Tag: Mirela Retegan

Omul care a creat cel mai mare brand de educație prin distracție din România, omul care și-a reconfigurat traseul vieții de câteva ori, omul care este recunoscător în fiecare zi, omul pentru care binele nu se poate opri doar la propria persoană, ci este nevoie să ajungă și la cei din jur, omul care urcă zi de zi spre succesul din vârful muntelui – Mirela Retegan.

Un interviu despre moștenirea primită și ceea ce dăm mai departe, familiei și oamenilor din jurul nostru. Mirela ne povestește despre cel mai frumos proiect, cea mai importantă sursă de inspirație și oglinda succesului său –  fiica ei Maya. Ne vorbește despre parenting și cum ar trebui să ne raportăm la acesta, despre Gașca Zurli, despre copilărie și calea pe care pășește astăzi, despre succes și binele suprem.

 

Pentru cei mici și părinți deopotrivă, ești Tanti Prezentatoarea. Povestește-ne despre Gașca Zurli și implicarea ta încă de la început în acest proiect.

 

Gașca Zurli este creația mea. Brandul s-a născut acum 17 ani când mi-am dorit să creez o activitate în care copiii și părinții să se conecteze atunci când se distrează și să transforme zilele de naștere ale copiilor și interacțiunile lor în timpul liber în niște evenimente pe care să le țină minte. Numele brandului s-a născut la vreo trei ani după nașterea firmei și de atunci a devenit locomotiva întregului proces. Este în momentul acesta cel mai mare brand românesc de educație prin distracție, de transformare a relațiilor dintre părinți și copii prin joc și rolul meu este de a scrie versuri, de a crea personaje, de a inventa spectacole, de a face strategie, de a vedea viitorul și de avea grijă de prezentul acestei povești.

 

Versurile cântecelor sunt compuse de tine. De unde îți iei inspirația pentru ele? Care este rolul acestora?

 

Maya a fost pentru mine sursa de inspirație cea mai importantă. Cele mai multe cântece mi-au venit din discuțiile cu ea, din felul în care ea a privit problema. Și apoi mă inspiră toți copiii și toți părinții din jurul meu cu care interacționez foarte mult. Le știu poveștile și le descopăr nevoile. De fiecare dată când am identificat o nevoie am încercat s-o împachetez într-un fel în care ea să atingă inimi, să deschidă urechi și chiar să lase urme de acțiune după ce oamenii o ascultă.

 

Maya a ajuns o domnișoară așa cum visează orice părinte. Cum ai descrie relația ta cu ea? Cum a fost relația voastră când ea era copil și cum s-a transformat aceasta de-a lungul anilor?

 

Maya este o femeie în toată firea și este un om absolut extraordinar. Este cel mai frumos proiect al meu și sunt foarte mândră – ca și când aș purta o medalie invizibilă tot timpul pe piept – pentru că n-a fost ușor și pentru că am avut puterea și determinarea să nu renunț la ceea ce eu am crezut că este important în creșterea unui copil. 

Maya este oglinda succesului meu. 

Puterea ei de a înțelege viața și de a-și asuma deciziile și responsabilitățile pe care le are de a-și trăi viața după nevoile ei mi se pare cea mai tare realizare pentru mine. Am crescut-o pe Maya gândindu-mă în fiecare zi cu ce rămâne acest copil dacă eu mor mâine și am încercat să mă asigur că rămâne cu tot ce apuc eu zi de zi să pun în sufletul ei. Până la urmă acest mod de a privi lucrurile pe mine m-a ajutat să înțeleg că nu sunt proprietara ei, că Maya nu e a mea, că nu am drepturi asupra ei și că rolul meu este de ghid și trebuie să fac un pas în spate ca ea să poată să crească, să se dezvolte lângă mine și împreună cu mine, nu în spatele meu. Eu sunt cea care a stat în spatele ei și nu invers.

 

Ce îți place cel mai mult la Maya? Există ceva ce te îngrijorează cu privire la viitorul ei?

 

La Maya îmi plac foarte multe lucruri. Aș vrea să fie prietena mea, dacă n-ar fi fiica mea și nu aș cunoaște-o. Maya este un om foarte onest, este un om foarte atent la felul în care îi tratează pe ceilalți, este un om foarte selectiv, care știe ce-i face bine și ce nu-i face bine, este un om foarte bun, e deșteaptă, e specială. Îmi plac o grămadă de lucruri la ea, dar cel mai mult și cel mai mult îmi place că își dă voie să fie exact așa cum este. 

