– Pentru Corpul în Formă de Măr:
Alege geci de puf cu tăieturi care se îngustează la talie și se extind ușor spre bază. Un guler mai mare poate echilibra proporțiile.
– Pentru Corpul în Formă de Pară:
Gecile de puf cu detalii sau volume la nivelul umerilor sunt ideale pentru tine. Alege un model care se termină chiar deasupra șoldurilor pentru a adăuga echilibru.
– Pentru Silueta Clepsidră:
Gecile de puf cu o centură sau o tăietură care accentuează talia sunt perfecte pentru tine. Astfel, îți poți pune în valoare formele naturale.
– Pentru Corpul Dreptunghiular:
Optează pentru geci de puf cu detalii interesante, cum ar fi buzunare evidențiate sau un design asimetric, pentru a adăuga dimensiune siluetei tale.
Și pentru că stilul nu se oprește la geci mai călduroase sau mai versatile, vă invităm să descoperiți câteva modele de rochii si salopete care ne-au atras atenția în ultima perioadă. Am ales 4 tipuri de rochii negre pe care le vedem potrivite pentru aceasta perioadă:
Rochii cu mânecă lungă:
Rochii scurte:
Rochie pe umăr:
Atașament: MOVIDO GECI THE WOMAN TOMMY HILFIGER1.png
Sperăm că te simți inspirată și pregătită să întâmpini zilele reci de iarnă cu încredere și eleganță. Alegerea gecii perfecte pentru forma corpului tău nu este doar o decizie practică, ci și o oportunitate de a-ți exprima stilul unic, indiferent de temperaturile de afară. În același timp, piesele selectate de la Karl Lagerfeld îți oferă șansa de a adăuga un strop de rafinament și sofisticare garderobei tale de iarnă.
Amintim că fiecare femeie este unică și frumoasă în felul ei, iar hainele pe care le alege să le poarte ar trebui să reflecte această unicitate și să-i amplifice încrederea în sine.
Îndrăznește să fii tu însăți, să te joci cu piesele vestimentare și să faci alegeri care te reprezintă. Fie că alegi o geacă de puf confortabilă și caldă sau o rochie elegantă de seară, fiecare piesă ar trebui să-ți aducă bucurie și să te facă să te simți specială.
Mădălina Andronic este ilustrator, designer grafic și „tot ce o mai face pe ea fericită”. Rolurile sale se împletesc și se confundă de-a lungul zilei, iar ea se păstrează aceeași în toate. Nu simte că trece prin vreo transformare dintr-o Mădălină în alta, e ea și atât; variază doar abilitățile de care se folosește pentru fiecare rol. „Le scot din sertar ca pe ustensilele de gătit, în funcție de nevoie”, ne împărtășește Mădălina.
„Viața mea s-a simplificat destul de mult în ultimii șase ani de când am plecat dintr-un București care-mi dădea prea des senzația de butaforie…”
Îi place atât de mult acest nou-dobândit confort mental de a fi și atât, încât nu are de gând să se complice cu jocuri de rol – nici personal, nici profesional.
Mutarea sa din București în Puglia a fost făcută pe nesimțite. În mai a fost în concediu prima dată, absolut fără niciun plan, în iulie a fost invitată să picteze la o nuntă acolo, apoi în septembrie, Mădălina și soțul ei, Daniel, erau deja mutați acolo. „Lucrurile s-au petrecut repede și, recunosc, orchestrate de Daniel”, spune Mădălina.
Conform ei, Mădălina înainte de Puglia descrisă într-un singur cuvânt, era „captivă”. Ulterior mutării în Puglia însă, se descrie ca fiind „eliberată”. Acum se bucură de viață într-un sătuc mic, undeva la mare, fără pretenții, cu viață dulce. Mi-a povestit mai multe despre felul în care arată zilele ei de lucru acum și nu numai, în acest interviu.
Desenezi de când te știi: „Mădălina a desenat de când se știe. Întâi cu teamă, pe colțurile cărții de telefon, apoi din ce în ce mai dezinvoltă, pe hârtii tari și albe, pe sticlă, pe pânză, pe ceramică, pe pereți – pe lumea-ntreagă dacă ar putea, ar desena!”. Cum a arătat primul moment în care ți-ai dat seama că este, în fapt, realizabil să-ți transformi în realitate visul de a trăi din arta ta?
Nu cred că m-am gândit niciodată la asta; pur și simplu am mers înainte din pură plăcere, bucurându-mă, dacă apăreau, și de recompensele financiare, dar fără să constituie o motivație pentru mine. Cred că ele au fost mai degrabă o satisfacție și o confirmare pentru cei din jur, care nu vedeau un drum real în artă, dar erau surprinși că vin și bani.
Am câștigat încă din clasele primare din îndeletnicirile mele artistice, dar în capul meu nu se contorizau ca fiind un venit din artă – eu îi puneam deoparte, îmi plăcea pur și simplu să colecționez bani, nu să-i folosesc (lucru de care mă fac vinovată și azi). 🙂
Care a fost cel mai mare sprijin al tău în acest sens?
Bunica mea a fost cel mai mare sprijin al meu și m-a încurajat cu ardoare să fac ce îmi place și să trăiesc din asta. Mergea cu mine pe la toate cluburile, cursurile și concursurile, serbările, spectacolele și expozițiile – a fost cel mai înfocat susținător al meu și nu a precupețit niciun efort pentru a-mi da încredere în mine că pot să fac ce vreau. Mai târziu, soțul ei i-a luat locul.
„Daniel e președintele fan-clubului meu și simt că putem face orice împreună.”
Într-un interviu ai declarat astfel: „În copilărie aveam mania autografelor și a dedicațiilor, așa că toate micile desene erau semnate cu litere mari, colțuroase și neapărat cu vorbe de dragoste pentru părinți”. Având în vedere faptul că părinții tăi sunt ingineri, cât de ușor le-a fost să înțeleagă și să te susțină în procesul punerii bazelor carierei tale ca ilustrator?
Alor mei nu le-a fost ușor, mi-am dorit să merg la liceul de artă încă din clasa a 5-a, dar nu s-au lăsat impresionați. Apoi când au văzut că nu mai merge altfel, au cedat prin clasa a 8-a, însă bănuiesc că în adâncul sufletului lor au sperat până în ultimul moment că voi face o facultate „de oameni normali” – Litere, ASE, ceva cu care ar fi putut face pace mai ușor.
S-au consolat când am intrat la UNARTE și aia a fost. Apoi s-au bucurat să mă vadă cum cresc: replica preferată a tatălui meu când îl întreabă cineva cu ce mă ocup este „Scrie și tu <Mădălina Andronic> pe Google și-o să vezi”.
Care dintre ilustrațiile tale de până acum redă cel mai fidel evoluția poveștii tale în calitate de artist ilustrator?
Mi s-a spus că evoluția mea se observă foarte ușor dacă îmi privești în ansamblu întreaga colecție de ilustrații; probabil că așa este, o simt și eu în modul în care îmi spun poveștile: din ce în ce mai firesc, mai sincer, cu mai multă preocupare pentru conținut și emoție, cu mai multă siguranță și libertate.
Nu pot vorbi de o singură ilustrație pivotală, n-am avut o epifanie într-un moment anume, urmată de o schimbare vizibilă.
Dacă n-ai fi fost artist ilustrator astăzi, ce altceva ai fi făcut?
Aș fi fost cântăreață sau dansatoare, celelalte două lucruri care îl îngrozeau pe tata. 🙂
Principiul meu în viață este următorul:
„Atâta timp cât îmi permit să fac ce îmi place, o să fac doar ce îmi place; sunt sigură că ceva ce nu-mi place să fac se găsește ușor și mă voi adapta la nevoie.”
Ai luat vreodată în calcul să renunți la activitatea ta în calitate de artist ilustrator și să pornești pe un alt drum?
Nu, nu am luat în calcul să renunț la artă, m-am gândit doar la alte lucruri care îmi plac și la care mă pricep și care ar putea deveni opțiuni în caz de forță majoră – mi-aș deschide un bar, o pensiune, o afacere cu dulceață de smochine.
După ce ai studiat design grafic în București, la UNArte, masterul l-ai făcut la Londra, în ilustrație. Ce lecții aplicabile în viața profesională reală mai degrabă decât în ilustrație ai învățat atunci când ai studiat în Londra?
Am învățat să gândesc, eu singură, cu capul meu. Sistemul educațional din România nu încurajează gânditul, ci doar făcutul. A fost o schimbare de la cer la pământ și mi-a fost foarte greu până m-am adaptat și am încetinit repezeala cu care mă avântam în „a face”.
Am învățat să țin jurnale de lucru și caiete de schițe, să îmi pun întrebări, să-mi analizez procesul de lucru, să construiesc proiecte și idei cu un obiectiv clar și să iau deciziile proprii în urma gânditului ăsta, nu să mă ascund după deciziile îndrumătorilor mei luate pentru mine.
Am mai învățat și că întoarcerea în punctul din care am plecat nu este niciodată un eșec sau o rușine, ci o ocazie de a face lucrurile altfel sau a face alt fel de lucruri.
Totuși, n-ai rămas în Londra. Ai revenit în România: „Am venit acasă și nu am vrut să mă îndepărtez de artă, așa că am început să fac freelancing”. Nu te-ai oprit pentru că făceai ceea ce îți plăcea și o făceai cu pasiune. Care este relația ta cu zicala conform căreia „atât timp cât faci ce îți place, nu vei fi nevoit să lucrezi nici pentru o singură zi în viața ta”?
Este o zicală total ruptă de realitatea de azi, care vinde o imagine romanțată celor la început de drum care cred că totul e așa cum se vede pe social media. Totuși, să fim înțelegători, pe vremea lui Confucius lucrurile erau mai simple.
A practica o meserie cu plăcere nu te scutește de greu, de necunoscut, de muncă până la orele dimineții. Mai mult decât atât, să îți clădești propria afacere în jurul unei plăceri te obligă să faci multe alte lucruri fără nicio legătură cu aceasta sau cu treburi la care te pricepi – unele de-a dreptul neplăcute, pentru care fie înveți, fie scoți bani din buzunar și plătești pe altcineva să le facă.
Am fost destul de conștientă de munca pe care trebuie să o depun atunci când am pornit pe cont propriu, nu mi-am imaginat că vor fi doar norișori pufoși. De exemplu, în spatele unei eșarfe frumoase nu sunt doar câteva ore de pictat în liniște și armonie, „cu razele soarelui căzând blând pe birou, printre ramurile încărcate de lămâi din grădină”.
în schimb, sunt sute de ore petrecute cu variante de design, mailuri către furnizori, teste de producție, documentare tehnică, analize de buget, facturi, calcule, mostre, fotografii de produs, actualizarea site-ului, strategii de marketing, discuții cu revânzători, procesarea comenzilor, client service, postări pe social media, rapoarte și planificări.
Și multe îndoieli, greșeli și întrebări retorice printre acestea…
Uneori cred că e mai ușor să fii angajat, să nu fi implicat în decizii, planuri și strategii, să ți se spună ce ai de făcut și la finalul lunii să iei salariul, indiferent dacă au fost zile în care nu prea ai avut chef.
Dar de cele mai multe ori sunt extrem de mulțumită că toată această muncă este depusă în jurul unei plăceri proprii, că mă trezesc când vreau, că îmi organizez zilele și săptămânile după bunul plac și că tot ce fac este pentru visul meu, nu pentru al altcuiva. Și că am avut norocul de a avea un partener care a văzut potențialul acestui vis, a renunțat la jobul lui pentru a veni și el alături de mine, transformându-l într-un vis al nostru.
După ce te-ai întors în România, ai rămas aici timp de șapte ani, apoi te-ai reorientat către Puglia, Italia, alături de soțul tău. Când te-ai „îndrăgostit” pentru prima dată de Puglia – și de ce? Este Puglia, astăzi, locul care te inspiră cel mai mult în conturarea creațiilor tale?
Eu nu voiam să plec din București, mă simțeam pe val și mi se părea o prostie să ies din scena locală fix când îmi merge mai bine. Dar am ajuns acolo cu gândul că stăm doar 3 luni, iar după o săptămână ghici cine zicea că nu se mai întoarce?
„Ilustrațiile mele s-au „însorit” în Puglia, au apărut lămâi, portocali, cactuși și multă relaxare.”
Nu aș zice că acesta este locul care mă inspiră cel mai mult, ci că este locul care mi-a deschis ochii către un alt fel de viață.
Vedem în lucrările tale fete frumoase, zâne bune, crăiese, flori, feți frumoși și animale protectoare. Pare că trăiești într-un univers de basm și ilustrațiile tale transmit imediat o stare de bine. Ce te inspiră cel mai mult? Ai avut momente în care nu ai reușit să te conectezi acestui univers?
Mă inspiră emoțiile, amintirile, dragostea, momentele simple de fericire deplină, frumusețea locului în care trăiesc sau călătoresc.
E mult din mine și din viața mea în ceea ce pictez, fiecare ilustrație e ca o sticluță de parfum care, odată deschisă, mă teleportează fix în momentul care a inspirat-o.
Glumesc uneori zicând că îmi pictez singură un album de familie pe care să-l răsfoiesc când o să fiu bătrână, cu Alzheimer, și-o să-mi amintesc de viața bună pe care am trăit-o.
Putem să ne dăm seama care este punctul în care Mădălina Andronic ilustratorul și Mădălina Andronic antreprenorul se întâlnesc, dar ne-ar plăcea să știm și care crezi tu că este punctul în care ilustratorul se diferențiază de antreprenor. Cât de important este pentru asigurarea succesului business-ului tău să te reinventezi periodic, în calitate de ilustrator? Dar în calitate de antreprenor?
Îmi place să cred că nu mă reinventez, ci mă extind. Observ în jurul meu nevoi sau dorințe și le ies în întâmpinare. Nu înlocuiesc, ci adaug, dar nu mi-e teamă să renunț la lucruri care nu funcționează. Cred că reziliența este calitatea cea mai mare a unui antreprenor – nu mă las intimidată de eșec.
Cum răspunde decizia ta de a lansa o primă colecție de rochii pentru sezonul de primăvară – vară al anului 2024, având ca imprimeuri ilustrațiile tale, nevoii antreprenorului Mădălina Andronic de a se reinventa? Dar visului din copilărie al Mădălinei de a… ilustra? 🙂
Rochiile vin, pe de-o parte, ca răspuns la dorința unei Mădăline de 13 ani de a face haine, așa cum visa când făcea cursuri de design vestimentar și nenorocea mașini de cusut în Constanța. Pe de altă parte, sunt întruparea dorințelor clientelor noastre de a purta ilustrațiile mele în cât mai multe forme.
Planul nostru pentru madiandronic.com/shop este să îndeplinească cât mai multe dorințe care fac “zi de zi”-ul mai frumos.
Care dintre ilustrațiile rochiilor create de către tine până acum este cea care – din punctul tău de vedere – are o poveste foarte bine conturată? Cum sună povestea sa, și cum s-a conturat aceasta?
Imprimeurile sunt inspirate de lichiorurile italienești din fructe – Arancello (portocale), Limoncello (lămâi), Ficolino (smochine). Moi, alunecoase, aromate, ca o explozie de gust pe vârful limbii și în fața ochilor – îmi place să destup sticluțe cu esențe, mirosuri și gusturi prin ilustrațiile mele. Sunt rochii de zi cu zi, de luat în bagajul de mână pentru un weekend de vară, de mers la piață, de purtat la o întâlnire sau la o ieșire cu fetele.
Atât imprimeurile, cât și rochiile în sine sunt destinate femeilor care își fac loc pentru încântare în activitățile cotidiene.
Când vine vorba despre clientele tale, ce fel de persoane sunt acestea? Ce ai învățat de la ele despre ce înseamnă creația, precum și despre ceea ce-și doresc de la tine?
Sunt femei care iubesc viața, care găsesc plăcere în obiecte frumoase și își dau voie să-și simtă toate emoțiile. Sunt sincere, bune, corecte și loiale – ar putea constitui o armată dacă situația o cere (și a cerut-o de câteva ori).
Cu timpul, am realizat că ilustrațiile mele sunt ori o oglindă, ori o inspirație pentru cele care le cumpără. Am încredere în ele, sunt o comunitate incredibilă și sunt recunoscătoare că s-au strâns în jurul meu.
S-au conturat, în decursul anilor, numeroase mituri în jurul a ceea ce înseamnă să lucrezi în industria artei în România. Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la arta românească, ce ai alege să abordezi – și de ce?
Deși n-am auzit de așa multe mituri, poate cel mai des întâlnit este că nu se poate trăi din artă.
Mi-ar fi plăcut să cred că s-a oprit această gândire la generația părinților noștri, dar totodată aud foarte des părinți de vârsta mea care își îndeamnă copiii doar la matematică, robotică sau calculatoare, fără să ia în calcul o secundă nici măcar un hobby care dezvoltă latura artistică, creativă.
Pare că undeva în subconștient a rămas înțepenită treaba asta că arta e doar o joacă pentru gradiniță, nu e ceva serios. Mai apoi, că e un moft. Nu că aș vrea să fie toți artiști, dar e păcat să ne creștem copiii lipsiți de preocuparea pentru plăcere și frumos.
Se poate trăi din artă, nu toți artiștii sunt personaje boeme care stau desculți în ateliere cu igrasie.
„Dacă îți abordezi meseria făcută din plăcere cu o strategie pe termen lung și ești conștient de ce se întâmplă în piață în jurul tău, cred că aproape orice domeniu artistic poate funcționa ca un business.”
Avem nevoie de frumusețe în viața noastră, chiar dacă nu realizăm asta: când punem bisturiul, șurubelnița sau roboții jos, ne ducem în vacanță să ne clătim ochii pe Coasta Amalfi, ne luăm rochii cu ilustrații colorate, ne punem stickere pe laptop sau căutăm invitații de nuntă speciale.
Arta nu este doar pentru muzee, vacanțe și ocazii speciale și din ce în ce mai mulți oameni îi recunosc valoarea și rolul în viețile lor și îi susțin pe cei care le oferă frumos zi de zi. Deci se poate, sigur!
Primul lucru pe care-l faci dimineața, când te trezești:
Mă gândesc la ce-o să mănânc. 🙂
Cum știi că o ilustrație este reușită:
De cele mai multe ori știu încă de la stadiul de idee; am încredere în instinctele mele, mă gândesc mult înainte să pun pensula pe hârtie și rafinez gândul într-o formă care să-i potențeze emoția și povestea.
Ce muzică se aude pe fundal în atelierul tău, atunci când creezi:
Rareori pictez cu muzică, de cele mai multe ori ascult documentare, podcasturi, seriale. Dacă lucrez în aceeași încăpere cu Daniel, atunci ascultăm playlistul nostru sud-american sau piese italienești din anii ’60.
Un parfum potrivit de purtat împreună cu o rochie Mădălina Andronic:
Un parfum care miroase a dulceață de caise: Phlur – Apricot Privee.
Mădălina, înainte de Puglia, descrisă într-un singur cuvânt:
Captivă.
Mădălina, după Puglia, descrisă într-un singur cuvânt:
Eliberată.
Dacă ar mai fi să te muți într-o altă țară oriunde în lume, unde ai pleca și de ce:
Neapărat undeva la mare, tot într-un sat mic, fără pretenții, cu viață dulce – deloc altfel decât cel în care locuim acum, dar cum avem timp să fim foarte atenți la detalii, dacă ni se ivește ocazia, suntem deschiși la micro-ajustări.
Într-o societate care adesea evită discuțiile despre menopauză, evenimentul “Let’s Talk About Menopause” este un must!.
Pe 29 februarie 2024, Grand Hotel Italia din Cluj devine scena unui dialog autentic și îmbogățitor, găzduit de Ileana Badiu și Ana Bitu, alături de invitatele lor. Acest eveniment își propune să rupă barierele tăcerii și să aducă în lumina reflectoarelor realitățile, provocările și, mai ales, frumusețea menopauzei.
“Avem un line-up de medici specialiști care vor discuta despre menopauză și perimenopauză cu focus pe terapiile de substituție hormonală bioidentică. Abordarea va fi una multidisciplinară din perspectivă ginecologică, endocrinologică, cardiologică, oncologică și farmaceutică.”Ileana Badiu.
Alături de Ana Bitu și o selecție impresionantă de invitate, “Let’s Talk About Menopause” promite să ofere o platformă unde femeile de toate vârstele pot învăța, împărtăși și discuta fără rețineri. Diversitatea invitatilor garantează o varietate de perspective și experiențe, oferind participantelor o vedere panoramică asupra menopauzei.
SuperAge – O mentalitate de îmbrățișat
La baza evenimentului stă conceptul de “SuperAge”, o filozofie care ne îndeamnă să privim dincolo de numărul anilor și să ne concentram pe bogăția experiențelor, cunoștințelor și posibilităților de creștere personală.
“Menopauza nu este un sfârșit, ci începutul unei noi etape pline de potențial,” subliniază Ana Bitu. Participantele sunt încurajate să vadă această perioadă ca pe o oportunitate de reinventare, explorare și, mai ales, de a îmbrățișa schimbarea cu curaj și deschidere.
Evenimentul nu doar că demontează mituri și preconcepții despre menopauză, dar oferă și un spațiu sigur pentru împărtășirea experiențelor și găsirea de noi modalități de a naviga schimbările vieții. Este o ocazie rară de a te conecta cu alte femei care traversează sau au traversat aceeași etapă, învățând una de la alta și construind o rețea de suport și înțelegere.
“Let’s Talk About Menopause” este mai mult decât un eveniment; este un început de dialog necesar și o comunitate în creștere. Nu ratați ocazia de a fi parte din această conversație pe 29 februarie 2024, la Grand Hotel Italia din Cluj. Pentru mai multe informații și detalii despre înregistrare, vă invităm să sa va inregistrati aici:
Participarea este gratuita, insa locurile sunt limitate, așa că asigurați-vă că vă rezervați un loc cât mai curând posibil. Vă promitem o zi plină de inspirație, învățare și conexiuni semnificative.
Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, relansează gama de produse profesionale pentru ten si corp Gerovital® H3 Equilibrium. În plin sezon în care problemele de piele tind să se acutizeze, Gerovital H3 Equilibrium revine într-o formulă nouă, cu ingrediente îmbunătățite și sub noi ambalaje, oferind scheme de tratament complete, atât pentru salon, cât și pentru acasă.
Cele 46 de produse ale gamei oferă posibilitatea realizării celor mai solicitate tipuri de tratamente faciale în salon, inclusiv manopere speciale (microdermabraziune, mezoterapie), precum și a unor tratamente dedicate corpului (anticelulitic, antivergeturi, drenaj limfatic etc.), având efecte demonstrate prin studii clinice. Clienții au posibilitatea de a întreține rezultatele obținute în salon cu ajutorul unor scheme de tratamente gândite pentru acasă, ce păstrează formula clinică și sunt adaptate celor mai des întâlnite afecțiuni ale pielii (cuperoză, exces de sebum, deshidratare, îmbătrânire).
Gama s-a bucurat de o creștere susținută încă de la lansarea din 2014, înregistrând creșteri în volum chiar și în perioada pandemiei, când cabinetele cosmetice au fost nevoite să-și suspende parțial sau total activitatea.
„Inovația reprezintă unul dintre pilonii principali ai filozofiei Gerovital, definită prin investiții susținute în lansarea și relansarea permanentă a produselor din portofoliu, extinderi de gamă și integrarea ultimelor descoperiri din industria cosmetică. Produsele Gerovital H3 Equilibrium, vin într-un design minimalist, cu simboluri dedicate fiecărei scheme de tratament ceea ce permite identificarea mai facilă a tratamentelor specifice de îngrijire profesională, de la hidratare și anti-aging în ceea ce privește tratamentele dedicate tenului, până la masaj anticelulitic sau antivergeturi pentru tratamentele dedicate zonei corpului.”,a declarat Natalia Jidavu, Manager de Produs în cadrul companiei Farmec.
Gama Gerovital® H3 Equilibrium dispune de produse de înaltă calitate și performanță, testate dermatologic, care conțin ingrediente dedicate îngrijirii tuturor tipurilor de afecțiuni. Produsele pot fi găsite în centrele de tratament și de înfrumusețare partenere și în magazinele proprii Farmec și Gerovital.
Despre Farmec S.A.
Farmec S.A. este una dintre cele mai mari și cu tradiție companii din România. Portofoliul companiei impresionează o lume întreagă prin produse moderne, concepute în laboratoare performante. Compania are certificare internațională GMP și comercializează produsele din portofoliu în aproximativ 30 țări.
În luna ianuarie 2024, rețeaua de magazine de brand deținute de Farmec cuprinde 8 magazine Farmec, localizate în Cluj-Napoca, Arad, Brașov, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara şi 18 magazine Gerovital, care se găsesc în București, Brașov, Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Ploiești, Iași, Oradea, Sibiu, Târgu Mureș. La cele 26 magazine de brand se adaugă alte două magazine de franciză – magazinul Farmec din Baia Mare și magazinul Gerovital din Pitești.
Irina Rimes, cu o înfățișare unică, plină de sensibilitate și un farmec aparte, și-a început cariera muzicală în România cu un single care a fost lider în topurile muzicale românești timp de câteva luni, intitulat „Visele”. Până în 2020, a și lansat trei albume: „Despre el”, „Cosmos” și „PASTILA”. Apoi, în 2022, a lansat albumul „ACASĂ”. Între timp, Irina a devenit singura artistă din România care a lansat un proiect unic: prima trilogie muzicală. „Iubiri secrete”, scrisă cu dedicație și inspirată din experiențele personale ale artistei, începe cu „Iubirea noastră mută”, continuă cu „Da’ ce tu” și se încheie cu „Haina ta”. A devenit cunoscută publicului internațional prin colaborări de succes precum: Irina Rimes x Cris Cab – Your Love, Irina Rimes x Jah Khalib – Навсегда și multe altele.
Astăzi, Irina ne-a împărtășit că viața de artist înseamnă „oricând și oriunde”… Are zile când depășește 16 ore de muncă, zile când are trei concerte și trei soundchecks, zile când stă 14 ore la o filmare. „Mereu e ceva de făcut, pot fi scurte zile în care fac TikToks, pot fi repetiții pentru concerte importante, cum va fi cel din 13 martie, sau pot fi și sesiuni în studio. Niciodată nu știu cum o să fie săptămâna mea”, ne-a împărtășit Irina într-o discuție sinceră, deschisă. Drept urmare, ea simte că partea cea mai grea din viața sa de artist este lipsa timpului. Sunt atâtea proiecte, atâția oameni pe care îi cunoaște și cu care se conectează, încât îi este foarte greu să se oprească și să aibă puțin răgaz.
„Niciodată nu poți să pui pauză.”
Deși viața de artist o încarcă pe atât de multe planuri, uneori simte că nu e niciodată suficient timp pentru a face tot ceea ce își propune. Cu toate acestea, când simte că merită? Mereu. Și, despre asta, Irina ne-a împărtășit mai multe în acest interviu.
Credit foto: Dimitri Caceaune & David Gal
Cum și când îți vine inspirația pentru scris printre toate orele de muncă propriu-zisă pentru proiectul tău muzical?
Inspirația nu vine niciodată la fel. Uneori vine dimineața, în timp ce mai stau puțin în pat, alteori vine în drum spre concerte, când sunt în van cu trupa. De cele mai multe ori vine seara, după o zi plină.
Prin ce se diferențiază muzica artistei Irina Rimes de restul melodiilor din spațiul muzical românesc?
Atuul meu cred că vine prin muncă și experiență, cu toate nopțile când stăteam și scriam din nou și din nou, pentru toate foile aruncate la gunoi și pentru toate sentimentele puse pe foaie și în versuri.
Sunt foarte mulți artiști frumoși în spațiul românesc, muzica mea se diferențiază prin faptul că e a mea, e personală și, deși e personală, văd cum atât de mulți oameni se regăsesc într-o oarecare măsură în ea.
De curând ai terminat seria concertelor NECÂNTATELE, în care ai interpretat piese care de obicei nu se regăsesc în setlist-ul tău, dar pe care fanii le păstrează aproape de sufletele lor. Când și cum s-a conturat acest concept și cât de important este pentru tine să te conectezi direct cu fanii tăi?
Acest concept s-a conturat încă de anul trecut, cu gândul că am atât de multe piese care nu ies deseori la „lumină”, dar ar fi păcat să le las uitării. Astfel, câteva dintre piesele mele, cele „necântate”, se vor auzi prin țară, în diverse orașe, într-o serie de concerte lejere, în care ne distrăm și în care ne conectăm unii cu alții într-un mod mai intim, aș putea spune.
Pentru mine, „Necântatele” este un proiect special prin prisma oamenilor cu care mă conectez. Anul acesta au fost oameni care au urcat pe scenă alături de mine, am putut cânta în public, iar publicul a fost alături de mine la fiecare piesă și a fost ceva cu adevărat unic.
Credit foto: Bragovski
Ai anunțat un nou concert la Sala Palatului care se intitulează În sufrageria Irinei, ce așteptări să avem pentru acest nou performance? Din punctul de vedere al pieselor alese, invitațiilor, conceptului în sine?
Da, pe 13 martie 2024, la Sala Palatului o să aibă loc un concert cu totul diferit unde vă invit pe toți. Conceptul cumva se leagă de povestea unei seri de muzică și voie bună chiar din sufrageria mea, de acum câțiva ani. Vreau să transpun vibe-ul de atunci și căldura alături de voi.
Casa mea e oricum dată de oameni, iar conceptul o să aibă un decor intim, un decor suprarealist. N-aș vrea să dau foarte multe detalii pentru că îmi place să mențin suspansul, dar pot să vă spun că echipa mea lucrează intens și lucrurile deja încep să prindă contur.
Legat de invitați, o să fie multe surprize, lista e aproape gata, iar set-ul va cuprinde piese din toate cele 4 albume și pe lângă, câteva piese noi.
„Cred că momentul din 13 martie va fi o nouă latură a Irinei pe care sper să o primiți, așa cum e, vulnerabilă și sinceră din sufrageria ei, care va fi a voastră.”
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea Irinei Rimes în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
Îmi place foarte mult o piesă scrisă acum mulți ani. E o piesă pe care i-am dat-o unei fete foarte talentate din Moldova, AINEX și chiar am cântat-o recent în 2023 la Virgin Radio. Piesa se numește „Real”.
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le scrii și alegi să le păstrezi în repertoriul tău, spre deosebire de cele pe care le compui pentru alți artiști?
De obicei, e destul de simplu. Dacă scriu o piesă foarte bună în care mă regăsesc, o păstrez mereu pentru mine. Fiecare artist, în fond, vrea să păstreze pentru el piesele în care se regăsește.
Când compun pentru alți artiști, ies de obicei din zona mea de confort și din repertoriul meu. Mă joc foarte mult și la finalul unei sesiuni știu că nu m-aș regăsi în piesă, dar deja am în minte alte persoane pentru care s-ar potrivi.
Credit foto: Bragovski
În ce moment al vieții tale ai scris piesa „Neiubita ta”? Ce simți astăzi, atunci când cânți această melodie pe care ai scris-o într-un moment diferit al vieții tale?
Piesa am scris-o înainte de a pleca în turneu. Am vrut ceva mai liric, am venit cu acest termen nou de „Neiubita” și am scris despre un moment diferit și confuz al unei relații. Mai stau sau plec? Mă mai iubești sau nu?
Deși e un punct critic și apăsător, am vrut să îi dau o nouă latură, nu de tristețe, ci de joacă. O joacă care în final te va aduce la decizia potrivită. Acum, când am ocazia să cânt această piesă, simt exact ca atunci, acest joc, și mă bucur de un nou mod de a trata o situație dificilă.
Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd? Care este un lucru pe care ți-ai dori ca fanii să îl cunoască și să îl înteleagă despre tot ceea ce se află în backstage-ul proiectului muzical Irina Rimes?
Fanii mei văd destul de multe din viața mea, poate nu văd atât de mult procesul din spate, orele de lucru sau repetițiile care nu merg bine și oboseala, dar oricum îi simt aproape în orice clipă. Toate trec mai ușor când îi văd acolo, la concerte, atunci când îi văd cântând, când le citesc mesajele.
Le pot spune doar să fie pregătiți. În 2024, chiar începând cu Sala Palatului, o să am grijă să ne putem întâlni des și am grijă să le vorbesc mai des, curând și prin multe piese noi. 😊
Versurile piesei „Cel mai bun prieten” sună astfel: „Eu îmi dau sfaturi / Cine altcineva / Eu mă am numai pe mine / Și e mai bine așa”. Cum poți descrie relația pe care o ai cu tine însăți în momentul de față și etapele prin care ai ajuns aici? Dar relația ta cu muzica?
„Atunci când nu mă regăseam pe mine, muzica era mereu acolo și până astăzi a rămas cel mai bun prieten.”
Am o relație foarte bună cu mine, o relație la care am ajuns în timp, prin experiență și prin alți oameni. Toți oamenii din viața mea m-au ajutat cumva să construiesc relația pe care o am azi cu mine și sunt foarte recunoscătoare.
În schimb, relația mea cu muzica e statornică, a fost și aici cu neîncredere și ezitări, mai ales când eram la începutul carierei, dar mereu a fost stâlpul meu.
Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit; chiar și fiind celebru există momente în care te simți singur, ca și când ești singura persoană pe care poți conta. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu pentru celebritate?
Nu aș spune singurătatea, aș spune compromisul. Nu ai, de cele mai multe ori, timp să ieși cu prietenii sau să menții legături de prietenie. Reușesc să am timp pentru familie, iar prietenii, ori au devenit familie, ori au devenit prieteni din industrie, prin prisma faptului că aveam mai ușor ocazii de a ne întâlni.
Am făcut un compromis la viața mea socială, dar mi-am întărit mai mult relația cu familia mea.
Versurile piesei „S-a dus” sună astfel: „S-a dus și toamna asta, ce tare m-a durut / Cu fruntea doar în față și cu mintea în trecut / S-a dus și toamna asta cu ochii reci și goi / S-a dus, să nu mai vină niciodată pe la noi”. Te ajută muzica să te vindeci? Este procesul scrierii de piese un bun terapeut pentru tine?
Da și pot spune că mereu a fost. Multe momente grele și sentimente puternice au fost transpuse în muzică. Multe versuri au plecat din vise, gânduri sau dezamăgiri. Muzica a fost terapeutul care a făcut totul mai ușor.
Dacă n-ai face muzică astăzi, ce altceva ai face? De ce?
Dacă nu aș face muzică, aș face probabil un alt tip de artă. Poate aș scrie.
Credit foto: Adina Cotisel
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Îmi verific agenda pentru ziua respectivă.
Ce te face fericită:
Anastasia.
Cel mai mare sprijin al tău:
Mama.
Pasiunea, munca sau talentul:
Munca.
Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:
Tania Cozma este astăzi, make-up artist cu 10 ani de experiență și expertiză națională și internațională la activ. A intrat, ca profesionist, în lumea make-up-ului, la vârsta de 30 de ani. După ani de zile în care a activat într-un domeniu total diferit – cel al transporturilor – a decis, într-un final, să-i dea curs pasiunii ei pentru frumos transpus în make-up și să-și îndrepte toată atenția către arta machiajului. Conștientizarea nefericirii și nemulțumirii pe care o trăia la momentul respectiv la locul de muncă a servit drept catalizator pentru a începe o nouă etapă a vieții sale.
„În mine mocnea de foarte multa vreme pasiunea față de culoare, make-up, frumos, dar nu aveam curajul să o văd ca fiind valoroasă.”
Pentru o perioadă de timp s-a mutat în Italia. Acolo, aflându-se în Milano, a început să caute cursuri de make-up. Fiind foarte scumpe însă, s-a reorientat înspre România și n-a durat mult până când a ajuns să se stabilească în capitala țării, București. De-acolo, parcursul ei profesional în industria make-up-ului românesc s-a conturat frumos alături de Dana Argeșan: mai întâi ca participantă în cadrul cursului de machiaj pe care Dana îl avea în desfășurare atunci și mai apoi, în calitate de ucenică a Danei.
În momentul de față, pe lângă cei 10 ani de experiență vastă în industria make-up-ului, Tania se mândrește cu faptul că, la nivel internațional a avut colaborări impresionante cu branduri de renume precum Gucci, Armani și Dior. În același timp, pentru o perioadă de cinci ani, a fost make-up artist oficial al Bourjois Paris în România și Europa de Est. Despre modul în care au format-o aceste experiențe și nu numai, Tania ne-a împărtășit mai multe în acest interviu.
Ce ți-a dat curajul să pornești pe acest drum într-un moment de reconfigurare a traseului tău profesional?
Curajul a venit din sentimentul de epuizare și lipsa de satisfacție din rutina zilnică, împreună cu energia canalizată în direcția greșită și cu anturajul care nu ma inspira deloc.
Care a fost cea mai mare frică cu care te-ai confruntat în momentul în care ai decis să începi să-ți construiești acest drum profesional de la zero – și cum ai reușit s-o depășești?
Sincer, în momentul în care m-am gândit și „Ce fac acum?”, „Ce drum încep?”, a fost intuiția cea care m-a îndrumat să mă gândesc la valorile mele personale și la ceea ce mă pasionează cu adevărat.
În momentul în care am simțit că a venit momentul „schimbării”, am știut că acesta este momentul în care trebuie să dau putere pasiunii mele. Frica că aș putea să regret că nu mă las să încerc acest drum m-a determinat să acționez cu hotărâre și să îmi urmez pasiunea.
Ți-a fost teamă vreodată că, poate, s-ar putea să începi să activezi în această industrie mai târziu decât alte femei care-și încep activitatea în acest domeniu mai devreme?
În momentul în care am decis să fac makeup, nu a existat nimic altceva în capul meu decât setea de a mă descoperi pe mine făcând acest lucru și dorința de a afla ce este cu adevărat această lume a machiajului, de mă atrage atât de mult.
Nici măcar nu știam cât de mare și complexă poate fi această industrie. Era un necunoscut total în care m-am aruncat cu totul, fără nicio așteptare, doar dorința pură de a învăța cât mai multe despre această lume a frumosului.
