De ce grădinița Montessori Hand in Hand?

Grădinițele Montessori promovează o învățare practică, plină de bucurie, bazată pe ritmul interior al copilului și pe colaborare. Copiii își urmează propriile interese și direcțiile dictate de pasiunile lor, fiind interesați în mod nativ să afle despre lumea din jurul lor.

Montessori_înscrieri

 

Prin asigurarea unui mediu care sprijină dezvoltarea naturală, educația Montessori le permite copiilor să își dezvolte capacitățile fundamentale de care au nevoie pentru a deveni adulți fericiți și împliniți, care aduc contribuții societății: disciplină, responsabilitate, independență, inițiativă.

Montessori - HIH4

 

De ce grădinița Montessori Hand in Hand?

Pe lângă principiile fundamentale ale pedagogiei Montessori în care credem cu tărie, noi, cei de la grădinița Hand in Hand avem ca scop principal dezvoltarea copilului și bunăstarea sa și a familiei sale. Credem în oameni și ne dorim să construim o comunitate unită, bazată pe respect reciproc și pe prietenie! Libertatea lor vine din noi și din libertatea pe care le-o oferim, de mici.

 

Kindermusik

 

Oferta noastră include:

Opționale de muzică Kindermusik – ateliere de muzică ținute de Ateneul Copiilor, singurul studio acreditat Kinermusik din Transilvania. Există mai multe programe de dezvoltare prin intermediul muzicii, în funcție de vârsta copiilor, cum ar fi atelierul Wiggle and Grow, recomandat pentru vârsta de 2-3 ani, în cadrul cărora copiii vor explora instrumentele muzicale și își vor descoperi talentul și vocea sau atelierul Laugh and Learn, recomandat copiilor între 3 și 4 ani, care reprezintă o împletire de activități muzicale, dans și limba engleză.

Limbi străine (engleză și germană) predate în mod distractiv și atractiv de profesori competenți – Maria Montessori susținea că între vârsta de 2 și 3 ani se pot însuși toate modulațiile care caracterizează un limbaj, copiii învățând mult mai repede limbile străine

Ateliere tematice pentru dezvoltarea dexterităților practice.

Ateliere Montessori recreative: pictură, modelări plastice

Evenimente anuale de parenting cu invitați speciali și ateliere Montessori pentru părinți cu tematici diferite ce surprind anumite activități pe care le poți desfășura acasă împreună cu un copil de 1-2 ani.

Montessori Summer Camp – o săptămână de vară dedicată părinților și copiilor! Copiii se vor distra în cadrul atelierelor recreative tematice, în timp ce părinții vor afla mai multe despre activitățile Montessori pe care le pot realiza împreună cu cei mici.

Mai multe despre grădinița Montessori puteți afla direct de pe site-ul nostru sau de pe pagina de Facebook! Înscrierile pentru grupa de 3 ani (vârsta minimă este de 2 ani și 3 luni) pentru anul școlar 2018-2019 sunt deschise până în data de 20 august 2018! Abia așteptăm să ne cunoaștem!

Montessori_HIH1

 

Sursa foto: Grădinița Montessori Hand in Hand

Mamă și femeie de succes? Răspunsul – muncă de echipă în familie!

Viața de femeie activă este și așa suficient de antrenantă și de solicitantă. Însă, când rolul este dublat de acela de mamă, curățenia devine nu doar mai importantă ca până atunci, ci și mult mai dificil de făcut și de menținut.

Îndrăznim să spunem că toate mămicile sunt, prin definiție, ocupate și tuturor le-ar prinde bine măcar niște idei de curățenie rapidă, sau de ce nu, un serviciu de curățenie specializat?

Pe www.getsetclean.ro poți rezerva rapid un agent de curățenie, începând cu 33 lei/ora.