Despre griji să știi că de mult timp nu mă mai îngrijorez. Am ales să las în voia lui Dumnezeu viața mea și viața oamenilor pe care îi iubesc și eu să fiu spectatorul vieții mele și a celorlalți, să fac tot ce ține de mine să nu rănesc, să nu încurc, să nu blochez alți oameni și, în măsura în care pot, nici pe mine. Așa că nu mă îngrijorez pentru viitorul ei, pentru că am sentimentul că ea are drumul ei, calea ei și eu în anii ăștia am făcut tot ce m-am priceput mai bine ca în bagajul cu care pleacă de lângă mine să nu fie pietre de moară, pe care să le care după ea, ci puf care să-i crească aripile. 

 

Cum arăta copilăria ta? Locurile în care ai crescut, școala, vecinii, jocurile, diminețile, serile? Învățătoarea ta, verile, sărbătoarea Crăciunului… Ce ți-a rămas cu drag în minte?

 

Am avut o copilărie foarte frumoasă. Foarte frumoasă. Părinții mei au fost niște oameni foarte veseli. Acasă era ca într-o casă de italieni. Mama cânta tot timpul în bucătărie în timp ce gătea, tata se uita la campionatele sportive și așa am ajuns să cunosc absolut toți marii campioni ai României. Am plâns cu el și am tremurat pentru fiecare medalie câștigată de ei. Ascultam împreună teatru pentru copii, aveam dispozitive care redau povești, iar în vacanță mergeam la țară, la Bistrița-Năsăud, unde am trăit acea copilărie cu picioarele desculți prin colbul satului. Am fost foarte norocoasă și asta m-a ajutat foarte mult în tot ce-am făcut mai departe în viață. 

Bunica din partea tatălui, unde îmi plăcea mie să stau când mergeam în vacanță, a fost o femeie foarte înțeleaptă. Toată educația spirituală cu care eu astăzi reușesc să fac față tuturor provocărilor o am de acolo, din casa bunicii mele, care știa cum să spună o rugăciune, cum să facă o meditație, cum să țină un post, de fiecare dată când avea nevoie să se conecteze cu divinitatea. Târziu am înțeles tot ce făcea bunica, dar faptul că am stat acolo lângă ea, am văzut-o și am copiat-o m-a ajutat foarte tare în viață. Sunt unul dintre copiii care au trăit o copilărie fericită, dar evident că părinții noștri nu erau perfecți. Am luat și eu bătaie că n-au înțeles tot ceea ce mi-am propus, dar din fericire pentru mine nu m-au încurcat. M-au lăsat să mă dezvolt așa cum mi-am dorit și astăzi sunt adultul care se uită în spate și zâmbește atunci când se gândește la copilărie.

 

Ce crezi că ai preluat de la părinții tăi și observi ca și comportament în raport cu fiica ta?

 

Am preluat foarte mult de la ai mei. Și bune și mai puțin bune. Am preluat de la mama determinarea și dorința de a face, am preluat de la tata atenția pentru cei din jur și dorința de a împărți cu ei și de a împărtăși cu oamenii ceea ce eu trăiesc. Am preluat și lucrurile pe care am jurat că nu le voi face și nu le voi spune niciodată. Din fericire m-am trezit și am devenit conștientă de tot ceea ce am preluat. Pe cele bune le-am păstrat, iar pe cele mai puțin bune m-am străduit să le corectez.

 

Te auzim la radio, te vedem în social media, te admirăm pe scenă sau la TV, însă cine este Mirela cea din viața de zi cu zi? Cum te-ai descrie pentru cineva care nu te cunoaște personal?

 

În viața de zi cu zi eu sunt fix ceea ce vedeți. Sunt un pic din cea de la radio, un pic din cea de pe scenă, un pic din cea care scrie cărțile, un pic din cea care publică în online. Eu sunt eu peste tot. Nu mă prefac, nu mă transform. Pur și simplu, ca fiecare om, joc mai multe roluri în viața mea. 

Eu singură m-am distribuit în filmul vieții mele și încerc să fac față cu bine fiecărui rol pe care eu singură mi l-am asumat.

 

Care au fost momentele de cotitură din viața ta, personală sau profesională?

 

Au fost câteva și nu știu cum le spun oamenii, dar eu le spun intersecțiile acelea importante în viață. Prima și cea mai mare a fost la 19 ani când am ales să schimb complet traiectoria vieții când am plecat de acasă din cartierul de CFR-iști și m-am dus la Satu Mare. Eu credeam că mă duc acolo pentru omul de care eram îndrăgostită, că o să mă mărit, că o să devin nevastă. De fapt acela fost momentul în care am schimbat perspectiva și am privit viața mea dintr-o cu totul altă direcție și mi-am dat seama că e mult mai mult decât ceea ce văzusem eu la părinții mei, în familia mea și în orașul în care m-am născut. 

Apoi am fost un moment de cotitură când am ales să fac jurnalism și am descoperit ce înseamnă radio și televiziune. Am învățat să scriu știri și să vorbesc liber și asta mi-a schimbat pentru o perioadă foarte lungă traiectoria vieții. 

După care a venit momentul 2003, când la 33 de ani am abandonat tot și m-am mutat în București, de unde am luat-o de la capăt. În București mă identifică momentul în care la 36 de ani viața mea din nou s-a schimbat complet. Nimic din ce am făcut de-a lungul anilor nu s-a anulat. Îmi place să spun că iau din trecutul meu doar lucrurile care îmi folosesc în viitor.

 

Cine au fost cei de lângă tine care te-au ajutat în momentele dificile sau au contribuit în vreun fel?

 

Să știi că n-am rămas niciodată singură. Uneori a fost bunica, alteori au fost părinții, de cele mai multe ori au fost prieteni mai vechi sau mai noi și întotdeauna a fost Dumnezeu.

 

Cum ai defini tu succesul? Ai simțit de-a lungul anilor că ai atins succesul? Care au fost acele momente?

 

Eu succesul l-am definit într-un mod foarte personal și autentic și aș vrea să deschid cât mai multe minți în direcția asta pentru că există o presiune foarte mare, legată de succes, asupra oamenilor. Toată anxietatea de care ne lovim în societatea de astăzi vine din această presiune care se pune asupra copiilor de a avea succes. De la succesul în relații, la succesul academic, până la succesul în viață. Toată lumea cere de la noi succes. Și atunci eu am schimbat puțin perspectiva și mi-am imaginat succesul ca felul în care voi ieși din această viață și mi-am desenat un munte. Eu am muntele meu pe care urc în fiecare zi și fiecare zi este o provocare pe câte o potecă. 

Știi unde e succesul meu? În vârful muntelui. Acolo m-așteaptă și îmi face cu mâna în fiecare zi. Și îl văd în fiecare dimineață și știu că tot ce fac astăzi este pentru el, pentru succesul meu care să bată palma în ultima zi a vieții mele. Poate că am noroc să ajung mai repede și să stau un pic acolo sus să contemplu toate drumurile pe care le-am străbătut ca să ajung acolo.

 

Cum vezi tu parentingul zilelor noastre? Ce crezi că le lipsește părinților? Sau mai degrabă, ce crezi că lipsește sistemului/societății?

 

Mi se pare că e o aglomerare foarte mare de idei și teorii și toată lumea vine cu un punct de vedere. Fiecare om devine specialist în ceva și fiecare mamă după ce devine mamă, devine blogger, vlogger, influencer, creator de conținut și fiecare își dă cu părerea. Și este foarte bine că se întâmplă! Asta este minunat. Să fie o sută de mii de păreri pe toți pereții, să putem să le vedem și să le citim și să le digerăm atunci când avem chef. 

Dar m-aș bucura foarte tare să reușească și alte mame și alți părinți ceea ce am reușit eu – să ia doar acele teorii care li se potrivesc, să se agațe de ele și să le transforme în propriile lor teorii, care sunt adaptate personalității lor, personalității copilului lor și felului în care ei își trăiesc viața. Suntem diferiți din fericire, avem aceleași nevoi de iubire și de atenție, dar nu avem aceleași mijloace, nu avem aceleași date, nu trăim în același context, nu avem aceleași trecut și ar fi minunat dacă din tot ce avem ca informație în zona asta de parenting, am adapta la ceea ce putem noi să facem și ni se potrivește.

 

Spuneai așa: „Calea ta este cea mai sigură scurtătură spre succesul tău”. Care este calea ta și cum pășești zi de zi pe ea?

 

Și îmi mai îmi place să spun ceva: atunci când ți-ai găsit calea, nu-ți mai stă nimic în cale. Cred că aș vrea să rămână în societatea românească toate valorile pe care Zurli le-a adus în milioanele de familii, să se păstreze cât mai mult povestea asta, chiar să rămână nemuritoare. Aș îndrăzni să sper că tot ceea ce am scris eu, cântecele, versurile, personajele pe care le-am creat vor avea viață veșnică. Și dacă Doamne Doamne vrea, ele vor găsi modalitatea prin care să trăiască și după mine și după copiii mei și după copiii copiilor mei.

În ceea ce mă privește, aș vrea ca prin locurile prin care am trecut eu să crească iarbă. În urma mea să nu rămână nimic indiferent, că vorbim despre proiecte sau suflete.

 

Mirela, care sunt acele câteva lecții pentru a trăi frumos, pe care tu le-ai învățat până acum și pe care vrei să le lași mai departe?

 

Este una foarte importantă pentru mine și din momentul în care am înțeles asta, totul a devenit extrem de simplu: tot ceea ce mi se întâmplă mă va duce spre cea mai bună varianta a mea, tot ceea ce trăiesc este spre binele meu suprem. 

Și mai e un principiu. 

Dacă ceea ce fac îmi face mie bine și nu le face rău celorlalți înseamnă că e bine ceea ce fac. Dar dacă ceea ce fac îmi face mie bine și le face bine și altora, înseamnă că fac ceea ce trebuie. 

Acesta este principalul principiu. Atunci ceea ce fac, să-mi facă bine mie și să le facă bine și celorlalți.

 

Tocuri sau flat shoes? – Iubesc tocurile. Am 50 de perechi de Stiletto, 99% primite de la brandurile care le fac. Din păcate nu pot să port tot timpul Stiletto, din motive fizice, dar iubesc tocurile la fel de mult cum îmi plac și pantofii comozi.

Destinația favorită de vacanță: Lumea e destinația mea favorită. În vacanță aș vrea să ajung în cât mai multe colțuri. Am început deja de câțiva ani să descopăr locuri interesante sau destinații la care visam de când eram mică. Lumea este destinația mea preferată pentru vacanță.

Ultimul lucru pe care l-ai făcut pentru prima dată: Am stat la coadă la moaștele Sfintei Parascheva. Acesta e ultimul lucru pe care l-am făcut pentru prima dată. N-am stat niciodată la coadă într-un pelerinaj și mă bucur că ultima oară când am fost la Iași și aveam spectacole, la sfârșit spectacolelor am reușit să fac asta. Mărturisesc pentru că eu sunt onestă, n-am stat ca toți oamenii la toată coada. Un prieten drag pe care eu l-am ajutat acum un an și am mers cu el la mai multe sate din Moldova la copiii de acolo, m-a luat de mânuță și m-a dus la o coadă un pic mai scurtă, dar tot am stat la coadă.

Un obicei cu care îți începi fiecare zi: În fiecare dimineață spun „Mulțumesc, Doamne pentru că m-ai trezit și astăzi”. În fiecare dimineață îl chem pe Arhanghelul Mihail să curețe toate energiile care nu mă ajută și să mă încarce cu lumină. În fiecare dimineață mă uit la soare și îl chem să fie alături de mine. Astăzi în fiecare dimineață pornesc spre cei 10.000 de pași pe care mi-am propus să-i fac în fiecare zi.

Note to self: Înainte de a avea Zurli am creat Fundația. Astăzi, Fundația se numește Fundația Zurli. Pentru că mare parte din ceea ce se întâmplă în Zurli se îndreaptă spre Fundație, m-aș bucura foarte tare să ne susțineți în cea mai grea campanie din România. Se numește Mesaje de iubire pentru copii cu branule. Este o campanie prin care noi ne-am propus să trimitem surprize care să fie speranță la viață și doză de fericire pentru copiii din nouă spitale de oncopediatrie din România. Sunt aproape o mie de copii la nivelul întregii țări care se luptă cu această boală și pe care noi încercăm să îi surprindem cu lucruri frumoase care să le aducă zâmbetul pe buze. M-aș bucura dacă toată comunitatea de femei de afaceri ar dona în fiecare lună doi euro printr-un SMS la 8845 cu textul ACASA. Doi euro înseamnă o jumătate de cafea, dar cu acești doi euro noi facem minuni și dacă voi ne susțineți putem să transformăm această campanie într-o campanie fără sfârșit. Acolo, în secțiile de oncopediatrie, soarele stă ascuns după niște nori, iar noi reușim să dăm norii la o parte făcând Roata Binelui să se învârtă. Mulțumesc. 

 

Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi comandată aici.

 

Credit foto copertă: Marius Bărăgan

 

Editori: Crina Ciocian și Mara Rusu