Nu m-am gândit nicio clipă dacă e prea târziu pentru mine să fac acest pas în acest domeniu sau nu. Pur și simplu am simțit că acesta este cel mai potrivit moment pentru mine.
Până la vârsta de 30 de ani, ai activat în domeniul transportului, o lume masculină și dură, în care supravegheai șoferi de tir pentru realizarea unor transporturi în Rusia, Ucraina și Turcia. Uitându-te înapoi, care ai spune că este cea mai importantă abilitate pe care ai dobândit-o în perioada în care ai ocupat această funcție, abilitate pe care încă o mai folosești și astăzi, în activitatea ta ca make-up artist?
Ce întrebare frumoasă!
Abilitatea de a mă adapta la diverse situații și de a găsi soluții în contexte dificile a fost și este o calitate deosebit de valoroasă pe care am dobândit-o în acea perioadă și care a fost esențială în evoluția mea personală și profesională.
La fel, abilitatea de a recunoaște că există lucruri pe care nu le stăpânesc m-a ajutat să fiu deschisă la învățare continuă. Aceasta a fost cheia pentru dezvoltarea mea și adaptarea mea la schimbare.
Dacă te-ai putea întoarce înapoi în timp, la perioada aceea, ai schimba ceva la tine și / sau la modul în care făceai lucrurile la momentul respectiv?
Nu aș schimba nimic. Versiunea mea de atunci cu toate acțiunile, deciziile, emoțiile trăite m-a adus în punctul în care sunt acum și nu pot fi decât recunoscătoare pentru tot traseul meu de evoluție personală și profesională.
În toată perioada în care ai activat în industria transporturilor ai știut în continuare că aceasta nu era o lume care ți se potrivea. Cum îți imaginai, în perioada aceea, că ar fi arătat jobul ideal și lumea cu adevărat potrivită pentru ca tu să-ți desfășori activitatea și să „înflorești”?
„Pentru mine, jobul ideal înseamnă să mă trezesc cu entuziasm și motivație în fiecare zi și să iubesc ce fac.”
Pentru mine e important să am un mediu de lucru plăcut, atât vizual, cât și interpersonal. Să fie un job care să îmi ofere posibilitatea de a evolua, de a-mi dezvolta abilitățile și de a mă descoperi.
În perioada aceea, nu îmi puteam imagina exact cum ar arăta acest job ideal, dar simțeam cu claritate că nu este în domeniul transporturilor. Îmi doream să fac ceva în care să pot aduce frumosul în lumea oamenilor, într-un mod creativ și personal.
Machiajul a devenit acel „ceva” pentru mine, în care am găsit toate aceste elemente pe care mi le doream.
Când a fost momentul în care ai simțit pentru prima dată că s-ar putea să fi reușit să găsești, în lumea make-up-ului, exact ceea ce ai fi sperat pentru tine să găsești?
A fost momentul când am descoperit cu adevărat conexiunea mea autentică și pasională cu această formă de artă și exprimare, adică machiajul.
Faptul că iubesc ceea ce fac în machiaj este o sursă imensă de inspirație și motivație pentru mine. Această pasiune mă îndeamnă să-mi exprim creativitatea și talentul în fiecare aspect al muncii mele.
Machiajul, pentru mine, a devenit mult mai mult decât o simplă meserie; este o formă autentică și terapeutică de exprimare a frumuseții și creativității mele.
Care a fost cel mai important lucru despre muncă pe care l-ai învățat în perioada în care ai locuit în Italia?
Munca nu ar trebui să fie doar un mijloc de a câștiga bani, ci și o sursă de împlinire și de exprimare a valorilor și abilităților tale.
Când munca reflectă ceea ce ești, te poate defini într-un mod pozitiv și autentic. Când munca ta se aliniază cu valorile tale personale și cu ceea ce consideri important în viața ta, există o armonie între viața profesională și cea personală.
Găsirea sensului și împlinirii în munca ta este unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le poți face pentru tine.
Cum s-a modificat relația ta cu echilibrul viață personală – viață profesională în ultimii 10 ani, din momentul în care ai început să activezi în industria make-up-ului până astăzi?
Determinarea mea de a devenit unul dintre cei mai buni make-up artiști a generat o concentrare intensă pe cariera mea și pe dezvoltarea abilităților mele de profesionist în make-up.
Eforturile susținute pentru învățare, experimentare și evoluție în domeniul meu au necesitat un sacrificiu considerabil al timpului personal, acest lucru ajungând să-mi afecteze de nenumărate ori viața personală. Dar am avut un scop.
Această călătorie intensă și dedicată în cariera de make-up artist a implicat sacrificii și eforturi considerabile; ore, chiar zile petrecute în studio-urile foto sau pe platourile de filmare, stat în picioare, trezit la ore extrem de matinale, contexte dificile de frig sau ploaie în care eram constrânsă să lucrez. Lucrul în weekend și de sărbători au devenit o normalitate pentru mine în timp, context foarte greu de acceptat de familie ceea ce poate reprezenta un dezechilibru între cele două planuri.
Acum înțeleg cât de important este să găsești o balanță între carieră și viața personală pentru a-ți menține bunăstarea și fericirea generală, însă în tot acest timp am ales ca determinarea și evoluția mea constantă să fie direcționată asumat pe planul profesional. Știam că era fundamental să fac asta pentru succesul și realizarea mea profesională.
Atunci când ai revenit în România, ai făcut-o având un scop precis: îți doreai să urmezi cursul de make-up organizat de Dana Argeșan. Chiar dacă nu aveai experiență în make-up la momentul respectiv, Dana te-a primit în clasa ei. Care a fost primul gând pe care l-ai avut atunci când ai pătruns în lumea make-up-ului și, respectiv, primul impact pe care această lume l-a avut asupra ta?
Primul gând a fost: „Wow, nu credeam că este totul atât de diferit față de cum îmi imaginăm că este”.
Am fost fascinată de tot ceea ce înseamnă o culoare, cum este să ții o pensulă corect în mână, cât de multe texturi sunt și cât de atentă trebuie să fiu atunci când le folosesc, cât de fascinant este să combini culorile, câtă putere are machiajul în esență și câte trebuie să înveți ca să știi să te joci cu el…
M-am simțit copleșită, recunosc, și de multe ori mă întrebam dacă chiar sunt potrivită pentru această lume atât de complexă și de exigentă în același timp.
„Am avut nevoie de foarte multe validări ca să-mi înțeleg valoarea și să scap de nesiguranță în abilitățile mele.”
Care a fost prima impresie pe care ți-ai făcut-o despre Dana Argeșan și cum s-a modificat aceasta pe parcursul timpului?
Pe Dana Argeșan am venerat-o. A fost mentorul meu și omul care mi-a dat ABC-ul acestei meserii, care mi-a schimbat total viața.
O vedeam perfectă în tot ce făcea. Căldura ei și talentul de a ne învăța această meserie m-au impresionat enorm și m-au motivat să ajung ca ea; m-a făcut să îmi doresc și mai mult de la mine.
Îmi plăcea la nebunie să o asist pe set, să o urmăresc cum se comportă în cadrul unei echipe întregi, să urmăresc fiecare machiaj pe care îl realiza pe chipuri diferite și pe teme diferite.
Nu mă interesa numărul de ore state în picioare. Simțeam că mă hrănesc cu tot ce vedeam acolo. A fost cea mai bună școală pentru mine. Eram fascinată de creativitatea ei: mai bună ca ea nu exista pe piață la acea vreme.
Stând pe lângă ea, am preluat foarte mult din stilul ei, iar validarea ei pentru mine era cea mai importantă. Seriozitatea mea cu privire la toate orele noastre de make-up și dedicarea mea au făcut-o să mă privească diferit și să mă invite mereu cu ea pe set. Aceasta a fost ca o binecuvântare pentru mine.
Apoi, timp de un an ai fost ucenica Danei Argeșan. Care a fost cea mai bună lecție de make-up pe care ai învățat-o lucrând cu Dana? Dar de omenie?
Cea mai bună lecție de la Dana a fost să am curajul să îmi descopăr propriul stil și să respect ceea ce fac prin a oferi cele mai bune servicii și a fi un profesionist desăvârșit indiferent de context. M-a învățat să fiu prezentă 100 % în tot ce fac. Și, desigur, să fiu autentică în tot ceea ce fac.
La vârsta de 30 de ani te-ai mutat în București, unde ai și pus bazele carierei tale în lumea make-up-ului. Cum ai găsit lumea aceasta la vârsta de 30 de ani? Dar ea pe tine?
Am găsit o lume atât de străină, care deja funcționa după niște reguli stricte, dar fascinantă, o lume la care aspiram și pentru care m-am înarmat cu multă răbdare pentru a o câștiga.
Cu toate sentimentele de nesiguranță după mine, mi-am urmat traseul. Știam că am intrat într-un proces de schimbare, adaptare, învățare, evoluție și nu avea cum să fie confortabil.
Cum o găsești astăzi, după 10 ani de experiență în aceasta, atât la nivel național, cât și la nivel internațional?
O privesc cu atâta fascinație și îmi dau seama cât de complexă este și câte posibilități îți oferă de a te exprima, de a fi creativ, de a experimenta frumosul în atâtea nuanțe și de a evolua.
Cred că poți evolua atât la nivel național, cât și internațional. Eu am ales să pun bazele la noi și să scot ce pot eu mai bun din mine ca să aduc un plus de valoare în industria noastră de beauty.
La nivel internațional ai avut colaborări impresionante cu branduri de renume precum Gucci, Armani și Dior. Cum ai reușit să atragi atenția acestor branduri și care consideri că a fost proiectul cel mai memorabil pentru tine până acum?
Pentru că sunt implicată foarte mult în segmentul de fashion, beauty, editoriale, am cunoscut producători și fotografi din afara țării care m-au plăcut și care au regăsit în stilul și viziunea mea estetică mesajul pe care doreau să-l transmită prin imagini foto sau video.
Cel mai memorabil a fost editorialul de copertă pentru revista Vogue Beauty Ucraina. Mi l-am dorit enorm și, pentru că ajunsesem să trăiesc această experiență, a fost ca o binecuvântare pentru mine.
Care este cea mai valoroasă lecție de business pe care ai învățat-o lucrând cu branduri cu renume internațional?
Respectarea termenelor a fost o lecție bună.Lucrul cu un brand internațional poate evidenția importanța gestionării proiectelor și respectării deadline-urilor strânse, întrucât conformitatea cu programul este adesea esențială într-o astfel de colaborare.
Bourjois Paris este un brand iubit de consumatoarele de make-up din România. Care este un fun fact pe care îl cunoști despre brand din interior și despre care crezi că le-ar plăcea și cititoarelor noastre să aibă cunoștință?
Nu știu câte cititoare știu că brandul Bourjois Paris a fost sub casa Chanel peste 100 de ani, acest lucru a dat o valoare aparte brandului, fapt care a și făcut să fie iubit și apreciat atât de mult.
Ce te-a învățat perioada în care ai activat în acest rol, despre frumusețe?
În calitate de make-up artist oficial am învățat că este foarte important să dezvolt o adaptabilitate și flexibilitate în a-mi modifica abordarea pentru a răspunde noilor trenduri și cerințe care definesc filosofia brandului.
Astăzi, după ce ai acumulat 10 ani de experiență în industrie, îți dedici din ce în ce mai mult timp ca să dai mai departe toată expertiza și cunoștințele pe care le-ai acumulat în domeniul make-up-ului. Ce te motivează să împărtășești cunoștințele tale și cum îți pregătești participanții pentru a reuși în industria machiajului?
Dorința de a împărtăși vine adesea din pasiunea profundă pentru machiaj și pentru procesul de învățare continuă. Transmiterea cunoștințelor este o modalitate de a contribui la evoluția altor colegi în acest domeniu.
Să văd progresul și succesul participanților poate fi incredibil de satisfăcător. Contribuția mea la parcursul lor de dezvoltare profesională îmi aduce o mare bucurie și împlinire.
Strategiile mele pentru pregătirea participanților sunt bazate pe educație, demonstrații practice, exersare, feedback constructiv, inspirație și motivare.
Care este cel mai important sfat pe care l-ai oferi tinerilor make-up artiști care încep acum în industrie?
Începutul în industria machiajului poate fi provocator, dar este plin de oportunități. Ca sfat în construirea unei cariere de succes: să nu uite niciodată că acest proces necesită timp, dedicare, și o mentalitate deschisă către învățare și creștere continuă.
Știm că, o bună parte din activitatea ta în calitate de make-up artist astăzi implică susținerea de workshop-uri pentru cei care vor să-și transforme această pasiune în job. Așadar, ne-ar plăcea să știm mai multe despre felul în care tu activezi: ocupi atât rolul de make-up artist, cât și cel de antreprenor?
Combinația de a fi atât make-up artist, cât și antreprenor, necesită un echilibru între aspectele artistice și cele de business pentru a obține succesul. Este o experiență diversă și învăț constant cum să îmbin aceste două roluri pentru a oferi servicii de înaltă calitate și pentru a dezvolta o afacere solidă.
Astfel sunt două extensii ale mele pe care încerc să le țin foarte apoape și anume: în calitate de make-up artist, mă concentrez pe tehnici și creativitate pentru a oferi servicii de machiaj pentru diverse evenimente sau proiecte artistice, dar în calitate de antreprenor mă ocup de aspectele de management, strategie și promovare pentru a dezvolta și a menține afacerea în creștere.
Ai o echipă în spate care te ajută și, dacă da, din cine este constituită această echipă?
„De una singură este copleșitor, așa că mi-am creat o echipă foarte pregătită.”
O am alături, drept bază, pe sora mea, Carolina, care mă ajută mult pe administrarea businessului și finanțe. Ea gestionează aspectele financiare, inclusiv bugetul, facturarea și alte aspecte administrative.
Am apelat și la o agenție de PR care mă ajută cu promovarea și marketingul. Dezvoltăm împreună strategii de promovare și marketing pentru a-mi promova serviciile și pentru a atrage noi clienți.
De asemenea, am o persoană care mă ajută pe tot ceea ce înseamnă crearea de ad-uri și promovare online a cursurilor mele atât online, cât și offline, precum și un specialist pe partea de video și foto, alături de care creez conținut.
În funcție de proiecte, colaborez cu agențiile de modele, stiliști, hairstiliști și așa mai departe.
Dacă ar fi să începi de la zero în acest domeniu astăzi încă o dată, ce ai face diferit acum față de modul în care ai făcut lucrurile în urmă cu 10 ani?
Nu aș schimba multe, sinceră să fiu. Poate că aș merge undeva în Paris sau Londra și aș face un schimb de experiență acolo, pe lângă un make-up artist cu renume, să înțeleg și să cunosc mai de aproape abordarea din afară.
Cred că m-ar ajuta să cunosc mai devreme mai multe produse și să am posibilitatea să le folosesc în contexte mai variate.
Aș alege să merg la fashion show-uri în backstage pe lângă, spre exemplu, Pat McGrath, să simt energia și adrenalina de acolo ca să mă călesc cu presiunea timpului și să interacționez cu make-up artiști din diferite locuri ale lumii.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Beau apă și fac mișcare.
Cel mai mare sprijin al tău personal:
Sora mea, Carolina.
Cel mai mare sprijin al tău profesional:
Florin Mîndru, cel mai bun prieten și un antreprenor cu multă experiență.
Gândul care te-a ajutat să nu renunți la început de drum:
Pasiunea.
Trendul de make-up favorit în 2023:
Tenul mult mai natural și aerisit.
Un trend de make-up care crezi că se va contura în 2024:
Pasionată și adevărată, muzica lui AMI vine dintr-un loc autentic. Filozofia ei reprezintă un romantism fără sfârșit, totul povestit cu o voce uimitoare. Piesele sale descriu etape din viața ei, povești în care ne regăsim fiecare dintre noi și astfel se creează o conexiune magică între ea și publicul său. „Asta e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: ca muzica mea să aline suflete, să le mângăie, să le dea forță și libertate celor ce o ascultă”.
Tot ceea ce cântă AMI astăzi vine dintr-un spațiu pur și real și reprezintă lumea sa, Universul ei, în care îi invită pe toți cei care se simt singuri să evadeze, să se bucure sau să plângă, să viseze ori să se vindece – alături de ea.
„Pentru mine, muzica e ca un membru din familie, care m-a ținut în brațe, m-a crescut, m-a învățat, m-a lăsat să greșesc, dar cea mai importantă a fost și este iubirea necondiționată care ne leagă în continuare una de cealaltă.”
Până de curând, AMI a luat o scurtă pauză de la viața publică, fără a-și lua însă, o pauză de la muzică. În tot acest timp, muzica a fost refiugiul ei, spațiul sigur în care a simțit că se poate vindeca. A simțit însă nevoia să stea o perioadă de timp departe de ochii lumii, avea nevoie de intimitate, de liniște.
Acum că a revenit în viața publică, a marcat revenirea sa cu noul single semnat AMI, „Nostalgia”, care se apropie de 2M de vizualizări pe YouTube de când s-a lansat. Despre cum a ajuns proiectul ei muzical în acest punct al evoluției sale astăzi, ne-a împărtășit în detaliu AMI ca parte a acestei discuții pe care am purtat-o.
Călătoria ta muzicală a început încă din copilărie. Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut?
Ascultam muzică foarte diversă non-stop: de la pop și rock până la clasic – un gen muzical pe care am început să-l studiez încă din clasa I. Cu Christina Aguilera aveam postere pe toate ușile din casă și pe toți pereții din cameră. Eram obsedată de vocea ei. Am studiat-o mult.
Mai mult, alți artiști pe care îi aveam pe repeat în perioada anilor ‘90 sunt Whitney Houston, Bon Jovi, Michael Jackson, Ace of Base, Roxette, The Kelly Family, Backstreet Boys și Celine Dion.
Cu siguranță muzica lor mi-a influențat și trasat o direcție muzicală care se regăsește azi în piesele mele. Multe dintre ele au un touch disco și chiar un sound asemănător cu cel al anilor ’80 – ’90.
Iubesc muzica veche și din ea mă inspir cel mai mult.
Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?
Mai multă încredere! O perioadă lungă mi-a lipsit încrederea în mine încă de când eram copil. Deși aveam toate atuurile necesare și eram conștientă că am un talent real, totuși eram mereu nesigură și aveam o falsă percepție asupra propriei persoane din varii motive.
Acest lucru nu m-a lăsat să-mi conturez mai mult și mai repede personalitatea și autenticitatea, chiar și în ceea ce privește cântatul. Nu-mi ascultam aproape deloc intuiția și încercam doar să-i mulțumesc pe alții, mai puțin pe mine.
Încercam să fiu perfectă în fața altora, crezând că sunt insuficientă. Mi-ar fi plăcut să înțeleg mai devreme că în muzică nu este vorba despre perfecțiune, ci despre emoție și autenticitate!
Asta eram eu înainte să pășesc în industrie. Eram o voce bună, care cânta bine, dar care nu transmitea nimic…
Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?
Familia mea a iubit muzica dintotdeauna, de la bunici și până la părinți. Unul dintre bunici iubea vioara și și-a confecționat el singur una prin adolescență și a cântat la ea multă vreme de atunci încolo. Mama are o voce frumoasă, mereu cântă prin casă. Tatăl meu are o ureche muzicală extrem de fină.
„Vioara a rămas instrumentul meu de suflet, așa că mi-am dorit ca vocea mea să fie auzită și simțită ca sunetul unei viori.”
Țin minte când studiam acasă la vioară, atât eu cât și fratele meu. Dacă greșeam o notă sau un pasaj, tata venea la noi imediat să ne atenționeze. Auzea orice. Părinții mei, chiar dacă n-au activat în acest domeniu, ne-au descoperit, mie și lui Andrei, talentul și această înclinație înspre muzică.
Ne-au susținut mereu și așa am ajuns să facem amândoi performanță, fratele meu fiind acum violonist al Filarmonicii de Stat din Sibiu. Iar eu, deși am fost olimpică la vioară, am ales muzica ușoară.
Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?
Prietenii îmi spun că sunt cea mai puternică persoană din viața lor, că mă văd extrem de ambițioasă, focusată și orientată atunci când îmi propun ceva. M-au mai lăudat spunându-mi că-i inspir, fiind muncitoare și perseverentă.
A fost touching când am realizat cum mă văd prin ochii lor, asta după ce chiar i-am și întrebat recent cum m-ar descrie în câteva cuvinte, fiindcă mai primisem această întrebare și n-am știut exact ce să răspund atunci.
Noi între noi nu ne spunem așa în mod direct ce păreri avem unul despre celălalt, doar ne simțim și ne transmitem indirect respectul și sentimentele reciproce. Îi iubesc!
Am cei mai tari prieteni, chiar și dacă ar fi spus despre mine că sunt vreo nebună sau ceva. Chiar sunt uneori, dar n-ar fi îndrăznit să spună asta, haha! 🙂
Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?
Eu creez muzica așa cum o simt eu, fix cum îmi place mie, neținând cont dacă se diferențiază de muzica altora sau nu. Creația muzicală trebuie tratată ca o artă, nu ca un produs care să se diferențieze de celelalte produse, pentru că vine din suflet.
Automat devine diferită pentru că e îmbrăcată în hainele mele, este simțită și auzită cu sufletul meu, cântată cu vocea mea și completată de un sound impunător.
De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, ai lansat numeroase hit-uri, printre care se numără „4 camere”, “Playa En Costa Rica”, ,,Tramvai”, „Enigma” (feat. Tata Vlad). Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului AMI în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea? Ce spun ele despre parcursul tău personal și artistic de până acum?
„Muzica e casa mea; e locul cel mai frumos în care am crescut și voi locui tot restul vieții mele.”
Aș începe cu „Dulce Simfonie”, piesă care reprezintă declarația mea de dragoste pentru muzică, cea în care m-am regăsit încă de mic copil.
„O Fată Obișnuită” reflectă povestea omului vulnerabil din spatele scenei. Chiar dacă am ajuns să fiu un artist cunoscut, iar unii m-ar pune pe un piedestal doar pentru faptul că apar la TV și-ar spune că am o viață perfectă, mă consider un om ca toți ceilalți, cu aceleași probleme, întrebări despre viață, despre căutări, momente în care nu ne mai recunoaștem esența și ce ne face să devenim cea mai bună variantă a noastră.
„Nostalgia” însumează tot trecutul meu, prezentul și un nou început în același timp.
Evident, celelalte piese ale mele completează capitole și momente importante din viața mea, ce fac parte din parcursul meu atât personal, cât și artistic.
A ajuns să fie, pentru tine, într-un anumit punct al carierei tale o necesitate să compui, sau a fost aceasta mai degrabă nevoia talentului tău la scris de a se manifesta și face simțit?
Am scris de la bun început. De la primul meu single, “Trumpet Lights”, care a și ajuns pe buzele tuturor într-un timp foarte scurt.
Inițial a fost o încercare de a vedea dacă sunt capabilă să fac și versuri. Văzând că s-a transformat într-un succes, am prins mai mult curaj și mi-am dat voie să explorez mai mult și chiar să încep să compun apoi și linii melodice. A venit natural pe parcurs.
Sigur că devine și o necesitate. Dacă nu reușesc să mă regăsesc în compoziții făcute de alți songwriteri intervine dorința de a-mi pune amprenta personală și mă forțează să-mi scot la suprafață personalitatea creatoare.
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea lui AMI în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
În „Dulce Simfonie”. Eu îi spun „imnul sufletelor”. E cu adevărat cea mai de suflet și din suflet piesă la care am compus, în care m-am simțit cu adevărat completă și complexă din toate punctele de vedere. În ea e tot spiritul meu și am scris-o și cu gândul la acel moment când nu voi mai fi printre pământeni.
Cu cine ai spune că simți cea mai multă chimie muzicală în contextul unei sesiuni de songwriting, în studio?
Cu Adi Colceru. E producătorul/songwriterul tuturor hiturilor mele și facem echipă bună în studio de mai bine de 10 ani. Am învățat multe din experiența lui și am evoluat în toți acești ani lângă el.
Sunt foarte recunoscătoare pentru că se află printre oamenii extrem de talentați, dedicați și valoroși pe care-i am în preajmă de atâta timp și care mă împing să-mi depășesc multe limite.
Până de curând, ai luat o pauză de la muzică. Care a fost factorul care te-a făcut să simți că este necesar să te distanțezi de muzică? Cum te-a ajutat claritatea pe care ți-a oferit-o această pauză pe care ți-ai dat-o de la activitatea ta în industria muzicală?
Din contră, muzica a fost refugiul meu în tot acest timp și nu m-am distanțat niciodată de ea. Am stat în studio, am scris, am regândit niște lucruri.
„Pauza a fost de la viața publică, de la a mă mai afișa într-un moment în care nu eram bine cu mine.”
Fără presiunea de a mai face lucruri forțate și într-un ritm în care nu reușeam să țin pasul cu starea mea psihică și emoțională din acel moment.
N-am vrut ca asta să se reflecte și în proiectul meu ori să-l afecteze într-un fel. Am pus stop și am luat-o de la capăt, ca să mă pot reîntoarce într-o versiune mai bună, cu noi forțe și mai sinceră în fața celor ce-mi ascultă muzica.
Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu?
Într-adevăr, sunt niște lucruri sau momente la care renunți atunci când ești artist, cum ar fi timpul petrecut cu familia sau prietenii. Dar n-aș putea spune că duc vreo povară în spate din cauza celebrității.
Asta mi-am dorit să fac până la urmă: muzică, să fiu artist – și am știut întotdeauna că asta vine la pachet cu anumite responsabilități și sacrificii, așa cum e în orice meserie până la urmă.
Dacă mă simt copleșită ori nu mă simt în confort, dau un pas în spate. Tot ceea ce fac este cu asumare și am învățat să trăiesc în acest fel fără să am impresia că mă sufoc ori că-mi face rău.
Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd?
Da, din afară, lucrurile par mai roz întotdeauna. În spate sunt multe ore de muncă, nopți nedormite petrecute în studio, la repetiții sau pe drumurile de la concerte.
Nu se vede deloc struggle-ul din spatele oricărui produs lansat, stresul și frustrările care vin la pachet atunci când mai sunt și deadline-uri. Cu o întreagă echipă de oameni care muncesc cot la cot cu mine, inevitabil intervin și păreri contradictorii și vrei nu vrei, înveți să fii un bun lider ca să-i coordonezi pe toți.
E multă responsabilitate, iar uneori lucrurile nu ies așa cum ni le propunem, însă ce contează cel mai mult e pasiunea care ne leagă și că ceea ce facem, facem cu mult drag pentru publicul nostru.
„Nostalgia”, noul single semnat AMI – care a marcat reîntoarcerea ta pe scena muzicală românească – se apropie de 2M de vizualizări pe YouTube de când s-a lansat. Care este povestea piesei „Nostalgia” și cum a prins contur ea? De ce crezi c-a prins această piesă mai mult avânt decât alte lansări anterioare de-ale tale, de la debutul tău ca artist independent?
În pauza pe care am luat-o mi-am amintit de câteva lucruri din trecut: de unele frumoase, de altele care nu-mi dădeau pace în prezent și cu care nu mă mai simțeam confortabil. Devenisem nostalgică și odată cu reîntoarcerea mea în acele etape din viața mea, a luat naștere și piesa „Nostalgia” prin care pot spune că m-am eliberat și prin care m-am reîntors la mine.
Am pus în ea tot amalgamul de amintiri, sentimente și trăiri, iar această nostalgie îmi pare un sentiment plăcut, îl asociez cu dorul. Iar mie îmi place să-mi fie dor. E un sentiment care va face mereu parte din prezentul meu. Cred că și cei care au ascultat-o, s-au regăsit și și-au însușit-o. Așa-mi explic succesul oricărei piese.
Ulterior acestei pauze luate, în 2023, unde ai spune că te situezi profesional vorbind? Cum arată imaginea ta de ansamblu asupra carierei tale în momentul de față?
Dacă e să însumez tot parcursul meu de până acum, aș spune că proiectul AMI e fix acolo unde trebuie să fie. În inimile celor ce ascultă muzica mea. Nu o spun eu, ci asta e ceea ce-mi transmite publicul. Pentru mine asta e tot ce contează. Sunt tare mândră și recunoscătoare că am ajuns să fiu în acest punct, să fiu o voce care îi inspiră pe oameni.
Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?
Relația mea cu muzica e într-o continuă expansiune, mă poartă prin tot Universul, dar mă ține și cu picioarele pe Pământ!
„Cred că se înțelege de la sine că muzica a fost pe primul loc în viața mea dintotdeauna. Și este în continuare.”
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Opresc alarma de la telefon.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:
Învață să spui și „nu”.
Cel mai mare sprijin al tău:
Publicul, familia, prietenii și oamenii care s-au dedicat proiectului AMI de-a lungul timpului.
Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:
Universul din visurile mele.
Cum te reîncarci atunci când obosești:
Somn mult, plimbări, întâlniri cu prietenii… și mai sunt și cazuri în care chiar prefer să stau singură, doar eu cu mine.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Acum n-am doar o melodie. Am pe repeat albumul lui RAYE – “My 21st Century Blues”.
În luna Noiembrie brandul IKONIK® – primul brand românesc de produse profesionale, creat special pentru stilişti, a lansat cea mai nouă linie de colorare profesională: Ikonik Farba.
În cadrul Centrul Tehnic Ikonik din Cluj-Napoca, inaugurat de curând, s-au reunit stilişti din toate colţurile țării, pentru a descoperi toate particularităţile noii linii de vopsea.
Lansarea a fost structurată pe două zile, iar în prima zi, echipa de educaţie a participat la primul workshop oficial. Au fost zile pline de informaţii, dorinţă de cunoaştere, demonstrații de culoare şi multă bucurie, deoarece performanţele noii linii de colorare au depăşit aşteptările stiliştilor.
Povestea identităţii liniei Farba
Denumirea liniei de produse îşi are rădăcini româneşti. Ne-am inspirat din graiul vechi românesc, iar arhaismul farba, semnifică culoare, vopsea.
Extractul din bujor este unul dintre ingredientele active integrate în formula vopselei, iar în anul 2022, Bujorul a devenit floarea națională a României.
Din Maramureș până în Bucovina întâlnim în multe locuri, case tradiționale vopsite în albastru. De ce se vopseau casele în albastru pe vremuri? Albastrul reprezenta cerul, divinitatea. Albastrul era un pigment foarte rar și foarte scump, astfel peretele albastru demonstra avuția. Înainte să apară oxidul de fier cu pigment albastru sau alți pigmenți creați artificial, industrial, oamenii foloseau piatra vânătă pentru a obține celebrul perete albastru. Dizolvau piatra vânătă în apă și cu această “farbă” spoiau casa.
Ikonik FARBA este o vopsea permanentă cu amoniac care are la bază o tehnologie a pigmenţilor inovatoare. Potrivită atât pentru părul natural, cât și pentru cel vopsit deoarece respectă structura părului
Colorarea are multiple beneficii: acoperă firele albe, hidratează, respectă structura părului şi protejează scalpul, conferind strălucire şi nuanţe pline de luminozitate. Paleta vastă de culori intermixabile pentru a crea nuanțe personalizate.
INGREDIENTE ACTIVE integrate
Formula inovatoare dezvoltată de experții noștri are la bază 4 ingrediente active esențiale, care creează o sinergie eficientă și unică în procesul tehnic de colorare a părului.
Extract de Bujor, Acid Hialuronic, Ulei din seminţe de bumbac, Proteine din mătase.
Beneficiile ingredientelor active, selecţionate sunt atent alese pentru a crea o formulă cât mai protectoare atât pentru scalp, cât și pentru firul de păr. Proprietățile calmante ale bujorului, protejează scalpul şi îmbunătățesc rezistența firului de păr. Acidul hialuronic, utilizat atât de frecvent în industria de skincare, are proprietăţi ridicate de hidratare în profunzime pentru a obţine un păr plin de corp şi vitalitate.Uleiul de bumbac este obținut din semințele plantelor de bumbac, şi este bogat în acid linoleic şi Omega 6. Proteinele din mătase sunt cunoscute pentru beneficiile datorate compoziției bogate în aminoacizi și substanțe nutritive.
Alături de echipa de product management, chimişti experţi, specialiști cu expertiză în industria profesională şi stilişti români, care au avut un aport extrem de important, în fiecare etapă în procesul de creare a liniei de colorare.
Linia de colorare profesională Farba, are în spate peste un an şi jumătate de muncă, cercetare, analiză, timp în care am testat şi descoperit cele mai inovatoare formule de colorare. Am personalizat calibrarea pigmenţilor pentru fi potrivită tipologiilor clientelor românce, cele care merg în saloanele de înfrumuseţare şi accesează servicii de înfrumuseţare. Bazele naturale Farba, reproduc cât mai fidel, culorile naturale ale femeilor, fără a avea ca rezultat, o culoare prea densă sau încărcată cu pigment cosmetic.
Obiceiurile clientelor s-au schimbat, iar funcţionalitatea produselor, e necesar ca azi, să fie diferită. Femeile au o viaţă dinamică, plină de evenimente diferite într-un timp scurt. Rutina de îngrijire s-a schimbat, iar atenţia privind îngrijirea părului este tot mai mare.
În dinamica multitudinii de roluri pe care o femeie de îndeplineşte azi o femei, simplu înseamnă eficient.
Farba este un produs evolutiv care acoperă şi targetează clientele care îşi doresc, o acoperire cât mai firească, a părului cărunt.
Colorarea profesională realizată în salon în urma unei diagnoze corecte şi alegerea produselor potrivite înseamnă proces, etape care se parcurg pentru a ajunge la rezultatul şi dorinţa cu care clienta vine în scaunul stilistului coafor.
Stilistul determină rezultatul deoarece are expertiză şi cunoștințe solide de colorimetrie şi de structura a firului de păr.
Lansarea liniei de colorare Ikonik Farba a fost aşteptată cu mare nerăbdare, dorinţă şi mult entuziasm de foarte mulţi stilisti parteneri.
La primul workshop oficial Farba, alături de echipa de consultanţi şi echipa de educaţie am descoperit caracteristicile, beneficiile, modul de utilizare şi toate avantajele noii colorări permanente, iar tehnicienii noștri au rămas impresionaţi de performanţele Ikonik Farba.
Linia de colorare profesională este creată special pentru stilişti şi se găseşte doar în cadrul saloanelor de înfrumuseţare.
Accesând www.ikonik.ro, puteţi descoperii saloanele partenere din întreaga ţară.
O nouă ediție a Conferinței The Woman, eveniment anual dedicat leadershipului feminin, are loc în perioada 28 – 30 martie 2024 la Cluj-Napoca. Sub tematica Timeless over Trends, peste 600 de femei sunt așteptate în cadrul celei mai mari conferințe din Romania dedicată leadershipului feminin. Evenimentul se desfășoară pe parcursul a 3 zile iar structura evenimentului presupune prezentări la scena The Woman în prima zi, iar mai apoi pe următoarele 2 zile workshopuri tematice, o zonă expozițională pentru creare de contacte și socializare, o zonă de interviuri și multe surprize și cadouri pentru participanți.
Tematica ediției: Timeless over Trends
Într-o lume în care schimbarea este singura constantă, confruntarea dintre etern/timeless și efemer/trenduri este o poveste perpetuă.
“Eternul / Timeless”, un termen des invocat, cuprinde un simț al universalității și longevității. Este firul care se strecoară prin tapiseria diferitelor epoci, conectându-ne la rădăcinile noastre și îmbrățișând viitorul. Designul timeless, fie în modă, arhitectură sau chiar literatură, posedă o calitate durabilă care rezistă testului timpului, evocând simultan un sentiment de nostalgie și atemporalitate. Este simplitatea care vorbește despre simțul nostru inerent al frumuseții, calitatea care rezistă încercărilor timpului și universalitatea care rezonează cu audiențe diverse. Designul etern creează un continuum, legând trecutul, prezentul și viitorul parcă într-un dans lipsit de efort.
Trendurile, prin natura lor, sunt efemere, trecătoare. De cele mai multe ori ne iau în vârtejul noutății și al entuziasmului. Cu toate acestea, acest entuziasm este de asemenea de scurtă durată. Trendurile/tendințele, odată vedete ale momentului, pot deveni rapid relicve ale trecutului, abandonate în căutarea neîntreruptă a următorului eveniment important.
Imaginea evenimentului poarta semnatura Feliciei Simion. Fotografia ”Homage to Brâncuși” a câștigat premiul BLACK & WHITE FINE ART PHOTO OF THE YEAR 2023, acordat de către Monovisions.
“Urmărirea tendințelor, deși palpitantă, vine cu un cost. Societatea se află într-un ciclu perpetuu de achiziționare și înlocuire a bunurilor, fără a lua în considerare durabilitatea sau impactul asupra resurselor.
Consumul excesiv și obiceiul de a utiliza bunuri de unică folosință, sau cu durată foarte scurtă de viață adăugă presiune asupra resurselor naturale și contribuie la degradarea mediului înconjurător. Natura efemeră a satisfacției bazate pe trenduri este o alta capcană adesea trecută cu vederea în căutarea ultimului trend. Apoi, există riscul de a pierde esența identității individuale.
Se poate găsi un echilibru între etern și efemer?
Desigur! Prin îmbrățișarea elementelor timeless, stabilim o bază care rezistă naturii schimbătoare a tendințelor. Cu toate acestea, este esențial să recunoaștem și să îmbrățișăm selectiv tendințele care se aliniază cu valorile noastre, asigurând o coexistență armonioasă. Alegeri atente și intenționate în design, modă sau orice alt domeniu unde tendințele au un impact semnificativ ne permit să navigăm într-o lume în continuă schimbare cu grație. ” Crina Ciocian, CEO The Woman.
Pe măsură ce înaintăm cu viețile noastre, alegerea dintre etern și efemer nu este binară. Mai degrabă este vorba despre împletirea efemerului cu eternul, creând o tapiserie care spune o poveste dincolo de capitolul prezent. Prin îmbrățișarea elementelor timeless, nu numai că ne conectăm la rădăcinile noastre, dar și deschidem calea către un viitor în care valoarea durabilă primează asupra atracției trecătoare a tendințelor.
Despre acest subiect vom discuta pe larg, aplicat cu invitatele The Woman, în cadrul ediției The Woman 2024. Biletele de participare pot fi achiziționate de pe site-ul conferinței The Woman: www.conference.thewoman.ro.
“Mereu am fugit de trend-uri. Asta fac și acum, într-o perioadă în care am înlocuit fotografia cu scrisul. Scrisul simplu, negru pe alb. Pentru mine, primează adevărul, simplitatea, puritatea. Restul sunt doar conținut fără conținut.” Felicia Simion
“Unele lucruri sunt evidente, iar în cazul acesta cred că, din nou, el, regele, cuvântul, ne este prieten. Timeless – înseamnă că nu este afectat de trecerea timpului. Ce poate sta în fața acestui înțeles? O tendință trecătoare? O faimă volatilă? E greu să compari, doar că îți trebuiesc niște ani prin care să fi trecut sau niște părinți și bunici care să îți explice. Superbă temă, de abia aștept să vin la eveniment, este mereu o bucurie să ascult vorbitorii, pe care voi îi alegeți mereu, cu multă grijă.” Ioana Enache
“Asta nu înseamnă că nu poți fi ambele. Din punct de vedere vestimentar, este mai ușor de abordat, deși eu optez pentru accente stilistice care sunt în trend, păstrând un stil care mă reprezintă deja. Din punct de vedere medical, îmi place să mă pun la curent cu toate noutățile din diferite specialități, fără a acorda o atenție exagerată. Îmi place să fiu la curent cu ceea ce este esențial pentru a îmbunătăți ceea ce avem ca moștenire genetică, să adăugăm factori care să ne ajute să luptăm cu stresul inevitabil la care suntem expuși”. Andreea Berecleanu
“Este o bună formulare a unui termen foarte la modă acum, care se numește sustenabilitate. Degeaba faci ceva dacă nu dăinuie. Este important să investești în valori perene, valori care durează în timp și pe care le poți da mai departe. Din punctul meu de vedere, lucrurile merită construite în așa fel încât să lase această aromă a echilibrului, a unei păci, a unei liniști pe care o poți găsi la un moment dat. Altfel, ajungem blocați în acea cursă a șoarecelui care aleargă în cerc și nu ajunge nicăieri. Prin ”timeless” – veșnic – eu înțeleg sustenabilitate. Și sustenabilitatea înseamnă să mergem înspre acele elemente care pot să dăinuie și să creeze o continuitate.” Rodica Mocan
“Un exemplu poate fi faptul că atunci când mă uit la pozele de acum 15 ani nu mă pufnește râsul legat de felul în care eram îmbrăcată. Și asta pentru că am menținut un stil, nu am urmat trenduri. Aspect care se regăsește și în Amalin. Încurajăm clientele noastre să aibă în garderobă haine care nu urmează tendințe, ci stilul lor, și pe care le pot purta mulți ani de acum înainte. Cred că este un aspect extrem de important într-o lume în care fast fashion-ul ne oferă noi tendințe în fiecare săptămână.” Andreea Raicu
“Îmi e destul de ușor acum, pentru că nici nu mai am timp să urmăresc care sunt trendurile. Cred că ceea ce trebuie să ajungă la mine, ajunge într-un fel sau altul. Și mai cred că am ajuns să mă cunosc suficient de bine, dar și să mă prețuiesc poate puțin mai mult decât o făceam în adolescență (când eram o victimă a trendurilor), încât să știu ce mi se potrivește și ce nu, ce mă reprezintă și ce nu.” Dana Rogoz
Inspirație, educație și dezvoltare la Conferința The Woman
De-a lungul timpului, pe scena The Woman au urcat femei care au făcut performanță în industriile din care fac parte. Femeile prezente au realizat lucruri notabile în domeniile lor și ele reprezintă o sursă puternică de inspirație pentru alte femei. Cu fiecare an, conferința a oferit comunității mai multe sfaturi și povești despre reușite și atingerea obiectivelor, punând accent pe leadershipul feminin.
Discuțiile, networkingul și participarea la zona expo pot oferi oportunitatea de a socializa cu alte femei care au experiență în domenii diverse și de a învăța de la acestea. Comunitatea The Woman devine, cu fiecare an, o sursă puternică de inspirație și încurajare.
Alături de noi sunt partenerii care susțin leadershipul feminin și cu ajutorul cărora se întâmplă evenimentul The Woman și alte evenimente conexe: Mercedes Benz prin ATP Motors, Meron, Ikonik, Nashi Argan Romania, Vodnar Beauty Lounge, 18 GYM, Clinica Dermavision, FRAnces, Mamprenoare, Conaf, Oxygen.
Unul dintre obiectele pe care le-a ales de pe tavă, la vârsta de un an, Raluca Harabagiu, Creator de Conținut și Storyteller, a fost stiloul. Îi place să creadă că acesta a fost semnul divin că a moștenit de la tatăl ei talentul de a scrie. „El m-a adus către o meserie pe care o iubesc infinit”, ne-a împărtășit ea. Drept urmare, a știut încă de când a învățat să scrie că este și ceea ce-i place, și ceea ce știe să facă.
„Nu am fost niciodată genul de persoană care să meargă la job doar pentru salariul de la finalul lunii. Mie chiar trebuie să îmi placă ceea ce fac.”
Credit foto: The Young Nomads
Când n-a mai rezonat cu ceea ce făcea, a plecat din locul respectiv. Ea este de profesie jurnalistă, dar în ultimii ani, înainte să pornească pe cont propriu, a activat în cadrul departamentelor de marketing ale unor centre comerciale. Și i-a plăcut nespus de mult! Dar a simțit nevoia să se reinventeze de așa natură încât să se regăsească mai mult în ceea ce făcea în fiecare zi, ca parte a activității ei profesionale.
Așadar, Raluca a pus bazele blogului său de lifestyle în 2019, ca rezultat al faptului că a născut-o pe fetița sa, Rita, și și-a dorit să aibă o activitate a ei, pe lângă rolul de mamă. Lucrurile s-au legat foarte natural pentru ea, până când a ajuns să fie, astăzi, Creatorul de Conținut și Storytellerul pe care îl urmărim cu atâta drag în online.
De ce ai ales să pui bazele unui blog de lifestyle, în loc să optezi pentru orice alt fel de activitate care ar fi putut să fie făcută de acasă?
Blogul a fost un colac de salvare pentru mine într-o perioadă în care simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare. Mă confruntam cu o recidivă a burnout-ului și a depresiei, care au debutat în 2016 și pe care le-am tratat superficial la vremea respectivă.
„Am început să fac ce știam că mă liniștește, mă echilibrează, este parte din ADN-ul meu. Am început să scriu.”
Credit foto: Felicia Simion
Ai trecut printr-un burnout. Care a fost cea mai importantă lecție despre muncă pe care ai învățat-o?
Că nu îți ridică nimeni statuie, că oamenii vor fi nemulțumiți indiferent că stai nouă ore la birou sau 13, că vorba aia cu „fă ce îți place și nu o să simți că lucrezi” nu se aplică în real life. Oboseala psihică și fizică te acaparează mai ales atunci când iubești ceea ce faci.
Când m-a lovit burnout-ul, eu eram într-o perioadă excelentă profesional și personal. De fapt, cea mai bună de până la cei 29 de ani, cât aveam atunci.
Credit foto: The Young Nomads
Cum ai descrie relația ta cu munca astăzi, ulterior unui burnout – și ce altceva ți-ai mai dori să îmbunătățești la această relație pe care o ai cu tine și cu activitatea ta?
Desigur că și în prezent am zile sau perioade mai aglomerate, mai ales din postura unui antreprenor. Doar că știu când să pun stop. Burnout-ul m-a învățat să îmi ascult corpul și să îi dau pauzele, atenția și grija de care are nevoie.
Merg mult pe jos, practic yoga cât de des îmi iese, mănânc destul de echilibrat, am grijă de corp, minte și suflet.
Dar mi-ar plăcea tare să fiu ceva mai organizată. Am pierdut din această calitate pe care o aveam înainte de burnout. Ah, și îmi doresc să am din nou memoria excelentă. Experiența nefericită din 2016 mi-a „furat” această calitate.
Care este cel mai mare dar care vine la pachet cu o astfel de înclinație înspre scris?
Darul suprem constă în faptul că mi-am putut transforma pasiunea într-un business.
Dar „blestem”? 😊
În mod evident, orice pe lumea asta vine la pachet și cu dezavantaje. În cazul oricărei persoane care scrie un content de calitate, deci nu doar în ceea ce mă privește, cred că este ceva mai dificil până îți găsești nișa care să rezoneze cu tine și cu ceea ce publici.
Și mai cred că este unul dintre domeniile în care mergi des la pas cu Sindromul Impostorului. Cel puțin, așa se întâmplă la mine. Îmi e teamă că mi-a scăpat vreun typo (îmi obosesc ochii după ce scriu / editez un articol sau un interviu, deci se poate să nu observ mici erori), că formularea x nu a fost cea mai strălucită, că poate materialul y nu va avea vizitele pe care mi se pare mie că subiectul sau intervievata ar merita să le aibă. Și lista poate continua.
Cât de natural s-a conturat pentru tine primul moment în care ți-ai dat seama că acest blog, făcut din nevoia ta personală de a depăși cu mai multă ușurință un episod de burnout, are potențialul să devină o mică afacere?
Familia și prietenii m-au sfătuit încă din 2019 să gândesc activitatea mea din online ca un business (era și un boom al Instagram-ului la vremea respectivă), doar că teama de eșec, Sindromul Impostorului, frica de a mă expune m-au blocat efectiv. Aproape un an de zile nu am mai scris pe blog.
Am început terapia (îi mulțumesc pe această cale terapeutei mele. M-a scos din întunericul meu și m-a ajutat să îmi croiesc drumul către lumină) și am înțeles, printre altele, că pot să fac lucruri chiar dacă îmi este teamă să le fac.
Că pasiunea este mai mare decât teama. Că îmi doresc să îmbrățișez mai strâns arta de a trăi frumos, și să îi inspir și pe alții în această direcție.
Care au fost „ingredientele-cheie” pe care le-ai folosit și care ți-au adus primii bani din blogging de lifestyle?
În ianuarie 2024 se împlinesc doi ani de când am gândit activitatea mea în online (blog și Instagram) ca business. Ai să râzi, dar nu au existat „ingrediente-cheie”. Atunci, ca și acum, am scris doar despre ce îmi place, în ritmul și în stilul meu, în acord cu valorile mele. Totul vine extrem de firesc, fără „poleială”.
Cumva, nici eu nu știu exact cum, oamenii au început să mă observe în mediul online. Branduri, agenții, persoane. Și au început să mă invite la evenimente, să îmi propună colaborări de tip barter sau chiar paid (aveam mai puțin de 2500 followers pe Instagram când am avut primele două proiecte paid, pe blog și Instagram).
În acești doi ani, eu am crescut organic. Pentru că era deja a doua oară în ultimii trei ani când o luam profesional de la 0 pe cont propriu, nu am avut buget alocat pentru promovare. Doar strict punctual, și vorbim oricum despre sume infime.
Cred totuși că au contat mult seriozitatea, autenticitatea, valorile pe care le-am transmis în online, poveștile, locurile și oamenii promovați de mine.
Nu a fost o călătorie deloc ușoară, trebuie să recunosc, dar uitându-mă în spate, la cum eram acum doi ani personal și profesional și la ce am reușit să construiesc în acest interval de timp, eu zic că I did it!
Credit foto: Desene cu lumină
Cât de facil îți este să îmbini rolul de creator de conținut și storyteller, cu cel de mamă?
La fel, sunt perioade și perioade. Mă ajută mult că îmi pot organiza timpul așa cum îmi doresc. Când nu îmi iese, mă ajută soțul meu.
„O creștem pe Rita în mod egal, o învățăm că familia este o echipă în care toți se ajută între ei.”
Îi povestesc deschis Ritei despre ceea ce fac, o iau cu mine la anumite evenimente sau proiecte tocmai pentru că îmi doresc să îi cizelez bunul-gust și să o expun la locuri, oameni, obiecte, experiențe faine, de calitate. Și îi place de nu mai poate universul acesta.
Cum s-a modificat direcția și strategia care guvernează blogul tău, în mod complet natural, de la lansarea sa, în 2019, și până astăzi?
În 2019, când am început să scriu pe blog, am povestit despre subiecte pe care le trăiam la vremea respectivă: parenting, pentru că abia devenisem mamă, travel, pentru că reușeam să călătorim destul de des atunci, burnout și depresie, pentru că am simțit că experiența mea poate ajuta. Și așa a fost.
Interviuri au fost destul de puține, mai mult cu prietene de-ale mele, și asta pentru că mi se părea imposibil atunci să îi scriu unei femei că îmi doresc să realizăm un interviu împreună.
Am reușit ușor-ușor, dar mi-a fost greu, am simțit mereu că nu sunt demnă ca o persoană să își ia din timpul personal pentru a-mi răspunde mie la întrebări. Eu eram „nimeni” atunci.
Ai să râzi, din nou, dar nu mă ghidez după o strategie anume. Îmi doresc, cum spuneam, să mă organizez ceva mai bine și să îmi iasă, în 2024, un proces de rebranding.
Altfel, într-un mod natural și absolut minunat, am reușit să îmi duc blogul într-o direcție menită să promoveze brandurile și businessurile made in RO, prin activitatea mea zilnică, dar și prin proiectele mele de suflet: Musai de Vizitat, campanie pe care o desfășor alături de prietena mea, fotografa Ioana Rozorea; seria de evenimente Connecting Women Entrepreneurs, care nu ar fi putut fi posibilă fără partenerele mele: Ioana Rozorea, Desene cu lumină; Alina Pavel, Happy Family Design; Oana Nicolae și Patricia Iliescu, Velocita America House; Diana Cojocaru.
Iar pentru final de noiembrie și început de decembrie, am pregătit o serie de articole cu Idei de cadouri pentru Crăciun, împărțite pe câteva categorii: Modă sustenabilă, Home Deco, Bijuterii și Beauty, Experiențe, Cadouri pentru Copii.
La fel, sunt promovate branduri și businessuri în care eu cred și pe care le admir. Nu încurajez consumerismul de niciun fel, ci doar achiziționarea unor cadouri de calitate, cu sens și substanță, preponderent de la branduri și businessuri made in RO.
Întrucât anul viitor urmează să ne mutăm în Spania, dar și pentru că ar fi fost oricum direcția firească, blogul meu se transformă ușor-ușor într-o sursă de inspirație la nivel internațional.
Credit foto: Desene cu lumină
Cum se diferențiază și / sau aseamănă, până acum, experiența lucrului cu femei din afara țării, spre deosebire de cel cu femei din România?
Am realizat interviuri cu femei din Spania, Turcia, Italia, Germania, Suedia. Mi-au mulțumit, m-au promovat pe conturile lor, au fost extrem de recunoscătoare pentru că le-am ales să devină parte din comunitatea mea de #inspiringwomen.
Vorbim despre femei care nici nu auziseră de mine până în momentul în care le-am contactat, femei cărora le-am trimis link-ul unui blog 90% în limba română, femei care au văzut că am doar 6500 followers pe Instagram. 🙂
Voi continua seria de interviuri internaționale și din ianuarie 2024. În plus, limba engleză va deveni principala cale de a comunica și în interviurile cu antreprenoarele locale, mai ales că multe dintre acestea vor să își extindă la rândul lor activitatea abroad. Să nu uităm, oricum, că locuiesc suficienți expați și în București sau în alte orașe din România. Deci cumva, limba engleză e potrivită indiferent de situație.
Planurile pentru Spania includ evenimente pentru antreprenoarele din zona în care ne vom muta, și despre care voi povesti și pe blog, și un concept de shop, unde voi promova și voi vinde produse realizate de branduri Made in Ro. Acest proiect va avea un loc dedicat și pe ralucaharabagiu.com.
Care a fost momentul în care scrisul s-a transformat, pentru tine, dintr-un hobby, într-o manieră de a fi vocală?
Nu caut musai să devin vocală, să susțin anumite cauze. Cred că există acest pericol în care ne lăsăm păcăliți de ideea de a face bine și ajungem în extreme care fac mai mult rău: și cauzei noastre nobile, și altora.
Eu îmi doresc să inspir femeile din comunitatea mea să îmbrățișeze arta de a trăi frumos, așa cum o percep eu: să iubească brandurile made in RO, să susțină businessurile locale pe cât posibil, să aibă grijă de ele emoțional, fizic și psihic, să își creeze un univers propriu guvernat de bun-gust și bun-simț.
Să iubească animalele, să respecte pe cât posibil mediul înconjurător. Și să transmită toate aceste valori generației tinere.
Credit foto: Desene cu lumină
Din toată experiența ta de până acum, care simți că este un subiect referitor la women’s lifestyle căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție decât îi este oferită în momentul de față?
Oh, sunt multe. 🙂 Dar dacă ar fi să aleg totuși unul singur, aș alege conceptul de “body positivity” care este promovat, de cele mai multe ori, fără ideea cea mai importantă a ecuației: GRIJA DE SINE.
Eu mi-am urât corpul până pe la 30 de ani. Nici acum nu sunt o mare admiratoare a lui în fiecare zi. Am momente când îmi place de mine când mă privesc goală în oglindă, sunt clipe în care mă enervează teribil fiecare imperfecțiune pe care o am.
Dar tot datorită burnout-ului am învățat să am grijă ce mănânc, cât mănânc, să fac mișcare, să am o rutină de îngrijire a tenului, să port haine din materiale de calitate, să fac terapie, să meditez. Despre asta este vorba, asta îi dau și Ritei mai departe. Îmi iese mereu? Normal că nu, dar they call it balance.
Acest „nu contează cum arăți” poate dăuna chiar mai tare, mai ales atunci când sunt la mijloc considerente ce țin de sănătate. Aceste „iubește-ți celulita / vergeturile / pungile de sub ochi” sunt tot un soi de presiune pusă pe femei. NU trebuie să te iubești altfel decât simți.
Așa cum nu îmi place deloc că sunt critică (mai ales cu mine), că nu am răbdare, că sunt grăbită, în fix aceeași manieră nu mă simt confortabil cu vergeturile, celulita, pungile de sub ochi. Și mi se pare absolut ok să nu mă iubesc cu totul și în fiecare zi. Nici fericită nu ai cum să fii mereu. Ai zile și zile. La fel și corpul tău.
Repet! Grija de sine pe toate palierele – emoțional, fizic și psihic – pe asta cred că ar trebui să insistăm dacă vrem să ajutăm toate generațiile de femei.
Indiferent de drumul profesional pe care-l alegem, cumva, inevitabil, ajung să ni se pună etichete. Care sunt câteva dintre ideile preconcepute de care te-ai lovit până acum, lucrând în calitate de creator de conținut și storyteller – și cum ai reacționat la acestea?
Toată copilăria și întreaga adolescență am fost “people pleaser-ul” ideal. Pentru că relația cu tatăl meu a fost una nefericită preț de mulți ani, am suferit de teama de abandon, ceea ce m-a determinat să „cerșesc” atenție, validare, iubire în toate direcțiile. Ani de zile am căutat aceste lucruri cu așa o disperare, că ajunsesem să mă depersonalizez aproape complet.
Apoi, așa cum am mai menționat, eu nu am avut musai un plan să îmi transform pasiunea în business. A fost un proces firesc și care s-a datorat femeilor din online (cele mai multe nici nu mă cunoșteau personal la vremea respectivă) care au avut încredere în mine și care m-au promovat, m-au susținut. Dacă vei citi articolele de pe blog din seria Connecting Women Entrepreneurs, vei vedea acolo ce comunitate de femei am reușit să construiesc în mai puțin de doi ani. 🙂
Acestea fiind spuse, ideile preconcepute despre care menționezi mai sus au devenit deja un subiect pe care mă autoeduc să îl ignor complet. După 30 de ani am reușit să îmi iau validarea exclusiv de la oameni pe care îi admir nespus. Atât!
Credit foto: Desene cu lumină
Este lucrul în calitate de blogger de lifestyle cu adevărat glam sau este acesta un mit?
Eu nu sunt un Blogger de Lifestyle. Sunt mai degrabă Creator de Conținut și Storyteller. Activitatea mea nu presupune nimic “glam”, dar mă ajută să trăiesc mai conștient și mai frumos.
Nu merg la evenimente cu care nu rezonez și doar pentru că ar da bine să fiu văzută acolo, aleg cu mare grijă proiectele în care mă implic și colaboratorii (motiv pentru care am avut extrem de puține experiențe neplăcute; nu le poți elimina complet), nu accept produse care nu se pliază pe valorile mele. Nu sunt un om perfect, dar sunt o persoană cu o etică impecabilă. Și e ceva la care nu fac rabat pentru nimeni și nimic.
„Nu mă interesează să „cresc” cu orice preț.”
În schimb, activitatea mea profesională m-a ajutat și mă ajută să descopăr femei absolut incredibile, locuri frumoase, obiecte de un bun-gust desăvârșit. Dacă vrei, ăsta e “glam-ul” meu. 🙂
Atunci când scrisul îți este deopotrivă hobby și job, se-ntâmplă să mai simți uneori nevoia de a scrie tu, pentru tine, fără o platformă unde să publici textul în cauză. Care a fost ultima dată când ai ales să scrii tu, pentru tine?
Tot ceea ce scriu pe blog scriu și pentru mine. Fiecare articol îmi cizelează arta de a trăi mai frumos și mai în tihnă, îmi hrănește apetitul pentru tot ce-i fain și inspirațional.
Femeile alături de care realizez interviurile îmi sunt muze. Tot ceea ce public pe ralucaharabagiu.com și pe contul meu de Instagram pornește întotdeauna de la ceea ce iubesc eu. Dincolo de asta, sper și îmi doresc mult să reprezinte o sursă de inspirație și pentru comunitatea mea.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
O pup pe Rita și îl sărut pe soțul meu. Le spun apoi că îi iubesc.
Credit foto: Desene cu lumină
Ce faci atunci când obosești:
Yoga, dorm la prânz, ascult muzică, revăd filmele și serialele preferate.
Ce înseamnă pentru tine „a trăi frumos”:
A trăi în acord cu propriile valori, a fi asumată cu deciziile pe care le iei, a te înconjura de oameni inspiraționali, pe care îi admiri, a prețui frumosul, sub toate formele sale: fotografie, cărți, artă, locuri, oameni, obiecte. Bunul-gust și bunul-simț devin laitmotivele acestui concept de „a trăi frumos”.
Persoana intervievată cu care ai empatizat cel mai mult în toată cariera ta de blogger de lifestyle:
Oh, îmi e teribil de greu să mă limitez la o singură femeie. O să îți las aici câteva nume, cu mențiunea că nu m-aș limita doar la ele: Anca Lungu, Irina Moroșanu, Esra Ylmaz, Ylenia López-Llata, Irene Berni, Ana Chitoran, Ioana Popa, Dana Chels, Felicia Simion, Darya Golneva, Roxana, jumătatea The Young Nomads, Adina Grapa, Crina Bulprich, Dana Rogoz, Andreea Tocitu.
Dar așa cum spuneam, sunt mai multe. 🙂
Un brand românesc în ale cărui creații te regăsești 100%:
Lali Wear, Les Vacances d’Irina, AIRE Official.
Moștenirea pe care-ți dorești să i-o lași Ritei:
Bunătate, empatie, curaj, feminitate, reziliență, arta de a trăi frumos și conștient.
Credit foto: The Young Nomads
Un vis pe care încă îți dorești să ți-l îndeplinești:
Să nu îmi mai fie teamă să conduc (am carnet deja de vreo 7 ani), momentul în care conceptul meu de shop cu produse made in RO va deveni realitate în Spania. 🙂
Blanka, în vârstă de 24 de ani, datorează aspectul și vibe-ul său exotic originilor sale jumătate poloneze și jumătate bulgare. Călătoria ei în muzică a început în Szczecin, când a scris prima ei melodie la vârsta de 13 ani. Atunci a realizat că știa cu certitudine care este călătoria profesională pe care-și dorește s-o urmeze în continuare, în viață.
Mai puțin de un an mai târziu, a mers cu mama ei în Statele Unite, unde a rămas timp de 4 ani, perfecționându-și abilitățile muzicale, lingvistice și de dans (a studiat dansul încă de la vârsta de 5 ani). În SUA, a început să facă și spectacole live în timpul sesiunilor Open Mic din diverse pub-uri și restaurante din Los Angeles și New York (inclusiv la clubul “The Bitter End”, locul unde Lady Gaga și-a început cariera). Pe lângă interpretare vocală, a și cântat la chitară în timpul acestor spectacole. Datorită acestor experiențe, a căpătat încredere în sine ca artistă.
După întoarcerea în Polonia, a început să caute propriul ei sunet și stil unic. În 2021, împreună cu o echipă formată din doi producători muzicali care au urcat independent în topurile muzicale poloneze, a început să lucreze la un nou proiect. În acea perioadă, a descoperit pasiunea pentru DJing și a realizat că, în timpul interpretării, se simte încrezătoare nu doar ca artistă și dansatoare, ci și ca DJ. Ea privește spectacolele live din perspectiva atât a DJ-ului, cât și a artistului, iar atunci când vine momentul să interpreteze propria ei melodie, părăsește consola DJ-ului pentru a cânta și dansa alături de ceilalți dansatori.
La 15 februarie 2023, Blanka a fost anunțată ca una dintre cei zece concurenți ai emisiunii “Tu bije serce Europy! Wybieramy hit na Eurowizję”, selecția națională poloneză pentru Concursul Muzical Eurovision 2023, cu melodia ei “Solo”. A câștigat concursul, obținând punctaj maxim din partea juriului și ocupând locul doi în votul publicului. Ca rezultat, a devenit reprezentanta Poloniei la Concursul Muzical Eurovision 2023. La Eurovision, Blanka a interpretat în semifinala a doua, ocupând locul trei și calificându-se în finala cea mare. În finală, a ocupat locul 19 cu 93 de puncte.
„Cea mai mare provocare cu care mă confrunt este să fiu departe de familia mea.”
Ultimul ei single, “Rodeo”, este foarte bine primit în Polonia, dar și în România, unde a ajuns deja în Top 100 Airplay Radio. Cu ocazia călătoriei sale în România, am povestit cu ea mai multe despre ascensiunea sa pe scena muzicală internațională.
Blanka, te-ai îndrăgostit de muzică de la o vârstă fragedă, datorită mamei tale, care ți-a scos la iveală pasiunea și ambiția de a deveni cea mai bună versiune a ta. Ea te-a încurajat de la o vârstă fragedă să încerci diverse activități, inclusiv să te înscrii în grupuri de dans disco și să mergi la școli de muzică. Care au fost genurile muzicale sau, mai exact, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie? Influențele lor sunt vizibile în muzica pe care o faci și astăzi?
Așa este. 😊 M-am îndrăgostit de muzică de când eram foarte mică. Gusturile mele muzicale sunt foarte vaste și nu m-aș putea limita niciodată la a asculta un singur gen muzical…
Am crescut ascultând multă muzică de la Madonna, dar și de la George Michael, Michael Jackson, INXS sau chiar Billy Idol. Playlistul meu și acum este format din INXS, Eminem, Britney Spears, Doja Cat și Celine Dion. Aș putea să spun că este un real mix, haha!
Cred că se poate auzi un pic din influența Madonnei în muzica mea, precum și ceva din influența lui Britney Spears în interpretările mele. În timp, cred că se vede pe cine ai crescut admirând.
La 13 ani, ai decis să faci și să lansezi primul tău single, “Strong Enough“. Dacă ai putea să te întorci în timp și să-i spui un singur lucru versiunii tale de la 13 ani, care ar fi acela și de ce? Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra în industria muzicală?
Wow, bună întrebare! I-aș spune versiunii mele în vârstă de 13 ani: „continuă să mergi înainte, nu te îndoi de tine însăți din când în când, totul va merita în final și, de asemenea, totul va veni la momentul potrivit. Bucură-te de călătorie”.
Singurul lucru pe care mi-aș fi dorit să-l știu despre industria muzicală înainte să pătrund în ea ar fi că oamenii vor încerca să mă schimbe și întotdeauna va trebui să-mi aduc aminte să nu le dau voie s-o facă.
În 2021, ai participat la Top Model, un reality show polonez de televiziune. În timpul participării la emisiune, ai lansat oficial primul tău single oficial, “Better”. Care este cea mai importantă lecție despre muzică și despre a fi artist pe care ai învățat-o după lansarea primului tău single, “Strong Enough”, în 2013? Cum te-a ajutat această lecție să te străduiești să obții un rezultat mai bun odată cu lansarea primului tău single oficial, “Better“?
Ei bine, am învățat că totul se întâmplă la momentul potrivit. Cu siguranță am învățat să continui și să nu mă opresc niciodată din a face ceea ce îmi place cu adevărat, de asemenea, am învățat că totul depinde de mine, așa că nu trebuie să mă stresez prea mult cu privire la momentul potrivit.
„Ceea ce este menit să fie al tău va fi al tău.”
Care a fost povestea din spatele melodiei “Better” (2021)? Dacă ai avea șansa să îmbunătățești cântecul astăzi, ce ai schimba la el – și (dacă este cazul), de ce?
Am scris acest cântec de una singură în timpul pandemiei, despre relația mea trecută. Vorbește despre cum să fii mai bun cu cineva nou, cineva care te poate trata mai bine, cineva care te învață că nu ar trebui să te mulțumești niciodată cu mai puțin decât meriți.
Nu aș schimba nimic în legătură cu ea. A fost ceva ce am simțit în acel moment și sunt super recunoscătoare pentru cum a ieșit, pentru că am plătit totul din buzunarul meu (studioul, producătorii, videoclipul etc.). Am făcut-o doar de una singură. Sunt foarte recunoscătoare că, după ani de zile, oamenii se întorc la acest cântec – “Better” –, știu versurile și le cântă la concertele mele.
Nu a trecut mult timp până când, în 2022, ai semnat un contract cu Warner Music Poland și ai lansat cel de-al doilea single, “Solo”. Participarea ta la emisiunea poloneză de reality show, Top Model, te-a ajutat în vreun fel să faci mai mulți pași în direcția realizării visului tău de carieră muzicală? Care sunt trei dintre cele mai importante lucruri pe care participarea la acest show de televiziune te-a învățat despre tine?
Nu aș spune că emisiunea de televiziune m-a ajutat în cariera mea muzicală, dar m-a ajutat să obțin mai multe proiecte în calitate de fotomodel și influencer: așa îmi câștigam existența la momentul respectiv. Așa am putut economisi bani pentru a înregistra muzică.
De altfel, participarea la emisiune m-a învățat să fiu eu însămi întotdeauna, fiindcă mass-media îți poate răstălmăci întotdeauna cuvintele și imaginea. Nu trebuie decât să nu uiți să fii tu însăți și să te distrezi la maximum în timpul în care îți arăți versiunea ta autentică în spațiul public.
Fiecare persoană definește succesul în mod diferit și ne-ar plăcea să știm cum sună definiția ta de succes. Care este un „moment-cheie” pe care ți-l amintești din procesul punerii bazelor carierei tale muzicale?
Cred că succesul înseamnă să faci ceea ce iubești cu adevărat, în fiecare zi. Am obiective uriașe pentru mine și mă apropii de ele în fiecare zi, în fiecare oră, făcând pur și simplu ceea ce iubesc. Momentul meu cheie, când mi-am dat seama că se întâmplă „ceva” cu adevărat a fost când a început muzica spectacolului meu în timpul finalei Eurovision.
Care este relația ta cu zicala „atâta timp cât faci ceea ce-ți place, nu va trebui să muncești nicio zi din viața ta”?
Sunt persoana nepotrivită pentru a mă întreba despre echilibrul dintre viața profesională și cea privată, pentru că sunt dependentă de muncă și sunt conștientă de asta. 😊 Asta nu înseamnă că tratez totul ca pe o muncă, de fapt, dimpotrivă, cred că este adevărat că „atâta timp cât faci ceea ce îți place, nu va trebui să lucrezi nicio zi din viața ta”.
Însă mi-am dat seama că este mai bine să-ți iei o săptămână de concediu la fiecare jumătate de an, decât să te îmbolnăvești și să-ți petreci acea săptămână în pat, pentru că organismul tău are nevoie doar de odihnă… Așadar, încă lucrez astfel încât să-mi găsesc un echilibru.
Pe 15 februarie 2023, ai fost anunțată ca fiind unul dintre cei zece concurenți care vor concura la Tu bije serce Europy! Wybieramy hit na Eurowizję, selecția națională poloneză pentru concursul Eurovision 2023, cu piesa ta lansată anterior, “Solo”. Ce a însemnat cu adevărat pentru tine participarea la concursul Eurovision, la nivel personal?
A fost o perioadă atât de intensă! A însemnat foarte mult pentru mine, și pentru că eram foarte nouă în industrie, de-abia lansasem prima mea piesă oficială (prin oficială înțelegând cu o casă de discuri), cu câteva luni înainte de preselecții, așa că am fost foarte surprinsă că puteam nu doar să concurez, ci și să câștig.
S-a dovedit a fi tot ceea ce sperai că va fi și pentru evoluția ta profesională?
Nominalizarea mea la Eurovision a fost tot ceea ce speram și chiar mai mult. M-a făcut să îmi dezvolt abilitățile mult: să devin mai bună la interpretare mai repede și să fiu mai puțin soft într-un timp mai scurt. Mi-a plăcut foarte mult și sunt foarte recunoscătoare pentru această oportunitate.
Care ai spune că este principalul atuu pe care îl aduci pe scena muzicală europeană?
Cred că Blanka poate aduce spectacolul, dansul, energia, și cel mai important, muzica. Atâta timp cât oamenii se pot conecta la muzica pe care o scriu și o cânt, simt că pot aduce un punct de vedere nou, le pot da niște putere prin versurile pe care le scriu și cânt.
„Ca artist din Polonia – un loc în care nu mulți sau niciun artist nu reușește să iasă în afara granițelor – aș vrea să arăt lumii că poți să vii de absolut oriunde și, dacă ești adevărat în ceea ce faci, oamenii se vor simți conectați la asta.”
Aș vrea să aduc multă lumină și pozitivitate pe scena muzicală europeană. Muzica mea este pentru toată lumea, adulți, copii, adolescenți, bătrâni – și asta este ceea ce îmi place cel mai mult la ea.
Cum s-a schimbat traseul carierei tale atunci când ai trecut de la statutul de „artist foarte talentat din Polonia” la cel de „artist de renume internațional”, datorită concursului Eurovision?
Sunt atât de recunoscătoare că am fani în toată lumea, acesta este pur și simplu cel mai satisfăcător sentiment: că muzica mea este cântată și ascultată peste tot. Îmi dă fiori, când aud: „Am auzit melodia ta la radio în Finlanda, Turcia sau România, înseamnă că oamenii se conectează cu ea, iar eu sper mereu la asta.
Ei bine, astăzi călătoresc foarte mult… Cu siguranță mi-a schimbat viața de zi cu zi, pentru că nu am prea mult timp pentru prieteni sau familie – acesta este singurul minus, în afară de asta, îmi place să călătoresc și să cânt în toată Europa și asta vreau să fac mai mult anul viitor.
Despre ce îți place cel mai mult să scrii și să cânți?
Lucrul care îmi place cel mai mult la scris și la cântat este faptul că îmi pot turna toate emoțiile și experiențele în cântece. Se simte terpeutic să fac asta.
Știu că procesul tău creativ începe și se termină cu experiențele tale personale, dar aș vrea să știu care este un cântec pe care l-ai scris în ultimul an și cu care încă te poți identifica 100% și de ce?
Întotdeauna scriu din inimă și despre mine. Aș spune că încă mă pot identifica cu toate cântecele mele scrise anul trecut.
Când vine vorba de relații, mă aflu încă în același loc, adică … singură, așa că toate cântecele mele sunt încă absolut relatable cu mine însămi.
A devenit scrisul versurilor o necesitate pentru tine la un moment dat în cariera ta sau a fost mai degrabă o nevoie ca talentul tău să se manifeste și să se facă simțit?
Călătoria mea muzicală a început, de fapt, de la scrierea de cântece, când aveam 13. Scrisul a fost întotdeauna o parte importantă a carierei mele.
Mă bucur că așa a început, pentru că simt că atunci când ești implicat în proces, fie că este vorba de scris, produs, compus, făcut melodii, regizat un videoclip sau venit cu coregrafia, este cu adevărat al tău și tu ești artistul din spatele rezultatului final.
Știm că piesa ta lansată anterior, “Solo”, a fost scrisă de tine, împreună cu alte două compozitoare extraordinare, Maria și Julia, în cadrul unui apel Zoom de o oră. Cât de important este pentru tine să ai o chimie cu oamenii cu care lucrezi în industria muzicală? Cum influențează chimia cu oamenii cu care lucrezi succesul și productivitatea sesiunilor de studio cu aceștia?
Aceea a fost o convorbire pe Zoom atât de distractivă! Pot spune că a fost cea mai bună pe care am avut-o până acum, haha. Este super important să fii pe aceeași lungime de undă cu oamenii cu care lucrezi. Dacă nu ești pe aceeași lungime de undă cu ei, nu va funcționa pe termen lung…
Apropo, mă întrebam ce părere ai despre scena muzicală românească. Există artiști români cu care ți-ar plăcea să colaborezi în viitor? Dacă da, ai în prezent planuri specifice în această direcție anume?
Iubesc scena muzicală românească! La o tabără de compoziție din Transilvania la care am participat acum o săptămână am întâlnit atât de mulți producători muzicali români incredibili, sunt cu adevărat ceva special…
Scena muzicală românească îmi amintește un pic de scena muzicală bulgară (am parțial origini bulgare, așa că mă pot conecta foarte mult la aceasta): este foarte ritmată și distractivă. Mă bucur că am avut ocazia să întâlnesc artiști foarte mișto cu care mi-ar plăcea să colaborez în viitor, precum Olivia Addams, Holly Molly sau ADI, sunt incredibili!
Care a fost cel mai important sacrificiu pe care l-ai făcut până acum pentru muzică?
