Maria Popovici, actriță de comedie, are vârsta de 33 de ani și este, poate, cea mai cunoscută femeie stand-up comedian din România. În 2016, în urmă cu 8 ani, a câștigat cel de-al doilea sezon al emisiunii iUmor. Acela a fost momentul marcant din viața ei profesională – momentul care a pus-o în lumina reflectoarelor și începând cu care arta ei a reușit să fie tot mai cunoscută și să ajungă la tot mai multe persoane.
Relația ei cu comedia a început, însă, încă din copilărie; mai specific, chiar de la grădiniță, când Maria și-a dat seama că-i aducea bucurie să schimbe starea celor din jur în bine: „Când eram copil eram clovnul fiecărui grup”, mi-a mărturisit Maria.
Astăzi, oamenii o pot vedea oricând pe Maria pe platforma ComedyBox, unde are multe emisiuni foarte amuzante, show-uri de stand-up și podcasturi. Totodată, show-urile ei mai pot să fie văzute live în cluburile de comedie din București, precum Mojo, Club 99 și Comics Club. În toamnă, ea va putea fi urmărită pe Pro TV la Săriți de pe fix!, căci filmările s-au terminat.
Mai mult decât atât, tot începând din toamnă (mai exact, începând din 28 octombrie), Maria va putea fi văzută și în cel mai nou proiect de film în care este implicată – de această dată, în cinematografele din țară. Ea va interpreta rolul Patriciei în filmul „Moartea în vacanță”, o nouă comedie de la Bravo Films. Iată cum s-a conturat călătoria Mariei în lumea comediei din copilărie până astăzi.
Care a fost primul moment în care ai știut că îți dorești să fii actriță de comedie?
Odată ce am intrat la școala primară, adunam copiii cartierului și dădeam spectacole în grădina din fața blocului: repetam chiar și două săptămâni pentru ele. Improvizam o scenă, culise și vindeam bilete în bloc. 😊
Comedia, în adevăratul sens al cuvântului, am studiat-o și am înțeles-o mai clar la UNATC, unde am avut noroc de un profesor bun în acest sens. Apoi, în teatru jucam, în cea mai mare parte a timpului în comedii și cred că am devenit un pic dependentă de reacția publicului. De altfel, asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să joc într-o dramă.
În 2016, ai câștigat cel de-al doilea sezon al emisiunii iUmor. Ce a însemnat pentru tine, din punct de vedere profesional, câștigarea celui de-al doilea sezon al emisiunii iUmor?
Acel video în care am apărut a avut un impact semnificativ, nu doar în mediul online, dar și pe canalele de televiziune. Răspândirea sa rapidă și reacțiile pozitive pe care le-a generat m-au ajutat să-mi extind publicul la un nivel pe care, altfel, nu l-aș fi atins. Practic, acest material a devenit un catalizator pentru creșterea popularității show-urilor mele, permițându-mi să ajung la oameni din toate colțurile țării.
În plus, expunerea crescută și feedback-ul primit mi-au oferit o doză considerabilă de încredere în propriile abilități, accelerându-mi dezvoltarea în acest domeniu și dându-mi curajul de a continua să explorez și să mă perfecționez în acest craft.
Care sunt tematicile despre care-ți place cel mai mult să faci glume? Dar cele la care ai observat că reacționează cel mai bine publicul tău – și de ce?
Eu vorbesc mereu despre viața mea – despre experiențele dificile sau penibile prin care trec. 😊 Glumele pe care le fac pot porni de la ceva banal, ca mai apoi să escaladeze într-o invenție din imaginația mea. Așa se construiește materialul de standup în general.
Cred că subiectele pe care le abordez sunt unele în care se regăsesc nu numai femeile, ci și bărbații din public.
Îmi face plăcere să observ că femeile care fac parte din publicul meu sunt în general femei deștepte, independente și deschise. Sunt femei care pot admite că nu sunt perfecte și nici nu e nevoie să fie.
Ce provocări ai întâmpinat ca urmare a faptului că te-ai făcut remarcată, ca femeie, într-o industrie dominată de bărbați?
La început nu am simțit niciun impediment. Pe măsură ce timpul a trecut însă, mare mi-a fost mirarea să observ invidie și nesiguranță din partea unor colegi la adresa mea…
E interesant: pe măsură ce trece timpul, ți se ascut simțurile și nu îți mai este frică de această senzație, ba chiar realizezi că dacă vrei, ca femeie în această industrie, îi mai poți și manipula pe unii dintre ei (în sensul bun, nu neapărat rău).
Cum reușești să-ți faci publicul să râdă chiar și în momentele când viața personală nu e atât de roz?
Este jobul unui actor să facă asta: suntem antrenați pentru astfel de situații încă din școală.
În plus, în momentele grele ale vieții, un rol sau un show pot fi chiar terapeutice, inclusiv pentru tine, ca actor.
Ești implicată, în momentul de față, și într-un proiect de film: Moartea în vacanță, o nouă comedie de la Bravo Films, care urmează să vină din 28 octombrie în cinematografele din România. Care este povestea pe care o urmărește filmul Moartea în vacanță? Cum ai primit vestea faptului că tu vei fi în rolul Patriciei?
Sunt profund implicată în acest proiect și extrem de mândră de toți colegii mei care au contribuit la realizarea lui. Împreună am adus la viață personajul Patricia, iar, deși inițial am fost puțin sceptică, acum mă bucur că am avut ocazia să o interpretez.
Trebuie să subliniez că nu mi-aș dori niciodată să fiu o femeie ca Patricia, dar veți înțelege de ce abia după ce veți vedea filmul. 😉
Știu că în film, Patricia, alături de Adrian (Mircea Bravo) și Mihăiță (Costel Bojog), încearcă cu disperare să între în grațiile Rodicăi, o bătrână singură și bogată, în speranța că vor moșteni averea acesteia. Rezonezi în vreun fel cu Patricia, personajul pe care-l vei interpreta ta? Dacă da, din ce puncte de vedere? Care este mesajul care ți-ai dori să ajungă de la Patricia la public?
Patricia, Adrian și Mihăiță sunt niște personaje negative. Ca în orice comedie, ele vor deveni relativ simpatice publicului, pentru că există acest efect. Aș vrea să cred că nu am în comun cu Patricia decât ambiția de a reuși, chiar și singură.
Road movie-ul a fost filmat în Grecia, România și Bulgaria. În cea mai mare parte însă, cadrele au fost trase în Grecia, în insula Poros. Cât au durat filmările pentru Moartea în vacanță și cum a fost, pentru tine, experiența filmării în trei țări diferite? În ce fel v-a ajutat să filmați în insula Poros să redați fidel mesajul lungmetrajului către public?
Am avut, într-adevăr, oportunitatea de a filma pe o insulă absolut superbă, unde am stat două săptămâni și unde, din fericire, am avut și mici momente de vacanță.
A fost o experiență interesantă pentru că stările de oboseală și anxietate m-au ajuns la un moment dat și m-a uimit să văd că oricât de jos aș fi, dacă aud: „Acțiune!”, mă activez.
Legat de insula Poros, a fost locul perfect pentru că sunt sigură că publicul se va teleporta în Grecia pentru câteva minute, atât de vii și frumoase sunt imaginile.
Cum arată una dintre amintirile tale favorite alături de echipa cu care ai lucrat în realizarea filmului, de pe platourile de filmare? Cine sunt persoanele cu care simți că ai lucrat cel mai bine în contextul filmării lungmetrajului Moartea în vacanță?
Tare greu îmi este să aleg una singură, dar am să fac un efort și am să spun că cel mai mult mi-au plăcut scenele la care noi trei (eu, Costel și Mircea) de-abia reușeam să filmăm la cât de tare ne amuzam unul pe celălalt. E un sentiment foarte bun, pentru că se va transmite în film această stare de bine.
O să spuneți că mint, dar am colaborat bine cu toată echipa de la „Moartea în vacanță”. Sper din suflet că sentimentul este reciproc și că nu le-am dat prea multe bătăi de cap.
Știu că pe Costel (Bojog) îl cunoști de zece ani, este colegul tău la stand-up. Cum a influențat relația ta de lungă durată cu Costel colaborarea voastră ca actori și cum v-ați dat seama că formați o echipă bună și în acest domeniu?
Între mine și Costel pe lângă colegialitate există și prietenie și susținere reciprocă. Când ai un coleg sau o colegă care chiar îți vrea binele și nu te lasă să cazi, e foarte simplu totul.
Avem show-uri împreună de peste zece ani, am fost împreună în juriu la „Stand-Up Revolution”, așa că referitor la momentele comice – deja ne înțelegem din priviri și, atunci, lucrul devine relaxant.
Iar dacă ne enervăm unul pe altul e ușor de rezolvat pentru că ne permitem să ne spunem orice și se stinge repede focul. 😊
Despre colaborarea cu Mircea Bravo ai declarat astfel: „Mircea Bravo a întregit trupa perfect și pentru asta vreau să îi mulțumesc.” Cum ai descrie colaborarea ta cu Mircea Bravo și ce crezi că a adus el unic în echipa voastră?
Eu nu îl cunoșteam și nu îi urmăream activitatea lui Mircea până la acest proiect. Doar auzisem de el și știam că suntem destul de diferiți ca și stiluri în comedie.
Să îl cunosc a fost una din acele întâlniri surprinzătoare în viață pentru că este un om atât de deschis și cu un drive așa frumos de muncă, încât nu dorește să demonstreze nimic, doar să iasă lucrurile cum trebuie cu totul.
Asta aduce în echipă: deși joacă un rol principal, are grijă ca toată lumea să iasă bine, nu doar el și să știți că – insight din showbiz așa – asta e rar.
În ciuda tuturor provocărilor pe care le-ai întâmpinat pe parcurs atât în viața profesională, cât și în viața personală, reușești să duci fiecare zi la capăt cu bine. La finalul zilei, pentru ce ești recunoscătoare? Și dacă este un lucru pe care îți dorești să-l faci și mai bine în următoarea zi, care este acesta?
Sunt recunoscătoare pentru oamenii din jurul meu atât pe plan personal, cât și profesional. Am un noroc imens în acest sens. Și, la finalul zilei, îmi doresc de la mine să am mai multă răbdare și cu mine, și cu cei din jur. 😊
Care este moștenirea pe care îți dorești să o lași în urma ta?
Nu mă gândesc la asta. O să vedem care va fi moștenirea… Mai exact, cred că o să știe cei ce vor rămâne când nu voi mai fi pe aici.
Ce te inspiră:
Femeile puternice și deștepte.
Ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte de culcare:
Mă uit la aceleași seriale încontinuu ca să mă ia somnul, deși e nesănătos.
Relația ta cu comedia descrisă într-un singur cuvânt:
Încredere.
Cel mai important lucru pe care l-ai luat cu tine din insula Poros:
Prieteni noi.
Replica ta favorită din filmul Moartea în vacanță:
Azi împlinim 1000 de zile de când suntem cele mai bune prietene!
O întrebare care ți-ai fi dorit să-ți fie adresată într-un interviu, dar care nu a fost, și răspunsul la aceasta:
– „De ce crezi, Maria, că în toate interviurile sunt întrebate femeile cum se descurcă într-o lume a bărbaților?”
– „Nu știu, eu sunt destul de convinsă că lumea e a femeilor.”