Tag: manager

Denisa Dan, manager Jazz in the Park: „Ca organizator de evenimente, tot ce poți să faci este să te pregătești cât poți de bine cu lucrurile care țin de tine și apoi aștepți imprevizibilul și surprizele”

Denisa Dan are o experiență impresionantă în organizarea de evenimente, culminând în rolul său actual de manager al festivalurilor Jazz in the Park. Ea reprezintă cu mândrie povestea de succes a voluntarului, demonstrând cum pasiunea și implicarea constantă pot deschide noi orizonturi profesionale. Drumul său a început cu voluntariatul la diverse evenimente, trecând prin roluri de coordonator, manager de producție și event manager, până la poziția de astăzi. Cu energia necesară unui manager de festival și un angajament profund față de echipa sa, Denisa a contribuit semnificativ la creșterea festivalului, făcând din Jazz in the Park o experiență unică.

Azi, Denisa ne vorbește despre parcursul său profesional și personal, detaliind modul în care voluntariatul a fost fundația carierei sale în evenimente. Ea subliniază evoluția sa în cadrul Jazz in the Park, unde a început ca voluntar și a ajuns să fie manager, coordonând toate aspectele festivalului. Denisa descrie dezvoltarea festivalului de-a lungul celor 12 ediții, de la un mic eveniment la unul recunoscut internațional, care a ajuns la un public de peste 100.000 de persoane. Denisa ne evidențiază provocările și reușitele din organizarea unui festival și ne împărtășește importanța echipei și a comunității din spatele evenimentului.

În acest an, Jazz in the Park are loc între 30 august și 1 Septembrie, în Parcul Etnografic din Cluj-Napoca. Mai multe despre această ediție, ne povestește Denisa în acest interviu.

 

Denisa, cum te-ai descrie pentru cineva care nu te cunoaște? Cum ai spune că arată traseul tău profesional și personal până în acest moment?

 

Salutare! Eu sunt Denisa, o sibiancă adoptată de Cluj de 12 ani de zile. Spun despre mine că reprezint povestea de succes a voluntarului și a voluntariatului în sine. Am cochetat cu evenimentele înainte să mă mut în Cluj și de când am ajuns aici am urmat traseul care m-a adus în acest punct. Am fost voluntar la evenimentele Fapte, apoi coordonator de voluntari, event manager, manager de producție și în cele din urmă am ajuns la poziția pe care o am în prezent. Așadar, salut, eu sunt Denisa, managerul festivalurilor Jazz in the Park! 

 

Cum s-a conturat pentru tine povestea Jazz in the Park? De ce ți-ai dorit să fii voluntar? Cum ai ajuns la festival și cum a fost drumul până aici?

 

Primul proiect la care am voluntariat a fost Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, eveniment care este în continuare foarte aproape de sufletul meu. Când m-am mutat la Cluj am căutat proiecte cu care să simt o compatibilitate similară. Am ajuns să cunoscut echipa Fapte printr-un alt proiect de care se ocupau la momentul respectiv, iar tranziția spre festivalul Jazz in the Park s-a întâmplat foarte natural. Se pare că ne-am potrivit chiar bine și de atunci sunt tot aici. 🙂

 

Voluntar la prima ediție, azi Project Manager. Te-ai gândit că vei ajunge aici, în momentul în care ai luat pentru prima dată contact cu festivalul? Cum vizualizai atunci, în prima zi de festival, călătoria ta în Jazz in the Park?

 

Nu m-am gândit nicio secundă atunci când am început colaborarea cu Jazz in the Park că o să ajungem în punctul în care suntem azi, dar sunt foarte fericită și recunoscătoare. Cred că s-a simțit și se simte în continuare dragul cu care îmi fac tot ceea ce fac. Am tot spus asta; oamenii care lucrează în evenimente fac parte dintr-o categorie specială de oameni. Pentru noi ele sunt un mod de exprimare, mai mult decât un job sau o simplă pasiune.

În prima zi eram fericită că pot să contribui la un proiect cu însemnătate și încet, încet am ajuns să contribui tot mai mult până în punctul în care îl conturez. 

 

Concret, care sunt lucrurile pe care le faci în calitate de Project Manager? Cum arată zilele tale de muncă, înainte, în timpul și după festival?

 

Un project manager pune lucrurile cap la cap și face ca la final puzzle-ul să fie complet. Exact asta încerc să fac și eu; pe lângă to do list-ul meu, am overview peste restul colegilor și departamentelor.

Într-o industrie cum e cea a evenimentelor e foarte important ca dreapta să știe ce face stânga și invers. Fiecare piesă este foarte importantă și destabilizarea unuia poate face ca la final, imaginea de ansamblu să fie afectată. Exact ca în cazul unui puzzle.  

Cât despre zilele mele de muncă, ele sunt cum nu se poate mai diverse: fie că vorbim de ședințe interne, call-uri cu partenerii evenimentelor noastre sau negocieri cu furnizori, sunt cu un picior în toate departamentele și încerc să fiu suport pentru toată lumea. 

 

Cum s-a dezvoltat festivalul de-a lungul celor 12 ediții? Cum arăta acesta la prima ediție și cum este în 2024? Care au fost cele mai importante lucruri pe care le-ați învățat și implementat pe parcursul anilor, de la o ediție la alta?

 

Pot să spun cu zâmbetul pe buze că suntem la ani lumină distanță față de prima ediție de Jazz in the Park. Am trecut de cei 7 ani de acasă, am crescut tot mai mari și ce e cel mai important, frumos, organic și cu o comunitate în spate.

De-a lungul celor 12 ediții am învățat de toate, unele de la partenerii și colaboratorii noștri, altele pe propria piele, dând cu capul de ele, efectiv. Știm ce înseamnă să-ți faci evenimentul în condiții meteo nefavorabile, știm cum să abordăm situațiile neprevăzute și mai ales, știm să ne adaptăm. Adaptabilitatea este cea mai importantă lecție pe care ne-a dat-o pandemia, de exemplu.

Dar pentru că nu totul este o problemă, am mai înțeles și puterea comunității din spatele unui festival, că oamenii stau la concerte și dacă plouă, te susțin și se bucură de apartenența la un proiect cum e și Jazz in the Park. Și acest lucru este valabil și dacă evenimentul tău adună 100.000 de persoane, cum a fost în cazul ediției din 2019, dar și de un eveniment cu capacitate limitată la 500 de persoane, cum s-a întâmplat în 2020. 

 

Care sunt cele mai mari provocări în organizarea unui festival precum Jazz in the Park? Ne poți oferi câteva exemple concrete, din experiența anilor anteriori?

 

Don’t want to jinx it, dar cred că am pățit de toate în ultimii ani. Am avut artiști care și-au ratat avioanele spre Cluj, artiști care și-au dat seama că au nevoie de vize în ultimul moment, o ediție de festival în care a plouat 9 zile din 11 și câte și mai câte. Practic, tot ce poți să faci este să te pregătești cât poți de bine cu lucrurile care țin de tine și apoi aștepți imprevizibilul și surprizele. Iar ele nu întârzie niciodată să apară.  

În cazul unui festival totul este o cursă contra cronometru: bookingul, stabilirea programului, activitățile non-muzicale, experiența pe care o pui cap la cap pentru oamenii care îți trec pragul. Apoi, trebuie să te asiguri că reușești să comunici și să transmiți de fapt povestea evenimentului tău. Să-i faci pe oameni să asculte.

 

Ce consideri că îi este specific festivalului Jazz in the Park? Cum ai descrie artiștii, publicul, atmosfera? 

 

Părerea mea este că experiență este cuvântul care descrie cel mai bine evenimentele Jazz in the Park. Noi facem dintr-un gen aparent dificil, cum este jazzul, highlightul unui eveniment dedicat mulțimilor, iar asta este un mare lucru.

Apoi, din jazz derivă multe lucruri. Putem să vorbim inclusiv de cum se comportă oamenii în evenimentele noastre, fie ele cu acces liber sau pe bază de bilet. Festivalurile noastre nu sunt evenimente de refulare, sunt evenimente în care oamenii fac ceva pentru ei, pentru dezvoltarea lor. Ca idee, manifestul nostru este ascultă și el poate fi primit din mai multe perspective: ascultă muzica și descoperă artiști noi care nici măcar nu știai că-ți plac; ascultă ce se întâmplă în jurul tău și fii prezent și acceptă sfaturi. La final de zi, Jazz in the Park este felul în care vedem noi lumea, e despre introspecție, despre a fi mai bun, despre a descoperi ce nu știm și a înțelege ce nu înțelegem. 

 

Cum arată echipa festivalului? Ce nu ar trebui să le lipsească oamenilor cu care lucrezi și cum ai spune că ești tu ca lider pentru ei? Pe ce principii se bazează stilul tău de leadership?

 

Pun foarte mare preț pe oamenii din echipa Jazz in the Park și acest lucru este valabil nu doar pentru evenimentul nostru. Bottom line, echipa unui eveniment este un mecanism în care fiecare are un rol și contribuie la bunul mers al lucrurilor. Povesteam mai devreme despre festival ca fiind un puzzle. Atunci mecanismul, adică echipa, e mâna care pune piesele pe tablă. 🙂 

Am lângă mine oameni cu care rezonez foarte bine, persoane cu valori și viziuni similare cu ale mele, dar și cu ale conceptului Jazz in the Park. Suntem o echipă, suntem prieteni, ne completăm și sărim în ajutor atunci când este nevoie. Pe ei i-aș suna și dacă am o problemă personală și dacă am o problemă în eveniment. 

Cât despre relația mea cu ei din postură de lider, zilele trecute îmi spunea unul din ei că sunt mama grupului. Încerc, pe cât posibil, să-i ghidez în deciziile pe care le iau, să îi susțin, să îi încurajez, dar pot să le spun și numele complet, cum face o mamă, atunci când lucrurile sunt serioase. 🙂  

 

Ce pregătiți pentru ediția din acest an a festivalului? Vor exista elemente noi? Ce alte surprize aveți pentru public?

 

În fiecare an schimbăm și îmbunătățim elemente din festival. Acest lucru este valabil și pentru 2024. Punem accent pe activități muzicale, cred că suntem unicul festival de muzică din țară care face asta. La noi interacțiunea cu muzica e mai mult decât să fii martor la un concert.

Noi te punem în fața instrumentelor muzicale, te lăsăm să-ți alegi vinilul și să dai chiar tu play la pick-up. Îți prezentăm cum arată și cum sună un listening room cu echipamente Hi-Fi și completăm experiența cu produse premium, unele produse chiar de la noi din țară. Continuăm apoi cu activitățile non muzicale, gândite și ele ca experiențe, mai degrabă. La Jazz in the Park poți să participi la ateliere de pizza sau chiar de gin, ateliere și jocuri pentru cei mici, dar și pentru cei mari, târg de viniluri, creatori și artizani și câte și mai câte. Oamenii trebuie doar să ne asculte sfatul și să ne treacă pragul. 

Iar muzica noastră e o poveste frumoasă: introducerea în jazz, punctul culminant oferit de artiștii de pe scene, toate aceste elemente pentru ca deznodământul să fie o stare de bine pentru public, o inițiere în jazz și o expunere la un gen muzical care e mult mai accesibil decât crede lumea. 

 

Calendarul anului pentru voi cuprinde 3 evenimente: Jazz in the Park Competition, Jazz in the Park Festival și Music Gallery. Cum au apărut aceste două evenimente, care se alătură festivalului? Care este povestea lor și cum se vor scrie capitolele acestui an?

 

Jazz in the Park a pornit în 2013 ca fiind un eveniment cu acces liber care a revoluționat legile locale și regulamentul de folosire al Parcului Central din Cluj. Dacă înainte de apariția festivalului parcul era doar o zonă de tranzit între cartiere, după prima ediție de Jazz în the Park clujenii aveau voie să calce pe iarbă, să-și pună hamacul la umbră și să se bucure de această nou descoperită oază din centrul orașului. Povestea Jazz in the Park a continuat frumos, s-a dezvoltat și a ajuns în punctul în care, în 2019 aduna 100.000 oameni în 4 zile de eveniment. 

Apoi a venit 2020 cu toate provocările lui și am învățat cu adevărat ce înseamnă cuvântul adaptabilitate, dacă tot l-am menționat mai devreme. Dacă pentru ediția din 2019 aveam record de audiență, în 2020 am reușit să facem Jazz în the Park Tiny Edition la care, conform legislației din acel moment, au avut voie să participe 500 de persoane. Just imagine ce bătălie a fost în interiorul nostru: pe de-o parte fericiți că facem totuși ceva, pe de alta triști de faptul că nu puteam să arătăm unui public mai numeros ce am pus la cale.

Din tot acest rău, au ieșit însă două lucruri bune și frumoase. Datorită (pentru că e mai potrivit decât din cauza) pandemiei, am descoperit o nouă locație: Parcul Etnografic, casa evenimentului din 2020. Tot în pandemie, când ne-am dat seama că singurele locații de cultură care nu s-au închis nicio secundă au fost muzeele, am venit cu ideea de Music Gallery; transformarea lui Jazz in the Park într-o expoziție. 

Ei bine, în 2023 am ajuns să prezentăm publicului nostru 3 concepte diferite: 

– Jazz in the Park Competition – un concurs sub forma unui festival cu acces liber, în locul care ne-a consacrat: Parcul Central

– Jazz in the Park – un festival experiență, cu locuri limitate și acces pe bază de bilete, în locul pe care l-am descoperit și de care am prins drag: Parcul Etnografic

– Music Gallery – expoziția context în care îi punem pe oameni să privească muzica cu alți ochi, să descopere și să interacționeze cu ea. 

În 2024 toate cele 3 proiecte își așteaptă publicul; să asculți, să descoperi și să interacționezi cu muzica. 

 

În 2019, Jazz in the Park a câștigat trofeul categoriei „Best Small European Festival”, la cea de-a XI-a ediție a competiției European Festival Awards, iar în acest an Asociația Fapte a primit premiul AFCN pentru Rezistență în Cultură. Cum se simt pentru voi aceste premii și cât de importante sunt pentru festival și pentru voi, oamenii din spate?

 

Premiile precum cele menționate aici sunt cele care ne confirmă că eforturile noastre sunt apreciate. Ne bucură fiecare recunoaștere a muncii noastre, ar fi greșit să zic că nu e așa. Iar faptul că primim laude atât la nivel național, cât și internațional, parcă ne umple de și mai multă energie și drive să mergem mai departe și să facem și mai bine și mai frumos. 

 

În final, lasă-ne un mesaj pentru comunitatea The Woman. De ce să vină oamenii la ediția 12 a Jazz in The Park?

 

Cum spuneam și mai sus, Jazz in the Park este o experiență și o investiție în tine. Ce ne propunem noi este ca fiecare om care ne trece pragul să plece acasă mai bun și să învețe să asculte măcar puțin mai bine. Așa că, cu mare drag, vă recomand să-i dați o șansă jazzului… măcar o dată pe an!

 

Jazz in the Park descris în 3 cuvinte: ascultă, experiență, comunitate

Cea mai frumoasă amintire din festival: Am la fiecare ediție un moment în care mă opresc din agitație, mă uit în jur și conștientizez ce contribuție are evenimentul nostru la comunitate și câți oameni se bucură real de el și de munca noastră. E un sentiment de fulfillment extraordinar.  

Ceai sau cafea? – CAFEA!

Dish-ul favorit: I am the pasta girl. 

Note to self: It takes a village to raise a child, fie el și un festival. 

 

Credit foto: Bragovski

 

–

Editor:

„HR-ul nu presupune să așezi oamenii ca într-un puzzle la jobul perfect, ci mai degrabă în rolul potrivit pentru ei.” | Anca Bosinceanu, HR Manager UCMS by AROBS

Anca Bosinceanu este Manager HR în cadrul UCMS by AROBS, companie specializată în soluții de management a resurselor umane. Cu o experiență de peste 17 ani în acest domeniu, aceasta ne-a mărturisit că și-a luat din fiecare loc tot ce a fost nevoie pentru a deveni un bun profesionist, dar și că este încă într-o continuă învățare.

Deși la început a studiat un cu totul alt domeniu, Anca și-a dat seama încă de la primul său job că alta este menirea ei – aceea de a aduce fericire în viața oamenilor. Anca este o mamă dedicată, iar în puținul timp liber pe care îl are își expune latura artistică, pictând.

Astăzi, ne-a vorbit despre domeniul de HR, descriind pulsul industriei și schimbările survenite în cadrul acesteia odată cu venirea pandemiei, despre parcursul ei profesional, dar ne-a oferit ocazia să cunoaștem o mică parte din ceea ce este omul Anca Bosinceanu.

Anca, ești un om cheie al industriei de HR. Cum ai decis să îți conturezi cariera în acest domeniu? Ce anume te-a atras la această industrie?

Cariera mea este conturată de experiențele pe care le-am avut, însă nu m-am bazat întotdeauna pe asta. Tot timpul mi-am dorit să fac mai mult, să învăț mai mult, să știu mai multe, iar pentru asta am făcut destul de multe sacrificii, atât personale, cât și financiare, dar nu regret nicio secundă.

Dacă este să mă uit puțin în urmă, consider că cea mai bună decizie, care mi-a schimbat cumva cariera, a fost faptul că am decis să particip la un mini MBA, care se numea Fast Track Management (BISM), care mi-a completat partea de cunoștințe generale de HR cu partea de strategie, people management, leadership, inovație, critical thinking, etc. Deci, practic am început să gândesc și business, nu doar operațional.

Această industrie m-a atras datorită faptului că este o industrie activă, energică, în care nu ai timp să te plictisești, în care poți să îți lași amprenta, în care poți să influențezi destine (sper eu, în bine), să descoperi oamenii, să construiești împreună cu ei și nu să îi așezi ca într-un puzzle la jobul perfect, ci mai degrabă în rolul potrivit pentru ei, care să îi facă fericiți și împliniți.

Care este parcursul tău profesional? Ai mai activat și în alte domenii înainte să intri în domeniul resurselor umane?

Am terminat Universitatea Tehnică, un profil de Ingineria Materialelor, în anul 2005. Lucrarea mea de licență se numește „Implanturi cranio-maxilo-faciale personalizate”, deci nu are absolut nicio legătură cu domeniul de HR. Dar, vorba aceea: inginerii sunt precum cameleonii, adică le este foarte ușor să se adapteze.

M-am angajat la o săptămână după licență pe o poziție de „Responsabil cu Managementul Calității”, iar în acest rol, m-am apropiat mult de oameni, de nevoia lor și astfel am înțeles că aceasta e menirea mea, mai degrabă fericirea oamenilor, nu fericirea sistemelor de calitate.
Din 2005 și până în prezent am făcut doar HR, în diferite forme: admin, payroll, comp&ben, learning&dev, carrer path etc, și probabil asta voi face toată viața, iar pe tot parcursul acestor 17 ani, am învățat continuu. Încă învăț și sunt de părere că mai am lucruri de invățat.

Dacă ar fi să ne povestești puțin din experiența ta profesională, ce anume ai vrea să evidențiezi? Care consideri că au fost pașii sau etapele care te-au ajutat cel mai mult să evoluezi?

Dacă e să mă uit la cariera mea de până acum, lucrul care mă face să mă gândesc cel mai mult la el, este primul meu rol de manager. Doamne, cât de greu a fost! Mai ales când trebuie să faci trecerea de la operațional la real management. Risipa din primele luni este despre erori, atunci când poți greși din dorința de a face lucrurile cât mai bine, cum e și normal. Astfel poate există o risipă de timp, energie sau chiar de materiale, dar care duce la progres în cele din urmă.

Am fost foarte determinată, mi-am dorit mult să fac trecerea și mi-am asumat tot ceea ce presupune această nouă etapă. A fost imperios necesar să îmi accept slăbiciunile, să accept că uneori nu am toate răspunsurile și să renunț la perfecționism, care până atunci credeam că este o calitate. Am ieșit mereu din zona de confort și am acceptat orice provocare. Nu există nu se poate!

Ai identificat de-a lungul timpului persoanele care au avut cel mai mare impact asupra parcursului și carierei tale? Consideri că ai avut vreun mentor care să te motiveze să continui indiferent de obstacolele întâmpinate?

Experiența mea profesională a fost presărată cu bune și cu mai puțin bune, însă consider că mi-am luat din fiecare loc exact ce am avut nevoie pentru a fi un profesionist mai bun. Pot să spun că am avut manageri cu care dacă ar fi nevoie să lucrez acum, nu cred că i-aș mai alege ca manageri, dar am avut și manageri cu care aș lucra oricând, oriunde și oricât.

Mi-am apreciat întotdeauna managerii care mi-au oferit încredere, autonomie, care mi-au permis să greșesc pentru a putea învăța, care mi-au forțat creativitatea și pentru care omul de HR avea un rol important in organizație, cu care luai împreună decizii, cu care gândeai strategii care au legătură cu oamenii, nu pentru care HR -ul era doar ceva administrativ.

Ce părere ai despre sintagma „oamenii părăsesc oameni și nu companii”? 

Eu cred că ambele variante sunt valabile. Sunt situații în care părăsim oamenii, dar cred că sunt și situații în care părăsim companiile pentru că nu rezonăm cu valorile sau cultura acestora, lucruri pe care nu le poți identifica într-un interviu sau într-o primă săptămână de activitate.
Când vorbim de a părăsi oameni, consider că îi părăsim atunci când uită de noi, când ne lasă pe banca de rezervă și nu ne mai provoacă, când nu mai simțim că avem un cuvânt de spus. În momentul în care nu ne mai găsim locul acolo și probabil simțim că managerul nostru nu face suficient pentru noi.

Consideri că e doar responsabilitatea managerului de a-i face pe ceilalți fericiți sau consideri că ține și de fiecare individ în parte?

Bineînțeles că nu este doar responsabilitatea managerului, dar rolul acestuia este să le ofere oamenilor proiecte provocatoare, creative, să nu îi lase într-o zonă de confort. Există organizații în care, poate, datorită faptului că anumiți colegi sunt de foarte mult timp în aceeași echipă și managerul îi privește ca pe un grup de prieteni, de foarte multe ori se întâmplă să „îi lase în pace” și astfel dispar provocarea și dorința de a face altceva.

Acest mecanism funcționează o perioadă, dar pe termen lung cred că e nesănătos și în acest caz, probabil, după un timp vom părăsi omul pentru că nu a știut să ne țină engaged pe proiecte sau în cadrul rolului nostru.

Anca Bosinceanu

Odată cu pandemia multe domenii au suferit schimbări și au trebuit să își adapteze activitatea în funcție de cum o impunea situația și predominant să își mute activitatea în online. Cum a fost în cazul vostru? Dar al partenerilor voștri? Cum s-a adaptat industria HR la noile timpuri?

Companiile au conștientizat cât de importantă este digitalizarea în contextul pandemic, unde distanțarea dintre oameni a fost necesară. În acest fel, nevoile organizațiilor, ale personalului și ale clienților au fost îndeplinite. Pentru a asigura o activitate performantă a companiilor, implementarea unor procese digitale a fost esențială, atât pentru gestionarea resurselor umane, cât și a altor operațiuni.

Toate schimbările au avut loc foarte rapid. Noi, toți cei din companie am trecut la munca remote odată cu declararea stării de urgență, iar acum lucrăm din mai multe orașe din România, chiar și de la sediile din Cluj-Napoca și București, dar și în afara țării – avem colegi care lucrează din Belgia sau Londra.

Adaptarea a venit prin trecerea la munca remote sau hibrid și cu o organizare cât mai eficientă a activității. Compania noastră a venit în sprijinul organizațiilor prin două funcționalități, pe care le-am implementat foarte rapid: True Work From Home și True Semnătură Electronică.

Acestea au rolul de a eficientiza munca specialiștilor HR prin semnarea documentelor de la distanță, cu ușurință. True Work From Home ajută organizațiile să păstreze o evidență clară a programului de lucru și a locului din care muncesc angajații.

Modulul True Semnătură Electronică permite semnarea în format digital a unui număr mare de documente cu rapiditate, fiind destinat atât managementului cât și personalului.

Cum a fost privit conceptul de digitalizare de către companii? Cum se vede digitalizarea din perspectiva ta, ținând cont că ești un om al oamenilor?

Personal, pot să spun că îmi este dor de cafeaua din bucătărie și de discuțiile din balcon sau din openspace-ul de la birou. Ne mai întâlnim pe la birou, dar într-o formulă foarte restrânsă.
Unele companii au îmbrățișat schimbarea și au înțeles necesitatea transformării digitale. Altele au fost nevoite să adopte o altă modalitate de gestionare a activității și a personalului, cu speranța că lucrurile vor reveni la normal. Este însă tot mai evident că modul în care gândim și muncim s-a schimbat definitiv, odată cu contextul social al ultimilor ani. Acceptarea noului normal este esențială, alături de dezvoltarea unor obiceiuri și strategii potrivite acestor vremuri.
Wellbeing-ul angajaților este foarte important, pentru a exista un echilibru cât mai bun între activitatea profesională și viața personală. Liderii organizațiilor trebuie să ofere un exemplu în acest sens, pe care angajații vor avea tendința să îl urmeze. Digitalizarea proceselor administrative și a altor operațiuni esențiale din companii contribuie la o activitate mai eficientă și, în cele din urmă, la reducerea stresului angajaților și a birocrației.

Ce înseamnă pentru tine, pentru compania ta sau pentru partenerii pe care îi aveți „noua normalitate”?

Exact ce trăim acum. Adică munca de la distanță, întâlnirea cât mai rară cu colegii sau cu clienții – colegii noștri din departamentul de sales au făcut schimbarea de la a merge pe teren zi de zi la o muncă de birou, aspect la care nu te-ai fi gândit acum câțiva ani (zâmbește). Dacă erai un om de sales, trebuia să fii veșnic pe teren. Noua realitate presupune distanțarea și digitalizarea.

Voi, în cadrul UCMS by AROBS, ați adoptat munca hibrid sau se lucrează doar remote?

Nu avem o politică foarte clară în sensul acesta. Nici nu dorim. Fiecare decide pentru el, exact așa cum se simte bine, cum se simte în siguranță și sincer nu prea ne mai uităm la cât de mult timp petrecem în fața laptopului, ci, mai degrabă la ce livrăm, la calitatea a ceea ce livrăm. Nici nu prea mai are importanță dacă livrăm de la munte sau de la mare, atâta timp cât lucrurile se întâmplă.
Nu se măsoară timpul petrecut în birou pentru că am observat la unii colegi, care s-au întors la birou după o perioadă de un an și jumătate de stat acasă și au încercat o zi, două, dar apoi s-au întors înapoi acasă și nu i-am mai văzut de atunci. Cert este că unii dintre ei funcționează mult mai bine de acasă, iar alții de la birou pentru că își iau de aici energia.

Nu consideri că există un pericol în faptul că oferiți posibilitatea de a se lucra de oriunde, în acest fel existând riscul ca oamenii să fie mai puțin implicați sau conectați?

Sincer, nu avem temerea aceasta. Noi, anul trecut am avut un proiect foarte frumos, care s-a numit „Oameni de 10”, un proiect în care am scos în față toți colegii care au peste 10 ani de activitate în companie. În plus, am organizat un eveniment dedicat lor, anul trecut în septembrie, în care i-am sărbătorit, unde au participat chiar și clienții noștri.

Eu sunt sigură că ai mei colegi sunt fericiți în UCMS by AROBS. Evident, mereu se poate face și mai bine, nu suntem perfecți, dar tot ceea ce gândim pentru ei ține de proiecte foarte frumoase, cu accent pe partea de retenție, pentru că avem, după cum am spus, colegi care sunt de mult timp în companie, dar și colegi noi, unii dintre ei sunt încă pe băncile facultății (zâmbește), care au rămas cu noi în urma unui internship.

Pe cealaltă parte, e foarte frumos să vezi cum oameni cu peste 10, 20 de ani de experiență în companie – avem chiar un coleg care este de peste 25 de ani cu noi, practic de când s-a înființat compania –  predau ștafeta altora.

Ce poți să ne spui despre softurile UCMS by AROBS dedicate companiilor? Cum ajută acestea departamentele de HR sau pe managerii departamentelor?

True HR și dp-Payroll sunt soluții inovatoare, configurabile și intuitive, dezvoltate pentru a ajuta managementul sau departamentele de resurse umane să automatizeze anumite sarcini, să gestioneze datele angajaților și să eficientizeze activitatea companiilor. Totul se realizează în format digital și în acest fel se elimină și birocrația.

Scopul acestor soluții software este să facă viața mai ușoară atât pentru management, cât și pentru angajați și să ofere o nouă perspectivă în ceea ce privește colaborarea dintre companii și personal. Totodată, sunt soluții integrate de management al resurselor umane și salarizare pentru noul context digital în modul de #workfromhome, #workfromoffice și hibrid.

Dacă ar fi să dai trei recomandări managerilor de HR din alte companii care ar fi acestea?

– Să aibă curajul să fie vulnerabili. Vulnerabilitatea este confundată cu starea de slăbiciune, pe când, în realitate, a fi „vulnerabil” înseamnă să ai curajul de a sta față în față cu dificultățile întâmpinate pe parcursul timpului, de a te deschide în fața celorlalți și de a construi împreună cu sinceritate. Consider că în acest mod îndepărtăm bariere.

– Să facă eforturi în companiile lor pentru a obține bugete de automatizare și digitalizare, respectiv de implementarea unor soluții software de HR. Suntem în era digitalizării și este aproape de neacceptat, ca în aceste vremuri, să nu îmbrățișăm această etapă. Trebuie să ne gândim, alături de managementul general, cum putem să simplificăm lucrurile și viața oamenilor din compania noastră și să îi ținem în același timp aproape de noi.

– Să formeze echipe fantastice cu colegii din marketing. Împreună pot lucra la proiecte minunate pentru employer branding și pentru employee experience, lucruri care ajută la retenția angajaților, dar și la creșterea brandului de angajator, atât de necesare acum, când totul se întâmplă online.

Legat de recomandarea ca managerii de HR să aibă o strânsă legătură cu departamentul de marketing, tu te implici direct în astfel de campanii în cadrul companiei? 

Da, toate proiectele, evenimentele, strategiile de retenție sau chiar cadourile, le gândesc împreună cu colegii mei de la marketing, inclusiv tot ce ține de social media. Eu am foarte mare încredere în ei și consider că ei mă pot ajuta foarte mult să cresc brandul de angajator și bineînțeles, este important și ca activitatea noastră să se vadă bine din online.

Cum arată Anca, cea din timpul liber, al weekendurilor și al momentelor de deconectare? Există diferențe între Anca de la birou și Anca de acasă?

Nu sunt prea mari diferențe. Anca e în acțiune de dimineața de la 8, când își duce copilul la grădiniță, până seara pe la 9-10, când îl pune în pat. Dacă este să vorbesc despre ce se întâmplă în timpul meu liber, pot spune că și atunci sunt în acțiune.

În weekend petrec cât mai mult timp cu copilașul meu, care are patru ani, cu soțul și cu prietenii. Ne place să luăm masa cu prietenii, să gătim pentru ei – mă rog, soțul gătește, eu strâng și spăl vasele.
Când reușesc, citesc și altceva decât cărți pentru copii, ne ocupăm de cabana noastră de la munte, iar când am prea mult timp liber, pictez. Am câteva tablouri, nu foarte multe pentru că durează și un an de zile să finalizez un tablou. Dar așa fac marii pictori, nu? Glumesc.

Pictura mă relaxează, pentru mine a făcut trecerea de la a fi perfecționist, la a nu privi lucrurile așa. Am învățat de-a lungul anilor că să fii perfecționist nu e neapărat o calitate.

În concluzie, probabil, Anca are nevoie de mai mult timp liber.

Ai dori să adaugi ceva pentru cititorii The Woman, referitor la 2022, despre ce urmează și ce se preconizează?

Mi-aș dori să fac o recomandare, dar bineînțeles fiecare alege dacă o îmbrățișează sau nu. Aș vrea foarte mult să văd mai multe companii în care managerii au încredere în oamenii pe care i-au angajat. Să îi angajeze și să îi lase să facă ceea ce știu să facă, nu să îi angajeze și să le spună ce să facă. Este important și consider că în acest fel poți construi mult mai multe.

—

UCMS THE WOMAN 2022-01-03

Campania Femei Puternice în HR este inițiată și susținută de către UCMS by AROBS. Companie inovatoare cu capital 100% românesc, UCMS by AROBS este specializată în dezvoltarea de soluții integrate de management al resurselor umane și salarizare, cu o experiență de peste 25 de ani pe piața din România.

O serie de interviuri cu femeile puternice din HR, care să prezinte calitățile lor excepționale de leadership, dar și cele necesare gestionării cu succes a relației dintre angajat și angajator vor marca luna martie, ca urmare a parteneriatului The Woman x UCMS by AROBS.

„Deși am calități de lider, mă identific foarte mult cu munca în echipă” | Stela Tighinean, General Manager Pandora (Cluj-Napoca, Sibiu)

Stela Tighinean deține împreună cu familia sa franciza Pandora din orașele Cluj-Napoca și Sibiu și este cea care a creat Bijuterii FIG – o platformă de vânzare online, partener autorizat Pandora.

Pe parcursul vieții, Stela și-a dorit să învețe cât mai multe și, deși inițial dorința ei a fost de a deveni medic, a urmat cursurile Facultății de Drept, iar în final a ajuns să activeze în marketing și apoi în lumea antreprenoriatului. Totuși, aceasta se află într-o continuă învățare, în prezent urmând cursuri despre vindecarea emoțională, lecții pe care dintotdeauna a vrut să le învețe.

Stela ne-a vorbit astăzi despre platforma Bijuterii FIG: cum a luat hotărârea și care au fost urmările acesteia, despre echipă, campaniile de comunicare realizate, dar ne-a împărtășit și puțin din viața personală: cum reușește să o delimiteze de cea profesională și cum se simte atunci când călătorește.

Cum s-ar defini omul Stela Tighinean într-o frază?

De ce m-aș defini, dacă am abilitatea și capacitatea de a fi nelimitată? Prefer să mă bucur de viață și să fiu. Când te definești ai tendința de a te limita, iar mie îmi place să mă bucur de viață în toată splendoarea ei.

BAD_6762

Povestește-ne despre parcursul tău profesional. Cum ai ajuns în acest punct al vieții tale?

Aș putea spune că de-a lungul timpului mi-am dorit să încerc cât mai multe posibilități, să am oportunitatea de a învăța cât mai mult. În adolescență îmi doream să fiu medic, așa că m-am pregătit o vreme pentru Facultatea de Medicină. Cu toate acestea, am ales ulterior Facultatea de Drept, dar, până la urmă, am ajuns să activez cel mai mult în domeniul marketingului, ceea ce într-un fel m-a propulsat înspre lumea aceasta a antreprenoriatului.

Consider că acest parcurs m-a ajutat să îmi dezvolt foarte mult creativitatea și dintre toate posibilitățile pe care le-am explorat până acum, am ales să rămân aici, în zona lumii de afaceri. În același timp, însă, continuu să-mi dezvolt și alte laturi. În paralel cu activitățile pe care le desfășor în prezent, urmez alte cursuri de formare care nu sunt legate de activitatea mea antreprenorială, dar mă ajută să-mi lărgesc universul de cunoaștere.

Pe mine mă atrage în mod deosebit spiritualul și conexiunea pe care noi ca oameni o avem cu universul. Cursurile pe care le urmez acum, vizează și vindecarea emoțională și simt că, prin intermediul lor, am reușit să găsesc un outlet spiritual care îmi oferă posibilitatea de a mă manifesta și de a explora răspunsuri la întrebări care mă urmăreau de mult. Simt că aceasta este experiența de învățare pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, dar, în același timp, cred că a fost necesar ca eu să am mai întâi acel parcurs clasic al școlii firești, pentru că, astfel, am ajuns aici, unde simt că trebuie să fiu, alături de niște oameni care sunt capabili să îmi ofere răspunsuri la toate întrebările pe care le-am avut, dar și să mă ajute să învăț cum să fac lucrurile diferit, așa cum simt eu că trebuie să fie.

Deții împreuna cu familia franciza Pandora din orașele Sibiu și Cluj-Napoca. Cu toate acestea, ați  decis să creați  Bijuterii FIG – o platformă de vânzare online, partener autorizat Pandora. Care au fost motivele din spatele acestei decizii?

Inițiativa si insistența de a lansa platforma de vânzare online îmi aparțin mie. A fost o inițiativă la care m-am gândit la începutul perioadei pandemice, în timpul lockdownului, când, timp de două luni, am fost nevoiți să închidem toate magazinele noastre Pandora.

Până în acel moment, noi am reușit să ne construim o bază solidă de clienți, iar întreruperea bruscă a activității noastre pe perioada pandemiei a ridicat problema pierderii acestei conexiuni pe care noi am creat-o, de-a lungul timpului, cu clienții noștri. Așadar, ideea unei platforme online FIG Jewelry a reprezentat într-un fel o tranziție firească înspre singurul spațiu care ne putea asigura perpetuarea legăturii cu clienții noștri.

Care sunt diferențele pe care le-ați resimțit odată cu deschiderea platformei online?

Pot spune că ne-am simțit mult mai apropiați de comunitatea noastră. Platforma online ne-a asigurat un flux de comunicare deschis cu clientele noastre și astfel ne-am dat seama că putem face lucruri frumoase împreună.

Am reușit să ne cunoaștem mult mai bine publicul, să îi înțelegem dorințele, să știm ceea ce așteaptă de la noi și de la produsele noastre, să stabilim o conexiune emoțională mai firească și mai profundă decât ceea ce am fi putut obține prin campaniile de marketing tradiționale. Și totul a venit cumva natural.

Am primit în perioada pandemiei cereri de la persoane din țară cât și de la persoane stabilite în străinătate care ne rugau să trimitem cadouri personalizate familiilor lor din țară. Clienții alegeau produsele dorite din oferta noastră și ne trimiteau și un mesaj personal care să însoțească acest cadou. Și ne-am adaptat foarte bine la noua stare de fapt. A fost o tranziție firească pentru noi. Am știut să fim alături de clienții noștri într-o perioadă dificilă și, drept rezultat, am obținut feedbackuri pozitive și, de fapt, mult mai mult de atât. Am creat o comunitate bine închegată!

Crezi că femeie fiind, înțelegi mai ușor profilul consumatorului de bijuterii?

Absolut! Ca femeie este foarte ușor să te raportezi la profilul consumatorului de bijuterii. Majoritatea clientelei noastre este reprezentată de femei, este o comunitate care s-a creat în mod natural și pe care am creat-o și noi prin implicarea noastră.

De multe ori simt că în comunitatea aceasta a noastră gândim la fel, simțim la fel, reacționăm la fel și înțelegem foarte ușor ceea ce se așteaptă de la noi. De aceea reușim foarte ușor să le oferim clientelor noastre exact ceea ce își doresc.

BAD_6488

Care este cea mai grea etapă în implementarea unei campanii de comunicare? Dar cea care îți place cel mai mult?

Nu există etape grele! Atunci când ai o echipă bună, pasionată de ceea ce face, toate etapele prin care trecem sunt ușoare și uneori chiar distractive.

În mod profund personal, mă emoționează foarte mult tipurile de produse pe care clienții noștri le aleg. Pandora celebrează momentele, acele momente importante din viața noastră, și de multe ori simt și eu aceeași bucurie pe care o resimte o clientă care își personalizează brățara cu o bijuterie specială pentru ea, pentru un moment unic din viața ei. Am senzația că trăiesc toate acele momente împreună cu comunitatea noastră de clienți. Am senzația că aduc un plus bucuriei lor. Până la urmă, prin produsele noastre, suntem și noi o mică parte din bucuria lor, nu-i așa?

Ne poți povesti despre o campanie care a avut un succes la care nu te așteptai?

Nu asociez așteptări emoționale vis-a-vis de campaniile pe care le implementăm. Campaniile sunt niște etape firești prin care trecem pe parcursul anului. Acestea se organizează global și apoi rezultatele lor sunt analizate.

Nu îmi place să forțez lucrurile sau să lucrez cu extremele. Prefer să am așteptări echilibrate și să nu denaturez rezultatele unei campanii doar pe baza unor așteptări subiective. Încerc mereu să îmi dozez obiectiv așteptările legate de campanii și nu numai. Astfel, la final, reușesc să analizez obiectiv campaniile parcurse, bazându-mă pe informațiile concret obținute și nu pe răspunsul meu emoțional legat de o campanie anume.

Care sunt, din punctul tău de vedere, principalele calități ale unui om bun de comunicare?

Să aibă idealuri, dar să păstreze totuși o viziune realistă asupra vieții.

Să fie ghidat de principii solide și să dea dovadă de o bună disciplină profesională.

BAD_6671

Cât de importantă este echipa pentru un om de comunicare? Cum este echipa Bijuterii FIG?

Deși am calități de lider, mă identific foarte mult cu munca în echipă. Aproape că nu concep să lucrez altfel decât înconjurată de o echipă bine închegată.

Iar echipa FIG este o astfel de echipă. Rezonăm foarte bine împreună. Suntem o echipă plină de energie, am senzația că nu rămânem niciodată în pană de idei. Suntem o echipă cu energii compatibile. Poate de aceea reușim să funcționăm mai degrabă ca un tot unitar. Nu lucrăm cu ierarhii. Suntem o comunitate creativă.

De multe ori uităm să delimităm viața profesională de cea personală, iar acest lucru poate avea repercusiuni asupra ambelor. Cum te descurci la acest capitol?

Aici pot să împărtășesc o poveste care simt că este foate personală. Până în momentul pandemiei pot mărturisi că am întâmpinat destul de multe greutăți pe acest plan.

Pe atunci urmam niște cursuri de business oferite de un mentor în afaceri. În urma unui exercițiu desfășurat acolo, am realizat cu surprindere că eu alocam 70% din timpul meu vieții profesionale și doar restul energiei mele era canalizată înspre celelalte aspecte ale vieții mele. Nu eram pregătită pentru o astfel de realitate.

A urmat apoi perioada de lockdown, care m-a ajutat foarte mult să mă detașez de unele activități care am realizat că nu sunt de fapt esențiale. Am renunțat la multe astfel de activități și mi-am regândit disciplina de lucru. Am început să lucrez cu mine și să pun mult mai mult accent pe dezvoltarea mea personală și spirituală.

În felul acesta, am reușit să obțin o delimitare mult mai echilibrată între viața profesională și cea personală. Am reușit practic să inversez balanța și să dedic un procent mult mai ridicat familiei și vieții mele personale. Sunt recunoscătoare că am avut posibilitatea de a renunța la acele activități care îmi consumau atât de multă energie și pe care am reușit să le împart între membrii echipei mele. Și ei m-au susținut în acest sens. Când faci parte dintr-o comunitate care te susține, poți atinge țeluri nebănuite. Iar noi știm să dăruim și să primim în comunitatea noastră.

Călătorești foarte mult. Împărtășește-ne câteva gânduri despre Stela – travel lover.

Așa este! Călătoresc mult, fie datorită activității mele antreprenoriale, fie în vacanțele cu toată familia.

Ne place să trăim tot felul de experiențe specifice țărilor și locurilor pe care le vizităm. Ne place să experimentăm cultura locală, explorând preparate tradiționale, simțind energia locurilor prin care trecem sau învățând detalii legate de istoria locală. Am descoperit cu fiecare vacanță că am atâtea lucruri de învățat și că mă întorc cu atât de multe experiențe și trăiri noi din fiecare călătorie nouă.

BAD_7119

 

Tocuri sau flat shoes? – Când mă obosesc tocurile, ador flat shoes.

Bijuteria preferată din colecțiile Pandora: Această întrebare este o mică provocare, pentru că îmi este foarte greu să aleg. Îmi plac atât brățările, cât și cerceii, dar pot spune că ador inelele Pandora.

Destinația preferată de vacanță: Orice destinație cu mare, soare, nisip fin, vegetație luxuriantă și mâncare exotică.

Ce faci când ai timp liber? – Nu am foarte mult timp liber. Timpul liber pentru mine înseamnă timp doar cu mine, iar eu sunt mereu implicată în tot felul de activități atât profesionale, cât și cu familia. Iubesc timpul petrecut alături de familia mea și mă simt împlinită și prin realizarile în domeniul afacerilor pe care le desfășor, dar în ultima vreme încerc să îmi aloc puțin timp și mie exclusiv. Acele 30 de minute în care pot sa citesc câteva pagini pentru suflet. E timpul meu cu mine și e necesar.

Cu ce fel de oameni te înconjori zi de zi? – Îmi place să am alături oameni care rezonează cu mine, care mă încarcă cu energie pozitivă și care îmi împărtășesc pasiunile.

Note to self: Eat, pray, love!

 

Credit foto: Bădulescu Ștefan

–

Editor:

2021 TW MARA RUSU

„Când devii antreprenor sau vrei să îți crești afacerea, învățarea continuă este foarte importantă și necesară, la fel ca în medicină.” | Mirela Susan, Dermavision

Mirela Susan este medic – pentru că iubește oamenii și viața, antreprenor și manager – a fondat acum mai mult de 10 ani Clinica Dermavision, trainer – pentru că e important ca medicii tineri să aibă de unde să învețe, dar nu în ultimul rând este om – un om aproape de oameni. 

A deschis Clinica Dermavision în anul 2010, iar datorită profesionalismului peste 11000 de pacienti i-au trecut pragul până astăzi și au revenit periodic pentru a-și trata problemele pielii sau pentru a-și remodela frumusețea. Fiind atrasă de latura estetică a dermatologiei și implicându-se în tot ceea ce înseamnă frumos, Dr. Mirela Susan a reușit să dezvolte un concept integrativ, cu specialiști din mai multe domenii, care îmbină talentul cu cele mai bune tehnologii și cu empatia fata de pacienți.

Ne-a povestit azi despre cel mai drag rol al ei, dar totodată și despre cel mai provocator. Ne-a vorbit despre începuturile în industrie, ce a făcut-o să pornească pe acest drum, cât de greu a fost și cum a depășit greutățile, dar a concluzionat spunându-ne că ar face aceleași alegeri dacă ar fi să o ia de la capăt.

Sunteți recunoscută atât în industrie cât și de către publicul larg ca un medic foarte bun. Cum s-ar descrie omul Mirela Susan?

Sunt un om blând, empatic, care încearcă să ajute întotdeauna, aproape de oameni și acest lucru îmi doresc să-l păstrez peste ani: să nu uit de unde am plecat, să arat bunătate tuturor și să îmi păstrez latura umană. Pe de altă parte sunt o persoană entuziastă și ambițioasă, exigentă, perfecționistă, critică și autocritică, dar consider că acest lucru m-a ajutat să evoluez în multe aspecte ale vieții mele.

Dr Mirela susan 1

Într-un interviu anterior ne-ați împărtășit motivul pentru care ați devenit medic. Dar care este motivul pentru care ați ales dermatologia?

Decizia de a mă specializa în dermatologie nu a fost una ușoară, a venit după o perioadă de gândire și frământare la terminarea facultății când mi-am dorit să practic oncologia, apoi m-am înscris la doctorat care a avut ca temă cancerele de piele și lucrând în timpul doctoratului la această temă și venind în contact cu dermatologia mai mult, mi-am dat seama cât de frumoasă este această specialitate.

M-a fascinat dermatologia prin prisma faptului că este complexă, extrem de dinamică, diversă, cu multe subspecialități, combinând dermatologia clasică cu partea de dermatochirurgie, laserterapie și dermatoestetică. În plus, întotdeauna am fost atrasă de frumos, de latura estetică a dermatologiei, astfel încât mi-a plăcut acest domeniu în care m-am perfecționat foarte mult în ultimii ani, dorind să ajut pacienții mei să își mențină frumusețea naturală și să îmbătrânească frumos.

Știm despre dumneavoastră că în copilărie vă jucați ore în șir, făcând injecții păpușilor și că Dermavision a început cu un mic spațiu închiriat. Cum vă simțiți acum, la peste 10 ani distanță, văzând cât de departe a ajuns Dermavision? Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat? Cum le-ați depășit?

Într–adevăr uitându-mă în urma la anul 2010, la cum a început povestea Dermavision, cu un mic spatiu închiriat și cu doi angajați sunt uimită de cum au evoluat lucrurile și nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru acest parcurs greu, dar frumos în același timp.

Cele mai mari provocări au fost cele financiare și aici mă refer la cel mai important moment în care am decis să iau un credit substanțial pentru a mă putea dezvolta și a-mi împlini visul – acela de a avea un spatiu propriu, de a mă dezvolta și pe alte specialități, în special pe latura chirurgiei estetice, clinica nouă fiind dotată cu bloc operator pentru specialități chirurgicale. Au fost ani grei, cu multe sacrificii, dar entuziasmul, curajul și ambiția coroborate, cu multă muncă au dus la realizarea acestui proiect de suflet, drag mie.

Sunteți medic, antreprenor, manager, dar și trainer. Care dintre roluri vă este cel mai drag? Dar care dintre acestea este cel mai provocator?

Toate îmi sunt oarecum dragi și le fac cu plăcere, dar parcă cel mai drag rol îmi este cel de medic; întotdeauna mi-am dorit să fiu medic și în prezența oamenilor mă simt cel mai bine. Îmi place să consult, să tratez oameni, să-i văd mulțumiți și fericiți, iar aceasta îmi dă o satisfacție deosebită pe care nu o pot exprima în cuvinte. Pot să stau la cabinet 12 ore pe zi, să consult și parcă nici nu simt oboseala uneori și nici nu știu cum a trecut ziua; îmi place mult ceea ce fac și cred că acest lucru este foarte important atunci când iți alegi o profesie.  

În ceea ce privește rolul de trainer și acesta îmi este drag – de trei ani sunt trainer național în injectările cu acid hialuronic Restylane pentru firma Galderma și țin cursuri și workshopuri cu medici tineri care vor să învețe să injecteze. 

Consider că este important ca medicii tineri să aibă de unde învăța, să-i pot ajuta să învețe și să se perfecționeze în acest domeniu. Știu ce greu mi-a fost mie la început, în urmă cu 10 ani nu se organizau astfel de traininguri la noi în țară, fiind nevoită să plec mult în străinătate și să învăț să injectez în afară în cadrul unor cursuri care erau extrem de scumpe și cu multe sacrificii financiare mergeam să învăț.  

Rolurile de antreprenor și de manager sunt de departe cele mai provocatoare, pentru că nu am studii în aceste domenii, au venit oarecum la pachet cu cel de medic, dar am învățat multe de-a lungul anilor și pot să spun că dețin acum multe cunoștinte și încerc și aici să fiu cât mai profesionistă și să fac lucrurile cât mai bine.  

Mirela Susan - Dermavision 7  

Facultatea de Medicină și studiile ce au urmat v-au pregătit pentru profesia de medic dermatolog. Cum ați învățat să fiți antreprenor?

În ciuda poveștilor auzite despre succes dobândit peste noapte, construirea unei afaceri durabile și solide necesită timp și disciplină, precum și capacitatea de a face față eșecurilor. Medicii sunt extrem de disciplinați, acest lucru se observă și în traseul lor profesional, în anii mulți de studiu și muncă.

Un antreprenor medical, ca orice antreprenor se confruntă cu o serie de probleme cum ar fi obstacole financiare și de investiții, legislație, concurență și sunt de părere că cea mai mare problemă a mediului de afaceri de la noi este birocrația de care ne lovim cu toții. 

Consider că am fost un autodidact în acest domeniu. De când mi-am deschis afacerea în 2010, am evoluat încet, pas cu pas, mi-am propus o dezvoltare treptată a businessului, mi-am fixat obiective pe termen scurt și pe termen lung, am stabilit o listă cu venituri și cheltuieli, plan de investiții și mi-am reconfigurat traseul atunci când situația economică o impunea.  

După facultate, a urmat un master, apoi un doctorat. În plus, participați cu regularitate la diferite congrese și simpozioane atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Practic, putem spune că profesia de medic presupune o învățare continuă. Cum e în cazul antreprenoriatului?

Când devii antreprenor sau vrei să îți crești afacerea, învățarea continuă este foarte importantă și necesară, la fel ca în medicină. Ca antreprenor, cele mai multe abilitați țin de personalitate și de puterea de a acționa. 

Consider că trebuie să ai anumite calități înnăscute să fii un bun antreprenor, dar cred că pe lângă aceste calități antreprenoriatul este un proces continuu de învățare, de îmbunătățire a aptitudinilor de leadership, astfel încât să fii un antreprenor respectat atât în industria din care faci parte, cât și de colaboratorii și angajații tăi. Experiența se câștigă în timp și cred că este foarte important să fii deschis la propuneri, iar în domeniul nostru trebuie să studiezi cât mai mult, astfel încât serviciile oferite de tine să fie la standarde cât mai înalte.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

O postare distribuită de Dr. Mirela Susan (@mirelasusan)

 

Povestiți-ne puțin despre echipa Dermavision. Care sunt calitățile pe care clinica le caută și care sunt principiile pe care le considerați necesare pentru un angajat, în calitate de fondator și manager?

Echipa Dermavision îmi este foarte dragă și consider că sunt oameni minunați, talentați și care pun suflet în ceea ce fac. Probabil că aceasta a fost cea mai mare provocare a mea în acești ani: să găsesc oameni potriviți, oameni buni, specializați în domeniul lor și pasionați de ceea ce fac, empatici, sensibili la suferința celor din jur, colegiali, cu spirit de echipă, oameni care se mulează pe viziunea businessului meu. Acestea au fost calitățile pe care le-am căutat și pe care am pus preț atunci când am angajat oameni sau am încheiat contracte de colaborare de-a lungul timpului.

Ca antreprenor, este important să fiu conștientă de valoarea oamenilor care îmi constituie echipa, știu că performanța lor individuală ajută la performanța clinicii în ansamblu, astfel încât sunt de părere că este important să investesc în oameni și în dezvoltarea lor, iar personal încerc să-i motivez, să-i încurajez și să le arat că le apreciez munca.

Îmi încurajez echipa să îmi comunice opiniile, întrebările precum și sugestiile pentru că stiu că dacă se simt valorificați vor oferi la rândul lor valoare clinicii.   deermavision the woman Mirela Susan3

Care considerați că sunt principalele reguli după care ar trebui să se ghideze un trainer, în orice domeniu? Dar în cel medical?

Consider că în orice domeniu un trainer bun este pasionat de ceea ce face și caută să devină tot mai bun, să se dezvolte, cunoaște subiectul și are o experiență vastă în domeniu, comunică clar, are răbdare, este organizat, ascultă părerile participanților, este carismatic, entuziast și are simțul umorului.

În domeniul medical a fi trainer nu e deloc simplu, așa cum pare poate din exterior. Când Îți alegi un domeniu trebuie să simți că ți se potrivește, că ai experiență în domeniul respectiv și trebuie să ai abilitați excelente de comunicare.

Mi s-a propus să fiu trainer pentru injectările cu acid hialuronic Restylane (Galderma) și am acceptat din două motive: în primul rând, pentru că îmi place această gamă, lucrez cu aceste produse de top și am experiență cu ele și în al doilea rând, pentru a ajuta medicii tineri, la început de drum, gândindu-mă la începuturile mele și la cât de greu mi-a fost. Sunt de părere că în acest domeniu, al injectărilor, pe partea de estetică medicii tineri au nevoie de formatori care să promoveze frumusețea naturală, nu exagerările așa cum vedem din păcate, de multe ori în jurul nostru.

Sunteți de părere că o reputație bună vine cu sacrificii: multă muncă, voință și renunțare la alte aspecte ale vieții. La ce ați renunțat dumneavoastră pentru succesul de azi?

Terminând Facultatea de Medicina am învățat de mult că pentru a-ți atinge visurile trebuie să depui foarte multă energie și muncă. Ca medici suntem învățați să muncim de dimineața până seara și să sacrificăm din timpul nostru liber pentru a ne atinge anumite obiective.

Când ești medic trebuie să fii dedicat pacienților, lucrezi uneori în weekenduri sau noaptea și încerci să îmbini viața profesională cu cea personală, dar adevărul este că de multe ori renunți la timpul petrecut cu cei dragi sau la hobby-urile tale pentru a fi alături de pacienți.

Poate pentru tine pacientul este unul dintre cei mulți, dar pentru el ești o persoană relevantă. Are nevoie să te simtă aproape și să aibă încredere în tine. De multe ori sunt întrebată dacă merită să alegi acest drum, să faci medicina, cu toate renunțările pe care le implică acest domeniu și răspunsul meu este și va fi întotdeauna: da.

Aș face aceeași alegere dacă ar fi să o iau din nou de la început, în ciuda unor sacrificii și renunțări din viața mea privată, pentru că, după părerea mea, a fi medic este cea mai nobilă profesie care îți oferă mai multe satisfacții decât oricare alta.

Mirela Susan - Dermavision 2

Ce faceți când aveți timp liber? Cum arată o zi în afara clinicii?

Când am timp liber încerc să îl petrec cu persoanele dragi din viața mea. Este important să ne găsim timp pentru cei din jurul nostru și în special copiii noștri au nevoie de noi, pentru că ei cresc și nu mai putem recupera timpul pierdut. Copilul e bine să simtă că, pentru câteva ore, el este cel mai important și acel timp petrecut împreună este liantul emoțional care își va pune amprenta în formarea personalității lui.

Când am timp liber îmi place să citesc, să fac sport, să mă uit la un film și să călătoresc, în ultima vreme mai puțin din cauza pandemiei. Îmi place mult să călătoresc, pentru mine călătoria reprezintă o evadare din cotidian, din rutina de zi cu zi și o ocazie de a explora lucruri noi: mă relaxează, mă bucur de atmosferă, de oameni, de arhitectură, încerc să iau din fiecare loc ce este mai bun.

 

 

 

View this post on Instagram

 

O postare distribuită de Dr. Mirela Susan (@mirelasusan)

Tocuri sau flat shoes? 

Până la 40 de ani clar alegeam tocurile, întotdeauna mi-au plăcut, mai ales că sunt minionă, dar după o anumită vârstă e mai greu pe tocuri astfel încât acum am trecut și la balerini și am descoperit și pantofii sport superstar de la Adidas care îmi plac și mi se par foarte comozi.

Destinația preferată de vacanță: Oriunde, la soare. Sunt iubitoare de mare și căldură, astfel încât vacanța perfectă pentru mine este la malul mării.

Succesul înseamnă: Imaginea succesului este extrem de personală. Succesul înseamnă să realizezi ceea ce ți–ai propus. Cred că succesul este o stare de echilibru în toate prin care reușesc să mă bucur de fiecare moment al vieții mele.

Dacă ați avea puterea să schimbați lumea, care ar fi primul lucru pe care l-ați face? 

Cred că mi–aș dori să trăiesc într-o lume mai bună. Aș dărui bunătate oamenilor, pentru că în ultimul timp văd în jurul meu multă răutate și invidie.

„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui” spunea marele înțelept Solomon (Proverbe 19:22).

Cred foarte mult în puterea exemplului și schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Fiecare dintre noi putem fi mai buni, să ajutăm necondiționat, nu doar atunci când avem interes; să ne bucurăm dacă putem să-i ajutăm pe alții, fară să avem așteptări.

–

Editor:

2021 TW MARA RUSU

Tu știi pe mâinile cui îți lași moștenirea profesională?

„Am nevoie de mai mulți lideri buni în echipă!”

Aud această propoziție din ce în ce mai frecvent în rândul liderilor din companii. Identificarea și formarea celor care urmează să le ia locul în organizație este una dintre cele mai frecvente dileme ale managerilor români care vin la sesiunile de coaching.

Fie că urmează să  preia un nou rol în organizație sau în afara acesteia, managerii vor să se asigure că lasă în urmă un „moștenitor” potrivit, care să le ducă mai departe munca.

The Woman Magazine_Leaders4

Când vine vorba de succesiune, îmi vine în minte exemplul Mariei, un manager într-o companie de servicii din București, care ocupă această poziție de ceva timp și care își dorește o schimbare pe plan profesional. Și-a anunțat managerul de această intenție, iar acesta a rugat-o ca, înainte să plece, să pregătească un înlocuitor pentru rolul ei.

Aici a intervenit dilema Mariei: deși are în echipă doi oameni seniori, deocamdată nu este niciunul suficient de bine pregătit pentru a-i lua locul. De ce? Nu au fost expuși până în prezent în situația de a avea discuții cu directorii din companie și nici nu au mai reprezentat compania în exterior, atribuții esențiale pentru rolul ei.

Principala provocare a Mariei este legată de modul cel mai eficient – atât pentru ea, cât și pentru organizație – prin care poate să crească leaderi capabili să se ocupe de provocarile actuale. În caz contrar, simte că o mare parte din efortul pe care l-a depus în organizație până acum se pierde în lipsa unei persoane care să îi ducă mai departe munca.

The Woman Magazine_Leaders

Ca să crești oameni în jurul tău trebuie să relationezi cu ei, să fii autentic în tot ce spui și să faci ca atare, este un efort personal pe care mulți manageri nu și-au propus să îl facă. Dacă însă decizi să faci asta, poți începe cu câteva întrebări la care să îți dai răspunsul:

Cât de bine te cunoști pe tine și cu punctele tari și cu cele mai puțin tari?

Cât de bine îți cunoști oamenii din subordine?

Știi cine vrea să evolueze și nu poate? Cine nu vrea și nu poate? Sau cine nu vrea, dar poate să facă și alte lucruri? Le dai din puterea rolului tău proiecte de la cap la coadă sau doar bucăți? Te gândești că dai cuiva o sarcină, nu poate să o facă – dar vrea acest lucru – vei fi dezamagită și apoi o să spui: „Știam eu că nu poate să facă asta”?

The Woman Magazine_Leaders2

Ce ești dispusă să faci altfel în relația cu fiecare membru al echipei, pentru a da fiecăruia spațiul de a face lucruri și de a stabili împreună ce știți și puteți să faceți de fapt?

Răspunsurile pe care și le-a dat Maria la întrebările de mai sus au ajutat-o să își rezolve provocarea și să-și găsească, în timp util, un înlocuitor. Însă dilema ei este pe agenda sutelor sau poate chiar miilor de manageri din companiile din România.

Tu când te-ai gândit ultima dată pe mâinile cui îți lași moștenirea profesională și ce ai făcut în acest sens?

by Ioana Marcu, Business Executive Coach Ascendis

Ioana Marcu

Ioana Marcu este business și executive coach în Ascendis și are mai mult de 20 de ani experiență de leadership local și internațional. În business, a lucrat în arii diverse, atât în zona comercială de customer relations, marketing și sales, în resurse umane, cât și în business outsourcing în Europa. Ioana a făcut parte din echipe executive, a fost în board of directors și a condus echipe de până la 400 de oameni, atât local, cât și international.

Sursă foto: personală Ioana Marcu, rawpixel.com

Ella Bjorns, un lider pentru alți lideri

Ella Björnsdottir este Global Keynote Speaker & Consultant pentru FranklinCovey Education Worldwide. Călătorește prin lume, ținând prezentări și workshop-uri inspiraționale, este personal coach și consultant pentru situații de criză, teambuilding-uri și leadership.

A lucrat cu diferiți oameni și comunități din toată lumea, devenind astfel un predicator al înțelegerii și educației. Ella reușește prin activitățile ei să imprime o prespectivă în mediul educațional și să îi facă pe copii să înțeleagă și să se pregătească pentru piața muncii.

Ella Björnsdottir este speaker la Conferința de Leadership Feminin The Woman, ediție ce va avea loc în 14 și 15 martie la Cluj-Napoca. Va vorbi despre importanța educației ca proces ce durează toată viața.

Mai multe detalii despre Ella, precum și ceilalți speakeri invitați sau agenda evenimentului pe www.thewoman.ro/conference.

Aveam în minte ideea, pe care majoritatea au susținut-o, că a deveni lider este cel mai înalt scop în viață. Dar dacă nu toți posedă aceste calități? Ce părere aveți?

Eu definesc întotdeauna un lider prin prisma momentului în care întâlnești un manager și poți să îi simți autoritatea, puterea. Simți instantaneu că această persoană este deasupra ta și îți transmite semnale că este la conducere. Bineînțeles că poate fi drăguț și șarmant, dar în majoritatea timpului acesta deține controlul, pentru că aceasta este sarcina lui, și nu o poți nega. Dar, atunci când întâlnești un lider, acesta te face sa te simți important, deoarece știe că pentru a ajunge în vârf are nevoie de toată lumea din echipă. Cunoaște faptul că va reuși să ajungă mult mai departe în echipă, decât pe cont propriu. Dar într-adevăr, liderii și managerii sunt diferiți. Un manager urmărește controlul, în timp ce un lider are în vedere dezinhibarea. De asemenea, cred ca cel mai înalt tip de scop este acela de a deveni lider; dar cum putem defini un lider?

Cum am putea sa-l definim?

L-aș defini în același fel în care o fac la aceste seminarii: un lider comunică valoarea și potențialul unei persoane atât de clar încât inspiră acea persoană să le vadă ea însăși. Liderii au ca scop dezvoltarea personală a indivizilor. Unii oameni privesc greșit un lider, ca pe cineva într-o poziție de putere, dar leadershipul nu este o funcție, este o alegere. Poți alege să fii lider și să ai un impact asupra celor din jur fără să ai o anumită funcție, dar, în schimb, poți să te afli într-o o poziție de leadership fără să deții spirit de lider.

Considerați că leadershipul, sau a fi lider, este ceva înnăscut sau ceva ce poate fi dezvoltat prin experienție, de-a lungul timpului?

Cred categoric în faptul că ne naștem cu diferite talente și abilități, și că unii se nasc cu mai mult talent în comunicare, inspirarea și convingerea oamenilor, dar abilitățile de leadership pot fi însușite de toată lumea. Oricine se poate dezvolta, relativ cu stadiul în care se află acum, dar în acest caz vorbim, mai întâi, de un așa-numit „autoleadership”. Trebuie să înveți să te conduci pe tine, înainte să poți conduce pe altcineva. De aici pornește dezvoltarea: ești gata să te privești în oglindă și să te întrebi „Cum pot să mă dezvolt ca lider?”.

Ai un sistem de temelie în caracter care să te ajute să reziști presiunilor exterioare și să rămâi neschimbat, păstrându-ți valorile, intuiția, altruismul, fără să te concentrezi fără scrupule pe scopul tău? Trebuie să te menții autentic. Așadar, cred că este vorba despre a însuma dezvoltarea și am dovedit asta pe parcursul anilor, antrenând lideri de pe tot globul. Până la urmă, aceștia sunt și „cei 7 R”: există anumite obiceiuri ale oamenilor, care îi conduc spre succes în orice situație. Când spun „succes”, nu mă refer la un succes suprem în ochii celorlalți, ci la reușite în provocările fericite sau nefaste ale vieții cotidiene. În confruntarea cu obstacole, avem impresia că vom găsi întotdeauna soluția și că vom reuși să dezvoltăm acele obiceiuri, dar ele trebuie să vină din interior: fiecare persoană trebuie să se dezvolte personal, iar nu pentru a da bine în ochii celorlalți.

Cred că dorința aceasta de a da bine cu cei din jur, de a fi validat de către aceștia, este cea care dă cele mai mari bătăi de cap. Ca replică, putem pur și simplu să fim siguri și mândri de faptul că suntem autentici cu valorile noastre și că avem un scop clar în viață. Am observat că oamenii pot să crească aplicând acele obiceiuri, iar având o gândire deschisă, putem să acceptăm schimbarea, să vedem că oricine, chiar și un lider, poate greși și învăța din acele greșeli.

Ați menționat schimbarea. Cum reușiți să faceți o schimbare prin educarea altora?

Personal, am fost întotdeauna deschisă spre a învăța și am fost crescută cu ideea că trebuie să fii deschis spre învățare, dezvoltarea fiind mereu posibilă. Asta nu înseamnă că nu ești bun așa cum ești, ci că ești întotdeauna dispus să crești. Bunica mea, care a împlinit 94 de ani, spunea întotdeauna „înaintează, nu te opri niciodată, mergi întotdeauna înainte, planifică de fiecare dată următoarea mișcare și nu te opri prea mult asupra unui singur lucru, dar învață din acesta”, și cred că asta e ideea de bază.

În cazul meu, am făcut o decizie, o decizie continuă, conform căreia, în cadrul fiecărei provocări, când simt că nu știu cum sa procedez, acolo se ascunde o oportunitate de a învăța. Deci, încerc să studiez, să învăț din experiențele altora, să caut cunoștințele necesare pentru a mă dezvolta.

Credeți în ideea că oamenii din jur pot sa-ți schimbe personalitatea sau să contribuie la dezvoltarea ta personală?

Dacă ești dispus să îi asculți, pot să te ajute, dar schimbarea vine din interior. Trebuie luate decizii, de aceea insistăm pe tăria de caracter, pe responsabilitate și integritate. Acestea sunt primordiale, iar, mai apoi, poți să alegi singur dacă să accepți sfaturile altora sau nu. Uneori, oamenii te pot îndruma într-o anumită direcție pentru propriile lor beneficii, iar nu în interesul tău. Pentru mine, are sens. Bineînțeles, aș minți dacă aș spune categoric că cei din jur au un impact asupra ta, deoarece ai o alegere.

Dacă unele persoane sunt negative și îi pun la pământ pe cei din jur, este decizia ta dacă rămâi sau nu în contact cu acestea și le dai voie să te influențeze. Adică, atunci când cineva se comportă malițios cu mine, eu nu am permisiunea să îi tratez în același fel. Aici intervine decizia mea deliberată, și asta mă face cine sunt.

Ce alte abiliități de leadership crezi că este important să dezvolți?

În principiu, întâi vine „autoleadershipul”, iar apoi conducerea altora. Acestea sunt primordiale. În „autoleadership”, cred că trebuie să dezvolți acele șapte obiceiuri. Eu aș începe aici, categoric. Primele trei obiceiuri sunt despre persoana ta și despre tine drept caracter, despre cine ești. Trebuie să le definești și să lucrezi pe acestea, iar apoi conducerea altora se referă la cum îi îndrumi efectiv, deci abilitățile de comunicare sunt în mod clar esențiale.

Cum comunici? Comunici eficient? Arăți empatie? Ești dispus să asculți diferite puncte de vedere, sau consideri doar părerea ta și vrei ca ceilalți să gândească la fel? Există abilitatea de a discerne între libertate și control, care este foarte importantă. Un lider trebuie să aibă încredere, să le ofere oamenilor săi libertatea necesară să  crească și să se dezvolte; trebuie să inspiri, nu să controlezi. Cred că aceasta este abilitatea cu care cei mai mulți au probleme. Chiar și aici, în România, oamenii întâlnesc dificultăți când vine vorba de înlesnirea controlului, pentru că atunci când renunți la acesta, au loc greșeli. Totuși, exact prin aceste greșeli reușești să ghidezi oamenii spre drumul cel bun, unde ei se pot dezvolta.

Ce părere aveți despre termenele-limită? Unii consideră că un manager care are de respectat anumite termene-limită nu are timpul necesar pentru a îi educa pe alții sau pentru a le permite să comită erori.

Bineînțeles, este greu să generalizezi și să le pretinzi tuturor aceeași perspectivă, dar trebuie să ai o privire de ansamblu. Termenele-limită sunt adeseori cele mai presante probleme, dar care sunt prioritățile? Știe managerul asta cu siguranță? Poți să îți organizezi prioritățile astfel încât să îți îndeplinești activitatea înainte de termenul-limită, și să eviți să termini în ultima clipă? O planificare este necesară. Dacă lucrezi cu o echipă, trebuie să le clarifici scopul final.

Majoritatea motivelor pentru care oamenii nu fac ceea ce trebuie sau nu dau tot ce au mai bun este pentru că nu știu cum să abordeze scopul respectiv și așteaptă ca altcineva să le ofere soluția, nefiind activi în contextul echipei, în această privință. Deci, este vorba despre capacitățile de organizare, de atmosfera din companie. Dacă ai o echipă sau o companie, ce atmosferă le caracterizează? Sunt un mediu în care ceilalți sunt învinuiți dacă ceva nu merge conform planului, sau un mediu în care greșelile sunt acceptate, iar accentul este pus pe aspectele pozitive și pe dezvoltarea personală?

Ce reprezintă o atmosferă propice într-o companie? Cum arată aceasta?

O atmosferă bună în cadrul companiei înseamnă că toată lumea se simte parte din echipă. Toți membrii echipei își simt vocea auzită și opiniile luate în considerare, având o contribuție valoroasă. Este o echipă care pune preț pe diferențe, spunând „Perfect, avem opinii și abilități diferite, hai să colaborăm! Tu înveți de la mine, eu învăț de la tine.”, iar așa se lucrează împreună. Are un scop comun și o viziune clară a destinației finale, fără să se teamă de diferența de opinie. Este o atmosferă de încredere, chiar și atunci când se comit greșeli.

Dacă cineva face vreo greșeală, dintr-un anumit motiv, nu se recurge la învinuire, iar cel care a greșit nu este arătat cu degetul, ci este întrebat „Okay, ce s-a întâmplat? Cum pot sa te ajut să rezolvăm problema? Putem face ceva în această privință?”. Mai apoi, rezolvi problema și îi permiți și celui care a greșit să participe, pentru a se simți parte din soluție. Deci,  vorbim despre o atmosferă de empatie, iar aceste echipe sunt mult mai de succes.

Dar majoritatea oamenilor sunt înclinați să creadă că acest scenariu este unul ideal, iar, din păcate, nu se materializează în cadrul companiilor. Sunteți de părere că managerul sau liderul trebuie sa-și sacrifice unele idei despre cum ar trebui sa funcționeze o companie?

Ei bine, sunt consultant pentru mulți CEO de la diverse companii și lucrez cu ei săptămânal. Nu l-aș numi chiar un sacrificiu, dar mulți CEO și manageri de companii știu exact încotro se îndreaptă, chiar dacă nu au abilitatea să îi unească pe toți, deoarece asta necesită multă inteligență emoțională și abilități de comunicare, iar nerăbdarea de a atinge scopul cât mai repede le inhibă.

Bineînțeles, ne dorim să avem succes, dar am prefera să ne bucurăm de succes amplu, nu pe termen scurt. Astfel, acestea sunt abilitățile care trebuie dezvoltate și înțelese. Dar managerii și directorii generali trebuie să fie capabili să se întrebe „Okay, ce este cu adevărat important?”. În afaceri, nu ne oprim să reevaluăm lucrurile cu adevărat. Ce este important pentru companie, ce scop are această companie, încotro ne îndreptăm?

Deci aici este vorba despre scopul si misiunea companiei.

Da, sau misiunea CEO-ului însuși. Trebuie să lucrezi cu ei pentru asta, deoarece trebuie să o definească. Uneori, aceștia au un scop al companiei care este condus numai de profit, iar cei din vârful companiei chiar și-l doresc, dar ceea ce rămâne este să continui activitatea adecvat. Liderii pot fi foarte entuziaști și determinați în privința scopurilor lor, dar când privesc înapoi, nimeni nu stă în spatele lor. Iar asta pur și simplu nu derivă din succes. În schimb, are de-a face cu exemplul stabilit de lider. Le spun profesorilor, directorilor generali și tuturor celor care lucrează cu oameni că au cea mai importantă slujbă din lume, deoarece acțiunile și exemplele lor, alături de felul în care comunică, pot schimba vieți.

Poți să le garantezi angajaților tăi atât succesul, cât și eșecul. Autoritatea ta poate face aceste vieți nefericite, mai ales prin prisma faptului că acești oameni își câștigă pâinea acolo și probabil încearcă să lucreze din greu, dar nu abordează problema în mod inteligent. De accea trebuie îndrumați. Deci, a fi CEO este, în fond, mult mai uman decât am fi crezut vreodată. Un CEO bun poate fi observat mai ales prin prisma oamenilor pe care îi angeajează aproape de el. Angajează oameni asemănători lui? Acesta trebuie să înțeleagă că nu similaritățile te fac mai puternic, ci diferențele. Dacă angajează oameni care posedă calități și perspective diferite, înseamnă că e puternic. Vrea să cunoască puncte de vedere variate pentru a-i conferi privirea de ansamblu atât de necesară unui CEO. Trebuie să fie într-un asemenea fel încât să vadă încotro se îndreaptă compania sa, care este compania sa, cum arată, din ce și cine este compusă aceasta, și să fie capabil să se întrebe cum poate să o unească. Un bun CEO nu își face treaba, iar mai apoi stă pe loc și spune „e a mea, e a mea, e a mea.”

Nina Moldovan: lecții învățate în 15 ani ca manager

Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Nina Moldovan și-a început cariera în industria turismului în 2002, pentru ca cinci ani mai târziu să devină Managing Partner al unei agenții de turism specializate pe servicii corporate. În 2013 a inaugurat, din postura de CEO, Liberty Technology Park Cluj, primul parc tehnologic din România, proiect pe care îl manageriază cu succes: anul trecut, revista Forbes l-a declarat cel mai inovator proiect din provincie. Este implicată și în Asociația Femeilor de Afaceri (AFA) Cluj, a cărei misiune este crearea unui mediu propice pentru obținerea excelenței în business.

„De fiecare dată, în experiența managerială de 15 ani, am ales să mă implic în start-up-uri, proiecte care să îmi permită o contribuție personală valoroasă. Pentru mine, relația de încredere este cea mai importantă: să cred în oamenii cu care lucrez, să cred în proiectul pe care îl dezvolt” – principiul care stă la baza filosofiei profesionale a Ninei Moldovan.

Ea prezintă pentru The Woman câteva lecții importante învățate ca manager, care-i pot ajuta pe cei aflați la începutul unei cariere de business.

  • Rămâi pozitiv, dar spune lucrurilor pe nume

Este foarte important să transmiți mesaje de încurajare echipei și să o motivezi. La fel de important este și să atragi atenția asupra lucrurilor care nu merg, pentru că o echipă poate rezolva mai bine problemele decât o singură persoană. Așadar, nu lua asupra ta vina, ci caută rezolvarea împreună cu echipa ta.

  • Comunicare în echipă: încurajează-i să-ți spună problemele

Promovează comunicarea bi-direcțională. Așa cum tu le spui celor din echipă când ceva nu merge, la fel învață-i și pe ei să-ți spună problemele pe care le văd, chiar dacă nu țin de departamentul lor sau nu au și o soluție pentru ele. Vei avea mai mulți ochi și mai multe minți care să se gândească la soluții.

  • Ascultă-ți intuiția

Intuiția devine tot mai puternică pe măsură ce o folosești, iar experiența o confirmă. De fiecare dată când am ignorat ce-am intuit la primul contact cu o persoană sau o propunere și am acționat altfel, am greșit. Luați-vă timp să analizați bine lucrurile atunci când intuiția vă semnalizează ceva, chiar dacă la prima vedere nu e susținută de un element rațional.

  • Stai cu ochii pe „the big picture”

Nu te pierde în detalii, nu te focaliza doar pe acțiuni mici ori pe rezultate imediate. Fă-ți timp să verifici periodic că ești pe drumul cel bun către viziunea pe care ți-ai creat-o. Dezvoltă-ți gândirea strategică de business, asumă-ți rolul de a vedea riscurile și oportunitățile, rămâi conectat cu tot ceea ce se întâmplă în jurul tău – sunt calități de bază ale unui manager de top.

  • Nu uita obiectivele personale; păstrează-ți psihicul sănătos

E cea mai mare provocare! Orice se întâmplă în companie este pe umerii tăi – problemele angajaților, ale investitorilor și ale clienților devin responsabilitatea ta, iar acest lucru te poate copleși. Învață să nu iei lucrurile prea personal și să îți accesezi latura pragmatică ori de câte ori aceste chestiuni tind să te copleșească. Antrenează-ți psihicul și ai grijă de el!