Am făcut multe, dar nu a fost niciodată o problemă pentru mine. Cu siguranță nu-mi văd familia atât de mult pe cât mi-aș dori. Nu ies cu prietenii și nu petrec atât de mult timp împreună cu ei. Nu prea mă văd ieșind la întâlniri acum, pur și simplu nu am timp sau spațiu în mintea mea pentru asta, toată mintea, inima și corpul meu sunt ocupate cu muzica. Dar mai știu că numai prin sacrificii îți poți atinge obiectivele.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit când erai la început de drum în muzică:
Bucură-te de călătorie, amintește-ți de ce o faci: pentru că iubești asta.
Există o anumită legătură între piesa ta din 2013, “Strong Enough”, și cea din 2021, “Better”?
Deși nu există o legătură directă între cele două, cred că în general, prin piesele mele, îmi place să mă ridic pe mine și pe ceilalți. Ambele piese vorbesc despre putere și despre respectul de sine, așadar cred că aceasta ar fi legătura.
Încă de mică, Monica sau Muna Raduși-a cultivat înclinațiile artistice prin pictură și balet, deși mai târziu s-a îndepărtat de acest domeniu și a ales să studieze la liceu Istoria și Stiințele Naturii, iar la facultate – economia. Domeniul de care era ea fascinată cu adevărat, în tot acest timp, încă din copilărie, a fost cel al modei.
Din când în când, îi mai vin în minte și acum amintiri dulci-amărui cu privire la perioada copilăriei ei când era infinit fascinată de tot ceea ce reprezenta universul modei. Își amintește cu drag rochiile de balerină pe care le admira, de rochiile pe care le confecționau sau cumpărau mamele, mătușile și bunicile din perioada comunismului, de rochiile pentru păpuși pe care le făcea nu doar din nevoie, ci și dintr-o debordantă creativitate pe care o aveau, după cum spune Muna, „copiii comunismului”.
„În mod clar, mașina de cusut pe care o aveam acasă în copilărie era mult mai fascinantă decât orice altceva.”
De-abia după ce a lucrat în mai multe domenii diferite, Monica și-a ascultat chemarea și a început să studieze și să se specializeze în domeniul modei. Ceea ce i-a conferit încrederea să facă acest pas a fost faptul că și-a dat seama că oricât de mulți bani ar face, nu vor fi niciodată suficienți și nu îi vor aduce fericirea, mulțumirea și împlinirea.
Treptat, s-a conturat brandul Muna: un brand de piese vestimentare pentru femei care se disting prin linii fluide, croială atemporală, țesături cu printuri romantice și materiale naturale, este despre feminitate și atemporalitate. Astăzi brandul Muna este o reflecție a creatoarei sale care, văzută prin ochii celor mai apropiate persoane de-ale ei, poate fi descrisă cu ajutorul culorii, a florilor, a romantismului și a feminității.
„A fost un cumul de împrejurări și de oameni care au dus la alegerea pe care am tot luat-o de câteva ori din nou și din nou, iar însumat au rezultat aproape 20 de ani de activitate în acest domeniu frumos”, mi-a mărturisit Muna.
Despre modul cum astăzi Muna nu este doar un brand de modă, ci și un loc în care se creează conexiuni autentice între designer și clientele sale, precum și despre cum Muna se inspiră din interacțiunile cu femeile care poartă creațiile sale și cum încearcă să le ofere experiențe unice, mi-a împărtășit mai multe în acest interviu.
Înainte să pornești în această călătorie însă, ai încercat alte drumuri profesionale, pentru că: „Nu am avut niciodată încredere în mine, iar la acel moment domeniul modei nu era considerat ca fiind unul „serios”, ai afirmat într-un interviu. Ce s-a schimbat în interiorul tău, în ceea ce ține de încrederea în propria persoană, în momentul în care ai decis să faci marele salt înspre visul tău din copilărie?
Bineînțeles că în orice job poți să găsești împlinire, sau cel puțin un aspect din care să te împlinești. Dar mă însoțea sentimentul că-mi lipsea ceva fundamental, și anume faptul că nu mă simțeam eu.
„Până să încep să activez în domeniul modei am simțit, în permanență, că joc un rol.”
Universul m-a tot împins și mi-a tot dat semne – până când m-am trezit că fac tocmai asta: îmi trăiesc visul.
Ai simțit vreodată, în procesul punerii bazelor carierei tale în moda românească, lipsa unor studii teoretice făcute în acest domeniu?
În afara propriei stime de sine care, uneori, mi-a stat în cale, nu am avut niciun impediment. Cu siguranță aș fi avut de învățat foarte multe dacă aș fi făcut o școală de Arte. Încă sunt de părere că ar fi fost un lux pe care eu nu mi l-am permis.
Cred că dacă aș fi avut studii teoretice făcute în domeniu, aș fi putut să spun despre mine că sunt designer, fără să mă confrunt cu sindromul impostorului din cauza asta. Azi, eu și impostorul din mine suntem amici: ne acceptăm și conviețuim, cu bune și cu rele.
Cred că a fost de folos și faptul că vedeam că în istorie au fost și alții care și-au trăit din plin viață făcând ceea ce visau să facă, fară să fi studiat acel domeniu. Mai apoi, am văzut și la Project Runway (un show TV) astfel de autodidacți. Ba chiar am văzut în acest show oameni de vârste diferite, cu studii și experiențe diferite care își demonstrau mai mult sau mai puțin talentul de designer.
Așa m-am convins că poți să ai vârsta de 14 ani și, totuși, să fii extrem de bun croitor. Sau, poți să ai 14 ani de experiență în calitate de designer și să nu vezi mai mult de orizontul propriu. Poți să fii un foarte bun constructor de tipare, dar fară pic de talent ca designer și vice versa. Poți să ai 60 de ani și să ai un simț estetic fascinant și foarte actual.
Ceea ce contează la final este dedicarea cu care pornești la drum. Perseverența, studiul individual, exercițiul și, mai ales, simțul estetic, care se poate cultiva și îmbunătăți permanent dacă el există. Fie că-l numești talent, chemare, sau „acel ceva”, este important ca el să existe.
„Frumosul stă în ochii privitorului și nu poate fi standardizat, însă emoția – ea există sau nu.”
Care a fost cea mai semnificativă provocare pe care ai întâmpinat-o fiind autodidactă în acest domeniu?
Eu cred că oricine poate să facă orice dacă vrea, dacă își propune… Chiar cred asta. Spre exemplu, pe angajatele mele le provocam să facă modele care pe ele le speriau doar pentru că nu le-au mai făcut înainte. Bineînțeles că unora le este mai ușor decât altora.
Mie mi-a luat mult timp să învăț și încă simt că nu știu mai nimic.
Îmi amintesc că am avut o perioadă în care am locuit în Franța și, pe atunci, am stat mai mult în casă. Nu lucram la momentul respectiv, nu prea aveam prieteni cu care să ies, eram eu și internetul și aveam tot timpul din lume. Am devorat, pe atunci, tot ce am găsit online despre istoria modei. Asta m-a făcut să-mi doresc și mai mult să activez în domeniu: așa am aplicat la cursul IED Fashion din Milano.
În Milano am avut colegi cu diverse experiențe. M-am împrietenit cu o fată din Argentina care a locuit în Columbia, unde avea o fabrică de genți; m-am împrietenit și cu o fată din India care lucra în industrie și care dorea să-și creeze propriul brand; la fel și cu un tânăr în vârstă de de 19 ani din Rusia, clar fascinat de lux și modă.
„Cred că industria modei este cea în care se regăsesc cele mai numeroase și diverse ocupații, și fiecare are locul lui în ea.”
Astăzi, în schimb, poți spune că, de mai bine de 10 ani, îți trăiești visul: activezi în domeniul modei în România și cea mai mare dorință a ta este ca Atelierul Muna să fie în continuare un business mic, dar căruia să-i crească valoarea, în timp. Ai putea spune că ai atins succesul?
Daca mă întrebai acum ceva timp acest lucru, probabil că ți-aș fi răspuns că succesul înseamnă să câștigi mulți bani din ceea ce faci, să ai notorietate, să fii internațional cunoscut. Cred că așa ar defini, în mod clasic, un designer succesul. Nu cred că mi-am dorit niciodată acest tip de succes însă.
Sigur că orgoliului meu i-ar fi plăcut cu siguranță să aibă parte de el, nu l-ar fi refuzat. Nu aș refuza nici astăzi un astfel de succes dacă nu ar veni la pachet cu compromisuri peste care nu aș putea să trec și din care ar rezulta, de fapt, un succes nefericit.
Cred că ideea generală a succesului poate fi privită la fel ca un feed de Instagram: totul poate părea frumos, ideal. Behind the scenes, însă… nu e chiar așa.
Așa că astăzi pot să spun că succesul, pentru mine, este fericirea. 😊
Cum ai spune că s-a schimbat industria modei din România din primul an în care tu ai început să activezi în domeniu până astăzi?
Spre bucuria mea, industria modei, în România s-a schimbat într-un mod fericit. Am început activitatea în timpuri în care noi, marea majoritate eram mari consumatori. Totul părea accesibil și consumam fară restricții.
Din fericire, acum traversăm perioada în care devenim din ce în ce mai conștienți că alegerile noastre influențează viața tuturor, inclusiv a planetei. Învățam că nu avem nevoie de atât de mult(e) ca să fim fericiți. Învățăm că nu e nevoie să purtam un logo pe tricou că să fim acceptați. Începe să ne intereseze cine face hainele pe care le purtăm și în ce condiții.
Începem, în sfârșit, să îngrijim ce avem. Să reciclam, să reparăm. Să ne dorim lucruri calitative create de oameni pe care îi putem cunoaște. Iar pentru mine, toate aceste schimbări mai sus menționate au dus către o formulă de funcționare a business-ului meu cât mai funcțională.
Așa se face că am renunțat să mai vând în magazine fizice și vând doar online. Există showroom-ul, unde clientele pot să mă cunoască pe mine și produsele Muna. Particip doar la câteva evenimente offline selectate. Înainte bifam toate târgurile offline de modă.
Am renunțat la atelier și angajate, și am externalizat procesul de producție. Producția se realizează deja de mai bine de șapte ani în același mic atelier care a devenit parte din familia Muna. Modelele s-au adaptat la cerințele clientelor Muna în funcție de timpurile în care am trăit – fie că a fost pandemie și au lucrat de acasă, sau că rochiile de mireasă s-au adaptat unor nunți de tipul garden party sau în pădure.
Putem să ne dăm seama care este punctul în care Monica Radu designerul și Monica Radu antreprenorul se întâlnesc, dar ne-ar plăcea să știm și care crezi tu că este punctul în care designerul se diferențiază de antreprenor. Cât de important este pentru asigurarea succesului business-ului tău să te reinventezi periodic, în calitate de designer vestimentar? Dar în calitate de antreprenor?
Am pornit 100 % ca antreprenor în mintea mea. Acum însă, cred că reprezint o fuziune între cele două: nu voi fi, probabil, niciodată 100 % creativă fară a fi și un pic antreprenor. Cred însă că așa este cel mai bine, să poți să-ți folosești ambele experiențe.
Iar să te reinventezi este esențial. Nu exista viață fară adaptare, fară reinventare. În asta constă, de fapt, creativitatea.
Fiecare femeie joacă numeroase roluri în viața profesională și, deopotrivă, în cea personală. Dintre toate rolurile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care-ți dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care-ți aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?
Cel mai greu îmi e să fiu casnică, director financiar, HR, departament de marketing, contabilă, ambalator și om care face customer service.
Ușor îmi este să stau la masa de croit, să fiu copil care visează cu ochii deschiși, grădinar, mamă de caței și pisici, aventurier, wanderlust și iubită. 😊
Dar pentru că lumea mă vede mai degrabă invers, înseamnă că-mi joc rolul bine.
Din 2016, de când ai fondat Atelierul Muna, afacerea a fost pe o pantă ascendentă. Care este cuvântul-cheie prin care se definește brandul Muna? Ce este și, respectiv, ce nu este el?
Muna nu este un brand fast fashion. La Muna nu vei găsi produse inexplicabil de ieftine, nu vei găsi sute de modele, nu vei găsi stocuri masive, nu vei găsi foarte multe rochii mulate și / sau decoltate, dar nici modele foarte sport sau foarte Billie Eilish / Kardashian-inspired.
Cineva spunea că Muna face rochii lungi cu printuri florale. Eu cred că cuvântul-cheie care descrie Muna este romantic. Și, pornind de aici, derivatele sale: boem, nostalgic, visător și feminin. Și, întotdeauna, brandul Muna este adaptat la prezent, fiind un brand pe care-l poți purta oricând fară a părea costumat.
2021 a fost anul în care ai făcut un pas important: ai deschis un showroom pe Calea Victoriei. Conform spuselor tale într-un interviu, spațiul fost gândit ca o oază de răsfăț atât pentru tine, cât și pentru clientele și colaboratorii tăi. Cum s-a schimbat relația ta cu procesul de creație de la momentul deschiderii showroom-ului?
În showroom îmi place să spun că vin muzele Muna. Am cele mai frumoase și interesante clinete. Multe dintre ele mă influențează în crearea modelelor, fie direct, fie indirect.
Îți face plăcere să profiți de fiecare oportunitate să-ți întâlnești clientele față-n față și să stai de vorbă cu ele, pentru că asta te ajută să le înțelegi cât mai bine dorințele și nevoile. Ce-și doresc femeile din România de la modă și de la designerii vestimentari pe care-i poartă?
Uneori am impresia că, de fapt, prin modă căutăm conexiunea cu celălalt. Nu cred că noi căutăm atât de mult o rochie, pe cât căutăm o experiență, o relaționare. Și mai cred că în continuare, femeile își doresc să fie surprinse; să se descopere și să se reinventeze.
Ce dăruiești tu, femeilor Muna, prin creațiile tale vestimentare?
„Prin rochiile mele, femeilor Muna le dăruiesc un motiv să se îndrăgostească.”
Când mă întreabă clientele Muna, „Unde aș purta eu rochia asta? Eu nu merg la evenimente…”, îmi place să le spun că dacă nu avem evenimente, putem să le creăm noi înșine. Zâmbim amândouă în acel moment, complice, pentru că știm că ne dorim să fim feminine, să purtăm rochii romantice, dar uneori renunțăm pentru că suntem influențate de trenduri sau uitam că ne dorim asta în primul rând.
Uneori vorbim despre soluții practice pentru garderoba noastră. Despre outfituri și despre ce fel de accesorii se potrivesc la o anumită rochie. Alteori, vorbim despre rețete de dulciuri. Cred că, în întâlnirile cu clientele Muna din atelier, dăruiesc o bucățică din mine și fiecare culege exact ce are nevoie. Un zâmbet, un sfat sau poate doar un serviciu rapid pentru că doar de asta are nevoie.
Care dintre rochiile create de către tine până acum este cea care – din punctul tău de vedere – are o poveste foarte bine conturată? Cum sună povestea sa, și cum s-a conturat aceasta?
Fiecare rochie Muna are o poveste a sa și este legată de cineva anume. Rochiile care au fost create la cerere, custom-made, sunt probabil cele mai interesante.
Cea mai recentă astfel de rochie este rochia de mireasă a uneia dintre cele mai speciale cliente Muna.Este o poveste de dragoste pe care o vom prezenta într-un articol dedicat ei.
Spune-ne povestea numelui brandului tău de piese vestimentare pentru femei care se disting prin linii fluide, croială atemporală, țesături cu printuri romantice și materiale naturale, „Muna”:
Numele l-am găsit cumva întâmplător. Este numele unei insule. Mi-a plăcut cum sună și l-am găsit potrivit. Este curajos ca un explorator, visător și romantic ca o insula exotică.
Cum rate cornerul tău favorit din showroom-ul Muna de pe Calea Victoriei:
Șemineu pe care se revarsă razele abundente de soare.
Ce muzică se aude pe fundal în showroom-ul tău, atunci când clientele îți trec pragul pentru realizarea unor probe:
Probabil „Zou Bisou Bisou” sau mă vor auzi pe mine murmurând ceva.
Un parfum potrivit de purtat împreună cu o ținută Muna:
Ah, este dificil. O esență exotică, dar discretă. Ceva fresh, dar nu foarte dulce. Discret, dar memorabil.
Ultimul lucru pe care-l faci seara, înainte de culcare:
Hrănesc pisoiul și verific dacă are apă suficientă. Inorogul bea multă apă seara.
IRAIDA este cântăreață, scriitoare de versuri, compozitoare, și își croiește drum spre locul 1 în topurile de hituri. Ea a scris cântece pentru artiști precum Banx & Ranx, Rêve, INNA, Alexandra Stan, Sak Noel, Elvana Gjata, SICKOTOY, Manuel Riva, Roxen, Karmen, Iuliana Beregoi și mulți alții. Călătoria sa pe scena muzicală românească s-a conturat natural, ca o nevoie. IRAIDA scria și compunea muzică doar în engleză, lucrând în cadrul unui studio, până când, într-o zi, echipa de la studioul unde se regăsea aceasta, a avut nevoie de muzică scrisă și în limba română.
Ușor-ușor a învățat să compună muzică și în limba română, deși a fost o provocare pentru că ea aveam mintea setată doar pe engleză. „Poate părea ciudat. Ai putea să te gândești – cum să fie o provocare să compui în limba maternă, româna, mai degrabă decât în engleză”, ne-a împărtășit ea. Apoi, treptat și-a dat seama că poate compune și în română dacă se dedică acestui lucru. Îi plac provocările și îi place să perfecționeze lucrurile la care observă un potențial.
„Întotdeauna e loc de mai bine, dar mă bucur de proces.”
Așa că astăzi, multe piese în limba română scrise și compuse mai târziu, nu și-ar putea imagina cum ar fi să nu mai scrie în limba ei maternă. Cea mai recentă piesă lansată cu care, conform spuselor sale, publicul român o asociază în momentul de față, este „Opriți Planeta” (în colaborare cu Puya). Despre cum a ajuns astăzi în acest punct profesional, ne-a povestit mai multe în acest interviu.
Sumarizat în câteva cuvinte, cu ce ai spune că a fost presărat drumul tău în această industrie până acum și de ce ți-ai dori să ai parte mai mult în procesul construirii carierei tale muzicale?
Drumul a fost presărat cu multe obstacole, atât externe, cât și interne. Oamenii sunt niște ființe complexe care vin la pachet cu bine, dar și cu rău. Important e să decizi dacă locul tău e lângă ei sau nu.
Norocul meu a fost că, indiferent de locul unde am fost, am avut lângă mine cel mai mare susținător, care a crezut în mine când eu eram departe de a o face. Mi-aș dori să am parte numai de oameni care vor să crească cu mine, de oameni care respectă arta sub toate formele ei…
Cum a arătat primul moment în care ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?
În familia mea nu se ascultă muzică decât foarte rar. Un astfel de moment pe care mi-l aduc aminte este de când aveam vârsta de 5 / 6 ani și ascultam, pe MTV, muzică.
Nu înțelegeam toate versurile, însă încercam fie să schimb versurile, fie linia melodică, astfel încât să capete sens. Uitându-mă înapoi, acela a fost clar un moment important pe care de-abia acum, ca om mare, îl realizez.
Dar cel mai semnificativ moment în care ai decis să faci primii pași în direcția urmării pasiunii tale pentru muzică?
Cel mai semnificativ moment în care am decis să fac primii pași – deși eu nu mi-am dat seama încă – a fost atunci când am început să iau lecții de chitară. Pe de altă parte, cel mai semnificativ moment activ în care am decis că ăsta e drumul meu, a fost când am compus primul meu hit. Până atunci eram încă nesigură.
Cum a arătat momentul în care ai simțit pentru prima dată că ai reușit să găsești locul în care poți să înflorești cu adevărat?
„Locurile în care înflorești pot avea perioade de secetă.”
Important este să te gândești dacă mai rămâi sau dacă treci la capitolul următor. Oricât de greu ar fi asta.
Momentul în care am simțit că sunt într-un loc potrivit mie a fost atunci când feedback-ul primit de la publicul meu erau total opusul a ceea ce primeam de obicei… Iar eu, în loc să mă bucur, mă băteam cu sindromul impostorului, pentru că eram atât de obișnuită cu răul, încât binele părea ciudat. 😊
Ne poți împărtăși mai multe despre persoana care te-a încurajat și sprijinit în procesul construirii carierei tale muzicale?
Persoana care m-a încurajat și susținut din prima clipă este Achi. El este omul, producătorul, topliner-ul cu care fac muzică și formăm o echipă de peste 10 ani, și alături de care am evoluat semnificativ.
Cum a arătat viața ta înainte de debutul tău pe scena muzicală românească?
Îmi place să spun că viața mea de acum arată exact la fel ca viața mea dinainte de muzică… Am aceleași responsabilități, aceeași disciplină, aceleași tabieturi. Singurul lucru care s-a schimbat este că trebuie să mă concentrez în egală măsură, dacă nu mai mult, pe mine.
Care a fost cel mai semnificativ sacrificiu pe care l-ai făcut pentru muzică până astăzi?
Cele mai mari sacrificii pe care le-am făcut pentru muzică s-au reflectat în viața personală. Este foarte greu să jonglezi cu viața profesională și cea personală când ești atât de pasionat și dedicat carierei.
Nu există moment în care să nu mă gândesc la muzică, de aceea îmi este și greu să mă relaxez, iar vacanțele nu sunt chiar vacanțe, pentru că mereu scriu în notițe versuri sau înregistrez linii melodice.
Aș fi dispusă să fac multe sacrificii dacă aș fi împăcată cu ele. La finalul zilei, important e să ai conștiința curată.
De la lansarea piesei „Modern Love” până astăzi, care ai spune că este piesa cu care te asociază cel mai mult publicul român?
În momentul de față, piesa cu care mă asociază cel mai mult publicul român este, clar, „Opriți Planeta”. La piesa „Modern Love”, toată lumea a crezut că nu sunt româncă.
Era chiar amuzant că oameni din industrie îmi scriau în engleză, întrebându-mă de unde sunt și să dacă aș fi deschisă să realizăm împreună sesiuni în studio. 😊
Cum abordezi diferit rolul de cântăreață față de cel de compozitoare?
Singurul lucru diferit în rolul de compozitoare este atunci când sunt cu un alt artist în sesiune și trebuie să se muleze și pe el ceea ce se compune.
„Când fac muzică pentru mine, cer de la mine sinceritate, vulnerabilitate și emoție.”
Cum a arătat momentul în care ai început să și compui versuri? Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?
Mi-a plăcut să scriu versuri în engleză de mică, să schimb versuri deja existente, să le dau alte sensuri și așa mai departe… La fel de mult îmi plăcea să schimb și să mă joc cu linii melodice.
Eu nu știam atunci că asta fac, era doar o joacă în mintea mea, un puzzle. A scrie în limba română a venit dintr-o necesitate, dar a continuat să fie ceva foarte drag mie de care nu aș putea să mă las.
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea IRAIDEI în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
Dintre cele scrise pentru mine aș alege „Supernova”, „Modern Love” și „Gânduri”. Dintre cele scrise pentru alți artiști, ar fi „Amnesia”, „Cum sună liniștea” și „Paharul sus”.
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?
Toate piesele mele mă au pe mine ca songwriter. Asta implică și linii melodice și versuri. Cât despre alți artiști, de obicei fredonez piese cu care rezonăm, care mă ating într-un fel. Acolo intervine sufletul.
„Poți cânta și piese la care nu ai compus la fel de real precum pe cele la care ai compus. Cât timp pui suflet, publicul va simți.”
Cu cine ai spune că simți cea mai multă chimie muzicală în contextul unei sesiuni de songwriting, în studio?
Cea mai mare chimie muzicală o am cu Achi. Ne înțelegem din priviri, știm ce vrem unul de la celălalt, ne mulăm organic unul după altul și mereu iese magie.
Nu în urmă cu mult timp, alături de Puya, ai lansat piesa „Opriți Planeta”, care a ajuns rapid în topurile muzicale și a captat atenția publicului. Ce aspect din backstage care a ținut de procesul creării acestei piese ți-ai dori să cunoască fanii tăi, dar n-ai avut ocazia să le împărtășești până acum?
Eu pe Puya nu îl cunoșteam, deși am crescut cu muzica lui. Într-o zi mi s-a propus o sesiune cu Puya. Aveam emoții, sinceră să fiu… Pe drum spre studio am decis să îi propun un refren cu un subiect pe care îl păstrasem de mult în sertar.
Am ajuns în sesiune, i-am cântat schița, și i-a plăcut. Achi s-a ocupat de producție și așa a luat naștere „Opriți Planeta”.
Singurul mesaj pe care doresc să-l transmit este că le mulțumesc oamenilor care au răspuns atât de frumos la piesa asta și îi invit să fie aproape de mine în această călătorie muzicală pe mai departe.
Care este un lucru pe care l-ai învățat despre muzică sau nu numai de la Puya în procesul concretizării acestei colaborări?
Am învățat multe de la Puya într-un timp foarte scurt. Nu doar despre muzică neapărat, ci și despre viață și pasiunea lui pentru muzică. Puya este unul dintre oamenii care au încredere în mine, ca artist.
Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?
Relația mea cu muzica este una de love-hate. Așa cum muzica mă poate scoate din locuri întunecate, la fel de ușor mă poate trimite direct înapoi. Ca-n orice alt aspect al vieții, câteodată, life’s not fair.
Ca orice alt om care vine dintr-un background artistic, sunt extrem de vulnerabilă. În cazul meu, nu există moment în care să nu mă gândesc la versuri, linii melodice și orice are legătură cu muzica.
Simt și știu că nu este sănătos, însă ăsta este momentul în care sunt acum și încerc să fiu blândă cu mine. Încerc.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:
Nu am primit vreun sfat, am învățat dând cu capul de toate pragurile existente.
Un lucru pe care ți-ar fi plăcut să-l cunoști despre industria muzicală românească înainte să începi să faci muzică:
Că nu e doar despre muzică.
Dacă nu ai fi făcut muzică astăzi, ce altceva ai fi făcut?
Am muncit foarte mult să pot face din muzică un lifestyle, încât nici măcar nu-mi pot lăsa mintea să se ducă atât de departe…
Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:
„Vezi reflexia ta, îți poartă hainele, dar nu ești tu. ”
Cum te reîncarci atunci când obosești?
Încerc să iau o pauză, să petrec timp cu copilașii mei pufoși – am trei pisici și doi câini, sunt copilașii mei –, și să mă răsfăț cu shopping.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Doamna doctor Diana Suhaciu este un medic specialist în chirurgie generală care aduce o abordare empatică și dedicată în îngrijirea pacienților săi. Cu o pasiune de lungă durată pentru medicină, ea a ales să urmeze o carieră care să îi permită să aducă bunăstare și să ofere îngrijire pacienților săi, iar experiența sa reflectă această devotare. Cu o abilitate de a comunica eficient și sincer cu pacienții, ea construiește relații bazate pe încredere, asigurându-se că aceștia se simt în siguranță și înțeleși.
Ea poate trasa, cu ușurință, pasiunea ei pentru medicină înapoi în copilărie. La început a avut grijă de bunicul ei, căruia îi prepara un amestec de medicamente sperând să îl facă bine, să poată să meargă și să se joace cu ei. Își amintește și acum că bunicul său avea numeroase probleme arteriale. Ea și-a dorit să-l ajute cât de puțin. Apoi, a început să își îngrijească animalele: a avut hamsteri, apoi un porcușor de Guineea pe care l-a dus la toți veterinarii să îl facă bine.
„Inițial mi-am dorit să fiu medic veterinar, dar nu puteam accepta că animăluțele nu pot vorbi și nu își pot spune suferința pentru a putea să le ajut mai bine.”
Drept rezultat, a ales medicina umană, în locul celei veterinare, sperând că va putea să se bucure de o bună comunicare cu pacienții săi. Și, acum, ne-a împărtășit, în acest interviu, mai multe despre cum s-au legat lucrurile pentru ea din momentul în care a decis să înceapă această călătorie profesională.
Când ați început să faceți demersuri în procesul punerii bazelor carierei dumneavoastră în medicină?
Inițial mi-am dorit să fiu medic veterinar, dar nu puteam accepta că animăluțele nu pot vorbi și nu își pot spune suferința pentru a-i ajuta mai bine. Așa am ales Medicina umană, sperând că voi putea avea o comunicare bună cu pacienții.
Puteți să trasați afinitatea dumneavoastră pentru medicină înapoi în perioada copilăriei? Ne-ar plăcea să știm dacă a existat vreun moment, în decursul timpului, în care ați luat în calcul posibilitatea de a activa profesional și într-o altă zonă, în afara medicinei.
În copilărie, pe lângă dorința de a face bine, mi-a plăcut să cânt și să joc handbal, însă în timp mi-am dat seama că nu am talentul necesar pentru a profesa în aceste domenii.
Dacă nu ați fi fost medic specialist în chirurgie generală în momentul de față, ce altceva credeți că ați fi făcut în plan profesional?
Cred că tot în medicină aș profesa, poate doar un alt domeniu, eventual medicină de urgență sau anestezie și terapie, deși tot chirurgia aș alege-o prin dorința de a ști că fac tot posibilul pentru acel pacient.
O altă posibilitate ar fi medicină veterinară, fiindcă iubesc foarte mult animalele, sau psiholog, fiindcă îmi place să fiu alături de oameni, sunt o persoană empatică.
Ce v-ar fi plăcut să știți despre ceea ce înseamnă și presupune lucrul în medicină înainte de a fi dumneavoastră medic specialist – dar ați aflat pe parcurs, practicând?
Pentru un chirurg, cel mai important lucru este să știe când să nu opereze pentru a nu face mai rău sau când să se oprească. Acest lucru mi se pare foarte dificil și cred cu tărie că doar experiența își poate spune cuvântul în această situație.
Ce iubiți cel mai mult cu privire la activitatea dumneavoastră de zi cu zi? Ce găsiți, în continuare, ca fiind o mare provocare?
Fiecare operație reprezintă un caz deosebit din care poți învăța.
„Nu există o operație banală.”
Mereu trebuie să acorzi toată atenția și priceperea pentru a duce la bun sfârșit o operație.
Specializarea dumneavoastră este în chirurgie generală. De ce ați ales să vă specializați în chirurgie generală și nu într-o altă ramură a medicinei?
Primul contact cu chirurgia a fost în studenție, însă mentorul meu este domnul dr. Lică Ion pe atunci șef de secție la Spitalul Clinic De Urgență București.
În ce fel v-a sprijinit și îndrumat el în procesul construirii călătoriei dumneavoastră profesionale?
De la dânsul am învățat foarte multe atât chirurgical, cât și uman. M-a povățuit și m-a determinat să fiu mereu prezentă, atentă și să mă bucur de fiecare operație.
În prezent, mentorul meu în chirurgia peretelui abdominal este domnul prof. dr. Radu Victor, sub îndrumarea căruia am învățat tehnici laparoscopice și robotice de reparare a peretelui abdominal.
Cât de important este, în activitatea dumneavoastră de zi cu zi, să stabiliți o relație bazată pe încredere cu pacientul?
„Cred că cel mai important lucru, în relația doctor – pacient, este sinceritatea din ambele părți, precum și empatia.”
Timpul pe care îl aloci fiecărui pacient poate varia în funcție de ce așteptări are fiecare în parte și cred că este necesar să te mulezi pe stilul și personalitatea fiecăruia pentru a putea crea o relație de comunicare doctor – pacient.
Care sunt cele mai comune probleme cu care se confruntă pacienții care vă trec pragul?
Pentru fiecare pacient, problema lui este cea mai importantă: de la o aluniță sau un lipom care îl deranjează estetic, până la tulburări de tranzit sau dureri abdominale de diverse intensități și localizări.
În principal, pacienții se prezintă pentru litiaze veziculare (pietre în colecist) sau pentru hernii inghinale (evidențiate în urma unui efort intens), cât și pentru varice hidrostatice.
Având în vedere acest lucru, care sunt câteva aspecte care țin de sănătatea noastră și cărora considerați că ar fi bine să le acordăm atenție sporită ca să putem să prevenim, mai degrabă decât să tratăm, pentru cât mai mult timp?
Mediul în care trăim, mereu pe fugă, determină tulburări alimentare și astfel apar atât pietre în colecist, dar și tulburări de tranzit intestinal, gastrite.
„După cum spune mentorul meu, dr. Lică Ion – cea mai importantă este cumpătarea atât alimentar, cât și fizic.”
Care sunt cele mai comune concepții greșite despre ceea ce face și presupune chirurgia generală pe care le întâmpinați în activitatea dumneavoastră ca medic specialist?
Aș spune că o astfel de concepție greșită comună este rolul femeii în chirurgie. Din rezidențiat am întâmpinat această situație cam stânjenitoare… Pacienții erau uimiți cum eu, deși sunt femeie și sunt tânăra, practic chirurgia.
Sunt pasionată și implicată în ceea ce fac și cred că acest aspect este ultimul necesar să fie luat în calcul. Ba chiar dimpotrivă. S-ar putea ca o femeie să fie chiar mai empatică și mai aproape de pacienți prin prezența sa caldă.
În ce stadiu de dezvoltare considerați că se regăsește chirurgia generală în România în momentul de față comparativ cu stadiul de dezvoltare în care știți că se află la nivel internațional?
În România multe concepții sunt. Cred că în chirurgie poți merge într-o direcție bună dacă te axezi, la fel ca în străinătate, pe un singur domeniu în care să excelezi și în care să poți face schimbări în bine în urma unei experiențe vaste.
Cum arată o zi de lucru pentru dumneavoastră la spital?
Eu încep ziua cu operație la ora 8, urmează apoi unele zile cu consultații sau altele în care am operații în continuare, iar seara mi-o petrec mereu alături de familie.
Primul lucru pe care-l faceți dimineața:
Pregătesc micul dejun pentru familia mea.
Cel mai important lucru pe care l-ați învățat despre omenie făcând medicină:
Adevărata față a omului o vezi în suferință.
Cel mai mare sprijin profesional al dumneavoastră:
Dr. Radu Victor și Dr. Lică Mircea.
Cel mai mare sprijin personal al dumneavoastră:
Familia.
Relația dumneavoastră cu munca, descrisă în trei cuvinte:
Fiind parte dintr-o serie de cinci materiale pe care am desfășurat-o cu Claudia Buneci, Nutriționist & Health Coach, acest ultim material adresează subiectul schimbărilor prin care trec femeile după vârsta de 40 de ani. Ne-am dorit ca prin el să vorbim despre ce este și ce presupune perioada premenopauzei și perioada menopauzei propriu-zise; să pornim de la un exemplu – un mic studiu de caz pornind de la o situație pe care Claudia a întâmpinat-o și soluționat-o în colaborarea cu una dintre clientele sale –, în baza căreia să fie explicate niște mecanisme de obținere a echilibrului hormonal care le pot fi de folos tuturor femeilor care ne citesc, indiferent de vârsta lor. Iată ce a rezultat.
Conform Claudiei, echilibrul hormonal, dacă ar fi să-l transpună în niște „simptome”, se traduce prin poftă de viață, prin a te trezi în cele mai multe dimineți cu vitalitate, în a avea menstruații nedureroase și oarecum regulate, în a fi fertilă, creativă și a avea energie, inclusiv sexuală.
„Echilibrul hormonal este un obiectiv, dar asta nu înseamnă că cineva se află într-un echilibru perfect.”
Corpul nostru caută mereu homeostazia, caută să se echilibreze și atâta timp cât suntem conectate cu noi și ne auzim, putem să intervenim mai repede când apare o problemă în corp, fără a lăsa acest dezechilibru să se adâncească și să se ducă mai profund la alte și alte probleme în corp.
Despre cum putem să ascultăm și descifrăm semnalele pe care încearcă să ni le dea corpul nostru la tot pasul ne-a împărtășit Claudia mai multe în continuare.
Care sunt cei mai importanți pași pe care-i recomanzi unei femei să-i facă ca să fie mai aproape de atingerea echilibrului său hormonal?
O să dau și un exemplu. Dacă am avut o menstruație dureroasă, cu migrene și cu apariție de cheaguri, asta ne spune că ceva nu e în regulă cu noi – pe limba mea, asta înseamnă că sunt semne serioase de dominanță estrogenică.
Ca să nu se ajungă la fibroame și alte complicații, sunt necesare schimbări în alimentație, în hidratare, în rutinele de zi și de seară. Fiecare ciclu menstrual este o nouă oglindire a statusului din corpul nostru – un nou set de analize, cum îi mai zic eu.
„Semne avem mereu din corp. Important e să nu le ignorăm.”
Acum există extraordinar de multă informație pe tema asta – inclusiv ce faci tu aici, la The Woman, e foarte valoros pentru noi, femeile. 😊
Din punct de vedere tangibil, cum își poate da seama o femeie că se apropie de atingerea unui echilibru hormonal?
O să-ți dau două exemple relevante în acest sens.
Primul dintre ele este exemplul unei femei de 45 de ani care era foarte obosită, atât de obosită încât era nevoie să se culce la prânz, avea migrene foarte mari, cicluri abundente, fibrom, chisturi.
Practic, avea un mix de dezechilibre care existau deja în corpul ei de ani de zile, dar pe care le ducea pe picioare, din păcate. Peste acestea a apărut partea aceasta care ține de modificări hormonale de premenopauză, care a agravat toata situația și a adus cu ea și menstruații neregulate.
După câteva luni de lucrat împreună, migrenele ei s-au redus considerabil, deși erau în viața ei de mulți ani de zile, la fel și flow-ul menstruației. Energia ei a fost mult mai stabilă pe durata zilei și menstruațiile au redevenit regulate – în fapt, cam așa se simte când apare reechilibrarea in corp.
O altă femeie, în vârstă de 36 de ani, a venit să lucreze cu mine pentru că nivelul său de energie era foarte jos, disconfortul asociat menstruației era foarte mare și PMS-ul îi dădea dureri de cap la propriu și la figurat. În plus își dorea să-și crească nivelul de fertilitate pentru că voia să aibă un bebeluș.
De-abia după ce am început să lucrăm în acest sens, și-a dat seama că de fapt are și un disconfort semnificativ pe digestiv, pe care nu îl mai băga în seamă, pentru că i se părea deja firesc…
Doar după două luni, menstruațiile au devenit mult mai prietenoase, tot ciclul ei a devenit cumva un prieten de-al ei, învățând să se organizeze în funcție de etapele prin care fiecare femeie trece în fiecare luna. Disconfortul pe digestiv – pe stomac și pe colon – s-a redus foarte mult după toate schimbările pe care le-a făcut, migrenele au dispărut, tensiunile în sâni pe care le resimțea puternic în premenstrual au dispărut.
De-abia după ce a facut aceste schimbări de stil de viață, care i-au adus niște îmbunătățiri ale stării, noi am putut să trecem la a lucra pe partea hormonală – unde suntem în prezent. Planul este sa ne axăm pe susținerea estrogenului ei scăzut, atât prin acțiuni care vizează echilibrarea corpului, în general, cât și prin suplimente și practici canalizate spre ajutarea corpului pentru a produce estrogen.
Strâns legat de echilibrul hormonal este premenopauza, principalul subiect pe care-l abordezi. Cum ai defini perioada premenopauzei?
Premenopauza este o perioadă firească din viața fiecărei femei, care începe cu aproximativ 10 ani înainte de menopauză. Ea poate avea manifestări mai vizibile sau mai puțin vizibile. Ideea este că nu ar trebui să vină cu un disconfort major în viața femeilor, pentru că este un pas firesc.
Care sunt primele semne ale premenopauzei și când începe să se manifeste aceasta?
Atunci când putem să vedem că ciclurile menstruale sunt mai scurte, că începem să luăm în greutate, că libido-ul nu mai este așa cum era. Atunci când putem să simțim oboseală mai accentuată decât de obicei, când putem să vedem că ni se accentuează ridurile, că devenim mai iritate, mai irascibile… Deja, când apare uscăciunea vaginală, înseamnă că suntem într-un moment în care estrogenul este destul de scăzut.
Dacă vorbim și de apariția bufeurilor și de stări profunde de disconfort care pot lua formă de anxietate, de epuizare, de menstruații haotice care încep să vină la două luni și apoi la două săptămâni, deja înseamnă că cel puțin teoretic ne aflăm într-un stadiu mai avansat de premenopauză.
Sau, de asemenea, asta ne poate arăta faptul că există niște dezechilibre în corp, care fac ca aceste transformări firești din această perioadă a vieții noastre să fie resimțite mult mai intens.
Dar în același timp, în măsura în care fac schimbări de stil de viață, chiar și aceste femei pot să-și prelungească perioada până la menopauză, pentru că reușesc să readucă liniștea în corp.
„Tuturor femeilor Ie-aș recomanda să nu stea foarte mult în disconfort. Le-aș recomanda să nu aștepte să se înrăutățească situația înainte să ia măsuri.”
Ce este important să aibă femeile în vedere atunci când trec prin perioada premenopauzei?
În primul și primul rând, este esențial ca femeile să nu se panicheze. Este important să înțeleagă că etapa prin care trec este una firească. Aud multe femei care intră în panică când conștientizează că au început să traverseze perioada premenopauzei, sau când medicul le spune că ar putea fi în premenopauză – asta nu le ajută deloc.
Cum ar putea ele să traverseze cu mai multă ușurință această etapă a vieții lor?
Traversăm cu mai multă ușurință premenopauza atunci când înțelegem că avem nevoi diferite în această etapă. Avem nevoie să ne uităm mai mult la noi și să ne pese mai puțin de cei din jurul nostru.
Asta înseamnă că avem nevoie să ne dăm răgazul să dormim, să ne luăm și pauze, să mâncăm bine, să ne re-selectăm prietenii și să-i alegem pe cei care ne fac bine cu adevărat, să ne mișcăm corpul – vezi că aceste idei se tot repetă, ca un laitmotiv, în raspunsurile mele.
Acestea sunt lucruri firești, nu este ceva ieșit din comun, dar premenopauza este un moment în care, dacă prelungim luarea unor decizii potrivite pentru noi, asta începe să se lase cu disconfort pentru starea noastră: fie că vorbim de oboseală mare, fie că vorbim de fibrom, de probleme la tiroidă, de bufeuri, de kilograme sau de o stare emoțională foarte instabilă.
Cum se diferențiază perioada premenopauzei de perioada menopauzei propriu-zise? Cărei categorii de vârstă i se atribuie acest proces și cât timp durează el?
Premenopauza, teoretic, ar trebui să înceapă undeva în jurul vârstei de 45 de ani și să dureze până în jurul vârstei de 55 de ani. Asta este ceea ce spun manualele. Experiența mea spune că premenopauza vine pentru multe femei mult mai devreme și la fel și menopauza.
Acum poate că răspunsul meu este influențat de ceea ce văd eu, pentru că la mine vin femei care au probleme. Dar din ceea ce am citit, se pare că vârsta de premenopauză a scăzut deja și că ar demara undeva în jurul vârstei de 35 de ani.
Diferența principală între premenopauză și menopauză este aceea că hormonii sexuali în menopauză nu mai sunt produși de către ovarele noastre, ci sunt produși într-o cantitate mult mai mică de către glandele noastre suprarenale, dacă acestea nu sunt epuizate. Așa cum se spune în medicina funcțională, în perioada premenopauzei se face trecerea de la această perioadă în care ai putut procrea și care a fost centrată în jurul ovarelor, către perioada menopauzei, care este centrată în jurul suprarenalelor.
De aceea, este foarte important să nu intrăm epuizate în menopauză și să nu ne ținem suprarenalele ocupate pentru a produce doar cortizol și adrenalină. Este important să lăsăm spațiu și resurse pentru a produce inclusiv estrogen și progesteron, care sunt niște hormoni de stare de bine, nu de supraviețuire.
Perioada apariției menopauzei este individuală pentru fiecare femeie. Ce factori pot induce o menopauză timpurie sau tardivă?
Ce întrebare faină! Cele mai multe femei știu că intră la menopauză atunci când se termină foliculii, dar de multe ori se întâmplă să intrăm la menopauză pentru că nu mai avem resurse pe corp să susținem menstruația, care este un proces care necesită destul de multe de resurse.
În plus, corpul răspunde de asemenea la semnalele pe care le primește de la creier și de la activitatea ta, astfel încât, dacă nu există o canalizare a energiei către o viață sexuală activă, către această conectare cu corpul, cu pântecul– fie că ai sau nu un partener –, atunci corpul, în inteligența lui, consideră (mai ales în condițiile unei oboseli accentuate sau a unor carențe nutriționale), că nu pierzi nimic dacă nu mai ai menstruație, pentru că nu este oricum un proces vital pentru tine.
Pe lângă oboseală, probleme de tiroidă, carențe nutriționale care pot veni dintr-o alimentație deficitară sau un proces de absorbție deficitar, un alt factor care poate aduce menopauza mai repede este un stres major, o traumă prin care treci, în urma căreia se poate declanșa menopauza, chiar dacă ai de exemplu 30 sau 35 de ani, la fel cum pot să declanșeze și alte probleme în corp (ca de exemplu, diabetul).
Ce pot face femeile pentru ele pentru a-și crește șansele de a traversa etapa menopauzei cu mai multă ușurință?
Răspunsul ar fi același ca mai sus, referitor la premenopauză. Întoarce-te la nevoile tale de bază: dormi bine, fă mișcare, ai grijă la alimentația ta astfel încât să fie sănătoasă. Dar de data asta, când vorbim despre menopauză, aș spune că avem nevoie în continuare și de comunitate, de un scop care să ne motiveze să ne trezim dimineața.
Dacă la premenopauză suntem în arhetipul Reginei, la menopauză suntem în arhetipul Înțeleptei. Asta înseamnă că suntem mai coapte și că mai ales comunitatea din jurul nostru poate să beneficieze de toată experiența pe care noi am acumulat-o – și ne-ar face atât de bine să nu ne izolăm în menopauză, ci să continuam să fim active în acele domenii care ne aduc multă bucurie.
Cum decurge o colaborare între tine și o femeie care vrea să-și regăsească un echilibru în viață (atât hormonal, cât și mental), în perioada premenopauzei sau cea a menopauzei propriu-zise?
Procesul prin care trec femeile cu care lucrez este, în primul rând, unul de durată. Asta e ceea ce fac astfel încât schimbările pe care le facem împreună să se întâmple cu pași mărunți – asta fiind și ceea ce duce la un stil de viață sustenabil pe termen lung.
Primele schimbări pe care le facem împreună vizează modificarea obiceiurilor zilnice, dintre care menționez:
– Ce face femeia când se trezește,
– Care este rutina sa de seară ca să aibă un somn odihnitor,
– Care este tipul de mișcare cel mai potrivit pentru ea în acest moment,
– Cum arată mesele pe care le consumă,
– Care sunt pașii pe care trebuie să-i facă pentru a se împrieteni cu propriul corp (relaxare, stretching, exerciții fizice, practici și așa mai departe).
Ulterior, facem tranziția înspre o perioadă de curățare, care ia diverse forme, în funcție de nevoile personalizate ale fiecăreia dintre femeile cu care ajung să lucrez.
Ultima etapă presupune o așezare într-un astfel de stil de viață.
Claudia Buneci e technician nutriționist și functional health coach de mai bine de nouă ani. S-a îndreptat către zona aceasta din nevoia sa personală de a fi bine. La vârsta de 20 de ani, Claudia avea tot felul de probleme de sănătate, printre care cele mai frecvente dureri erau cele de la menstruație, despre care pe atunci nici nu se gândea că se pot rezolva în vreun fel.
Atunci a fost prima dată când s-a dus la un homeopat, care a venit cu o altă perspectivă decât medicina tradițională. Acesta i-a vorbit despre emoții și cauza emoțională a durerilor sale menstruale. După nici șase luni de tratament homeopat, durerile menstruale ale Claudiei aproape că au dispărut. Așa a prins contur apetitul său pentru sănătate menținută începând, în primul rând, cu sfera emoțională.
În cadrul discuțiilor pe care le-am purtat cu ea în ultimele luni despre locul pe care-l ocupă somnul în viețile noastre, ce înseamnă și de ce este importantă o alimentație corectă, precum și despre cum putem să ne menținem și aliniem energia fizică, emoțională și spirituală, Claudia ne-a împărtășit, în detaliu, cum ajută femeile să se aibă o tranziție cât mai frumoasă și lină înspre vârsta de 40 de ani.
Prin intermediul acestui material, care este cel de-al patrulea dintr-o serie de cinci interviuri pe care am desfășurat-o cu Claudia, ea ne-a spus mai multe despre ce înseamnă vârsta de 40 de ani pentru femei în momentul de față, ce poate însemna aceasta de fapt și cum se poate ajunge cu pași mici și concreți acolo.
„În percepția mea, vârsta de 40 de ani marchează o perioadă în care femeia este mult mai stăpână pe ea.”
Claudiei îi place să spună că aceasta este o perioadă în care femeii îi pasă mai puțin de ceea ce cred oamenii din jur, iar asta este ceea ce o pune în poziția de a fi mult mai centrată pe ea și pe nevoile ei. Cum se traduce asta, la nivel tangibil, în comportamentul din viața de zi cu zi al femeii trecute de vârsta de 40 de ani? Ea ne-a povestit în continuare.
Cum percep, cel mai adesea, femeile alături de care lucrezi în cabinetul tău această vârstă și cu ce o asociază?
Femeile cu care lucrez la această vârstă, din păcate, nu privesc vârsta de 40 de ani la fel ca mine. Este o mare provocare pentru multe dintre ele: sunt frustrate că nu mai pot să facă ceea ce puteau să facă cu multă ușurință înainte; nu-și mai înțeleg corpul și nu mai știu ce funcționează acum pentru ele.
Vestea bună este că după ce încep să se echilibreze, le aud deseori spunând: „În sfârșit mă apreciez. În sfârșit sunt conștientă de existența tuturor resurselor pe care le am în interiorul meu, dar pe care nu le-am conștientizat până acum, toată viața. Îmi place foarte mult de mine. Mă simt cu adevărat shiny și sexy.” Să le aud spunând lucruri de acest tip mă bucură foarte, foarte mult.
Deseori, în mod eronat (sau nu), vârsta de 40 de ani este asociată îndeaproape cu „criza vârstei de mijloc”. Poate fi această asociere considerată un adevăr general valabil?
Dintr-un anumit punct de vedere, am putea spune că este o criză pentru că tot ceea ce a funcționat până acum fără ca noi să ne ocupăm în mod deosebit de noi și corpul nostru, nu mai funcționează. Începe să se vadă ceea ce scârție, ce anume din corpul nostru sau din emoționalul nostru are nevoie să fie privit, eliberat, lucrat, echilibrat.
Din experiența ta în calitate de technician nutriționist și functional health coach, care ai spune că sunt cele mai comune schimbări prin care trece corpul femeilor după vârsta de 40 de ani?
Cele mai comune schimbări care apar în această perioadă pleacă de la schimbările hormonale care au loc. Încep să intre în declin estrogenul și progesteronul. Este posibil să crească rezistența la insulină și cea la cortizon.
Asemenea modificări atrag după ele afectarea pielii, care nu mai este la fel de fermă, și se poate remarca rotunjirea coapselor, care vine în urma unui apetit mai mare și a unui metabolism lent.
Care sunt cele mai comune provocări emoționale care apar ca rezultat al acestora?
Aceste transformări sunt însoțite în plan emoțional de iritabilitate mai mare; de o sensibilitate poate mai mare sau o intoleranță mai mare; ele mai atrag după sine și nemulțumire – dacă nu suntem în aliniere cu noi înșine –, poate chiar anxietate și depresie și posibil chiar o criză de identitate.
„Vârsta de 40 de ani mai poate veni la pachet și cu o stare de bine cu tine, de asumare a feminității tale.”
Ce schimbări pozitive poate aduce atingerea vârstei de 40 de ani în viețile noastre, pe de altă parte?
În momentul în care știm să ne îngrijim atât în plan fizic, cât și emoțional, calitatea pielii este una bună pentru mult timp: îmbătrânim mai încet și mai lin. Feminitatea se exprimă foarte frumos la o femeie matură care pășește cumva cu încredere în ea. O astfel de femeie poate spune că este în arhetipul Reginei: ea pur și simplu emană siguranță, calm și frumusețe.
În schimb, atâta timp cat nu suntem aliniate cu noi înșine, cât timp nu facem ceea ce ne face plăcere, cât timp nu învățăm să facem pace cu lucrurile pe care nu le putem schimba sau nu schimbăm ceea ce ține de noi, suntem într-o continuă luptă atât cu cei din afară, cât și cu ceea ce este în interiorul nostru.
Există anumite schimbări corporale și emoționale pe care le experimentează femeile pentru prima dată în momentul în care trec de vârsta de 40 de ani?
Majoritatea schimbărilor despre care am povestit până acum se întâmplă cel mai pregnant în jurul vârstei de 40 de ani. De altfel, dacă în viața noastră există mult stres fiziologic și emoțional, este posibil ca aceste lucruri să înceapă să fie experimentate încă dinainte de 40 de ani.
Cum ar putea ele să se pregătească în avans ca să le facă față acestora, încă dinainte să împlinească 40 de ani?
E esențial să ne împrietenim cu corpul nostru cât mai devreme posibil: e important să avem o relație cu noi înșine, să cultivăm această iubire față de noi, să fim blânde cu propria persoană.
Din nefericire, exista numeroase femei care nu reușesc să găsească nimic frumos la ele. Nu le place să se uite la ele, nu-și vorbesc cu respect și, în acest condiții, este dificil să aștepte să se simtă energice, încrezătoare și să aibă o viață emoțională echilibrată.
„Lucrez cu femei chiar și de 30 de ani care sunt într-un alt mindset și care încep să se raporteze diferit la ele încă de la această vârstă.”
Știu că între 20 și 40 de ani muncim cel mai mult și asta ne duce la o deconectare de corpul nostru, pentru că nu avem timp să stăm cu adevărat cu noi înșine și să ne ascultăm nevoile. Dar în același timp, știu că e foarte probabil ca acesta să nu mai fie deloc cazul pentru numeroase femei în ziua de astăzi.
Important e să ne tratăm nevoile corpului cu respect. Să ne respectăm nevoia de mișcare, de somn de calitate, cea de alimentație sănătoasă, de anturaj sănătos, precum și de a petrece timp în natură. Toate acestea făcute în avans ne vor face tranziția înspre vârsta de 40 de ani mai ușoară și mai plăcută.
Stilul vestimentar prin care ne prezentăm lumii este un mod prin care putem exprima personalitatea și creativitatea noastră.
Indiferent dacă ești în căutarea unei ținute de zi casual, a unei rochii de seară spectaculoase sau a unui ținute de birou mai business, Liu Jo are ceva special pentru fiecare ocazie. În colecția actuală se regăsesc rochii care îți pun în evidență formele, jachete sofisticate care completează perfect ținutele, bluze și pulovere care emană feminitate, precum și pantaloni care te fac să te simți încrezătoare și confortabilă.
Însă Liu Jo nu se oprește doar la haine. Acest brand adaugă un plus de eleganță fiecărei ținute cu o colecție impresionantă de încălțăminte și accesorii. Poți să-ți completezi rochia preferată cu o geantă de mână mai încăpătoare sau să adaugi o notă sofisticată cu un clutch.
Astăzi explorăm nu doar cum să alegi și să stilizezi rochiile Liu Jo, ci și cum să le asortezi cu alte piese din garderobă pentru a-ți exprima propria personalitate și a-ți crea ținute memorabile, potrivite pentru diferite ocazii.
Alegerea rochiei potrivite poate face diferența dintre a arăta fabulos și a te simți încrezătoare sau a te simți inconfortabil într-o ținută care nu te avantajează. În continuare, vom explora cum să alegi rochia perfectă în funcție de forma corpului și de ocazie, luând în considerare și tendințele actuale în designul rochiilor.
Alegerea rochiei în funcție de forma corpului
Unul dintre cei mai importanți factori în alegerea unei rochii este forma corpului tău.
Siluetă clepsidră: Dacă ai o siluetă clepsidră, adică umeri și șolduri de dimensiuni similare cu o talie definită, ai noroc! Poți alege aproape orice stil de rochie, de la cele în formă de A la cele mulate, pentru a evidenția frumusețea naturală a siluetei tale.
Siluetă măr: Dacă ești mai plinuță în zona abdomenului, poți opta pentru rochii cu linii A, cu talie înaltă sau pentru modele evazate care adaugă volum în partea de jos. Acestea creează un echilibru și subliniază frumusețea altor zone ale corpului tău.
Siluetă de tip pară: Dacă șoldurile tale sunt mai late decât umerii, poți alege rochii cu partea de sus detaliată sau decorate pentru a atrage atenția în acea zonă și rochii cu falduri sau detalii la nivelul bustului pentru a adăuga volum în partea de sus.
Siluetă de tip dreptunghi: Dacă umerii, talia și șoldurile tale au dimensiuni similare, poți crea iluzia unei talii cu ajutorul rochiilor cu curele sau detaliile la nivelul taliei. De asemenea, poți opta pentru rochii care adaugă volum în zona bustului sau șoldurilor pentru a da formă corpului.
Siluetă ovală: Dacă greutatea ta se concentrează în zona abdomenului, caută rochii cu linii verticale sau care au detalii în partea superioară pentru a distrage atenția de la talie.
Alegerea rochiei în funcție de ocazie
Un alt aspect important în alegerea rochiei potrivite este ocazia pentru care o porți.
Rochii de zi: Pentru o zi relaxată, poți opta pentru rochii casual sau cu imprimeuri florale pentru un look proaspăt și vesel. Vara le poți completa cu o pereche de sandale confortabile sau balerini pentru un aspect lejer, iar în aceasta perioada poți include chiar o pereche de boots.
Rochii de birou: Pentru mediul de birou, alege culori neutre și modele clasice pentru un look profesional.
Rochii de seară: Pentru evenimente speciale sau seri romantice, poți alege modele mai sofisticate, cu paiete sau detalii strălucitoare.
Rochii pentru evenimente informale: Dacă participi la o petrecere sau la un eveniment informal, poți să optezi pentru rochii mai îndrăznețe, cu decolteuri adânci sau spate gol, pentru un look sexy și fermecător.
Cum asortăm gențile în ținute?
Gențile sunt accesorii esențiale în garderoba oricărei femei, iar recomandarea noastră este MODIVO, care oferă o gamă diversificată de opțiuni pentru a completa cu stil ținutele tale.
Asortarea poșetelor cu rochiile în funcție de culoare
Asortarea culorilor este un aspect crucial în crearea unei ținute echilibrate și armonioase. Iată cum poți să asortezi posetele cu rochiile preferate în funcție de culoare:
Clasicul negru: Poșeta neagră este o alegere sigură și versatilă. Merge perfect cu aproape orice rochie indiferent de culoare sau stil. Este alegerea ideală pentru evenimente formale sau pentru a adăuga un accent elegant ținutelor casual.
Poșeta în nuanțe neutre: Dacă ai o rochie într-o nuanță neutră, cum ar fi alb, crem, sau bej, poți să asortezi cu ușurință o poșetă în aceeași gamă de culori. Acest lucru creează o ținută elegantă și rafinată.
Contraste cromatice: Pentru a adăuga un strop de viață și personalitate ținutei tale, poți să optezi pentru o geantă care creează un contrast puternic cu rochia ta. De exemplu, o rochie în nuanțe de roz sau roșu poate fi completată cu o poșetă în nuanțe de albastru sau auriu, pentru un look îndrăzneț.
Poșete cu imprimeuri: Pentru a le asorta cu rochiile, asigură-te că una dintre culorile din imprimeu se potrivește cu nuanța dominată de rochia ta. Imprimeurile florale sau abstracte pot adăuga un plus de vitalitate ținutei tale.
Stilurile de genți și cum se potrivesc cu rochiile
Pe lângă culoare, stilul poșetei tale sau al genții joacă, de asemenea, un rol important în asortarea cu rochia aleasă. Iată câteva sugestii pentru asortare:
Poseta tip plic (clutch): Aceasta este o alegere clasică pentru rochiile de seară sau pentru evenimente formale. Un clutch elegant și minimalist completează perfect o rochie de gală sau o rochie cu linii curate.
Tote bag: Poșetele tip tote sunt ideale pentru ținutele de zi. Ele oferă spațiu suficient pentru toate lucrurile tale esențiale și sunt potrivite pentru rochiile casual sau de birou.
Poseta tip crossbody: Dacă vrei să fii practică și să ai mâinile libere, poți opta pentru o poșetă crossbody. Aceasta merge bine cu rochiile de zi și poate adăuga un aer chic ținutei tale.
Poseta tip geantă de mână (handbag): Posetele de mână sunt elegante și versatile. Ele se potrivesc cu o gamă largă de rochii de la cele casual până la cele de birou sau de seară. Poți alege variante cu detalii elegante sau cu texturi interesante pentru un plus de stil.
Poseta tip rucsac (backpack): Pentru un look casual și comod, poți să asortezi o rochie casual cu un rucsac în tendință. Acest stil este potrivit pentru zilele de relaxare sau pentru activități în aer liber.
Pentru a completa orice ținută, ține cont sa asortezi poșetele în funcție de culoare și stil. Cu ajutorul culorilor și stilurilor potrivite, poți să creezi ținute care să te facă să te simți încrezătoare și fermecătoare.
Așa că explorează, asortează și exprimă-te, pentru că moda este o formă frumoasă de artă a sinelui.
Celebra Rihanna și compania sportivă PUMA au lansat oficial cea mai nouă colecție de produse. Rihanna revine ca Director de Creație al FENTY x PUMA cu un parteneriat care se va extinde pe mai mulți ani și va include mai multe lansări de produse. Revenirea FENTY x PUMA îmbină istoria în sport a brandului PUMA cu statutul iconic al Rihannei ca lider în muzică, cultură și modă. FENTY x PUMA Avanti, prima franciză de încălțăminte din cadrul parteneriatului, este o combinație neconvențională a două simboluri PUMA care combină designul din piele de înaltă calitate al ghetei de fotbal King și talpa pantofului de alergare consacrat, Easy Rider.
Rihanna și PUMA au o istorie în lansarea colecțiilor care au reinterpretat moda sportivă – începând din 2015, odată cu iconicul Creeper. Rihanna și PUMA au lansat mai multe colecții de încălțăminte și îmbrăcăminte pe parcursul anilor 2015 – 2018, inclusiv ghetele FENTY x PUMA Trainer, papucii cu blană FENTY x PUMA și multe altele. Cu patru prezentări de modă atât la New York, cât și la Paris, FENTY x PUMA a servit drept catalizator pentru impactul și relevanța brandului PUMA în ultimul deceniu.
Dragostea Rihannei pentru fotbal, combinată cu influența impresionantă a acestui sport în afara terenului, au servit ca punct de plecare pentru colecția de încălțăminte Avanti. Reinterpretarea acestui stil clasic prin ochii Rihannei deschide calea pentru o nouă eră de colaborări în moda sport pentru PUMA.
Mai mult, atât pentru Rihanna, cât și pentru PUMA, a fost important ca această lansare să fie destinată întregii familii – rezultând o colecție care se potrivește perfect copiilor, dar și părinților. Purtați de legende și readuși acum la viață de Rihanna însăși, Avanti este, de asemenea, o colecție unisex.
În 1968, a fost creată gheata originală de fotbal PUMA King, purtată de sportivi de renume precum Eusebio, Pelé și Maradona. În 1978, modelul PUMA Miele a dat naștere unei noi linii de încălțăminte pentru jogging, care s-a dezvoltat ulterior în modelul PUMA Easy Rider. În 1998, Jil Sander și PUMA au lansat prima colaborare de modă din istorie combinând cele două stiluri prin modelul Jil Sander King. Acest pantof a servit drept sursă de inspirație pentru crearea modelului Avanti, introdus ulterior de PUMA în 2001. Acum, Rihanna a adăugat o tușă personală de design și elemente creative, de la detalii din piele până la talpa exterioară de gumă, lăsându-și amprenta asupra acestui stil clasic PUMA.
„Mi-am dorit să readuc pe stradă ceva iconic din trecut, iar marele Pelé a făcut din modelul Avanti ceva atât de legendar”, a spus Rihanna.
„A fost un început de parteneriat încântător” spune Maria Valdes, Chief Product Officer la PUMA. „Am petrecut timp împreună analizând arhiva PUMA și am identificat produsul potrivit care să corespundă viziunii Rihannei. Avanti este un clasic PUMA cu o perspectivă unică și consacrată. Sunt foarte fericită să văd cum acest proiect prinde viață și chiar mai entuziasmată pentru ce ne rezervă următorii ani împreună”.
FENTY x PUMA Avanti reprezintă o interpretare modernă a ghetelor de fotbal, cu piele vintage moale și o limbă pliabilă cu logo-ul FENTY și PUMA CAT inscripționat și imprimat în folie aurie. Cu o talpă exterioară din gumă și o talpă interioară din piele, detaliile modelului Avanti amintesc de istoria și moștenirea impresionantă a PUMA în fotbal. Varianta alb-negru este completată de o execuție cromată cu logo-uri gravate cu laser și detalii cromate din piele.
În calitate de Director de Creație, prima campanie FENTY x PUMA a Rihannei – filmată de Dennis Leupold într-un decor inspirat de forma pentagonului și cusăturile unei mingi de fotbal – include nume remarcabile precum Rihanna, A$AP Nast, Pure, Felix Mallard, precum și doi copii.
FENTY x PUMA Avanti este disponibil la nivel mondial pe puma.com și la anumiți retaileri începând cu 15 septembrie 2023, ora 10:00 EST. O a doua colecție Avanti va urma în această toamnă. Mai multe detalii vor fi anunțate.
PUMA este una dintre cele mai importante mărci sportive din lume, specializată în design, dezvoltare, vânzare și promovare de încălțăminte, îmbrăcăminte și accesorii. Timp de 75 de ani, PUMA a susținut sportul și cultura prin crearea de produse pentru cei mai rapizi sportivi din lume. PUMA oferă produse de performanță și de inspirație sportivă pentru stilul de viață în categorii precum Fotbal, Alergare și Antrenament, Baschet, Golf și Motorsport. PUMA colaborează cu designeri și mărci renumite pentru a aduce influențe sportive în cultura și moda urbană. Grupul PUMA deține brandurile PUMA, Cobra Golf și stichd. Compania distribuie produsele sale în peste 120 de țări, are aproximativ 20.000 de angajați la nivel mondial și are sediul central în Herzogenaurach, Germania.
Iutta, cunoscută pentru design-ul contemporan al genților, pantofilor și accesoriilor brodate în piele, anunță o colaborare inovatoare cu materialul vegan Piñatex®, aducând alternative sustenabile pe piața locală.
Brandul românesc se numără printre primii din țară care adoptă această alternativă versatilă și durabilă la piele în atelierul său. Piñatex® este obținut din fibrele frunzelor de ananas rămase în urma recoltării fructelor și conține în proporție de 95% conținut ecologic regenerabil. Prin reciclarea deșeurilor agricole într-un sistem de producție cu circuit închis, această inițiativă minimizează consumul de apă și are un impact redus asupra mediului, contribuind în același timp pozitiv la bunăstarea socială prin intermediul unui proces de producție transparent și verificat.
Colecția Iutta x Piñatex este o colecție capsulă în ediție limitată, cu doar 30 de piese disponibile din fiecare model, în care rafia se îmbină cu materiale vegane. Brandul introduce, de asemenea, o selecție de genți populare din arhiva sa, create acum în întregime din resturi vegetale. Această colecție include modele precum Polaris, Magpie, Dor de Ducă, Clutch X și Fleur de Lys. Astfel, Iutta marchează o retrospectivă a ultimilor 10 ani, sărbătorită atât vizual, cât și prin intermediul unui nou logo.
Nicoleta Chirica, fondatoarea și designerul Iutta, împărtășește viziunea sa: “Dorim ca purtătoarele noastre de doruri să se bucure în continuare de produse atemporale, realizate într-un mod etic și responsabil, dar să nu pierdem esența brandului, designul, estetica broderiilor și durabilitatea produselor noastre. Folosind materiale durabile și cât mai naturale putem să transmitem generațiilor următoare măiestria artizanatului și meșteșugul fără să compromitem componenta de sustenabilitate. Așadar, în al zecelea an de la lansare, Iutta extinde liniile de producție, urmând colecții și materiale noi, iar sustenabilitatea devine una dintre principalele valori, integrată pas cu pas în toate procesele businessului.”
Prin această colaborare cu Piñatex, Iutta reafirmă importanța practicilor sustenabile și își propune să atragă atenția asupra alegerilor cu adevărat responsabile în modă și în viața de zi cu zi. Brandul se alătură unor mărci internaționale de renume precum Hugo Boss, Zara, Nike și CAT, care au dezvoltat de-a lungul timpului colecții din acest material sustenabil.
În plus față de introducerea unei colecții sustenabile, cu o amprentă redusă de carbon, brandul oferă publicului posibilitatea de a-și personaliza accesoriile achiziționate prin serviciul de monogramare Iutta Bespoke. Fie că este vorba de inițiale sau de mesaje speciale gravate în piele, acum clienții pot adăuga o notă personală, transformând fiecare produs într-o experiență unică sau un cadou special.
Produsele rezultate din această colaborare vor fi disponibile pe site-ul oficial Iutta, https://iutta.ro, dar și în showroom-ul Iutta din București.
Iutta este un brand de cult al genților, pantofilor și accesoriilor, cu atelier propriu, care redefinește simbolurile antice prin broderii în piele. Fiecare colecție transmite povești semnificative care depășesc granițele timpului, aducând creațiile în era contemporană într-un mod personal și exclusiv. Pentru mai multe informații, vă invităm să vizitați iutta.ro
ANTONIA revine cu single-ul „Moonlight”, în colaborare cu KiDi. Piesa este un mix perfect de influențe afro beats, susținute de vocea remarcabilă a Antoniei, timbrul distinct al lui KiDi, totul pe un beat care creează o călătorie muzicală specială. Piesa este o sărbătoare a iubirii, a dansului și a spiritului vibrant al afrobeats ului.
ANTONIA x KiDi – Moonlight
Piesa a fost scrisă de Jordan Shaw, Jonasu, KiDi, Alexandru Turcu, Achi, versuri de Jordan Shaw, Jonasu, KiDi și produsă de Alexandru Turcu și Achi. ”Moonlight” este lansată cu un vizualizator creat și editat de Bogdan Păun de la NGM Creative, o poveste de dragoste emoționantă cu pasiune și dorință.
„Această melodie este specială pentru mine, este dulce și plină de dragoste. Mă bucur de această colaborare cu KiDi pentru ”Moonlight”, stilul lui a completat frumos piesa”, a spus ANTONIA.
„Antonia este o artistă foarte talentată, cu o voce unică, versatilă care merită să fie apreciată și iubită de public la nivel internațional. A fost o plăcere să colaborez cu ea pentru ”Moonlight” și sunt încântat că toată lumea se poate bucura de magia piesei”, a spus KiDi.
KiDi, pe numele său real, Dennis Nana Dwamena, este un artist originar din Ghana care a reușit să-și creeze o nișă cu vocea sa aparte și personajul fermecător. Printre cele mai relevante hituri din cariera sa se numără „Say You Love Me”, „Odo”, „Adiepena”, „Thunder”, dar și ”Say Cheese” and ”Enjoyment”. KiDi a câștigat mai multe premii de-a lungul carierei sale precum „Highlife Song of the Year” „Male Vocalist of the Year”, „Album of the Year” sau ”Artistul anului” pentru mai mulți ani consecutiv.
Anul acesta, Antonia a lansat „Ping Pong”, o melodie care completează spiritul verii prin energie, ritm și interpretare, „Dududum” cu florianrus, o melodie de dragoste care a cucerit inimile publicului, dar și „Late Night Feelings” Totodată, a fost protagonista filmului „Haita de Acțiune”, o comedie scrisă și regizată de Vali Dobrogeanu, în care artista a jucat rolul unui polițist alături de Matei Dima (BRomania), Alex Bogdan, Anca. Dinicu, Vlad Brumaru, Anca Dumitra, Iancu Sterp, Elena Chiriac, și Alex Delea.
2022 a fost anul colaborărilor pentru Antonia, artista a lansat „Una Favela” cu Qodës, o piesă care a cucerit topurile din Grecia și Bulgaria, „Send Me Your Love” cu Gromee, un cunoscut DJ și producător polonez, și „ Clap Clap” cu Gran Error și Elvana, dar și “Ibiza”.
Sneakersii, acei pantofi confortabili și versatili care au fost inițial concepuți pentru activități sportive, au evoluat într-o piesă esențială a modei pentru femei din toate colțurile lumii. Nu doar că sunt incredibil de confortabili, dar pot fi, de asemenea, un element stilistic excelent pentru o varietate de ținute. Acești pantofi reprezintă mai mult decât o simplă tendință de modă; sunt o alegere practică și elegantă pentru oricine dorește să se simtă bine și să arate bine în același timp.
De ce Sneakersii sunt Piesa Cheie a Garderobei Tale?
Versatilitatea: Sneakersii sunt incredibil de versatili. Pot fi asortați cu aproape orice, de la blugi și fuste până la rochii și pantaloni eleganți. Această versatilitate face ca o pereche de sneakers să fie o investiție excelentă pentru garderobă si o piesa clasica in garderoba ta. Una dintre caracteristicile definitorii ale unei piese vestimentare clasice este abilitatea sa de a fi purtată din nou și din nou, alături de orice ținută. Stilul Old Skool se potrivește acestei descrieri, mai ales acum când mulți dintre noi ne întoarcem la birou – o pereche de sneakers monocromatici pot merge practic cu orice, și sunt extrem de confortabili. Vans creează încă din 1966 celebrele sale modele dar stilul Old Skool – inițial cunoscut sub numele de Vans #36 – a debutat pentru prima dată în 1977. A fost lansat cu faimoasa sa „dunga de jazz”, care a fost schițată la întâmplare de către fondatorul Vans, Paul Van Doren. Dunga laterală reprezinta si azi un element usor reconoscibil pentru fanii brandului. Vans Old Skool
– Confortul suprem: Unul dintre cele mai evidente motive pentru popularitatea sneakersilor este confortul lor de neegalat, ceea ce îi face perfecti pentru mersul pe jos sau pentru activități care necesită mult timp în picioare.
– Tendințele și trendurile: Moda s-a îndreptat tot mai mult spre stilurile relaxate și sportive în ultimii ani. Sneakersii au devenit parte integrantă a acestor tendințe, oferind un aspect contemporan și relaxat pe care mulți oameni îl apreciază.
– Stilul de viață activ: Oamenii duc vieți active și au nevoie de încălțăminte care să le permită să se miște liber. Sneakersii sunt ideali pentru aceasta, și mulți îi aleg pentru activitățile lor zilnice, cum ar fi mersul la sală sau plimbările în aer liber.
– Sneakersii au devenit un simbol al culturii pop și al stilului de viață urban. Ei sunt purtați de sportivi celebri, artiști și influenceri, ceea ce contribuie la popularitatea lor continuă.
Diversitatea opțiunilor: Oferta de sneakers este vastă, de la modele clasice la cele high-fashion sau tehnologice. Fiecare femeie poate găsi o pereche care să se potrivească perfect stilului ei personal.
Cum să abordăm un stil confortabil?
Pentru a obține un aspect reușit cu sneakersii, trebuie să avem în vedere o serie de factori. Vom parcurge fiecare aspect al asortării sneakersilor în diferite tipuri de tinute, de la cele casual până la cele elegante.
Integram Sneakersii în Tinutele de Zi cu Zi
Asortarea sneakersilor în ținutele casual de zi cu zi este un mod grozav de a adăuga un strop de confort și stil garderobei tale de zi cu zi. Iată câteva sfaturi pentru a-i integra cu succes:
–Sneakers cu blugi clasici: O pereche de blugi cu croială dreaptă sau skinny se potrivesc perfect cu sneakersii. Pentru o ținută casual, poți purta blugi într-un mod lejer și îi poți rula la tiv pentru un aspect mai relaxat. Adaugă un tricou simplu sau o cămașă în carouri și vei obține o ținută lejeră și cool.
–Rochii și fuste mini: Sneakersii pot adăuga o notă de relaxare unei rochii sau fuste mini. Această combinație este ideală pentru zilele călduroase de vară sau pentru un aspect casual, dar feminin. Adaugă o geantă crossbody și vei fi gata de o zi în oraș.
-Ținute sportive-street: Poartă-ți sneakersii într-un mod pur sportiv prin a-i asorta cu o pereche de pantaloni de trening sau pantaloni scurți și un hanorac. Acest aspect este perfect pentru ieșirile în parc sau pentru activități recreative.
–Sneakersii albi și minimalismul: Sneakersii albi sau în culori neutre sunt extrem de versatili. Pot fi asortați cu aproape orice. Optează pentru o ținută neutră și minimală, cu o pereche de pantaloni chino și un tricou alb simplu. Acest look va fi mereu la modă.
–Accentuează cu culori: Dacă vrei să adaugi puțină culoare ținutei tale, optează pentru sneakersi într-o nuanță mai vibrantă sau cu detalii colorate. Poți asorta acești sneakers cu o pereche de pantaloni sau o fustă într-o culoare care se potrivește cu cea a pantofilor.
-Sneakersii cu aspect retro: Sneakersii cu design retro sunt la modă. Asortează-i cu blugi cu talie înaltă și o bluză cu imprimeu vintage pentru a crea un look nostalgic și în tendințe.
–Complementează cu accesorii: Adaugă câteva accesorii, cum ar fi o pereche de ochelari de soare statement sau o eșarfă colorată, pentru a completa ținuta cu sneakersi.
Pentru un plus de eleganță putem opta pentru mocasini
Mocasinii sunt o opțiune excelentă pentru a adăuga o notă de eleganță și rafinament în ținutele office sau elegante. Iată câteva moduri în care îi poți integra cu succes în astfel de contexte:
–Mocasinii cu costum office: Dacă lucrezi într-un mediu office sau ai o întâlnire de afaceri, poți purta mocasini alături de un costum bine croit. Optează pentru mocasini din piele de calitate, într-o nuanță neutră, cum ar fi negru, maro sau bleumarin. Acest look conferă un aer sofisticat și profesional. Poți să adaugi o bluză sau o cămașă elegantă pentru a completa ținuta. Mocasini pe epantofi.ro
–Mocasinii cu fuste sau rochii elegante: Pentru o ținută elegantă, alege o rochie sau o fustă midi sau lungă, care să aibă o croială clasică. Mocasinii pot fi purtați cu fuste plisate sau rochii cu imprimeuri subtile. Această combinație aduce o notă de confort și stil, perfectă pentru evenimente mai formale sau seri în oraș
-Mocasinii în varianta loafer: Loaferii sunt o variantă de mocasin cu o construcție mai rigidă și potrivită pentru ținutele office și elegante. Alege o pereche de loaferi din piele de calitate cu detalii clasice, precum o cataramă sau franjuri. Poți să îi asortezi cu pantaloni conici sau o fustă dreaptă pentru un look sofisticat.
–Mocasinii cu culori și texturi inedite: Dacă vrei să ieși în evidență, optează pentru mocasini în culori sau cu texturi neobișnuite. De exemplu, mocasinii din piele lacuită sau în nuanțe metalice pot aduce o notă de strălucire subtilă în ținutele tale elegante. Asortează-i cu haine neutre pentru a le pune în valoare.
–Mocasinii cu accesorii potrivite: Accesoriile pot juca un rol important în transformarea unor mocasini într-o ținută elegantă. Adaugă o curea de piele, o poșetă elegantă și bijuterii rafinate pentru a completa look-ul.
Sneakersii nu sunt doar încălțăminte – sunt o expresie a stilului și personalității tale. Cu puțină creativitate și îndrumare, poți să asortezi sneakersii într-o varietate de moduri, adaptându-i la orice tip de ținută sau situație. Nu uita că, în final, cel mai important lucru este să te simți confortabil și încrezătoare în alegerea ta. O alta alegere in garderoba ta pot sa fie mocasinii. Oferă confort si pot da un plus de eleganta, mai ales in ținute office sau în ținute de seară.
Cu aceste sfaturi și trucuri, vei avea mereu un aspect elegant și actual dar păstrând confortul.
Cu o creativitate efervescentă și o pasiune neobosită pentru exprimarea artistică, artista Carine strălucește în lumea muzicii românești. Reprezentând combinația perfectă dintre imaginație bogată și talent incontestabil, Carine a devenit o prezență remarcabilă pe scena muzicală românească.
Încă de când a avut frageda vârstă de 5 ani, artista a știut că visează să fie pe scenă. Concursurile muzicale la care participa, show-urile pentru copii în care se implica și spectacolele pe care le realiza împreună cu trupa din care făcea parte, însemnau totul pentru ea.
Odată cu maturizarea sa, a debutat și un nou capitol din călătoria ei în lumea muzicii, așadar Carine a dat startul carierei sale solo. De-abia atunci a început să simtă că nu este totul roz, însă datorită seriozității cu care și-a tratat visul profesional, a reușit, cu succes, să depășească toate obstacolele imprevizibile de care s-a lovit în drumul ei de până acum.
„Dacă aș putea să mă întorc în timp, m-aș face să înțeleg mai repede că toate lucrurile se întâmplă la momentul potrivit. Singurul – și cel mai important lucru – pe care pot eu să-l fac este să fiu un artist și un songwriter bun, cu un catalog de piese din ce în ce mai bune.”
Astăzi, ulterior lansării piesei “Girls Just Wanna Have Fun” în colaborare cu artista Holy Molly, Carine simte că și-a descoperit noi laturi de-ale identității sale și că și-a extins orizontul în ceea ce ține de stilul său muzical. Și, acum, ne-a împărtășit mai multe despre acest subiect în interviul acordat.
De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, care simți că a fost cea mai semnificativă provocare de care te-ai lovit și cum ai reușit s-o depășești?
De când m-am mutat în București am cunoscut mulți oameni talentați, care m-au fascinat cu propria experiență în industria muzicală din România. În București, lucrurile se fac diferit: m-am lovit, între timp, de multe nuanțe pe care nu le știam.
Dar datorită faptului că am fost permanent inspirată de artiștii din jurul meu, am învățat repede să mă adaptez și să cunosc și partea juridică a industriei, care a fost o provocare pentru mine la început.
Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru muzică până acum?
Cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut până acum pentru muzică a fost să mă mut la București fără resurse și fără a avea un plan bine pus la punct.
În baza a tot ceea ce cunosc despre industria muzicală din România în acest punct preconizez că, cu siguranță, o să tot existe sacrificii pe care o să trebuiască să le fac. Știu că va trebui să-mi asum faptul că nu o să am foarte mult timp liber. Va trebui să călătoresc pentru concerte și să-mi asum că n-o să-mi pot vedea familia foarte des. Va trebui, poate, să-mi vopsesc părul albastru.
Dar, cel mai important, cred că toate sacrificiile pe care va trebui vreodată să le fac pentru muzică mă vor ajuta să fiu o inspirație pentru artiștii la început de drum – așa cum a fost și cazul meu, nu cu foarte mult timp în urmă.
După ce ai ajuns în top 10 în mai multe topuri cu piese precum “Lullaby”, “Looking For My Name” și “Stuck In Your Mind”, ai început să-ți formezi identitatea ca artistă și ai devenit recunoscută. Cum ți-ai descrie, în câteva cuvinte, identitatea muzicală?
Dacă ar fi să îmi descriu identitatea muzicală în câteva cuvinte acestea ar fi:
– Curaj,
– Unicitate,
– Sound special și diferit,
– O fată devenind femeie, prin muzică, stil și personalitate.
Atunci când o să mă simt împlinită și mândră că toate eforturile depuse au început să dea roade, visez să dau mai departe tot ceea ce am învățat, precum și oportunități noi artiștilor aflați la început de drum din țară, care vor avea încredere să lucreze cu mine.
„Visul meu este să am propria casă de discuri alături de oameni cu care îmi face plăcere să transform visele altor tineri artiști în realitate.”
Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?
Din fericire, am ajuns să lucrez cu o echipă de profesioniști care sunt acolo pentru mine în orice moment, zi și noapte, și anume Creator Records, care mă ghidează în orice decizie pe care trebuie să o fac. Însă, în timp am învățat că adevărata putere și răspunsul la orice întrebare sunt și vor fi doar în mine.
Am învățat să am mai multă încredere în intuiția mea și în părerea pe care o am în legătură cu viitorul meu. Nu a fost ușor să ajung în momentul în care să știu ce e bine pentru mine, însă acum nu îmi mai neglijez propriile păreri și gânduri, așa cum o făceam înainte.
Când trebuie să iau o decizie, de obicei îmi acord timpul necesar pentru a face asta, iar dacă nu știu răspunsul la vreo întrebare, nu pun presiune pe mine să îl găsesc imediat. De cele mai multe ori, lucrurile se rezolvă de la sine, cu răbdare.
Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?
Atuul pe care îl dețin atunci când sunt pe scenă este acela de a interacționa cu oamenii care sunt acolo să se distreze.
Muzica mea se diferențiază de restul melodiilor din industria românească prin faptul că are un mesaj puternic de fiecare dată, fie că este o piesă de dragoste sau una de regăsire personală.
Pun foarte mult suflet în piesele pe care le scriu și, atunci când le cânt, încerc să transmit cât mai multă emoție.
Despre ce ai spune că îți place să cânți?
Dacă ar fi să aleg un singur subiect despre care îmi place cel mai mult să cânt ar fi… versiunea mea din trecut. Am câteva piese în care îi vorbesc copilului meu interior și prin care îi spun cât de mult îl înțeleg.
De exemplu, piesa “Stuck in your mind” este, de fapt, un dialog dintre Carine din viitor și Carine din prezent: ce mi-ar spune Carine din viitor dacă m-ar întâlni acum și ce m-ar îndemna să fac în situațiile grele?
Mai mult, dacă vorbim despre o situație reală din viața mea, care mereu mă va inspira să scriu, aceasta ar fi reprezentată de lecțiile cu care am plecat din relațiile toxice în care am fost și, pe care, spre bucuria mea, am reușit să le las în trecut. Procesul de creație mă duce deseori cu gândul acolo.
„Cel mai important lucru pentru mine este comunitatea mea și faptul că pot să fiu o inspirație pentru ea, nu doar ca artist, dar și ca om.”
De curând ai lansat în colaborare cu artista Holy Molly piesa “Girls Just Wanna Have Fun”, care a reprezentat o provocare pentru voi, fiindcă v-ați atribuit bugetul de 750 de lei pentru a construi videoclipul. Pe lângă bugetul limitat, care simți că a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în conturarea piesei “Girls Just Wanna Have Fun”?
În cea mai nouă piesă lansată – “Girls Just Wanna Have Fun” – împreună cu Holy Molly, pe lângă provocarea de a ne încadra în buget, a trebuit să reprezentăm cu exactitate o seară de fete plină de distracție, lucru care a durat multe ore de muncă și rezistență la căldură.
Însă datorită faptului că am lucrat cu oamenii dragi nouă, totul s-a simțit ca o petrecere adevărată până dimineață. Iar în procesul de creare al piesei alături de Holy și Marius Dia, energia a fost aceeași, ceea ce m-a învățat că o sesiune de scris poate și trebuie să fie și distractivă.
Ce moment al carierei tale marchează lansarea piesei “Girls Just Wanna Have Fun”?
“Girls Just Wanna Have Fun”, pentru mine, este o piesă care m-a descoperit. Mi-am cunoscut laturi noi ale identității mele și mi-am extins orizontul în ceea ce ține de stilul muzical.
Care este mesajul pe care ți-ai dorit să-l transmiți despre ascensiunea ta pe scena muzicală românească cu ajutorul acesteia?
Mesajul pe care mi-am dorit foarte mult să îl transmit cu ajutorul acestei piese este că poți fi în mai multe feluri. Cu ajutorul său, am reușit să-mi arăt foarte bine personalitatea și energia pe are o am alături de prietenii dragi.
Te-ai implicat și în ceea ce a ținut de scrierea versurilor piesei “Girls Just Wanna Have Fun”. Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?
„Încerc să-mi expun în totalitate sufletul și gândurile cu ajutorul versurilor pe care le scriu.”
Atunci când îmi cânt versurile, starea pe care o am se suprapune perfect cu textul.
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?
Atunci când cânt piese scrise de alți songwriteri, simt că am nevoie de mai mult timp să mă obișnuiesc cu ele și să-mi reflect trăirile personale în acea piesă. Când îmi scriu propriile piese, în schimb, poate dura fie 15 minute, fie una-două zile în care mă conectez cu piesa. E mai facil așa.
Noul tău single “Call 911” a adunat deja peste 1 milion de stream-uri pe Spotify, după doar 3 luni de la lansare. Care este povestea single-ului 911 și cum a prins contur acesta?
Single-ul “Call 911” are o poveste interesantă. Mesajul ei este inspirat dintr-o situație reală a unei persoane din viața mea, care la un moment dat avea o hartă greșită către inima celui pe care îl iubea. În această piesă mă regăsesc atât eu, cât și, probabil, numeroase persoane dintre cele care au ascultat-o, pentru că la un moment dat cu toții trecem prin asemenea scenarii.
Din totalul melodiilor pe care le-ai lansat până acum, care este piesa în care te regăsești cel mai mult și de ce?
Dacă ar fi să aleg o piesă în care mă regăsesc cel mai mult – ceea ce e practic imposibil, pentru că toate sunt o reprezentare a sufletului meu –, aș alege “Lolita”. Este o piesă care a fost lansată la scurt timp după “Call 911”, însă care are un mesaj mult mai profund și mai intim.
Dar genul muzical în care simți că te regăsești cel mai mult?
Stilul muzical în care mă regăsesc cel mai mult este Dance / Electronic. Simt că energia și liniile melodice pe care le dețin se potrivesc perfect cu un stil mai dansabil, dar în același timp unul care să te facă să simți muzica la un nivel mai profund; un stil muzical care să te facă să asculți piesele din nou și din nou până le cunoști toate substraturile…
Dacă ar fi să alegi un singur gând cu care ți-ai dori să te asocieze audiența ta atunci când îți aude numele, care ar fi acesta și de ce?
Inspirație și artă feminină.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:
Fii tu însăți.
Cel mai mare sprijin al tău:
Intuiția.
Ce spune stilul tău vestimentar despre tine:
Feminitate și curaj.
Cum integrezi pasiunea ta pentru modă în activitatea ta muzicală:
În orice aspect al vieții încerc să port lucruri care mă reprezintă. Încerc să îmi pun amprenta în fiecare ținută și să apelez cât mai rar la stiliști.
Look-ul tău favorit din cadrul unui photoshooting făcut / video session avut recent:
“Call 911”, scena cu latex.
Parfumul tău favorit pentru a fi purtat într-o zi caldă de vară:
Molecule 01.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Andreea Sandu, fondator al galeriei Galateca, este – după cum se descrie ea însăși – „o persoană creativă, un iubitor de artă și un antreprenor cultural care și-a îngemănat destinul cu cel al experiențelor și experimentelor creative pe care le compune”. Copilăria sa timpurie a fost marcată de artă, arhitectură și ateliere de pictori. Descoperea, încă de pe atunci, albume de artă din anii ’80.
Are, încă, și în ziua de astăzi o amintire foarte clară cu raftul din biblioteca familiei sale, pe care se găsea un album cu picturi de-ale lui Henri de Toulouse-Lautrec. Andreea își amintește că o fascina imaginea de pe coperta albumului, cu tutu-ul balerinei redate în pictură: aceasta este una dintre lucrările artistice care și-a lăsat amprenta asupra perioadei copilăriei sale și pe care o leagă și astăzi de aceasta.
Cu la fel de mult drag mi-a împărtășit că-și amintește și cufărul vechi pe care îl deschidea constant ca să mai studieze o dată marama sau micul dicționar de limba franceză de la început de secol XX… Ulterior, crescând, deși a făcut o școală de artă, unde formarea sa a însemnat desen și sculptură, până la urmă a terminat informatică și management.
„Cred că ceea ce ne definește cel mai mult sunt alegerile pe care le facem în calitate de adulți și consecvența cu care le urmăm.”
În ultimii ani de facultate a devenit antreprenor şi a început să conştientizeze că își poate manifesta creativitatea în moduri diverse. Nu după mult timp, a început să se scrie și să se rafineze povestea Andreei în calitate de fondator al galeriei Galateca, prima galerie din România care și-a propus, încă de la început, să-și contureze activitatea în jurul conceptelor de inovație și new media.
Care a fost factorul care a cântărit cel mai mult în decizia de a termina, mai degrabă, informatica și managementul?
În instabilitatea și, deopotrivă, efervescența anilor ’90, majoritatea părinților și-au îndreptat copiii către meserii percepute ca fiind pragmatice – sau, după cum li se spunea, „de viitor” –, iar informatica și economia erau pe primele poziții.
Formarea mea în informatică și project management m-a ajutat mult în antreprenoriatul și managementul cultural. Pe de altă parte am urmărit mereu muzee, galerii și evenimente internaționale în domenii interdisciplinare; de aceste intersecții m-am simțit mereu apropiată.
„Inovația este parte din preocupările mele constante.”
Noile media în artă, art&science sau arta eco sunt concepte care s-au dezvoltat împreună cu noile tehnologii sau ca reacție la problemele de mediu, deci încă din anii ’60 – ’70. Ele nu sunt neapărat divergente, ci au deja manifestări din ce în ce mai prezente în ultimul deceniu pe scena culturală internațională, în bienale, muzee sau galerii.
Programul galeriei Galateca și activitatea mea au avut încă de la început o componentă de inovație și new media. Am fost prima galerie cu această viziune de la noi din țară și cred că noua rețea Art Connect pe care am inițiat-o va reuși să documenteze ce este relevant.
Cum a arătat primul moment în care ai luat contact cu antreprenoriatul?
Sunt o fire independentă și creativă, așa că pur și simplu am simțit că activitatea mea trebuie să fie la fel. Evident că am avut, ca orice tânăr, și câteva joburi și intershipuri, așadar am avut și termen de comparație.
În urmă cu peste 20 de ani nu existau nici pași de urmat în antreprenoriat, nici huburi sau alte spații fizice sau online pentru informare… Era un fel de haiducie: învățam pe măsură ce făceam și invers.
Când ai simțit că e momentul să spui – „da, antreprenoriatul e potrivit pentru mine, mai degrabă decât un job obișnuit”?
Majoritatea industriilor creative erau la început. Am deschis o mică firmă și am început să facem grafică în Corel; apoi am sărit cu capul înainte și am descoperit oportunitățile și posibilitățile pe măsură ce creșteam.
Spuneai, într-un interviu, că spiritul creativ se aseamănă cu o neliniște: „Este esențial ca oamenii care au această neliniște – pentru că spiritul creativ se aseamănă cu o neliniște – să-și poată urma visul, chiar dacă e mult mai greu decât a urma calea bătătorită a unui job obișnuit.” Când ai simțit pentru prima dată spiritul creativ ca pe o neliniște?
„Creativitatea o ai sau nu. Nu există un moment în care o conștientizezi. Te naști cu ea și alegi dacă să o manifești în toate aspectele vieții tale – sau nu.”
În timpul facultății am luat ceva ce știam să fac și l-am transformat într-un mijloc de trai. Cumva, când ești foarte tânăr, apetența către risc este mai mare și, când am văzut că se poate, am început să conștientizez totul…
A durat mulți ani de zbateri, greșeli și eșecuri pentru a găsi o cale. A fost un proces, un parcurs transformator, și încă este așa.
Atunci când ai terminat facultatea și te-ai implicat în proiecte de antreprenoriat, cum ai simțit faptul că erai, încă, în căutarea îndeplinirii visului tău artistic?
Partea cu galeria a venit după 10 ani în care am învățat să construiesc, să rămân consecventă și, când este complicat sau când pare imposibil, să-mi asum responsabilitatea pentru mine și, mai important, pentru cei angajați.
În urmă cu 10 – 15 ani eram câțiva tineri care visau la un centru de artă și știință sau la un spațiu multi-media precum Galateca… De aceea am și reluat ideea centrului în 2021, în timpul pandemiei, și cred că de această dată Neo Art Center va deveni realitate. 😊
Într-un alt interviu povesteai astfel: „Am fost norocoasă, am dezvoltat ca antreprenor diverse proiecte, am profesat în management de proiect şi apoi, când s-a ivit oportunitatea de a mă reîntoarce la prima mea dragoste, arta, am avut curajul să fac acest pas.” Care au fost câteva dintre proiectele în care te-ai implicat în calitate de antreprenor și care au condus natural la punerea bazelor galeriei Galateca?
Am lucrat, preț de câțiva ani, împreună cu o echipă, la adunarea de informații pentru crearea unui centru de artă și știintă. În paralel am fost parte dintr-o serie de evenimente de educație informală pe zona de dezvoltare durabilă și utilizarea creativității sub formă de ateliere sau dezbateri pentru conștientizare și implicarea tinerei generații în activități sustenabile.
Astfel, treptat am început să construiesc o echipă creativă. Am dezvoltat un plan curatorial și un plan de afaceri și, în momentul în care nu am reușit să găsim un spațiu suficient de mare pentru centru, am transformat proiectul într-unul modular, mai mic, cu pași, primul pas fiind deschiderea galeriei Galateca în 2011 – 2012.
De peste 10 ani, Galateca propune proiecte inovatoare, manifest, realizate de cei mai inspirați creatori – artiști, designeri, arhitecți. A fost primul spațiu de artă contemporană care a expus în regim de muzeu benzi desenate realizate de 14 artiști reprezentativi, într-o manieră ce a permis vizionarea formatului original în care autorii și-au gândit lucrările, în cadrul expoziției „Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri”. Și aceasta a fost prima expoziție organizată de noi. Acest element inovator ne-a urmărit pe parcursul celor 10 ani de activitate, definind direcția galeriei.
Cărei nevoi de-a pieței de la momentul respectiv îi răspundea Galeria Galateca și cum s-a adaptat galeria la nevoile schimbătoare ale acesteia pe parcursul anilor de activitate? Dar cărei nevoi de-ale tale, personale, îi răspundea proiectul Galeriei Galateca?
Galateca este un spațiu inovator. Este o platformă multidisciplinară ce cumulează într-un mod structurat interdisciplinaritatea. Ne-am orientat către proiectele de artă multimedia, colaborative și, astfel, am reușit să inițiem trenduri.
Am colaborat cu echipe extraordinare din multe domenii – inclusiv performance sau arhitectură –, am încercat să ne racordăm la ce este nou și inovator, să conectăm tinerii artiști cu publicul lor, să creăm experiențe.
„Am putea spune că Galateca este un spațiu al premierelor: prima expunere muzeală a benzii desenate, a iei ca obiect de artă și identitate, în cadrul proiectului Măiastra, deja o referință în domeniu, fiind itinerată atât în țară, cât și în străinătate. Suntem prima galerie care a promovat eco-arta și design, proiecte de sustenabilitate, dar și inovație, artă și știință.”
Am adus arta contemporană cât mai aproape de public în manifestări precum Arta la intrare. Am promovat tânăra generație de artiști prin proiectele NeoStudio și Grafica tânără. Am creat cea mai mare expoziție online #contactless, cu sute de artiști, adaptându-ne în vremuri dificile și menținând interesul publicului pentru artă. Ne-am racordat la teme actuale cum ar fi sustenabilitatea, în proiectul #csweek. Am creat Prima Anuală și platforma de artă și știință, Neo Art Connect. Și mereu am încercat să conectăm publicul din țară și străinătate.
Galeria Galateca are, ca strategie, mai multe componente care stau la baza activității sale: expoziţii şi proiecte de artă contemporană interdisciplinare sau transndiaciplinare, evenimente corporate și proiecte culturale ce exced spaţiul galeriei, shop-ul NeoGalateca, un spațiu fizic și online de unde se pot cumpăra obiecte de artă și design curatoriate cu atenție.
Putem spune, așadar, că ne-am adaptat permanent, dar am păstrat același spirit și fir roșu.
La fel este și pentru mine, o manifestare permanentă a sinelui, a viziunii și creșterii mele, inovație permanentă, învățare permanentă, provocări, dar și bucurii, într-un spațiu imaginar transpus în realitate. Înlâlniri cu personalități memorabile, creare de proiecte extraodinare, implicare, însemnătate, comunitate, prietenie, spirit.
Cum a prins contur ideea fiecăreia dintre cele trei componente care stau la baza activității galeriei de astăzi?
Expoziţiile şi proiectele de artă contemporană sunt în ADN-ul spațiului de artă Galateca. Sutele de proiecte expoziționale, itinerante, anuale sau punctuale au marcat memoria publicului prin abordarea inedită și originalitate.
Mare parte din expoziții nu sunt cu vânzare, deși încurajam în mod constant investiția în artă, și avem un portofoliu de artiști pe care îi promovăm spre vânzare. Evenimentele corporate au fost un element de extindere și încercare de susținere a proiectelor artistice, dar și de conectare a unui public de business cu arta. Am creat și concepte speciale în acest sens, seri speciale precum „De amorul artei” dedicate acestui public.
Este esențială implicarea companiilor în susținerea artei, a proiectelor dedicate tinerilor artiști și a celor care au un grad înalt de experiment sau cercetare. Proiectele culturale transdisciplinare sau cele ce exced spațiul galeriei au fost un pas firesc de creștere a activității galeriei, încă de la început am construit programe pe care le-am dezvoltat, Măiastra, Arta la intrare, #contactless, CSWeek sau Neo Art Connect reușind să atragă un număr record de vizitatori din țară și străinătate și să răspundă unor teme actuale precum sustenabilitatea, impactul tehnologiei asupra mediului și vieții.
NeoGalateca s-a născut organic din dorința de a promova tinerii artiști și designeri, dar și pe cei consacrați. Am cultivat un public aparte interesat de obiectele de design și artă, bijuteria de autor, colecțiile vestimentare sau cadourile corporate.
Cine îți sunt clienții de la galerie și cumpărătorii de artă?
Clienții noștri sunt foarte diverși: am reușit să atragem atenția atât unui public tânăr, dar și celor ce cunosc bine piața de artă contemporană.
Cu fiecare proiect încercăm să ne extindem publicul, să descoperim exact ce își doresc clienții noștri și să le întreținem interesul. Important pentru noi este să aducem mereu ceva nou în fața publicului și în același timp să promovăm temele asumate.
„Cu multă muncă, împreună cu o echipă de artiști, arhitecți, designeri, oameni din zona vizuală şi a comunicării, dorindu-ne un spațiu viu în care să facem proiecte culturale interdisciplinare, am început să conturăm un proiect care să nu fie galeria clasică, în care intri cu o anumită teamă.” Cum își propune Galeria Galateca să apropie arta de oameni și să facă astfel încât să nu le mai fie teamă să pătrundă în interiorul galeriei?
Intenția noastră a fost să aducem publicul cât mai aproape de proiectele de artă contemporană și design.
Am creat un spațiu prietenos, am creat o comunitate, căci Galateca este mai mult decât o galerie, este un loc viu, în care poți descoperi expoziții interesante sau interactive, sau în care poți să te apropii efectiv de obiecte de artă și design. Ne place să credem că nu vorbim doar de vizitatori, ci de prieteni.
În drumul tău spre casă sau birou, Galateca este o oprire plăcută pentru un moment de relaxare, de deconectare, de descoperire. Nu există presiunea de a cumpăra sau de a ști ceva despre artiștii prezentați. Încercăm să ne deschidem porțile către generațiile noi care sunt mult mai interesate de tot ce este vizual.
Pe de altă parte, publicul online sau publicul proiectelor naționale este divers, în creștere, acestui public ne adresăm în mod constant cu o comunicare prietenoasă, creată împreună cu zeci de parteneri media sau instituționali, menită să îi apropie de artă.
Care este cea mai mare provocare pe care-ți amintești s-o fi întâmpinat de la începutul activității tale până astăzi, în calitate de galerist – și cum ai reușit s-o depășești?
Provocarea cea mai mare în domeniul cultural este cea financiară. Asigurarea unui cash flow constant poate fi o misiune dificilă. De aici și sofisticarea portofoliului de servicii și a metodelor de finanțare, de la clasicul Afcn, până la evenimentele corporate pe care le organizăm.
Cum se conturează munca ta în calitate de galerist, spre deosebire de munca artiștilor cu care lucrezi?
Creativitatea este un punct comun pe care artiștii și galeriștii îl au. Dar munca este destul de diferită: este complementară și, în acelaști timp, convergentă cu scopurile noastre comune.
Rolurile s-au diversificat și responsabilitățile fiecăruia sunt diferite în acestă nouă paradigmă în care tehnologia are un impact uriaș asupra tuturor aspectelor vieții. Vizibilitatea este mai mare, dar și segmentarea este mai mare.
Pentru mine, munca cea mai complexă este aceea de a contura programele și proiectele; de a integra elementele necesare implementării: de la finanțare până la atingerea scopului artistic, precum și la a asigura atât artiștilor, cât și echipei, un cadru coerent și sigur de manifestare.
Cele mai importante trei valori de-ale tale, care se reflectă și în Galeria Galateca astăzi:
Inovație, responsabilitate și creativitate.
Un proiect de-al Galeriei Galateca pe care l-ai mai repeta:
Toate proiectele anuale, pentru că iubesc să le văd dezvoltându-se: Neo Art Connect, CSWeek, Arta la intrare, Măiastra și altele.
Un artist expus în a căror creații te regăsești:
Anca Boeriu.
O expoziție pe care visezi s-o organizezi:
O expoziție a lui Olafur Eliasson și toate expozițiile permenente și temporare ale Centrului de artă și știință Neo Art (Neo Art Center).
Culoarea care simți că te reprezintă cel mai bine – și de ce:
Anima, brandul emergent de modă, fondat de către Diana Rogo și Alina Căpitan, aduce o experiență unică de shopping în inima orașului Cluj-Napoca prin deschiderea concept store-ului Muse Manor.
Situat pe strada Eremia Grigorescu nr. 71, în Cluj-Napoca, noul showroom invită iubitoarele de fashion să pătrundă într-un univers al feminității, într-o nuanță vibrantă de magenta.
Pentru inaugurare, în cadrul Muse Manor se regăsește noua colecție capsulă, inspirată de muza eternă – sirena, care include rochii vaporoase, cupe în formă de scoică și materiale care strălucesc ca marea în razele soarelui. Aceste piese vestimentare de colecție aduc la viață legende și povești seducătoare, aducând în același timp o nota de eleganță și mister.
„Muse Manor nu este doar un spațiu de shopping, ci și un sanctuar pentru femei, unde frumusețea și încrederea în sine sunt cultivate și celebrate. Ambianța încântătoare, îmbinată cu designul inovator și colecțiile captivante, fac din acest loc o destinație must-visit pentru pasionații de modă din Cluj-Napoca.” Diana Rogo.
Cu ocazia evenimentului de deschidere, invitații au fost întâmpinați cu o experiență culinară deosebită, oferită de restaurantul japonez Hato, care a pregătit un tablou stilizat din sushi, păstrând paleta de culoare în tonuri de magenta. În plus, în fața showroom-ului a fost expusă o mașină roz, decorată în abundență cu flori, pentru a semnala clienților că Muse Manor dispune de un spațiu generos de parcare. După discursul de mulțumire al fondatoarelor, Diana Rogo și Alina Căpitan, s-a înălțat un fum roz, simbolizând extinderea esenței Anima pornind din această locație si captivând atenția trecătorilor.
Dacă doriți să explorați mai mult despre Muse Manor și colecțiile Anima Muses, vă invităm să vizitați site-ul oficial www.animamuses.com sau să urmăriți pagina de Instagram @anima.muses.
Tentatiile sunt la tot pasul si indiferent de preferintele culinare ajungem sa mancam in exces fara sa vrem, obicei care ne afecteaza nu doar silueta ci si sanatatea. Stresul, stilul de viata alert, presiunea sociala sau pur si simplu o seara relaxanta cu prietenii pot avea repercursiuni nefaste asupra organismului. Micile placeri vinovate aduc cu ele pe langa starea de bine si kilograme in plus. Indiferent daca ne-am propus sau nu sa ne oprim, uneori picam fara sa vrem in gaura neagra a mancatului fara limite.
Mancatul in exces poate prezenta diverse riscuri si consecinte negative pentru bunastarea noastra fizica si mentala. Daca va chinuiti sa slabiti, excesul de alimente poate fi unul dintre motivele majore. Lupta cu kilogramele in plus va deveni mult mai usoara daca obtinem un control asupra obiceiului de a manca in exces.
Consumul excesiv de alimente poate duce la cresterea in greutate si la cresterea riscului de obezitate, care este asociata cu numeroase probleme de sanatate, cum ar fi boli cardiace, diabet de tip 2, hipertensiune arteriala si anumite tipuri de cancer. Mai mult decat atat, modelul ciclic al supraalimentarii, urmat de comportamente restrictive, poate perturba indicii naturali ale foamei si satietatii, facand mai dificila mentinerea unei abordari echilibrate si intuitive a alimentatiei. Prin urmare, este esential sa acordam o atentie deosebita aportului alimentar, sa ascultam semnalele corpului si sa cultivam o abordare sanatoasa si durabila pentru a ne hrani.
Pentru a fi in forma si a ne mentine sanatosi trebuie sa punem capat acestui obicei nesanatos. Asadar, iata 6 sfaturi despre cum putem evita mancatul in exces.
1. Evitati sa mancati cand sunteti stresati
Stresul este un declansator obisnuit de supraalimentare. Cand ne simtim stresati sau coplesiti, este usor sa apelam la mancare ca o sursa de confort. Studiile au constatat ca stresul acut creste consumul de alimente dulci si alimente bogate in grasimi, ceea ce duce la cresterea in greutate. Pentru a rupe acest obicei, este important sa gasim modalitati alternative de a gestiona stresul. Angajarea in activitati care reduc stresul, cum ar fi exercitiile fizice, meditatia, exercitiile de respiratie profunda sau practicarea de hobby-uri pot ajuta la distragerea atentiei de la alimentatia emotionala.
2. Optati pentru mese sau gustari satioase
Includerea in regimul zilnic al alimentelor care mentin satietatea mai mult timp poate fi o strategie eficienta pentru a preveni supraalimentarea si pentru a ajuta la pierderea in greutate. Alimentele bogate in fibre, cum ar fi cerealele integrale, fructele si legumele, ofera satietate si favorizeaza senzatia de satietate. In plus, includerea alimentelor bogate in proteine, cum ar fi carnea slaba, carnea de pasare, pestele, leguminoasele si produsele lactate poate ajuta la reducerea senzatiei acute de foame si la reducerea probabilitatii de a manca in exces. Studiile au constatat ca mesele bogate in proteine ajuta la o senzatie mai mare de satietate.
Timpul insa este cel mai mare dusman al dietelor si al kilogramelor in plus. Din lipsa de timp, alegerile alimentare ajung sa fie de cele mai multe ori gresite. Mai mult decat atat, imposibilitatea de a gati si de a manca sanatos, face ca recomandarile de mai sus sa nu poata fi puse in practica.
Solutia salvatoare se numeste NUPO si vine din Danemarca. Cu o istorie de 41 de ani, dieta tarilor scandinave, originara din Danemarca, ofera produse pentru cei care doresc sa urmeze o dieta de slabit si sa isi mentina greutatea. Dieta de slabit Nupo asigura scaderea eficienta si sigura in greutate, fiind o dieta saraca in calorii, dar care contine cantitatea corecta si completa de peste 34 de nutrienti: proteine, nutrienti, vitamine si minerale esentiale organismului, care au rolul de a mentine organismul echilibrat pe toata durata procesului de slabire.
Daca doriti sa inlocuiti comod, rapid si sanatos o masa, Nupo are solutia prin Nupo One Meal. Pe langa gustul foarte placut, inlocuitorii de mese One meal au din punct de vedere nutritiv, o compozitie completa si corecta, fiind recomandati atat pentru pierderea in greutate, cat si pentru mentinerea greutatii, dar si a unui stil de viata sanatos. Shake-urile, batoanele si clatitele Nupo One Meal sunt ideale pentru zilele incarcate sau dupa antrenament, pentru a tine sub control aportul de calorii.
In perioadele cu activitate intensa, majoritatea apeleaza la alimentele cu valoare nutritiva mica, care sunt bogate in calorii, grasimi, zahar, sare sau cafeina, care nu fac decat sa dezechilibreze organismul si sa duca la cresteri in greutate. De aceea, Nupo One Meal este solutia ideala pentru a inlocui rapid si comod o masa, fara a avea grija caloriilor si a nutrientilor. Inlocuitorii de mese One Meal asigura inlocuirea a 1-2 dintre mesele principale ale zilei, furnizand cca. 200 de calorii per masa.
Daca vreti o gustare rapida intre mese, gustarile proteice de la Nupo sunt alegerea ideala. Au un continut crescut de proteine si sunt recomandate ca gustare rapida intre mese sau ca o buna alternativa la snack-urile pline de calorii si cu un continut nutritiv scazut si dezechilibrat. Batoanele proteice Nupo reprezinta o gustare delicioasa, au o consistenta moale si cremoasa, cu continut foarte crescut de proteine, dar cu extrem de putine calorii. Sunt ideale pentru mentinerea greutatii sau pierderea kilogramelor in plus, dar si inainte si dupa antrenamentele sportive, datorita continutului crescut in proteine. Un baton proteic Nupo are numai 137 kcal, iar continutul proteic este in proportie de 29%.
3. Evitati sa mancati in timp ce va uitati la televizor
Mancatul in timp ce ne uitam la televizor sau implicarea in alte activitati care ne distrag atentia poate dezechilibra organismul. Cand atentia noastra este impartita, este posibil sa consumam mai multe alimente decat avem nevoie de fapt. Studiile au demonstrat ca practicarea atentiei in timpul meselor reduce consumul de alimente si creste placerea de a manca. Pentru a combate acest lucru, trebuie sa facem un obicei din a lua masa intr-o zona fara distrageri. Concentrati-va pe experienta senzoriala de a manca, savurati fiecare muscatura si acordati atentie semnalelor de foame si de satietate ale corpului. Fiind atenti si prezenti in timpul mesei, este mai putin probabil sa mancam in exces.
4. Respectati programul de somn
Privarea de somn afecteaza reglarea hormonilor poftei de mancare, ducand la cresterea foamei si a apetitului. Cercetarile au aratat ca privarea de somn este asociata cu niveluri crescute ale grelinei (hormonul foamei) si niveluri reduse de leptina (hormonul satietatii) . Acest dezechilibru hormonal poate duce la cresterea poftei de alimente bogate in calorii si carbohidrati.
5. Mentineti nivelul optim de hidratare
Consumul unei cantitati adecvate de apa pe parcursul zilei este esential pentru bunastarea generala si poate ajuta, de asemenea, la prevenirea supraalimentarii. Uneori, corpul nostru confunda setea cu foamea, determinandu-ne sa recurgem la gustari inutile. Pentru a mentine nivelul optim de hidratare, tineti o sticla cu apa in permanenta si beti apa in mod regulat. Consumul de apa inainte de masa poate ajuta, de asemenea, la crearea unei senzatii de satietate, reducand probabilitatea de a manca in exces.
6. Urmariti-va progresul
Urmarirea progresului poate fi un instrument puternic in combaterea supraalimentarii. Pastrati un jurnal alimentar sau utilizati o aplicatie mobila pentru a va inregistra mesele, gustarile si emotiile asociate cu mancatul. Aceasta practica creste constientizarea de sine si ajuta la identificarea tiparelor sau declansatorilor care duc la supraalimentare. In plus, urmarirea progresului va permite sa sarbatoriti succesele si sa faceti ajustari acolo unde este necesar.
Depasirea supraalimentarii necesita o abordare pe mai multe planuri care abordeaza atat aspectele fizice, cat si cele emotionale. Urmand aceste sfaturi puteti dezvolta o relatie mai sanatoasa cu mancarea si puteti recapata controlul asupra obiceiurilor alimentare.
Espadrilele de damă reprezintă cu siguranță o alegere ideală pentru sezonul estival. Combinația dintre funcționalitate și designul la modă le transformă într-o piesă iconică de încălțăminte, perfectă pentru a fi purtată în diverse ocazii. De la plaje exotice la orașe aglomerate, espadrilele vă asigură un look cool, actual și confortabil în orice context. Îmbinați-le cu ținute casual sau elegante și bucurați-vă de aerul boem și răcoritor pe care îl aduc espadrilele în garderoba voastră.
În fiecare vară, espadrilele de damă sunt în centrul atenției, reînnoindu-și popularitatea. Îmbinând funcționalitatea cu designul la modă, espadrilele se bucură de un caracter unic datorită tălpilor lor realizate de regulă din împletitură de materiale naturale, cum ar fi iuta sau șnurul. Aceste încălțări par să transmită o atmosferă de vacanță, marea și plajele exotice. În acest articol, vom explora caracteristicile și stilurile espadrilelor de damă, precum și modalitățile creative de a le integra în ținute pentru a avea un look chic și confortabil în timpul verii.
Espadrilele de damă au o istorie bogată care datează încă din secolul al XIV-lea. Originare din regiunile din Pirineii și Catalonia, aceste încălțări tradiționale au evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se stilurilor și cerințelor contemporane. Astăzi, espadrilele sunt considerate un simbol al verii, fiind preferate pentru aspectul lor estetic și pentru confortul pe care îl oferă.
Trăsătura distinctivă a espadrilelor este talpa realizată din împletitură din materiale naturale, cum ar fi iuta sau șnurul. Această tehnică tradițională de fabricație conferă espadrilelor un aspect rustic și autentic, reamintind de rădăcinile lor istorice. Împletiturile din iută sau șnur asigură o aderență bună pe diverse tipuri de suprafețe, ceea ce face ca espadrilele să fie potrivite atât pentru plimbările relaxante pe plajă, cât și pentru plimbările urbane în oraș.
Astăzi, espadrilele de damă vin într-o gamă variată de stiluri și modele pentru a se potrivi gusturilor și preferințelor fiecărei femei. De la espadrilele pe o talpă plată și cele pe toc pană până la cele pe platformă, opțiunile sunt diversificate și pot satisface nevoile oricărui outfit sau eveniment.
– Espadrilele pe o talpă plată: Acestea sunt opțiunea ideală pentru zilele de vară când vreți să fiți confortabile și lejere. Se potrivesc perfect cu ținute casual, cum ar fi o pereche de pantaloni scurți, o bluză lejeră și o pălărie de soare pentru un look relaxat și chic.
– Espadrilele pe toc pană: Pentru ocazii mai speciale, cum ar fi o ieșire la cină sau la un eveniment elegant, espadrilele pe toc pană adaugă un plus de rafinament ținutelor. Le puteți asorta cu o rochie vaporoasă sau o salopetă evazată pentru un look feminin și sofisticat.
– Espadrilele pe platformă: Pentru femeile care doresc să adauge câțiva centimetri în înălțime, dar nu sunt confortabile cu tocurile înalte, espadrilele pe platformă sunt alegerea potrivită. Acestea oferă un confort sporit datorită platformei, iar împletiturile din fibre naturale le conferă un aer boem și trendy.
Cum pot fi integrate espadrilele în diferite ținute?
Espadrilele de damă pot fi integrate într-o multitudine de ținute, adaptându-se la diverse contexte și evenimente. Iată câteva idei creative de stilizare pentru a vă inspira:
– Look casual de vară: Asortați espadrilele pe o talpă plată cu o pereche de blugi mom fit, o cămașă oversize și un cardigan subțire lung, sau o pereche de pantaloni scurți din in. Adăugați accesorii precum ochelari de soare și o geantă tip shopper pentru a obține un look lejer și confortabil pentru zilele frumoase de vară.
– Outfit potrivit pentru office: Adăugați o cămașă albă sau un tricou din bumbac și o pereche de pantaloni cu tăieturi drepte într-o culoare neutră, cum ar fi negru, bleumarin sau gri.
– Outfit de plajă: Combinați espadrilele cu un costum de baie într-o culoare vibrantă sau cu un pareo colorat. Adăugați un căciulă de paie și o brățară statement pentru a obține un look estival perfect pentru o zi la plajă.
– Stilizare elegantă pentru seară: Optați pentru espadrile pe toc pană și asortați-le cu o rochie midi sau lungă, vaporoasă, într-o nuanță pastel sau cu imprimeu floral. Adăugați cercei lungi și un clutch elegant pentru a completa ținuta.
– Stil boho chic: Espadrilele pe platformă se potrivesc perfect cu o fustă lungă înflorată și un top lejer, inspirat de stilul boem. Adăugați o geantă din piele și câteva brățări și veți obține un look perfect pentru festivaluri sau evenimente în aer liber.
Cum se îngrijesc și păstrează în mod corect espadrilele?
Pentru a vă bucura de espadrilele de damă pentru mai multe sezoane, este important să le îngrijiți corespunzător. Înainte de a le purta, aplicați un spray impermeabil pe materialul tălpilor pentru a le proteja împotriva umidității și a murdăriei. În cazul în care espadrilele se murdăresc, curățați-le cu grijă folosind o perie sau o cârpă moale și o soluție de curățat delicată.
Pentru a le păstra forma și a preveni deformarea, evitați să le îndoiți sau să le păstrați împreună cu alte obiecte grele. Depozitați-le într-un loc răcoros și uscat, departe de expunerea directă la soare sau la căldură excesivă.
Bonus: Confort și Beneficii pentru Sănătate
Pe lângă aspectul lor estetic, espadrilele de damă sunt apreciate și pentru confortul pe care îl oferă picioarelor. Talpa flexibilă și ușoară permite piciorului să se miște natural, prevenind disconfortul și oboseala. Materialele naturale din care sunt confecționate favorizează respirabilitatea piciorului, contribuind la menținerea unei temperaturi optime și prevenind transpirația excesivă.
De asemenea, espadrilele pot fi considerate o alternativă mai lejeră și mai relaxată la încălțămintea cu toc înalt, permițându-vă să vă bucurați de eleganță și stil, fără a sacrifica confortul.
Atunci când purtați espadrile de damă, este important să țineți cont de contextul și de evenimentul la care participați. În general, espadrilele pe o talpă plată sau cele pe platformă sunt potrivite pentru activități de zi cu zi, precum plimbările în oraș, cumpărăturile sau întâlnirile cu prietenii.
Espadrilele pe toc pană sunt ideale pentru ocazii mai formale, cum ar fi nunți, petreceri sau evenimente speciale. Asigurați-vă că espadrilele se potrivesc cu stilul general al ținutei și că sunt curate și bine întreținute.
Alegeți espadrilele care se potrivesc cel mai bine stilului și personalității voastre și transformați-le în punctul de atracție al ținutelor voastre de vară!
Raf Simons este un designer de modă belgian. Inițial, s-a ocupat de industria mobilei, iar în 1995 și-a lansat propria linie de îmbrăcăminte. Creatorul a fost foarte inspirat de design-urile avangardiste ale lui MM Margiel, care au fost motivul pentru care Raf Simons a devenit designer de modă. Spectacolul său de debut a avut loc în 1997, iar de atunci croiala perfectă, aparent necomplicată, a devenit semnul distinctiv al design-urilor lui Simons. În aprilie 2012, a fost numit director de creație la casa de modă Christian Dior. După mai bine de trei ani, a demisionat din cooperarea cu compania franceză.
Brandul Raf Simons – o colecție vizionară
Raf Simons și-a fondat brandul în 1995, după cuvintele de sprijin din partea Lindei Loppa, care l-a încurajat să facă acest lucru. Doi ani mai târziu, și-a arătat lucrările la Paris. Design-urile sale erau pline de inspirații punk, New wave și American Old School. El a ajuns adesea la subculturi, de ex. Gabba, care s-a reflectat în colecția de primăvară vară 2000.
S-a inspirat și din muzica lui Joya Division cu Ian Curtis. În martie 2000, Simons a luat o pauză, revenind pe scena modei în anul următor. A început proiecte cu marca Gysemans Clothing Industry și Ruffo Research.
În 2011, în colecția de primăvară Simons au apărut haine care prezintă stilul stradal. Linia a fost salutată ca una dintre cele mai bune ale sale. În 2005, îmbrăcămintea cu eticheta Raf by Raf Simon a fost lansată pe piață pentru a oferi clienților echivalente mai ieftine ale modelelor create de designerul de modă.
Raf Simons: carieră și colaborări
În 2005, designerului i s-a ferit un loc de muncă ca director de creație al lui Jil Sander. În 2008, a colaborat cu mulți iubitori de seamă ai artei contemporane, de exemplu cu artistul britanic Roger Hiorns. Important este că nu a abandonat complet mobilierul și designul interior. De asemenea, este cunoscut pentru proiectarea pantofilor sport pentru marca Adidas. De asemenea, merită să consultați gama de produse Fjallraven pe prm.com
În 2012, Raf Simons a preluat funcția de creație al mărcii Dior. Colecțiile care promovau tema New Look erau elegante, luxoase și moderne. După puțin timp, din cauza libertății insuficiente pe care designerul o prețuiește mai presus de orice, Simons a decis să-și încheie cooperarea cu casa de modă franceză și a deschis ușa unei alte colaborări.
În 2016 a fost numit director de creație a mărcii Calvin Klein. Design-urile sale includ următoarele linii: Calvin Klein, Calvin Klein Jeans, Calvin Klein Collection, Calvin Klein Platinum, Calvin Klein Underwear și Calvin Klein Home. După mai puțin de un an de lucru pentru brandul american, Raf Simons a fost distins cu Premiile CFDA la două categorii: moda pentru femei și pentru bărbați.
Designerul belgian a început cooperarea cu casa de modă italiană Prada, unde a devenit director de creație alături de Miuccia Prada, moștenitoarea mărcii. Prima colecție comună a fost lansată în 2021, dar din cauza pandemiei și a restricțiilor aferente, colecția primăvară-vară a avut premiera online. Cooperarea este foarte interesantă: combinația a două personalități și stiluri diferite este deja de succes și este foarte apreciată de pasionații de modă. Același lucru se poate spune și despre alte branduri și merită să verificați noua ofertă Dickies.
Contul oficial al creatorului de modă belgian Raf Simons este urmărit de peste un milion de oameni. Pe contul său sub numele @rafsimons se găsesc fotografii de la prezentări de modă, proiecte și colecții originale precum și ședințe foto întreținute într-un stil minimalist, dar modern.
În copilărie, Domnica Mărgescu iubea să creeze haine pentru propriile păpuși și să le schimbe ținutele de cât mai multe ori. În adolescență, a început să acorde multă atenție felului în care se îmbrăca ea. Apoi, când a terminat liceul și a intrat la facultate, a aflat că există meseria de fashion stylist și că ar putea să-și transforme pasiunea în carieră. Darmeseria de fashion stylist nu era una atât de cunoscută în anul 1998 – nici în România, nici la nivel internațional.
După ce și-a început studiile la facultatea de jurnalism, o prietenă din Germania de-ale mamei sale care activa în calitate de fashion stylist le-a făcut o vizită în România și i-a oferit Domnicăi oportunitatea de a o însoți înapoi în Germania. Atunci, timp de o lună, Domnica a participat alături de ea la toate joburile de styling pe care le-a avut de îndeplinit în luna respectivă. Când s-a întors în țară, a simțit pentru prima dată certitudinea faptului că asta era ceea ce își dorea să facă în continuare.
„Momentul meu „cheie” se numește revista Elle România; se numește Roxana Voloșeniuc.”
Începând din anul 2006, Domnica a crescut în rolul de Fashion Editor și apoi de Fashion Director al Elle România, iar revista a crescut odată cu ea. Tot ce a învățat în acești ani de muncă a implementat mai departe și în crearea brandului de rochii de evening pe care-l are împreună cu Roxana Voloșeniuc, V:PM, precum și în concept store-ul Aparterre. „Bineînțeles că aș rămâne toată viața la Elle, însă aș vrea să mai fac ceva care să rămână în urma mea, care să fie al meu, și-n care să mă pot exprima eu în alt fel față de modurile în care am făcut-o până acum”, mi-a mărturisit Domnica.
Despre formarea și activitatea sa din cadrul Elle România, despre cine este femeia V:PM și procesul punerii bazelor concept store-ului Aparterre, care îi redă foarte fidel personalitatea, Domnica mi-a povestit mai multe în acest interviu.
Într-un interviu acordat Cristinei Stănciulescu, ea te descria așa: „[…] Educaţia i se simte în felul în care se poartă: impecabil de fiecare dată, corect mereu”. Ce a cântărit cel mai mult în punerea bazelor educației tale?
În afară de faptul că am primit o educație foarte stufoasă și valoroasă de la părinții și bunicii mei, clipa în care am realizat că pot să mă educ și singură a fost un moment-cheie în dezvoltarea educației mele. În ceea ce ține de domeniul modei cel puțin, am început prin a mă educa singură.
Am răsfoit foarte multe albume din domeniu. Am urmărit multe filme și documentare care aveau legătură cu moda. Am încercat, ca prin toate mijloacele pe care le-am avut la îndemână, să-mi creez o cultură vizuală de care eu, în calitate de stilist, aveam foarte mare nevoie.
Îți amintești un moment concret când ai început să fii interesată de fashion și mai specific, de fashion styling?
Cred că interesul meu pentru această zonă a apărut încă de când eram mică. Ca orice fată, în copilărie, mă jucam cu păpuși, le făceam haine, le schimbam de o mie de ori și așa mai departe.
Ulterior, în adolescență, îmi făcea plăcere să dau foarte multă atenție felului în care mă îmbrăcam eu. Mai apoi, când am terminat liceul și am intrat la facultate, am aflat că există această meserie de fashion stylist și că, prin urmare, pot să-mi transform pasiunea în carieră.
La momentul respectiv, în anul 1998, meseria de fashion stylist nu era atât de cunoscută nici la nivel național, nici la nivel internațional. Atunci puteai să fii designer, dar nu prea ajungeai să activezi într-una dintre celelalte ramuri în care se împarte domeniul fashionului.
S-au schimbat lucrurile în România din perspectiva accesibilității la diferite ramuri de-ale fashionului în anul 2023?
Eu am început să activez în acest domeniu în anii 2000. Pe atunci existau două sau trei reviste pe piață, tot atâtea magazine și la fel de „mulți” designeri. Practic, atunci, noi făceam revistele din nimic.
Cream noi diferite contexte în care să putem realiza ședințe foto care să arate inspirațional. Astăzi, în schimb, ai acces la absolut orice din România, în România.
Avem designeri foarte talentați care au ajuns să fie cunoscuți în toate colțurile lumii. Sunt concept stores care aduc branduri celebre… Dacă nu vrei să faci shopping online internațional, părerea mea este că găsești în România, orice ai putea să cauți.
Cum se formează, cum se cultivă și cum se păstrează educația unui om în toate formele ei în ziua de astăzi?
Prin citit, filme, muzică – toate aceste acțiuni și interese care-ți mențin vie pasiunea pentru cultură. E o formă de educație să mergi la concerte, muzee și galerii de artă.
Eu, de exemplu, iubesc să merg la muzee. În România sunt numeroase muzee mici pe care le-am descoperit, case vechi care sunt transformate în muzee și ador să le trec pragul.
Uite, mai ales la Paris sunt numeroase mici muzee care au fost case de-ale colecționarilor de artă. Chiar dacă sunt mici, poți să regăsești acolo câteva lucrări foarte valoroase și cred că trebuie să mergi înspre ele țintit, să mai aduni puțină cultură în bagajul tău informațional.
Atunci când merg la muzee alături de copiii mei, ei n-au răbdarea necesară să stea trei zile în Luvru – așa cum am făcut eu în liceu la 17 ani, alături de mama mea. Așa că trebuie găsită o cale de mijloc prin care să le deschizi apetitul pentru cultură și în același timp, să le dai câte puțină informație din această zonă.
De fapt, poate e chiar mai bine așa. Poate că atunci când iei contact cu mai puțină informație o dată, îți va rămâne întipărită în minte mai bine.
Dintre muzeele pe care le-ai văzut tu până acum, prin toate colțurile lumii prin care ai călătorit, ai recomanda un muzeu anume celor pasionați de fashion?
Din Paris aș recomanda Palais Galliera. Clădirea este absolut superbă și are întotdeauna niște expoziții senzaționale. Acolo am văzut unele dintre cele mai importante expoziții de modă.
Apoi, la Copenhaga este un muzeu care m-a impresionat; se numește Design Museum. Deși nu este foarte mare, te trece prin toate epocile designului. Când pleci de acolo, îți dai seama că ți-a rămas foarte clar în minte prin ce s-a caracterizat fiecare epocă în parte în materie de design. E un muzeu extraordinar de bine făcut și de bogat vizual.
Bineînțeles, mai sunt expozițiile MET Gala de la The Metropolitan Museum of Art. Din păcate, n-am avut niciodată ocazia să văd o astfel de expoziție până acum, dar mi-am promis că voi merge cândva în New York special pentru asta.
Arborele tău genealogic își are rădăcinile în anul 1600; familia ta se trage din boieri pământeni. În același interviu, cu privire la acest subiect, ai afirmat: „Educaţia nu se transmite doar pentru că faci parte dintr-o familie veche, vine de la părinţii tăi, de la bunici, e drept, dar contează şi ce decizi tu să faci cu ce ai primit…” Care ai spune că este cea mai de preț moștenire pe care ți-au lăsat-o părinții și bunicii tăi?
Părinții și bunicii mei mi-au transmis cât de important este să fii echilibrat în viață. Îmi amintesc că bunica mea îmi spunea întotdeauna să nu uit să fiu echilibrată. Echilibrul te ajută să poți să mergi mai departe, să realizezi lucruri, să fii fericit.
„Făcând alegerile pe care le-am făcut, am ales, în primul rând, să fiu eu bine cu mine, ca să pot să fiu bine și cu familia mea.”
Simți că ai reușit până acum să fii echilibrată?
Da, simt că am reușit să fiu echilibrată – de asta și cred că am putut ca, pe lângă activitatea pe care o desfășor la revista Elle România, să pun și bazele concept store-ului Aparterre și a brandului V:PM (alături de Roxana Voloșeniuc).
Cum reușești să echilibrezi viața ta profesională cu cea personală?
Uitându-mă în urmă, mi-e teamă că au existat, poate, momente în care am neglijat puțin viața mea personală. Îmi amintesc că uneori, când copiii mei erau mici, îmi interveneau diferite plecări scurte în afara țării pentru chestiuni și evenimente care țineau de cariera mea și de pasiunea mea pentru modă.
Făceam călătoriile respective fiindcă simțeam că ar fi reprezentat pietre de temelie importante în construirea carierei mele. Dar pe de altă parte, mă-ntrebam dacă nu cumva ar fi trebuit să fiu lângă copii atunci.
Acum însă, știu că dacă n-aș fi făcut compromisurile acelea, aș fi fost nefercită și dezechilibrată și în felul acesta aș fi proiectat asta în viața noastră de familie. De altfel, îmi doresc să cred că și copiii mei sunt astăzi fericiți cu persoana care sunt eu acum.
În procesul construirii carierei tale, ai avut un moment-cheie care te-a ajutat să ajungi, profesional vorbind, unde ești astăzi?
În 2006, când Roxana m-a chemat la un interviu pentru revistă, eram foarte tânără și foarte emoționată. Ea mi-a dat mână liberă să creez și să fac foarte multe lucruri la revista Elle pe care, poate alții nu le-au făcut înaintea mea. M-a lăsat întotdeauna, să vin către ea cu propuneri și m-a ascultat cu interes.
Atunci am căpătat o încredere imensă în mine și în forțele mele proprii: am căpătat aripi. Noi am avut întotdeauna o comunicare foarte sinceră – datorită căreia cred că am și ajuns acum peste ani, să fim cele mai bune prietene.
Domnica și Roxana poartă creații V:PM.
Care este moștenirea pe care tu îți dorești s-o dai mai departe copiiilor tăi?
Vreau să-i pregătesc pentru viață, să le fie cât mai ușor posibil. Vreau să aibă această educație pe care e atât de important s-o aibă… o educație care să le folosească în viață și de care să se bucure.
Acum, când le spun de mai multe ori același lucru, am impresia că nu se lipește nimic de ei, dar sunt convinsă că atunci când o să aibă 20 de ani, o să-și aducă aminte și o să se comporte așa cum trebuie.
Mă rog, așa se și face educația. Probabil că și eu, când îmi spunea bunica de o sută de ori să mănânc frumos la masă, n-o făceam. Acum, în schimb, știu că așa trebuie să fac.
Îmi doresc să le las în urmă mesajul că e foarte important, pe de o parte, să țină ochii deschiși la oportunități și pe de altă parte, să fie buni și toleranți cu oamenii din jurul lor.
În ziua de azi există foarte multă ură – din cauza rețelelor sociale online, și-mi doresc pentru ei să știe că viața reală nu este același lucru cu viața virtuală, de pe Instagram. Că ura nu te servește cu nimic. Că e atât de important să fii bun, să fii tolerant.
Dacă ești bun și tolerant, asta e ceea ce vei primi și tu în schimb.
Care simți că e cel mai important lucru pe care-l înveți zilnic de la copiii tăi?
Culmea, tot ei m-au învățat cât de important e să ne ascultăm unii pe alții.
Despre studiile tale formale știm că ai studiat jurnalismul la nivel de licență și ai făcut, apoi, un master în comunicare și relații publice în București. Mai apoi, ai făcut şi un curs de vară foarte interesant de modă la Paris, la Esmod. Cum ai simțit diferit cursul de vară făcut în Paris față de studiile făcute în România?
Cursul de modă pe care l-am făcut la Paris la Esmod, a fost un curs de introducere în design; practic, te pregătea să devii designer. L-am ales pe acesta fiindcă era singurul cel mai apropiat de ceea ce îmi doream eu să fac mai departe. Eu n-am avut niciodată intenția să devin designer. Nu mi-am dorit decât să am o experiență legată de modă într-o altă țară.
Ce mi-a plăcut cel mai mult din totalitatea studiilor formale pe care le-am făcut, a fost facultatea de jurnalism. Am iubit jurnalismul. Experiența facultății a fost una dinamică: am învățat cum să scriu, cum să citesc o știre și cum să îmi caut informațiile de care aveam nevoie corect.
Cred că facultatea e foarte importantă: îți ordonează mintea și te disciplinează. N-aș recomanda nimănui să nu facă studii cât de multe. Dar, având în vedere faptul că eu am și lucrat propriu-zis încă din primul an de facultate, cred că e cel puțin la fel de important să începi să lucrezi cât mai devreme.
Așa câștigi timp să înveți ca după aceea, la 20 și un pic de ani să fii deja pregătit. Cred că vârsta de 20 de ani e cea la care ar și trebui să lucrezi cât de mult poți. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, scade nivelul de energie pe care-l ai de alocat înspre munca pe care o faci, dar la început de drum poți să faci orice.
Ai fost Fashion Editor la revista „20 de ani” și la „VIVA” înainte să preiei rolul de Fashion Director al revistei „Elle România”. Înainte să-ți începi activitatea în presa de lifestyle din România, te-ai visat într-un rol de Fashion Editor?
N-aș putea să spun că m-am visat într-un rol de Fashion Editor cu mult timp înainte, pentru că atunci când am terminat liceul mă visam arhitect. Atunci am început să fac cursuri de desen. Pe parcurs mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru asta și m-am reorientat. Așa am ajuns să încep să studiez la facultatea de jurnalism.
Din momentul în care am decis că ar urma să dau la jurnalism, lucrurile s-au legat destul de repede. După ce am fost în Germania, la prietena mamei mele timp de o lună, am început să-mi trimit CV-ul la toate revistele care erau în momentul respectiv în România (Avatanje, Estetica și cred că era și Elle România deja). Înspre Elle n-am trimis CV la momentul respectiv fiindcă mi s-ar fi părut c-ar fi fost „too much”.
M-am dus la niște interviuri și, nu după mult timp, am și început.
Domnica poartă o creație V:PM.
Cum ai simțit tranziția dinspre un rol de Fashion Editor, înspre unul de Fashion Director în cadrul Elle România?
Rolul de Fashion Director, spre deosebire de cel de Fashion Editor, a însemnat că a trebuit să gândesc global, la nivelul întregii reviste. În calitate de Fashion Editor mă gândeam eu la articolele mele, le propuneam și altcineva avea rolul de a se gândi global.
În momentul în care am preluat rolul de Fashion Director, în schimb, am început să iau contact cu toată revista, toate materialele de modă, modul cum se îmbinau lucrurile, cum să fie shootingurile, ce articole ar trebui să abordeze restul echipei, cum să facem mai actuală partea vizuală a revistei.
Practic, am început să gândesc la nivel mai mare și mi-a plăcut foarte mult asta. Mi-am dorit foarte mult să avem o abordare mai „out of the box”, astfel încât să putem, încet-încet, să ieșim în afara țării cu munca noastră.
Am avut noroc ca la câtva timp după, foarte multe dintre shootingurile noastre să fie cumpărate de ediții precum Elle Grecia, Elle Belgia, Elle Franța, Elle Germania, Elle USA, Elle Thailanda și multe altele.
Mai există viață pentru revistele în print în anul 2023?
Da, eu cred că există, dar mai cred și că s-au schimbat lucrurile puțin între timp. Poate că revistele în print, în era rețelelor sociale online, nu mai sunt atât de relevante precum erau în trecut.
Dar cred că o revistă în print îți conferă un prestigiu atât ție ca publicație, cât și brandurilor care apar în revista respectivă. Cred că e mare lucru pentru un brand să fie validat de o revistă cu un renume ca Elle sau Vogue.
Care ai spune că sunt principalele trei criterii care fac diferența între revistele în print care continuă să reziste și cele care se sting?
Calitatea conținutului, echipele care se gândesc la planul editorial și scriitura.
Cum arată echipa alături de care lucrezi la Elle România astăzi? Încă lucrezi alături de persoane cu care ai colaborat încă de când ai început, nu?
Da, absolut, iar printre cei alături de care încă lucrez și astăzi se numără Roxana, Maurice, Barbara Lombardi (care are funcția de art director) și Ioana Ulmeanu (care coordonează partea editorială a revistei).
Ulterior pandemiei n-am mai mers la birou. Lucrăm cu toții de acasă și m-am obișnuit mai greu cu acest gând; îmi făcea plăcere să mă văd cu colegii zilnic, să discutăm și să împărtășim păreri.
Dar ne-am obișnuit să facem întâlniri frecvente, să rămânem în contact constant și, mai mult decât atât, ne ajută mult faptul că fiecare dintre noi cunoaștem atât de bine revista Elle ca produs.
Mai scrii în momentul de față? Și dacă da, scrii doar în scop profesional sau și pentru tine?
Da, mai scriu și în ziua de astăzi, dar nu pentru mine. Nu cred că sunt atât de pasionată de scris încât să scriu doar pentru mine. Am scris întotdeauna pentru revistă, pentru online. Nici nu cred c-aș avea timp să scriu doar pentru mine.
Îmi place să scriu. Scriu în fiecare lună. Un exemplu de subiect despre care am scris în perioada pandemiei, și care m-a pasionat, se referea la o petiție care se încerca să se facă atunci de către designeri.
Scopul petiției era să nu mai existe atât de multe colecții într-un singur sezon de modă. Sunt mult prea multe colecții vestimentare într-un singur sezon; designerii își ard complet ideile trebuind să creeze și lanseze atât de multe colecții; consumatorul cumpără prea mult și, cumva, se încerca să se lupte pentru reîntoarcerea modei la ceea ce obișnuia să fie înainte.
Se dorea ca prin această petiție, moda să fie împărțită din nou în nu mai mult de două sezoane. Acum sunt minimum trei colecții într-un singur sezon, ceea ce e foarte mult atât pentru designeri, cât și pentru consumatori. Cred că acesta ar fi fost un lucru bun care să se întâmple, dar cumva, din păcate, petiția respectivă s-a stins.
Atunci când îți cumperi un produs, urmărești ca acesta să îndeplinească anumite criterii specifice?
În primul rând caut ca un produs pe care mi-l cumpăr să fie timeless. Ca să fie timeless, trebuie să aibă un design frumos, să fie de calitate (adică să nu se strice într-un sezon sau două), să fiu sigură 100 % că o să port produsul respectiv cât mai des.
De fapt, cred că dacă fiecare dintre noi ar urmări astfel de criterii în momentul achiziționării unor piese vestimentare, am reuși să facem un prim pas înspre a fi mai sustenabili. Tot ce ar trebui să facem este să cumpărăm cu cap.
Cum am putea să ne educăm ca să cumpărăm cu mai multă grijă?
– Citind reviste
– Cerând sfaturi stiliștilor
– Vizitând concept stores – chiar dacă, poate, nu ne permitem să cumpărăm un anumit produs de acolo – cu scopul de a ne educa cu privire la altfel de piese vestimentare pe care le-am putea cumpăra dacă am face un efort să strângem bani pentru a ne cumpăra o anumită piesă de calitate, mai degrabă decât să investim în multe piese la întâmplare
– Cunoscându-ne stilul, știind ce ne vine bine și ce ne place și făcând proba oglinzii.
Crezi că ajungem să ne cunoaștem cu adevărat stilul vestimentar de-abia începând cu o anumită vârstă?
„Odată cu maturizarea începi să-ți cunoști și stilul vestimentar.”
La început cauți – la fel ca în viață: cauți să afli cine ești, cum ești, ce îți place, ce nu-ți place. Așadar, cred că de-abia după vârsta de 20 și un pic de ani poți să spui că-ți cunoști stilul vestimentar.
Din exterior cred că poți să-ți dai seama dacă o persoană își cunoaște stilul vestimentar sau nu orientându-te după piesele statement pe care le poartă. Când ieși puțin din anonimat alegând să pui pe tine o piesă statement, atunci cred că poți să spui că ai un anumit stil.
Altfel spus, cred că poți să-ți dai seama despre anumite lucruri care stau în spatele minții unui om în funcție de piesele vestimentare pe care alege să le pună pe el. Stilul tău vorbește despre tine.
„O colecţie proastă poate deveni colecţia anului dacă are parte de un styling bun, aşa cum o colecţie bună poate fi anulată din cauza unui styling prost”, ai afirmat într-un interviu. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai importante aspecte fără de care o ținută n-ar putea să fie reușită?
O ținută reușită e o ținută care păstrează echilibrul; o ținută care nu e nici prea overdressed, dar nici prea underdressed.
Tu cum îți menții „cultura vizuală a stilistului” actuală?
În trecut mă uitam foarte mult peste albume de-ale unor fotografi pe care-i apreciez și aveam stive de reviste pe care le răsfoiam. Acum mă uit foarte mult pe Instagram, însă îmi place să cred că mă uit țintit la acele lucruri care-mi servesc drept sursă de inspirație.
Cum ai spune că s-a reflectat cultura ta vizuală în conturarea unuia dintre cele mai frumoase locuri din București, concept store-ul Aparterre by Domnica Mărgescu?
Cred că Aparterre, ca spațiu, mă reprezintă foarte bine. În conturarea spațiului am avut o comunicare foarte bună cu arhitectul Bogdan Ciocodeică, care mi-a propus toate aceste lucruri la care eu nu m-aș fi gândit, dar cărora le-am spus „da” din prima. Am simțit cumva că el a știut din start ce e în mintea mea.
Am pornit de la tot felul de lucruri care mi-au plăcut mie și pe care mi le-am dorit, cum ar fi tapetul roz – care e foarte important în acest magazin, câteva piese vintage pe care le-am cumpărat de la Paris special pentru acest concept store (așa cum sunt comodele acelea art deco), candelabrul de pe terasă și altele.
Apoi, am avut un foarte mare noroc cu echipa alături de care am lucrat în conceperea concept store-ului: sora mea, Marina Olteanu, care se ocupă de toată partea logistică, partenera mea, Ioana Hinț, și partenerul meu, Alex Necula, care au, la rândul lor, magazinul Entrance, precum și arhitectul Bogdan Ciocodeică.
„Aparterre a fost un vis. N-am crezut niciodată c-o să ajung aici.”
Deși a durat patru ani să punem la punct acest proiect, s-a potrivit totul foarte frumos în procesul punerii bazelor Aparterre. Fiecare persoană din echipă cred că se află într-un moment în care a trecut deja prin îndeajuns de multe, ca acum să știe foarte, foarte bine ce-și dorește. N-aveam de ce să grăbesc acest proiect; mi-am dorit să iasă exact așa cum a ieșit.
De ce ai simțit nevoia să deschizi Aparterre?
Eu am acest proiect în minte de aproximativ 10 ani; următorul pas era să încep să-l implementez. Mă gândeam că sigur aș rămâne toată viața la Elle, însă aș vrea să mai fac ceva care să rămână în urma mea, care să fie al meu, și-n care să mă pot exprima eu în alt fel față de modurile în care m-am exprimat până acum.
Mi-am dorit ca noul mod în care mă exprim să fie unul de care să se poată bucura oamenii: să treacă pragul concept store-ului, să se bucure de selecția de branduri pe care am făcut-o eu, să savureze o cafea bună pe terasă. Așa că înainte de începerea pandemiei am început să lucrez propriu-zis la acest vis pe care-l aveam.
În primul an am început să aștern într-un carnețel niște idei pe care le aveam. În al doilea an am participat la niște conferințe Vogue foarte interesante, unde au venit mulți designeri și antreprenori. De acolo am plecat cu și mai multe idei notate în carnețel.
Asta a fost ceea ce am făcut timp de trei ani: mi-am notat idei. Am și acum un carnet imens în care am toate acele idei pe care le-am selectat, le-am pus în ordine, le-am împărtășit persoanei care mi-a făcut brandingul, acel om foarte smart mi-a transpus toate acele idei în ceva fezabil și așa mai departe. A fost un proces foarte lung, dar și foarte plăcut.
Ce este și ce nu este Aparterre astăzi?
Aparterre este destul de personal. Este ceva ce nu mai găsești în altă parte, fiindcă acest spațiu conține foarte mult din mine. E special prin designul său, prin atmosfera caldă, pe care cred c-ai simțit-o și tu când ai intrat aici. E special pentru că are această terasă, care vine în prelungirea magazinului – și nu mai există așa ceva în România.
E special pentru că brandurile pe care le-am adus aici, deși sunt destul de cunoscute, sunt avangardiste. Mai e special fiindcă – îmi place să cred – oricine ar putea să-și găsească ceva în acest spațiu: fie o piesă vestimentară sau o bijuterie, fie o carte sau o lumânare parfumată.
Pe de altă parte, Aparterre nu e un spațiu în care oamenii ar trebui să se simtă inconfortabil să pășească pentru că locul s-ar putea să fie „prea stylish”. Oamenii care trec pragul locației ca să bea o cafea sunt la fel de bineveniți precum sunt și cei care vin să-și cumpere o piesă vestimentară.
„Vreau să deschid Aparterre pentru oricine vrea să ia contact cu lumea modei, a designului și cu mine.”
Care sunt câteva dintre brandurile pe care ai ales să le comercializezi în cadrul magazinului tău și cum le-ai selectat?
Primul brand de pe listă a fost Mugler. Tocmai ce am făcusem un interviu cu Casey Cadwallader, Creative Director al Mugler, care mi-a plăcut foarte mult. Eu îi aveam pe listă, dar de fapt ei au fost cei care au venit către noi ulterior interviului respectiv. Așa am ajuns să-i avem în magazin.
Apoi, începând de acolo, am construit un mix de branduri avangardiste, sexi, clasice. Așa că a urmat să vină în magazin și brandul Y Project, un alt brand avangardist, dar și clasic în același timp.
A urmat Victoria Beckham, care e clasică și are un cut extraordinar și feminin – și care, într-un fel, se potrivește foarte bine cu primul brand pe care l-am adus în magazin, Mugler. La fel a fost cazul și cu brandul JW Anderson.
În final, a rezultat un mix de branduri cunoscute, dar nu cele mai cunoscute, ci mai degrabă de nișă și foarte fashion.
Ce spune selecția de branduri pe care ai ales să le aduci la Aparterre despre tine?
Cred că selecția de branduri pe care am adus-o în Aparterre spune despre mine, că și mie-mi place mixul, în general; că și eu sunt un mix de classic, but with a twist, iar acest “twist” poate să meargă foarte departe.
Unul dintre brandurile care se regăsesc în cadrul Aparterre este V:PM, brandul de rochii de evening pe care-l ai împreună cu Roxana Voloșeniuc. Cine e femeia V:PM?
„Femeia V:PM este o femeie căreia îi place glamourul.”
Femeia V:PM mai este și o femeie căreia îi place să fie elegantă în orice moment al zilei (dar nu overdressed neapărat); o femeie foarte puternică și sigură pe ea; o femeie deschisă să încerce foarte multe lucruri; e o femeie foarte modernă și actuală.
Cred că atât eu cât și Roxana, ne regăsim foarte mult în acest brand, noi fiind foarte diferite una față de cealaltă. Așadar, cred că femeia V:PM o poate avea, ca punct de pornire pe Roxana, ca mai apoi să ajungă la mine sau viceversa.
Roxana poartă rochia Opal a brandului V:PM.
Ce ați învățat tu și Roxana despre consumatoarele de modă din România, prin prisma brandului V:PM?
Am învățat că femeia din România, căreia îi place moda, este foarte cultivată și deschisă la nou; ea este foarte stylish, atentă la detalii, dornică de design nou și deschisă la sfaturi de la noi.
Roxana poartă rochia Lila a brandului V:PM.
Ce ți-a oferit curajul să faci saltul înspre antreprenoriat, prin prisma brandului V:PM și a concept store-ului multibrand Aparterre?
Experiența pe care am câștigat-o în toți acești ani. Eram într-un moment în care am simțit că am adunat îndeajuns de multe informații și experiențe încât era justificat să am curajul să fac acest salt.
Care este un lucru despre antreprenoriat pe care ți-ai fi dorit să-l știi la început, dar pe care l-ai învățat din mers?
Mi-aș dori să fi fost mai optimistă cu privire la faptul că avea să-mi reușească.
Modestia este dovadă de…
Educație.
Suntem fiecare dintre noi suma celor cinci persoane cu care ne înconjurăm cel mai adesea?
Da.
Când vizitezi Parisul, îți place să stai singură la un bistro cu un pahar de vin și să admiri trecătorii. Care este rochia V:PM pe care ai purta-o într-un astfel de context și de ce?
Aș purta o rochie neagră, simplă, în care aș arăta, poate, puțin overdressed pentru contextul respectiv, dar în care sigur aș fi diferită.
Designerul ținutei preferate de la MET Gala, anul acesta:
Thom Browne.
_
Editor: Carina-Marisa Cichi
Credit foto: Christian Tudose, Vlad Patru, arhiva personală a Domnicăi
Călătoria profesională a Oliviei Addams – una dintre cele mai în vogă artiste de pe scena muzicală românească –, a început atunci când mama sa a observat cât de pasionată era de muzică. Drept urmare, a decis s-o înscrie pe Olivia la Corul Allegretto, la vârsta de 3 ani și de atunci, a fost de neoprit.
Olivia își amintește și acum că mama sa avea un telefon Nokia de pe care i-a dat voie să cumpere piesa “Hips Don’t Lie” a Shakirei ca să o asculte când vrea, pentru că îi plăcea mult de tot. Acela a fost momentul când ea își amintește că și-a spus pentru prima dată, în gând, „într-o zi vreau și eu să scot piese pe care lumea să și le pună ca sonerie la telefon”.
Câțiva ani mai târziu, Olivia se afla la coadă la supermarket, când i s-a întâmplat să audă pentru prima dată că suna telefonul unei persoane din apropiere, având ca ton de apel piesa sa, “Dumb”. Atunci, Olivia a zâmbit larg și a simțit că trăit un moment-cheie în care a știut că se află pe drumul cel bun în călătoria sa profesională.
Astăzi, ea poartă multe pălării și fiecare dintre ele are o legătură directă cu muzica: este cântăreață, compozitoare, YouTuber, TikToker și fostă membră a trupei Jealous Friend.
„Îmi doream atât de tare să reușesc pe plan muzical încât îmi imaginăm că aș fi distrusă dacă aș realiza că nu am „acel ceva” care să placă publicului.”
Înainte să bifeze toate aceste roluri, a existat un moment, în procesul devenirii sale artistice, în care a simțit că s-ar putea să fie necesar să aibă un plan de rezervă. A luat, atunci, o pauză de la muzică și a început să lucreze într-un job ca broker – până într-o zi când, datorită unui cover muzical înregistrat în baie, pe care l-a postat pe contul său de Facebook, a fost descoperită de echipa cu care lucrează încă și astăzi.
Despre tot ce a urmat apoi, în procesul construirii sale artistice, ne-a povestit în acest interviu.
În perioada în care ți-ai dat o pauză de la muzică, ce anume ți-a lipsit cel mai mult cu privire la aceasta? Ce te-a determinat să te reîntorci la ea?
Muzica, pentru mine, a fost întotdeauna o sursă de energie. M-am hrănit cu ea și am vrut să o transfer mai departe. Motivul pentru care m-am apucat să cânt a fost din dorința de a oferi oamenilor o emoție, de a-i face să simtă poate mai intens decât obișnuiesc, de a le pune un zâmbet pe buze, sau poate pentru a-i ajuta să conștientizeze anumite lucruri, trecându-i prin niște stări.
Însă muzica, pentru mine, a venit la pachet cu o încărcătură emoțională foarte mare. Mi-a fost greu să trec peste frica de eșec și ani de zile m-am împăcat cu gândul că atâta timp cât nu încerc pe bune, nu am de unde să știu dacă îmi iese sau nu.
La muncă mă descurcam foarte bine și părea că totul se așează cum trebuie, ușor-ușor lăsam în urmă gândul la o carieră în muzică, ajutată bineînțeles de diverse minciuni pe care mi le spuneam, precum: „poate-i mai bine așa, oricum era prea mare bătaia de cap” / „e mult mai sigur unde lucrez acum, muzica este un domeniu riscant” și alte fel de fel de scuze.
Sufletul meu, în schimb, aștepta însetat un semn de la Univers că mai există o șansă, motiv pentru care în secunda în care m-am întâlnit cu echipa cu care lucrez în prezent, mi-am dat demisia și m-am aruncat în gol.
Un prieten mi-a spus să țin minte acele momente de “this is it” și să le simt emoția, căci acolo este Dumnezeu care ne vorbește prin alți oameni.Acela a fost momentul meu de “this is it”, care m-a făcut să-mi las în urmă toate fricile și să-mi dau o șansă.
„Pauza pe care am luat-o de la muzică a fost un mecanism prin care mi-am protejat mintea, însă am simțit cum mi se ofilește sufletul.”
Atunci când ai decis să reiei drumul carierei tale muzicale, care a fost lucrul de care te-ai temut cel mai mult?
Am ajuns la concluzia că fricile noastre par mari și monstruase doar în capul nostru. Odată ce ne dăm voie să fim vulnerabili sau să riscăm, suntem capabili să înfruntăm chiar și cel mai dur outcome pe care mintea noastră și l-a imaginat.
Gândul că Dumnezeu nu îmi dă mai mult decât pot duce m-a ajutat să realizez că și dacă nu îmi iese cu muzica, înseamnă că sufletul și mintea mea pot face față acestui eșec și că, de fapt, altul este drumul meu.
Cum ai reușit să depășești / să controlezi această temere și să construiești, în continuare, în direcția pe care ai visat-o încă de la vârsta de 3 ani?
Când mergi prin viață cu gândul că totul se întâmplă pentru tine și nu împotriva ta, vibrația ta crește, fricile se diminuează și te simți ocrotit la tot pasul. Toți pașii pe care i-am făcut până în momentul respectiv m-au ajutat și au fost în favoarea mea și pentru mine. Când nu a ieșit cum mi-am dorit eu, am înțeles ulterior de ce nu trebuia să se întâmple așa.
Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?
Toată muzica este diferită și fiecare vine cu povestea lui, spusă într-o anumită formă. Nu există doi oameni la fel, deci nu există două piese la fel. Fiecare om, fie el artist de meserie sau nu, are amprenta lui personală, de aceea mereu am considerat că este loc pentru toată lumea în industrie și mă bucur când văd că există din ce în ce mai multe genuri, colaborări, îmbinări de stiluri și artiști curajoși.
Eu fac ce simt și ce-mi place și mă bucur dacă există oameni care rezonează cu sufletul meu. Mă umplu de bucurie când pot să ajut fie prin muzică, fie cu discuțiile pe care le mai am cu diverși oameni din comunitate după concerte, fie cu mesaje și sfaturi direct în online.
Știm că ai început să cânți încă de la vârsta fragedă de 3 ani, însă cum a arătat momentul în care ai început să și compui?Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?
Pentru mine, de multe ori, procesul scrierii de versuri a însemnat stres și presiune. Credeam că numai eu simt asta, însă am văzut că este o problemă generală în rândul artiștilor.
Când intrăm în cameră, de multe ori intrăm cu ideea că azi trebuie să facem o piesă și, de preferat, să fie hit. Am renunțat la acest obicei nesănătos, de altfel, în momentul în care mi-am amintit de ce m-am apucat de muzică în primă instanță.
Bineînțeles că sunt zile în care nu îmi iese. Dar sunt blândă și îmi amintesc cât de fericită ar fi fost Olivia din urmă cu cinci ani să fie într-un studio și să i se dea ocazia să cânte ce are pe suflet.
Și acum sunt puțin stresată, de exemplu, pentru că după ce termin acest interviu fug la o sesiune cu Denis, un om pe care îl admir până la cer și care îmi este tare drag. Pun puțină presiune pe mine gândindu-mă că trebuie să ne iasă ceva, însă goana după rezultate îngreunează procesul și de aceea rezultatele întârzie să apară.
„Florile sau copacii nu se grăbesc niciodată să crească sau să înflorească. O fac în liniște, încet și sigur, fără dubii că ajung unde trebuie.”
A ajuns să fie, pentru tine, într-un anumit punct al carierei tale o necesitate să compui, sau a fost aceasta mai degrabă nevoia talentului tău la scris de a se manifesta și face simțit?
Mie personal îmi place să compun, atât pentru mine cât și pentru alți artiști care se regăsesc și vor piesele mele. Motivul pentru care anul acesta m-am axat mai mult pe compus vine din faptul că simt că am multe de spus și în sfârșit le pot pune pe foaie. Simt că așa mă regăsesc mai mult atât eu, cât și oamenii care mă ascultă.
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea Oliviei în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
Dintre ultimele piese scrise de mine, „Până Îmbătrânim” și „Să nu mă poți uita” sunt, cu siguranță, cele în care m-am implicat emoțional cel mai tare. Acest lucru se vede și în concerte – atât prin reacția oamenilor, cât și prin modul în care le cânt eu.
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?
Piesele le trăiesc oricum, căci dacă nu empatizam cu ele, nu le acceptam, indiferent de cât de bune mi se păreau.
Cu cine ai spune că simți cea mai multă chimie muzicală în contextul unei sesiuni de songwriting, în studio?
Nu am avut sesiuni care să nu îmi placă: am avut de învățat câte ceva de la fiecare om cu care am intrat într-o sesiune. Am extraordinar de mulți oameni talentați în jurul meu și le sunt tare, tare recunoscătoare pentru tot.
Ai avut un rol și în cadrul show-ului One True Singer, difuzat pe HBO Max: acela de a îndruma concurenții pe drumul lor către marele premiu. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre muzică lucrând, pe parcursul emisiunii, îndeaproape cu atât de multe tinere talente?
OTS pentru mine a fost, cred, una din cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit, am învățat foarte multe și mi-am depășit și eu niște limite. La OTS am avut ocazia să întâlnesc niște suflete minunate, muncitoare și de o determinare demnă de tot respectul.
Concurenții au fost trecuți prin foc, iar evoluția lor s-a văzut cu ochiul liber. Adi Istrate, unul dintre finaliștii OTS, este un om extraordinar, cu suflet cald și plin de talent, un artist din toate punctele de vedere, un camarad cu care ador să compun în sesiuni și în care am toată încrederea că toată lumea îi va ști numele.
Erika Isac, finalistă și ea la OTS, este una dintre cele mai puternice femei pe care le-am cunoscut în ultima vreme. O admir și mă bucur de parcursul ei, pentru că știu ce poate și știu că este de-abia la început. Are tot respectul meu.
Care a fost experiența colaborării cu rareș, câștigătorul One True Singer, pe piese precum „Buchet de trandafiri” și „Of corso”?
Colaborările cu rareș pot spune că au fost un perfect fit și că au venit de la sine. rareș este un artist extrem de talentat, dar și mai important de atât este foarte muncitor și cu o viziune în care crede, iar pentru asta îl admir și mă motivează și pe mine să am încredere mai multă în mine și în instinctul meu.
Cariera ta muzicală este, pentru tine, și o platformă prin care îți folosești vocea pentru a adresa subiecte cu greutate. Spre exemplu, ești unul dintre artiștii care a vorbit și a făcut campanie împotriva bullying-ului. Care este experiența ta cu bullying-ul și, dacă ai putea să transmiți un singur mesaj cu privire la acest fenomen, care ar fi acesta? Ce crezi că alimentează acest fenomen în România?
Din punctul meu de vedere, acest bullying vine din partea victimelor transformate în agresori. Oameni care suferă și nu își găsesc altă modalitate de a se elibera de durere, altfel decât făcându-le rău altora, oameni care consideră că terapia nu duce nicăieri și care nu știu să își gestioneze emoțiile, așa că îi fac pe alții ținta lor în scopul amuzamentului.
Bullying-ul a existat și o să existe mereu, nu este ceva ce poate fi controlat în masă și, în niciun caz, oamenii care îl practică nu se vor schimba peste noapte. Reacția noastră la bullying ar trebui să fie una blândă, pentru că nu este despre noi, ci despre celălalt și despre ce anume este în sufletul lui și îl determină să aibă reacții de genul.
Este extraordinar de greu să ai o reacție blândă când tu ești ținta unor jigniri, însă sunt de părere că asta este singura modalitate prin care acest cerc vicios se mai poate rupe din când în când.
Am multe povești din comunitate cu oameni care, în loc să mai reacționeze agresiv la bullying, au lăsat garda jos și au pus întrebări de genul „ce te face să fii așa?”, „de ce simți să fii așa?”, „sufletul tău este bine? acasă totul e în regulă?”.
Părerea mea este că majoritatea problemelor pleacă de acasă, iar asta este o formă prin care ne descărcăm. Când ești bine cu tine și fericit, nu simți nevoia să ataci alți oameni și să fii rău gratuit, pur și simplu îți vezi de treaba ta.
De aceea consider că problema trebuie privită dintr-un astfel de punct de vedere și că empatia trebuie să stea la bază pentru a putea rupe cercul vicios.
Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?
„Am pornit împreună cu Marius Dia făcând muzică de pe un laptop într-o sufragerie și am crezut reciproc unul în celălalt. A tras de mine și cu mine la fiecare pas și o face în continuare.”
Marius este omul care m-a descoperit, a stat la baza formării mele ca artist și este în continuare omul care mi-a devenit prieten, care mă ghidează, cu care lucrez și iau toate deciziile importante.
Pentru mine, el este un om foarte important și pe care îl țin lângă sufletul meu, pentru că în afară de mama mea, care a crezut în mine de la bun început, a mai fost doar el.
Dacă la început de drum mama ta a fost cea care a dat aripi pasiunii tale pentru muzică, în ce fel este implicată familia în activitatea ta în calitate de artist astăzi? Cum te ajută sprijinul venit din partea sa?
Toată familia mă susține și este mândră de mine. Mama e foarte drăgălașă când spune „eu ți-am zis mereu că o să reușești, simțeam asta”.
Consider că această propoziție a mamei repetată constant de-a lungul anilor – „o să reușești, simt asta” –, mi s-a întipărit în minte și a avut un rol foarte important în încrederea pe care am avut-o și eu la un moment dat, că într-un fel sau altul o să reușesc.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:
Munca bate talentul.
Talentul, munca sau pasiunea?
Un cocktail din toate, vă rog.
Ce spune culoarea părului tău despre tine:
Imma crazy kiddo at heart.
Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:
Kindness finds a way even in the darkest days.
Unde îți place să evadezi din oraș atunci când simți nevoia să te reîncarci:
La munte, cât mai mult în natură.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
Anca Ghinea poartă numeroase pălării: este scriitor, owner al platformei Kreatoria.ro, podcaster, Image Connector, om de TV, mamă a doi gemeni și multe altele. La baza întregii sale activități nu doar din planul profesional, ci și din planul personal stă, dintotdeauna, creativitatea. „Creativitatea este, pentru mine, salvarea. Reîntoarcerea la mine, la esența mea, la felul meu de a călători prin lume, fără a mă pierde. Nu știu să fiu altfel”, ne-a împărtășit ea. Cu ajutorul creativității, ea caută miezul din ea însăși și din ceilalți, din propria persoană și din viață, caută frumosul din viață și, de aceea, creativitatea, în viziunea sa, e parte din ființă și din modul de a trăi.
„Mi-am creat un sistem pe care îl tot modelez pentru a trece prin viață cât pot de senin, cu sufletul bun, văzând binele din ceilalți și cu rezultate pentru clienții mei și pentru mine.”
Astfel că, Anca nu poate fi creativă doar în intervalul orar 09:00 – 18:00 (generic vorbind), când se ocupă de proiecte profesionale, ci își practică și exersează creativitatea în tot ceea ce apare în decursul unei zile, săptămâni, luni. „De multe ori, creativitatea nu numai că mi-a adus deblocarea unor felii de viață, ci m-a ajutat la propriu să găsesc Ce e mai departe, Ce urmează pentru mine, Unde îmi voi găsi fericirea și sensul?”, spune Anca. Creativitatea, însă, te poartă prin multe stări: presupune curaj și risc, pentru că dacă stai doar să visezi nu poți să te numești creator, ești visător.
Ea și-a început drumul creativ când era la liceu, încă din clasa a IX-a, atunci când mergea și lucra în redacție. Îi plăcea: simte și în ziua de astăzi că asta a fost ceea ce a format-o ca structură. Despre ce a urmat mai departe în călătoria sa creativă ne-a povestit, cu deschidere, în acest interviu.
Rochie semnată Noria Anis.
În copilărie ai descoperit pentru prima dată că a ta creativitate se făcea simțită prin scris. Cum ți-ai dat seama că s-ar putea să ai talent la scris?
Ce am simțit prima oară când mi s-a confirmat din exterior că am talent? Am simțit că am simțit bine despre mine și credeam, deși nu știam atunci asta, că am ceva ce astăzi numesc intuiție creativă. E o super putere care te ajută să treci prin multe furtuni ale vieții personale sau profesionale.
„Când drumul A și drumul B par cam la fel de bune sau din contra, la fel de proaste… ce alegi? Ei bine, creativitatea te ajută să faci un drum C, din cărțile proaste ale jocului vieții sau din unele cărți bune, altele și mai bune.”
Talentul tău la scris te-a propulsat încă din adolescență: ai publicat prima ta carte la 17 ani și la 18 ani ai intrat în Uniunea Scriitorilor (secțiunea Junior). Care ai spune că a fost cea mai importantă lecție de scris pe care ai învățat-o în perioada respectivă a vieții tale? Dar de omenie?
L-am avut ca mentor pe regretatul Tudor Opriș, la care dacă voia să ajungi și mai ales să treci de testele invizibile pe care le dădea, pentru publicarea cărții, competiții de creație și altele, trebuia să fii nu doar talentat sau bun la creație, ci și OM. Una nu o înlocuia pe alta. Era necesar să ai o conduită a sufletului.
De fapt, cred că și astăzi se poate spune despre mine același lucru: fac lucruri bune creativ-profesionale și le fac cu sufletul deschis. Cred că Imaginea pe care o ai (ca persoană/companie) se alcătuiește doar din valori reale și nu din straturi aplicate conform tendințelor.
Așadar, cea mai bună lecție este integrarea valorilor umane în cele profesionale și invers. Se pot obține rezultate foarte bune și fiind OM. Restul sunt scurtături cu care eu nu sunt de acord.
„În (prea) scurt timp, scrisul avea să se dovedească un mijloc de supraviețuire, ca un organ în plus pe care ți-l formează viața fiindcă știe că vei avea nevoie de el mai târziu”, remarcă Diana Cosmin, în cadrul unui interviu pe care i l-ai acordat. Care a fost primul moment în care ai simțit nevoia să te agăți de scris ca o modalitate de a supraviețui?
De la 7 ani am știut că iubesc să scot idei din mine și să le comunic, iar la 14 ani știam că scrisul și nu doar scrisul, ci convertirea imaginației, a stilului de a comunica, pasiunea pentru lumea media, felul în care mă organizam și organizam evenimente (potrivit vârstei) sau felul în care îmbinam partea logica cu partea visătoare… toate acestea au reprezentat, cam de la început, drumuri prin care să trăiesc din talanții mei. Le-am simțit.
Eu am știut pe ce drum să o iau. Și am construit cărămidă cu cărămidă.
Totodată, de când eram elevă am câștigat bani din scris, din prezentat evenimente, îi puneam deoparte, îmi luam cărți sau mici excursii. Iar apoi când am devenit complet singură, m-am uitat la toți acești talanți și am știut că aceasta e metoda. Am jonglat, atunci, cu lumea media și cu cea a publicității/promovării.
Rochie semnată Laura Hîncu.
Ți-ai pierdut părinții prea devreme: tatăl tău a murit subit în săptămâna în care tu îți dădeai Bacalaureatul, iar mama ta s-a stins, la fel de fulgerător, în sesiunea de iarnă a ultimului an de facultate. Cum ai reușit să „înlocuiești vocea mamei tale cu vocea ta interioară”, conform afirmației făcute în interviul acordat Dianei Cosmin?
Mi-a luat mulți ani. Numai cei care trec printr-un doliu după o persoană, nu doar iubită, ci, incredibil de iubită și care te vede așa cum ești tu, care îți vede raza și frumusețea interioară, care te înalță… numai aceștia știu cât e de dureros și cât te transformă ca OM.
Peste asta suprapune, te rog, și latura de creator care deodată simte că trebuie să-și furnizeze tot: finanțe, sprijin emoțional, ideatic, un mindset de reconstrucție. Da, asta am făcut: mi-am clădit un mindset de reconstrucție care viza o nouă viață. De acolo, a plecat și pasiunea pentru reinventare, dar nu cea superficială.
Care au fost pașii interiori pe care i-ai făcut ca să-ți devii propria motivație și cel mai mare suporter?
Care au fost pașii? Păi, prima dată am ieșit din războiul cu Dumnezeu în care intrasem din durere, am acceptat, am luat fiecare bucățică de viață (educație, profesie, casă, activități extra, timp pentru mine, meditație, introspecție), am scris mult în agende, am alchimizat fiecare parte dureroasă și am transformat-o în ceva luminos.
Am făcut ceea ce astăzi se numește „am lucrat cu mine”. Uite că, arc peste timp, și acum aplic același mindset de reconstrucție de fiecare dată când sunt în resetare.
Cu ajutorul creativității, ți-ai transformat toată durerea simțită pe parcursul diferitelor etape ale vieții tale în proiecte creative, bazate pe acțiune. Cu toate acestea, timp de 10 ani, te-ai lovit de refuzuri vizavi de publicarea cărții tale, „Creatori în Acțiune. Ghid de creativitate”. De ce crezi că a durat atât de mult timp până ca aceasta să fie în sfârșit publicată?
„Eu mi-am creat ușa și apoi am deschis-o.”
Au fost 10 ani plini de activități multe și creative pe care le-am transformat apoi în carte. 10 ani foarte plini. Aici, e capacitatea de a te ridica și a transforma orice refuz într-o oportunitate.
Fiecare refuz primit avea o explicație, mai mult sau mai puțin adevărată, dar eu le-am luat așa cum au venit.
De exemplu, la acea vreme mi se spunea, „Oh dar cum să-ți scoatem o carte, pentru că nu ești o persoană vizibilă?”. Bun, și atunci am luat de aici, că trebuie să devin mai vizibilă. Apoi, că era necesară o comunitate, apoi că erau necesare apariții pe subiect.
Din fiecare feedback, am învățat, am exorcizat astfel neoportunitățile prin multă muncă, mi-am așteptat timpul, am ajutat mult pe alți oameni și am creat eu noi oportunități și contexte.
Ce te-a făcut să continui să militezi pentru publicarea acesteia chiar și în momentele în care, obosită fiind, ai simțit (poate) să renunți?
Întâlnim în viață oameni care au puterea deciziei și care nu întotdeauna aplică criterii într-un mod inspirat. Ce facem noi? Ne supărăm pe ei? Nu, ne alegem pe noi și calea noastră.
Podcastul iarași a fost și este o zonă foarte bună de exprimare pentru mine, eu mi-a dorit mult să mă manifest interdisciplinar: atât în format print (carte), digital (articole, platformă), cât și video (podcast). Iar acum, experiența acumulată m-a condus în a fi producător de podcast (concept, filmare, structura ideatică, invitați, organizare) pentru clienții mei.
Rochie semnată Muna Radu.
Care a fost nevoia pieței de la care a pornit și s-a conturat platforma Kreatoria.ro? Dar nevoia ta, personală?
Nevoia de a fi și de a te exprima creativ a existat mereu și va exista indiferent de ce va urma în zona tehnologiei. Tocmai pe această bază, m-am străduit să creez o lume interesantă, integrată de creatori din diferite domenii: artă, literatură, educație, business etc. pe Kreatoria.ro.
Din perspectiva unei persoane care nu numai că a lucrat cu creativitatea, ci care a și studiat-o, cum ai spune că este percepută creativitatea în cultura românească în momentul de față? Coincide această percepție cu cea care-i este atribuită de către un public internațional?
Depinde de ce bazin de oameni accesezi. În cel cultural/educațional și chiar business, creativitatea este văzută ca necesitate. Dacă ne îndepărtăm de zona aceasta, simt că mai am mult de muncă în a expune către ceilalți, la o scară mai mare, avantajele creativității în a clădi o viață nouă (în afacere, în personal).
Eu sunt recunoscută ca o persoană cu un networking de calitate foarte înalt. Mereu știu pe cineva care… oamenii vin la mine pentru că… știu pe cine să accesez pentru… Ceea ce e fenomenal și s-a întâmplat în ani de muncă, și de fapt atunci realizezi că e bine să te pui le treabă pentru un sens mai înalt. Că ai un rol, un har.
„Harul meu ține de conectare. Știu să creez imagine cu esență.”
La nivel internațional, lucrurile sunt mai coagulate, ceea ce îi face să înainteze mai ușor și să aibă acces la proiecte mai sedimentate. Fondurile și structura… fac diferența. Cred că asta e ceea ce-i dă o lejeritate creatorului, astfel încât nu să nu se mai preocupe de grijile normale.
Care sunt câteva dintre cele mai comune mituri despre creativitate pe care le-ai întâmpinat de la începutul carierei tale în industria creativă până astăzi? Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la creativitate, care ar fi acesta și de ce?
Sunt multe mituri, care vin și revin. Uite, un mit este că trebuie să aștepți timpul potrivit. A aștepta e contrar activității de creator. Creatorul înseamnă acțiune, de aici și numele cărții mele Creator în acțiune. Ghid de creativitate.
Un alt mit este cel legat de femei și emoțiile care decurg din diferite faze de viață, femeile în unele domenii creative au un acces mai provocator pentru succesul absolut (vizibilitate și bani).
Un mit care nu cred că ar mai trebui să existe în 2023 este cel legat de zona banilor. Da, un creator bun trebuie să câștige bani și chiar mulți. Dar aici intră o dimensiune diferită pe care și eu am învățat-o: să fac bani din creație. Și asta îi învăț și pe cei care vin către mine prin proiecte diferite.
Care a fost una dintre noile lecții despre creativitate pe care le-a adus în viața ta momentul în care ai devenit mama a doi gemeni?
Mesajul meu față de mame, dar nu doar către mame, ci către toți cei care la un moment dat se simt copleșiți (ca timp, resurse, energie) și că nu-și pot onora partea creativă (care își cere dreptul), să înceapă treptat, să-și aloce un mic spațiu și un mic timp pentru partea aceasta. Care e NECESARĂ. Nu te poți minți că nu există.
Prin ce schimbări a trecut relația ta cu munca și cu creativitatea din momentul în care ai devenit mamă până astăzi?
Când am devenit mamă, nu aveam timp nici să scriu un rând, țin minte că aveam un articolul lunar într-o revistă de femei și îmi lua două săptămâni să-l scriu. Apoi, de când gemenii au avut 3 ani, am evoluat foarte mult cu lansarea cărții, podcastului, emisiunii TV, aparițiilor în media, proiectelor creative etc.
Ce loc ocupă scrisul în viața ta în momentul de față?
„Scrisul e terapia care mă poartă prin anul transformator pe care îl parcurg.”
Scrisul e schița gândului care ia forme diferite apoi: tipărite, digitale, vizuale, audio. Eu gândesc în stări. Stările pe care le visez, le aduc aici pe pământul nostru. Scrisul mă și organizează mult profesional (de la structura pe care o făceam pentru emisiunea TV, la structuri de campanii de promovare pentru companii etc.).
Iar personal: scrisul e vindecarea mea și cum îmi visez viața. Ce-mi doresc pentru mine e acolo prin scris prima dată și apoi prin vorbă sau direct, în acțiune.
Astăzi, mă manifest nu doar prin scris, ci multe forme audio, video, digital sau print, dar și în forme interdisciplinare și să prezint evenimente. În toate, îmi place să-mi păstrez feminitatea și port cu bucurie, onoare rochiile creatorilor români precum Muna Radu și Noria Anis.
Munca, talentul sau pasiunea – ce a făcut diferența în cazul tău?
Munca, talentul și determinarea. Toate. Fără muncă, talentul e un moft, fără determinare, munca este în gol.
Poate creativitatea să aibă limite?
Nu. Doar ce ne impunem ca timp și spațiu prin fricile și filtrele pe care le avem la acel moment. Că nu îndrăznim mai mult, că nu ne dăm voie sau nu știm la acel moment.
Rochie semnată Noria Anis.
Cum îți antrenezi creativitatea?
Mă trezesc dimineața și rezolv din provocările zilei, care nu sunt deloc puține. Anul acesta am simțit că fiecare zi e ca un an întreg, cu un evantai de emoții. Acesta este cel mai bun antrenament.
Lucrurile mărunte care-ți aduc bucurie în viața de zi cu zi:
Pe plan profesional: proiectele creative, reușitele pe care le am cu clienții mei, iar pe plan personal cel mai important: bucuriile copiilor mei, drumul artistic al gemenilor Sarah și Nicholas, care au apărut deja într-un videoclip cu Alina Sorescu și au făcut o treabă foarte bună.
Cum arată duminica ideală pentru tine:
Mereu diferită, dar într-un spațiu frumos, natural, cu oameni buni lângă, călătorind și mai ales cu Sarah și Nicholas alintându-mă.
Ultimul lucru pe care-l faci seara, înainte de culcare:
Roxen cântă de la 7 ani și spune că, începând cu vârsta aceea și până la 16 ani, a fost complet dedicată muzicii. Mama ei obișnuia s-o înscrie la concursuri și festivaluri muzicale: „Cred că dacă limita vârstei de participare la concursuri și festivaluri muzicale era mai mică, aș fi participat la ele direct după ce am început să vorbesc”, ne-a mărturisit ea. Momentul care a marcat și a făcut posibil viitorul ei muzical a fost acela în care a pus pe pauză tot și și-a dat voie să se cunoască pe sine.
Roxen simte că lucrurile s-au legat pentru cariera ei muzicală, așa cum o vedem astăzi, mult mai repede decât ar fi putut vreodată să-și imagineze.
În momentul de față, Roxen este un artist complex, al cărui sound unic te duce într-o zonă de visare datorită vocii sale bogate, profunde, care se remarcă prin unicitate. Aura sa muzicală este descrisă ca „având capacitatea de a crea o întreagă lume nouă virtuală”. În lumea pe care vocea ei o creează, oamenii nu mai reduc viața la alb și negru. Dimpotrivă, vocea și muzica lui Roxen creează, pentru noi, ascultătorii, un spațiu virtual în care dobândim capacitatea de a percepe viața în culorile curcubeului.
Despre reversul monedei faimei, plusurile și minusurile concursurilor și festivalurilor muzicale din România care au contribuit la formarea sa incipientă ca artist muzical, precum și despre punctul în care se află astăzi din perspectivă profesională și personală, Roxen ne-a povestit mai multe în acest interviu.
În ce fel simți că te-au pregătit toți acei ani de activitate în care ai participat la concursuri și festivaluri pentru cariera de pe scena muzicală românească pe care o ai în momentul de față?
Anii de competiție mi-au format personalitatea și mă bucur că am fost binecuvântată cu un caracter puternic, care nu m-a lăsat să mă pierd în tot sistemul toxic al concursurilor. Mă gandeam mereu că nu o să am nevoie în felul ăsta de muzică niciodată și, totodată, aveam tendința să mă raportez mai mult la viitor, în loc să mă bucur de prezent.
Felul în care se simt efectele în cariera mea de astăzi ține de PTSD-ul pe care l-am dezvoltat (sindromul de stres posttraumatic) ulterior participării la concursuri și festivaluri muzicale în România. Încă încerc să încetez să mai cred că o să fiu notată și analizată critic după fiecare performanță de-a mea.
Cred că e cam devreme să spun dacă realitatea coincide sau nu cu așteptările sau speranțele pe care le aveam eu la început de drum pentru cariera mea muzicală, dar sunt sigură că sunt unde trebuie să fiu.
Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?
Cel mai mare și iubit mentor al meu este cineva numit de oameni „Dumnezeu”.
Mi-ar plăcea să am un mentor care să mă ghideze și la care să apelez în momente-cheie, dar am niște criterii foarte stricte după care funcționez. Cred că asta vine ca rezultat al faptului că până acum am trecut prin mâinile multor oameni și am învățat să îi simt pe cei care sunt potriviți pentru mine și, respectiv, pe cei care nu sunt.
Mentorii mei sunt oamenii care m-au învățat să fiu cine sunt și îi păstrez în mintea și sufletul meu pe viață. Datorită lor, am înțeles că oamenii potriviți vin la momentul potrivit. Simt că acum, viitorul meu „mentor” este pe drum.
Cum simți că s-au schimbat relațiile tale de prietenie pe parcursul anilor, pe măsură ce nivelul tău de popularitate a crescut? Dar relația ta cu familia?
Când eram mică îmi doream extrem de mult să fiu un copil „normal”, care este înconjurat de prietenii săi. Eventual, am ajuns să am extrem de mulți oameni în jurul meu și sunt recunoscătoare pentru toți cei care au fost sau sunt în viața mea.
Din perspectiva relației cu părinții mei, acum am înțeles că tot ce m-a durut în copilărie a fost cu folos și mă bucur că ei au semănat niște semințe în mintea mea, care acum au înflorit, transformându-se într-o livadă întreagă.
Cred, însă, că dacă n-ajungeam să cânt, aș fi fost pierdută de tot. Îmi place să spun că datorită muzicii, se-ntâmplă mai toate lucrurile bune în viața mea.
„Nu știu să trăiesc fără muzică.”
În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?
Poate părea atipic, însă mă simt mai bine cântând piese scrise de alții mai degrabă decât piese scrise de mine. Îmi place să dau voce poveștilor.
Deși sunt mândră de mine fiindcă am scris piese, scriindu-le m-am străduit să mă încadrez în niște standarde mai mult decât să mă exprim artistic.
Dar până la urmă, piesele mele sunt copiii mei și o mamă își iubește copiii indiferent. 😊
Dacă n-ai face muzică în ziua de astăzi, ce ai face?
Nu mă văd făcând altceva în afară de muzică. Nu am o pasiune mai mare pentru nimic altceva… Atenția mea este direcționată spre planul A, fiindcă nu am avut niciodată un plan B.
A existat totuși, pe parcursul carierei mele muzicale, un moment în care m-am gândit că s-ar putea să nu mă regăsesc în muzică. Atunci am simțit că trăim într-o țară care mai are lucruri de învățat și de descoperit din punct de vedere muzical.
Dac-ar fi să-ți descrii muzica printr-un singur cuvânt-cheie, care ar fi acesta – și de ce?
Aș descrie muzica pe care o cânt ca fiind comercială, pentru că aceasta e calea prin care poți ajunge, ca artist musical, la urechile oamenilor.
Deseori, ai declarat în presă că ești un introvertit și că, în perioada pandemiei, te-ai bucurat să poți petrece timp cu tine însăți. Cum resimte un introvertit acțiunea de a fi constant în ochii publicului, prin prisma faimei de care se bucură?
Am declarat multe în vremea pandemiei… Am traversat, la momentul respectiv, o perioadă când nu mă puteam privi decât drept eu, cea care eram în prezent, ca și cum nu aș mai fi existat în alte axe temporale.
Faptul că eram mereu singură mă făcea să mă critic și analizez foarte mult și ajungeam să spun lucruri care nu mă reprezentau neapărat. Aș vrea să îmi pot lua povara perioadei respective de pe umeri.
Este bine să te iubești și să petreci timp cu tine, să te cunoști, dar oamenii joacă un rol foarte important în viața noastră.
„De multe ori, comunitatea este cea care ne ține pe linia de plutire.”
Ce simți că ai fost nevoită să sacrifici pentru muzică?
Sacrificiile cred că au legătură mult cu ceea ce îți dorești: faima nu e atât de greu de obținut pe cât este de greu să o menții. Sacrificiile pe care am fost nevoită să le fac eu au venit cu mult înainte să am o carieră muzicală propriu-zisă.
Care ai spune că este cel mai mare dar și, respectiv, cel mai semnificativ blestem care vine la pachet cu faima?
Cel mai mare dar care vine la pachet cu faima este felul în care, pentru câteva minute, poți lua durerea cuiva din suflet. Un blestem pe care l-aș asocia cu aceasta este, în schimb, faptul că nu poți avea încredere în nimeni.
Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:
„M-ai văzut în flăcări și credeai că sunt ca tine.” (piesa Printre stele)
Un lucru pe care i l-ai spune acum Roxanei de la 7 ani dacă ai putea:
Nu i-aș spune nimic Roxanei de la 7 ani, dar mi-aș dori să-mi spună ea mie. 😊
Talentul, munca sau pasiunea:
Pasiunea și munca.
Culoarea preferată pentru anul 2023:
Mov și turcoaz.
Ultimul lucru pe care-l faci seara, înainte de culcare:
