Alina Ciobanu activează în presa românească de peste 12 ani. S-a visat, chiar în ordinea asta, om de radio, reporter de război și producător TV. Până când șefa departamentului politic de la Mediafax n-a trimis-o pe teren, spunându-i să se întoarcă cu două știri și un reportaj, credea că habar n-are să scrie. Chiar și așa, mereu i-a plăcut să spună povești, și mai ales să le asculte. În scris găsește libertate.
După ce a renunțat să lucreze în televiziune, unde a fost reporter de știri pe politic și social – pentru că nu s-a identificat și nici n-a vrut să se acomodeze cu un stil de viață haotic –, și-a propus să nu mai lucreze niciodată la știri. Începând de atunci, parcursul său profesional și, deopotrivă, personal, a avut o traiectorie mult mai plăcută pentru ea.
Aproximativ doi ani a scris despre muzică și arta/cultura underground din România pentru Hotnews. Apoi, a făcut o scurtă oprire la TVR. Ulterior – îi place să creadă -, Universul a făcut astfel încât ea și Lovedeco să se întâlnească. Aici scrie despre design interior și arhitectură, una dintre pasiunile sale de mai de mult. „Lovedeco a crescut treptat, iar unul din motivele care mă fac să rămân chiar și după trei ani și ceva este echipa.”
Din experiențele profesionale care se regăsesc pe profilul tău de LinkedIn, „relația cea mai longevivă” ai avut-o cu Lovedeco. Ce ai găsit în interiorul Lovedeco, dar nu și în celelalte companii în care ai activat?
Lovedeco este primul loc în care am găsit oameni care știu să comunice și să asculte, și oameni care-ți țin spatele atunci când ai o zi mai proastă, oameni cărora nu le e frică să recunoască atunci când greșesc, care nu se tem de discuții inconfortabile și nici de schimbare.
Ai știut de la începutul activității tale în presă că îți dorești să scrii sau ai descoperit asta despre tine pe parcurs? Cum ai descrie relația ta cu scrisul?
Până când șefa departamentului politic de la Mediafax nu m-a trimis pe teren și mi-a zis să mă întorc cu două știri și un reportaj, credeam că habar n-am să scriu. Era congresul TSD de prin 2015 sau 2016 la Romexpo, iar primul reportaj scris în viața mea a fost cel mai citit articol de pe Mediafax, preluat de Hotnews și alte publicații.
Nu prea aveam eu treabă cu politica, dar am avut mereu o atenție la detalii. Așa că am scris despre playlistul de la Congres, despre cum Liviu Dragnea a urcat pe scenă pe ritmuri de hip-hop, cum s-a dansat pe „Decât să minți”, „Gangster’s Paradise” și BUG Mafia. Materialul poate fi citit și astăzi aici.
„La fel ca orice altă relație, și relația cu scrisul are nevoie de grijă, de răbdare și de greșeli.”
Ai avut dintotdeauna, personal, o pasiune pentru designul interior? Cum te-au ajutat cursurile de specializare să profesezi mai bine ca redactor-șef al Lovedeco?
Când eram mică, și nu numai, și înnoptam prin alte case, aveam tot timpul un sentiment de neliniște, de neapartenență. Am făcut niște cursuri de design interior ca să învăț cum să fac să fie mai frumos în casele în care am stat.
Lucrurile s-au legat natural. La Lovedeco am ajuns din pură întâmplare. Îmi place să cred că Universul a făcut în așa fel încât să plec de la un job care-mi displăcea profund ca să ajung aici, unde scriu despre case.
Alături de echipă, asculți și spui poveștile comunităților, cartierelor și orașelor în care mergeți. Dacă ai putea să transmiți public un singur mesaj cu privire la acest subiect, ce ai vrea să transmiți lumii?
Există viață și mai încolo de centrul orașului. Restaurante, locuri ascunse cu grădini, cei mai buni mici și tot felul de povești faine.
Știm că datorită Lovedeco, intri săptămânal în cele mai interesante case din România. Dintre toate casele vizitate până acum, care a fost cea în care te-ai putut regăsi cu ușurință? Te-a inspirat în vreun fel în decorarea vreunui colțișor de-al casei tale și, dacă da, cum?
Toate casele în care am fost m-au inspirat, nu neapărat din prisma felului în care au fost amenajate, ci prin prisma oamenilor care locuiesc acolo. Am furat câte un pic din fiecare și știu exact cum o să arate „my dream home”.
Deși nu-mi plac topurile și etichetele de „casa preferată”, „piesa preferată”, „cartea preferată”, de data asta trebuie să răspund.
Există o casă care-mi tot revine din când în când în gânduri. E vorba de casa unor artiști și designeri, unde nici n-am simțit că muncesc și timpul parcă s-a oprit în loc. Cert e că după ce-am fost la ei mi-am cumpărat multe plante.
„Hygge înseamnă să fii bine cu tine.”
Când vine vorba despre home&deco, conceptul de „hygge” reprezintă deopotrivă un mood și un trend. Ce nu poate lipsi dintr-o casă care se vrea a fi „hygge”? Care sunt elementele care contribuie la conturarea unui mood hygge la tine acasă momentan și cum te fac acestea să te simți?
Spațiile în care petrecem foarte mult timp influențează sănătatea noastră mentală. De aceea, e important să ne înconjurăm de lucruri care ne fac să ne simțim bine. Când mă gândesc la hygge, mă gândesc la ceva senzorial, la ceva care ar trebui să-ți atingă toate simțurile. E esențial să-ți placă ceea ce vezi, când te trezești dimineața.
În loc ca prima imagine pe care o vezi să fie cea cu un televizor pe un perete, de ce să nu vezi niște plante sau o ilustrație frumoasă? O să-ți începi altfel ziua.
Mirosul e iarăși important atunci când ajungi acasă. Cu toții avem amintiri din copilărie cu bunicile noastre care coceau cozonaci sau cine știe ce alte bunătăți… O lumânare sau un odorizant cu miros de biscuți o să-ți spună „bine-ai venit” atunci când ajungi acasă.
Circularitatea este și ea un factor important, să poți să circuli liber într-un spațiu, să nu te împiedici de obiecte și să nu te simți sufocat de prea multe piese de mobilier.
În rest, contează lucrurile mici. O muzică în surdină, flori, piese din lemn, precum și piese cu valoare sentimentală.
Dar cred că cel mai important lucru pentru mine a ajuns să fie ordinea, deși nu-mi place deloc să o fac.
Atunci când treci pragul unor asemenea case, intri în contact nu numai cu încăperile, ci și cu poveștile persoanelor care locuiesc acolo. Care sunt cele mai puțin comune moduri în care își personalizează locuințele?
Am fost în case cu scrisori, opinci sau furci prinse de pereți, și tot felul de lucruri pe care nu te aștepți neapărat să le vezi. Obiectele cu istorie, care au fost transmise din generație în generație, de la bunici la nepoți, cred că sunt cele care spun cel mai bine povestea unei case. Dar cu toată nebunia vremurilor pe care le trăim, nu aș vrea să fi trăit sau să trăiesc în alt timp decât cel prezent.
Care este povestea unui om al cărei case ai vizitat-o în scop profesional și care a rămas cu tine pe parcursul timpului? De ce?
M-a inspirat mult Anca Dumitrescu. E o tipă foarte caldă, și-a amenajat singură apartamentul cu vedere spre Muzeul Enescu, are o cadă pe hol, multe piese recondiționate, lenjerie de pat făcută de mama ei. Toată amenajarea este o poezie. Și Anca la fel.
Cum ai defini conceptul de „acasă”? Care este cel mai important lucru pe care oamenii n-ar trebui să-l uite în procesul conturării spațiului în care trăiesc zi de zi?
„Nu uita că ești într-o continuă schimbare și poate ce-ți place azi, peste doi ani nu o să-ți mai placă, așa că mergi pe principiul less is more.”
Pentru mine, acasă e locul în care sunt și eu. Pot să mă simt acasă la un festival, cu cortul la mare sau atunci când mă copleșește vreun apus pe munte. Poate părea un pic poetic, dar de cele mai multe ori reușesc să mă simt acasă atunci când sunt afară.
Îmi place să fiu atentă la lucrurile din jurul meu, să ghicesc ce forme de animale desenează norii, să stau pe o bancă în Cișmigiu și să mă întreb din ce an o fi un anumit copac. Iar lucrurile astea mă fac fericită.
Dar acasă e și un refugiu, clar.
E locul în care poți să te descalți după o zi grea, poți să-ți lași toate măștile la ușă și să stai pur și simplu fără să faci absolut nimic, dar să te simți excelent. E locul care mă liniștește.
Cât despre ce ar trebui să ții cont atunci când îți amenajezi casa, nu uita că ești într-o continuă schimbare și poate ce-ți place azi, peste doi ani nu o să-ți mai placă, așa că mergi pe principiul less is more, keep it simple, și joacă-te cu piesele care pot fi schimbate cu ușurință.
Ce te face fericită:
Dansul și iubirea (iubirea de orice fel, relațiile dintre oameni).
Primul lucru pe care îl faci dimineața:
Pe lângă rutina de skincare și din când în cand meditație sau, de vreo jumătate de an încerc să scriu într-o agendă lucrurile pentru care sunt recunoscătoare.
Am observat că făceam asta zilnic atunci când aveam perioade mai proaste și o fac mai puțin acum, când sunt fericită și împlinită pentru că am avut norocul să-mi întâlnesc sufletul pereche.
De fapt și de drept primul lucru pe care-l fac dimineața este să ies cu Pruna, câinele meu, în parc, iar asta mă ajută foarte mult să-mi păstrez mintea cât de cât limpede.
Stilul arhitectural favorit:
Wabi-sabi.
Designerul de interior la care ai apela ca să-ți decoreze casa visurilor tale:
India Mahdavi.
Destinația de vacanță pe care ți-ar plăcea s-o transformi, cândva, în „acasă”:
Undeva unde să fie mereu luna mai, cât să poți să faci și plajă din când în când, să bată și vântul, și să miroase tot timpul a flori proaspete.
—
Editor:
