Melania Medeleanu este una dintre femeile din România care sunt #leadersofchange. S-a dedicat, în ultimii ani, proiectului MagiCAMP care îi ajută pe copiii cu probleme oncologice și pe familiile lor. Așa cum a subliniat chiar ea, acest proiect este „hrană pentru suflet, sens”. Ne amintim cu toții însă de începuturile Melaniei care ne saluta cu zâmbetul pe buze de la pupitrul celor mai importante jurnale de știri.
Ce a contribuit la decizia ta de a renunța la televiziune?
Înainte de orice, aș lămuri un termen: a renunța. A renunța nu face prea mult parte din vocabularul meu. Atunci când renunți la ceva pare un sacrificiu. Ori eu nu simt că am făcut un sacrificiu, ci am făcut o alegere. Temporară? Definitivă? Asta nu știu. Ce știu e că la momentul în care am decis să dedic mai mult timp proiectelor de la MagiCAMP a fost o alegere între două pasiuni foarte mari, care îmi cereau timp și energie. Am ales să merg mai departe cu MagiCAMP nu pentru că nu-mi mai plăcea televiziunea, ci pentru că simțeam că acolo, la MagiCAMP, pot contribui mai mult. Pot să fac ceva care are mai multă relevanță.
Ce înseamnă construirea unei cariere în televiziune?
Din perspectiva mea contează mai puțin cuvântul CARIERĂ și mai mult CREDIBILITATE. Cred că ce e important să construiești este credibilitatea. Apoi poate veni și o carieră.
Să nu uităm că o carieră se poate curma oricând – ziarele apar și dispar, televiziunile își schimbă acționarii sau/și politica editorială. Azi ești pe val, mâine poți să dispari de pe sticlă.
Dacă, pe de altă parte, lucrezi la profesionalismul și credibilitatea ta, cu ele vei rămâne pe termen lung și nu ți le poate lua nimeni. Și-ți vor folosi indiferent ce direcție va lua cariera ta. Văd asta mai ales de când am început să țin trainingurile de dicție și de public speaking. Deși nu mai apăr de mult la televizor, mulți dintre cei care m-au văzut și m-au crezut la vremea aceea mi-au devenit azi cursanți.
Ce înseamnă construirea acestei credibilități? O învățare permanentă, implicare și coloană vertebrală.
Ce sacrificii ai făcut în anii în care ai fost pe sticlă?
N-ar fi drept ca eu să mă plâng. Am fost printre privilegiați. Am stat la căldură, în studio, în timp ce colegii mei erau pe teren în mijlocul evenimentelor, la inundații, la război, la Parlament, înfometați și înfrigurați.
În rarele momente în care făceam transmisiuni speciale echipa mă proteja și-mi ținea spatele. Nu, nu la mine au fost sacrificiile. Dar am avut mulți colegi pentru care gastrita și divorțul au fost boli de serviciu.
Unii oameni care apăr la TV sunt „suspectati” de superficialitate, cum ai încercat să rămâi tu și să fii umană?
N-aș spune că e o caracteristică specifică acestui domeniu. Oameni implicați și oameni superficiali sunt peste tot, nu doar în televiziune. Cred că ține de personalitatea și caracterul fiecăruia dintre noi. Și mai e ceva important – cine e alături de tine când ești sus și, mai ales, cine e alături de tine când cazi.
Dacă atunci când ești în culmea gloriei tot ce auzi este despre cât de grozav ești tu, există riscul să devii superficial, să crezi că totul ți se cuvine. Eu am avut șansa ca cei dragi să mă aducă cu picioarele pe pământ când eram cu capul în nori și să-mi întindă o mână atunci când credeam că n-o să mă mai pot ridica.
Ți-ai dovedit umanitatea prin fondarea MagiCamp. Cum ai luat decizia?
În 2013, când Vlad, care pe vremea aceea locuia la Viena, mi-a vorbit pentru prima dată despre dealurile copilăriei lui pe care, într-o bună zi, când va fi la pensie și va avea destui bani ar vrea să facă o tabără, mi s-a părut că să mai aștepți încă 30-35 de ani e pierdere de vreme. Ce-ar fi să ne apucăm de treabă? Un an mai târziu MagiCAMP își deschidea porțile pentru primii 32 de copii.
N-a fost acel “Pentru că pot” îngâmfat al politicienilor noștri care cred că, dacă sunt la putere, își pot permite să facă orice. A fost un PENTRU CĂ eu și cu tine și împreună cu alții avem șansa de a contribui în felul nostru la BINE. Pentru că dacă poți să faci un bine, fă-l!
Cum este să simți că faci o schimbarea reală în viață unor familii?
Una dintre cele mai mari satisfacții pe care le poți avea. Hrană pentru suflet. Sens.
Care sunt cele mai mari realizări ale tale în acest proiect?
În 2014 eu și Vlad (Voiculescu) am pus fundația pentru acest proiect. Dar adevărul e că a fost nevoie de o echipă foarte dedicată, de zeci de medici și asistentre medicale, psihologi, sute de voluntari, sponsori și susținători pentru ca MagiCAMP să devină ceea ce e azi, o sumă de proiecte care vin în sprijinul copiilor cu afecțiuni oncologice și famililor lor.
Așa că, deși mă simt privilegiată că pot să le povestesc oamenilor despre MagiCAMP și în felul acesta să-i conving să ni se alăture, n-aș vorbi despre realizările mele. Dar aș putea la orice oră din zi și din noapte să vorbesc despre colegele mele Corina sau Florența, care merg la spital și vorbesc cu părinții, ascultă confesiuni incredibil de greu de dus pentru cei mai mulți dintre noi.
Aș putea să vorbesc despre So și Yuya și Vlad și Lulu care interacționează permanent cu copiii în tabără, despre Mișu, care poate să-ți spună oricând povestea oricărui copil și despre mulți alți oameni din echipa noastră fără de care proiectul ăsta n-ar putea să meargă mai departe.
#leadersofchange Căror femei din România crezi că li se potrivește această descriere?
Oho, sunt multe. Nu suficiente încă, dar multe. Simona Baciu de la Cluj, Claudia Chiru, o minune de învățătoare, medici că Margit Șerban de la Timișoara, Oana Toiu, un lider înnăscut cu o capacitate fantastică de a motiva și mobiliză oameni. Doar câteva exemple.
Dincolo de implicarea în MagiCamp, ce ai vrea să mai schimbi în România?
Mi-ar plăcea să pot face ceva pentru educația din România. Mi se pare înfiorător de trist ce se întâmplă acum în educație. Tineri care trec prin școală fără să înțeleagă mare lucru din ea, profesori demotivați, materii inutile sau predate complet neatrăgător, lipsa de adecvare a materiilor studiate la ceea ce e necesar pe piața muncii.
Am avut șansa să observ îndeaproape sistemul de educație finlandez și trebuie să recunosc că lecțiile la care am asistat în Helsinki, de la școală primară la școli vocaționale sau universitate m-au lăsat cu gura căscată.
Mi se pare că suntem la ani lumină. Și totul pornește de la selecția și pregătirea cadrelor didactice. Omul în mâinile căruia las educația copilului meu, cea mai de preț comoară pe care o am, ar trebui să fie cu adevărat special și foarte bine pregătit. Mi-e teamă că suntem prea resemnați la capitolul ăsta. Ar trebui să punem mai multă presiune pentru că Educația să primească ce i se cuvine. Dacă aș face un referendum, ei bine, el ar fi pentru educație. Dacă o rezolvăm pe asta, mare parte din problemele cele mai grave ale acestei țări ar dispărea.
Există sau nu resursa umană capabilă să facă schimbări?
N-am niciun dubiu că există. Îi văd în jurul meu. Îi văd în societatea civilă, luptând nu (doar) pentru ei, ci și pentru alții. Baiul e că dacă mai durează mult luptă o să-i găsim pe oamenii ăștia risipiți care încotro, obosiți și dezamăgiți.
Avem cu cine face treabă. Ce e important e să nu le mai punem piedici. Să-i încurajăm, să-i susținem, să le dăm credit și apoi să-i lăsăm să facă ce știu. Ce putem face, fiecare dintre noi, cu efort minim? Să le recunoaștem valoarea și, atunci când avem baftă ca ei să candideze, să le dăm lor puterea. NU celor care promit, ci celor care fac. Nu celor care risipesc sau fură banii, ci acelora care știu să prioritizeze și să gestioneze cheltuirea lor. Să nu ne mai lăsăm cumpărați, amăgiți, furați.
By Bianca Suciu Sharma
Bianca este un jurnalist cu aproape nouă ani experiență în televiziunea de știri. A făcut parte din echipa Realitatea TV și, ulterior, din echipa Digi24. După acești ani în care a fost reporter, corespondent, realizator de emisiuni și, pentru o scurtă perioadă, prezentator de știri, Bianca a decis să se îndrepte înspre online unde a pus bazele platformei de dezvoltare profesională www.allaboutjobs.ro.
În plus, Bianca a început să își construiască o carieră în domeniul marketing, în cadrul unei companii multinaționale.
sursa foto: arhiva personală