Când a doua variantă nu este o opțiune, iată ce poți încerca pentru a-ti face viața mai ușoară și a salva mai mult timp pentru momente plăcute în familie:

1. Planifică-ți curățenia pe zone

Fiecare zonă, la rândul ei, poate fi împărțită în task-uri mai mici. Astfel, vei avea o imagine mai clară asupra modului în care progresează curățenia, vei putea îndeplini mai multe task-uri scurte în unele zile și mai puține task-uri mai solicitante în altele. Dar, una peste alta, cel mai mare avantaj va fi că vei putea să monitorizezi exact evoluția curățeniei și că nu vei mai fi atât de stresată.

Când nu îți propui să faci lună toată bucătăria într-o seară, de exemplu, ci doar să faci ordine în debara, vei fi mult mai relaxată la sfârșitul zilei, când task-urile alese realist au și fost îndeplinite.

articol_idei_de_curatenie

2. Alocă timp special pentru punerea lucrurilor la locul lor

De foarte multe ori senzația de mizerie este dată, de fapt, de dezordine. Când folosim prea multe lucruri și nu le mai punem la locul lor, orice cameră poate părea prea încărcată. Simpla imagine a mormanului de haine, de jucării, de hârtii sau de vase poate fi intimidantă.

Ai fi surprinsă să descoperi cât de multe poți face în doar 10 minute, cu un pic de organizare. Pornește cronometrul, dacă este cazul, și începe să aduni lucrurile. Într-o primă instanță, este suficient și dacă pui toate hârtiile într-o cutie specială sau toate jucăriile copiilor de prin casă într-o singură cameră. După aceea te vei putea concentra și pe sortarea și ordonarea lucrurilor care deja sunt la locul lor, dar, până atunci, triajul ajută foarte mult.

articolgsc2

3. Lucrați în echipă

10 minute de efort din partea unui membru al familiei sunt întotdeauna binevenite, dar cum ar fi ca toți membrii familiei să se implice? Cu cât familia este mai numeroasă, cu atât implicarea tuturor membrilor va avea rezultate mai evidente.

Iar faptul că îi încurajezi să facă ce pot, fiecare într-o singură cameră, pentru doar 10 minute, va face sarcina mai puțin complicată și ar trebui să îți aducă mai puțină rezistență. În felul acesta, fiecare face curățenie 10 minute dar căminul beneficiază, per total, de o ședință de curățenie de 20, 30, 40 sau chiar mai multe minute, în funcție de câte persoane participă!

cleaner

4. Nu ezita să îi implici și pe cei mici

Adesea, cei mici se bucură când participă la activități în familie, de orice natură. Iar dacă îți folosești și imaginația, să faceți totul mai antrenant și mai distractiv, succesul va fi garantat!

Surse foto: Get set Clean

Cum putem preveni fenomenul de Bullying în România?

Una dintre problemele României contemporane este fenomenul de bullying cu care se confruntă mai toată lumea: copii, adolescenți, tineri și adulți, fie că sunt acasă, la grădiniță sau la școală, la serviciu, printre prieteni și pe rețelele de socializare sau, și mai grav, în mass media.

La nivel european, România se situează pe locul 3 la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Ce înseamnă Bullyng?

Bullyingul este un comportament ostil între două sau mai multe persoane, intenționat, repetat de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere. Bullyingul poate îmbrăca oricare dintre formele de mai jos sau poate fi o combinație a acestor manifestări:

• Verbale: țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;

• Fizice: palme, loviri, îmbrânciri, bătăi, distrugerea bunurilor materiale;

• Relaționale: intimidare, denigrare, izolare, amenințare, manipulare, răspândire de zvonuri cu caracter denigrator;

• Cyberbullying: trimiterea unui mesaj sau a unei imagini pe telefon sau internet pentru a denigra imaginea unei persoane;

• Mobbing: agresiune verbală și emoțională a unui grup față de un individ;

• Sociale: excludere din grup, izolarea socială, insulte cu privire la statutul social.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying

Agresorul, de cele mai multe ori, nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți, pe care vrea să-i domine și să-i controleze. El își alege victima adesea dintre cei care sunt „diferiți”: supraponderali sau subponderali; săraci sau bogați; au religie sau rasă diferită; sunt prea scunzi sau prea înalți; au slabe abilități sportive; sunt persoane noi din grup; au părinți divorțați; au dizabilitați precum ADHD, diabet, deficiențe de vorbire, dizabilități de învățare, tulburări din spectrul autist etc.

Un studiului național efectuat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016 arată că: 1 din 4 copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor; 1 din 6 copii era bătut în mod repetat; 1 din 5 copii umilea în mod repetat un alt copil la școală; în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii erau excluși din grupul de colegi; 7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.

Dacă e să ne uităm la ce urmări a avut bullyigul, atunci putem vorbi despre scăderea încrederii în sine, depresie, somatizări diverse și chiar sinucideri. La copii putem vorbi și despre abandon școlar, scăderea rezultatelor la învățătură etc.

Cum putem preveni Bullyng-ul? 

În primul rând, informându-ne despre bullying și reușind să identificăm atunci când se întâmplă. În al doilea rând, să vorbim acasă cu copiii și ceilalți membri ai familiei despre trăirile lor de peste zi. În al treilea rând, să avem prieteni și să îi învățăm pe copii să își facă prieteni.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying 4

7 din 10 elevi de generală spun că oamenii mari nu dau atenție fenomenului bullying, și prin urmare, ei nu se simt sprijiniți și protejați. Din păcate, există mărturii îngrozitoare de la copii care erau puși în pauze să lingă toaletă, copii care erau amenințați în mod constant pe rețele sociale etc.

Statisticile Asociației Telefonul Copilului 116 111 abundă de astfel de strigăte de ajutor din partea copiilor-victimă. Bine este că acești copii au ajuns în contact cu niște specialiști psihologi care îi ajută să iasă din aceste situații, rău este însă că ei nu au găsit sprijinul părinților acasă și al profesorilor la școală.

Specialiștii în psihologie spun că un aspect important este acela că agresor-victimă-martor sunt niște roluri prin care, din păcate, toți trecem pe rând, pe parcursul unei zile. Important e să începem să conștientizăm acest lucru. Posibilele victime dintr-un grup pot fi identificate cu ușurință la o observare atentă făcută de un specialist (consilier școlar, psiholog, manager hr etc). Posibilelor victime li se poate acorda suport pentru a reuși să își crească încrederea în sine și a învăța cum să facă față unor eventuale acte de bullying, se pot informa cu privire la pașii legali pe care îi pot face la nevoie și cine este persoana de suport la care pot apela. De asemenea, victimele pot învăța să își facă vocea auzită.

O replică de genul „Ceea ce spui/faci tu acum mă doare și nu e bine pentru mine” este salvatoare de multe ori. Dar nu toate victimele reușesc din prima încercare aceasta. Și de cele mai multe ori ele au nevoie de ajutorul celorlalți, de multe ori spectatori la actele de bullying.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying 1

Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Un martor tăcut este un complice la actul de bullying. Un martor care intervine cu scopul de a stopa bullyingul este o resursă importantă.

O replică simplă de genul „te rog să îmi lași prietenul în pace”, „ceea ce faci tu este bullying și nu e ok” poate face adevărate minuni. Atunci când agresorul întâlnește apărarea victimei în interiorul grupului, se retrage. Așadar, martorii sunt o categorie esențială pentru a ieși din ciclul victimă-agresor.

De asemenea, un alt aspect important menționat de specialiști este acela că un agresor este, de fapt, o fostă victimă care a învățat să se apare atacând. Acest lucru ne face să ne gândim de două ori atunci când tindem să punem la zid agresorul, să îl pedepsim.

Pentru că, din păcate, asta este „soluția” cu care mulți dintre noi încearcă să rezolve conflictal și, de fapt, îl agravează. Dacă agresorul este privit ca o victimă cu răni vechi, el poate beneficia de empatia grupului și de sprijin de specialitate, în primul rând în calitate de victimă. Putem începe să prevenim fenomenul bullying, vorbind despre existența lui și crescându-ne inteligența emoțională.

Astfel, vom ști să asigurăm ghidaj și copiilor noștri și să îi ajutăm pe cei în nevoie. Este nevoie să știm să ne numim emoțiile proprii (tristețe, furie, dezamăgire, frustrare, umilire, rușine etc.) atunci când le simțim și să știm să le gestionăm, revenind la starea de calm. Este nevoie să știm cum să reacționăm la emoțiile puternice ale celorlalți și să empatizăm, adică să facem efortul de a ne punem în papucii celuilalt, pentru a înțelege cum se simte el.

The Woman Magazine - articol - Nadia Tataru, bullying 2

Un om care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin predispus la a fi agresor sau victimă în societate sau pe internet și va avea performanțe mai mari pe orice plan.

Resurse:

„Minunea” – filmul apărut în decemrie 2017 și cartea scrisă de R.J Palacio e recomandată pentru familii cu copii până în 13 ani

„13 Reasons Why” – serial realizat de un ONG american este recomandat adulților și liceenilor

116 111- Telefonul Copiilor – Nr. gratuit la care se primește sprijin și îndrumare

www.itsybitsy.ro – materiale audio, video și text adresate adulților care au în îngrijire copii care pot fi folosite la creșterea inteligenței emoționale, prin muzică, jocuri și folosirea zilnică a emometrului, ca instrument de cunoaștere în grup a emoţiilor. Se pot descărca gratuit materiale-resursă.

Nadia Tătaru a inițiat în 2017, prin Itsy Bitsy FM și Asociaţia Părinţilor Isteţi, împreună cu susţinători din societatea civilă şi autorităţi, o serie de acțiuni de prevenire a bullyingului care vor aduce o schimbare de impact, contribuind astfel la o mai bună sănătate emoţională.

Articol preluat din ediția a III-a a Revistei The Woman, Martie 2018.

01. CoverStory - Coperta proba

By Nadia Tătaru

Sursă foto: itsybitsy.ro

Bullying-ul – un fenomen îngrijorător?

Toate experiențele neplăcute în care un copil este hărțuit, batjocorit și pus să facă anumite lucruri pentru distracția altora lasă urme adânci în comportamentul și percepția copilului asupra sinelui, dar si a celor din jur.

Nadia Tătaru, co-fondator si director general Radio Itsy Bitsy a conștientizat imporțanta prevenirii bullying-ului în rândul copiilor, acesta fiind motivul pentru care în decursul anului trecut, a inițiat o campanie socială în acest sens, care încă este în desfășurare.

Cum a avut loc trecerea de la televiziune la un radio dedicat copiilor, Itsy Bitsy FM?

Primul meu job a început acum 22 de ani, în Pro TV. Am lucrat la Știri și la redacția economică și am făcut echipă de teren, eu reporter și el operator imagine, cu un om care urma să îmi devină soț. După 5 ani, a apărut primul nostru copil, Maria, am plecat să nasc și nu m-am mai întors în televiziune. Am lansat ON AIR STUDIO SRL – firma de producție audio-video cu care am realizat reclame și emisiuni tv pentru diverse televiziuni. În timp ce eu și soțul meu eram la serviciu, Maria stătea peste zi acasă cu bona. La un moment dat, Maria a descoperit desenele animate pentru copii de la tv și astfel și noi am descoperit cât rău pot să facă ecranele: fata noastră vie, comunicativă și creativă a început să stea mai mult ca hipnotizată pe canapea în fața eranului tv. Nici măcar nu ne auzea când vorbeam cu ea. Am discutat și cu alți părinți și ei ne-au împărtășit că au experiențe similare. Ne-am dat seama că e ceva specific tuturor familiilor cu copii. Și pentru că nu eram mulțumiți cu această situație, și pentru că aveam un trecut în media și aveam tinerețe și spirit întreprinzător, ne-am preocupat să găsim un alt mijloc de interacțiune și divertisment educativ pentru copii, unul care să îi lase imaginația liberă, să nu fie atât de intruziv și să nu creeze atâta dependență. Și în această căutare, în 2003, soțului meu i-a venit ideea de a face un radio pentru copii. Apoi ne-am dus la un concurs de licențe radio și am beneficiat de încrederea domnului Ralu Filip și a membrilor CNA din acea vreme, care au dat o șansă ideii noastre inovative, altruiste și curajoase. Am concurat cot la cot cu radiourile mari și am câștigat mai întâi o licență pe București. Așa am început: în decembrie 2005 am reușit să lansăm prima stație Itsy Bitsy FM, în București.

A fost o mare provocare să facem asta, pentru că am fost nevoiți să inovăm, să învățăm de la zero un business nou. Dar motivația era mare și ne-a dat energie și încredere. Nicăieri în Europa nu  există un radio similar și nu aveam de unde să ne inspirăm în crearea lui. Cu o echipă talentată de actori, de pedagogi și de oameni de radio am reușit să găsim acel mix bun pentru familiile cu copii: cel mai tare loc de joacă isteață pentru copii, un ajutor de nădejede pentru părinții care au nevoie și de inspirație pentru timpul petrecut cu copiii, și de ceva sfaturi de parenting, dar și să se relaxeze și să simtă că fac parte dintr-o comunitate cu problematici similare.

bully 1

Care este scopul principal al radioului Itsy Bitsy?

Itsy Bitsy FM oferă încă de la început un mediu sănătos și creativ pentru copii. Noi punem în centru interesul copilului și radioul are ca scopuri să îi sprijine pe copii să crească și să se dezvolte într-un mod sănătos din toate punctele de vedere (fizic, emoțional, spiritual), să îi ajute să își indentifice visurile, să și le urmeze și să și le împlinească.

Și pentru că primele modele care influențează copiii sunt părinții lor, ne adresăm și acestora. Copiii fac ce văd, iar educația copiilor începe cu educația părinților. Asta credem și aici vrem să intervenim și să oferim ajutor. Și atunci când identificăm anumite problematici ale societății, care împiedică împlinirea scopului principal al radioului, atunci intervenim și ne implicăm social, depășind granițele unui radio standard. Așa s-au născut campanii în care am militat pentru mai mult timp de calitate părinte-copil (care s-a finalizat cu 1 iunie zi liberă națională), campanii pentru sănătate emoțională (transmitere de mesaje la radio și tv : ”Pentru sănătatea emoțională a copilului dumneavoastră petreceți cât mai mult timp împreună cu el.”), campanii pentru prevenirea bullying-ului în școli / grădinițe și așa mai departe.

bully 4

Cum definești tu timpul de calitate petrecut între un părinte și copilul său? Ce ar trebui să includă?

Timpul de calitate este acel timp petrecut unu la unu, părinte împreună cu copil, cu toată prezența și atenția de care dau dovadă cei doi. E acel timp în care părintele lasă telefonul, internetul, televizorul, lasă treburile prin casă, lasă grijile zilei de mâine și își ascultă copilul nu doar cu urechile, ci și cu ochii și mâinile. Părintele e în starea aceea de ascultare cu curiozitate, ca să își descopere copilul, să creeze acea conexiune de la suflet la suflet. Nu e nevoie de mult timp acordat, specialiștii spun că circa 20 de minute pe zi ar fi de ajuns. Ce pot face practic cei doi în acel timp? Păi, pot face orice. Aș zice să dăm prioritate propunerilor copilului, iar dacă acesta nu propune nimic, să îi spună părintele mai multe variante și lase copilul să aleagă. Important nu e ce fac împreună, ci cum se simt și se bucură unul de altul.

Spune-ne mai multe despre campania împotriva bullying-ului, consideri că este un subiect destul de cunoscut în România?

România este pe locul 3 în UE în ce privește bullying-ul (conform Organizației Mondiale a Sănătății) și asta este o statistică destul de îngrijorătoare. Bullying-ul se regăsește în toate structurile societății și aș zice că bullying-ul începe acasă și se continuă mai apoi la grădiniță, școală și serviciu. Adulții români încă nu știu ce înseamnă bullying și nu știu să îl identifice, însă noile generații de copii știu foarte bine ce este, chiar de pe pielea lor, din păcate. 7 din 10 copii spun că au fost martori la cazuri de bullying. Adulții încă nu își dau seama de gravitatea situației pe care copiii o reclamă și cer sprijinul și intervenția adulților (vezi Studiul Național al Salvați Copiii 2016). E nevoie de eforturi susținute pentru a înțelege și a accepta la nivel național că bullying-ul este o formă de violență psihologică, cu toate consecințele care decurg.

În martie 2018 am reușit să ne reunim la o masă rotundă de lucru, reprezentanți ai statului și ai societății civile, și să definim ce înseamnă bullying. Am căutat un cuvânt românesc dar nu am găsit niciunul care să fie acoperitor. Așa am ajuns la definirea bullying-ului ca acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, în mod constant și repetat, care implică un dezechilibru de putere, care au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane. Violența psihologică – bullying-ul vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartanență la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată de convingeri, sex sau orientare sexuală, caracteristici personale etc. Violența psihologică – bullying-ul poate fi de mai multe tipuri, după cum urmează:

– bullying fizic; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugere / deposedare de obiecte personale;

– bullying verbal; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: poreclire, țipăt, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist;

– bullying social, adesea ascuns, greu de identificat / recunoscut, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unei persoane și de a-l plasa într-o situație de umilință publică; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, denigrare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa;
– cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice comportamnet de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.)
– mobbying: o formă a bullyingului, care reprezintă acțiunea unui grup față de o persoană

În 22 mai 2018, am mai reușit un pas în campania despre bullying: s-au depus în Parlament două propuneri legislative care vizează reglementarea bullying-ului, prin definirea lui ca violență psihologică. Propunerile legislative au ca obiect modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 și Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, pentru a defini, a preveni și a interzice violența psihologică – bullying-ul în spațiile destinate educației, formării profesionale și muncii. De asemenea, modificarea legii educației, prevede și posibilitatea ca cei implicați în acțiuni de bullying, atât agresorii, cât și victimele, să beneficieze de asistență și evaluare psihologică.

Urmează acum că, în paralel cu demersurile legislative, să continuăm lucrul în grupul format din circa 40 de reprezentanți ai statului și ai societății civile și să realizăm un program național de prevenire și intervenție în cazuri de bullying, un program care va include acțiuni de conștientizare și formare pentru consilierii școlari, cadre didactice, copii, părinți, personal administrativ din școli și grădinițe etc. E un demers de co-creare, care urmărește un scop național comun.

bully 5

Care este proiectul tău de suflet și unde te mai putem vedea pe viitor?

Am mai multe proiecte profesionale de suflet. Mă ocup de Itsy Bitsy FM, de mai nou lansatul program de educație antreprenorială pentru copii școlari – MBA Junior, și, de asemenea, am inițiat și acum mă ocup de coordonarea grupului de lucru pentru programul național strategic de prevenție și intervenție în bullying (cu ajutorul echipelor din Asociația Părinților Isteți, Itsy Bitsy FM și GMP Group). Puteți urmări ceea ce fac pe aplicația gratuită ITSY BITSY FM si pe www.MBAjunior.ro.

Nadia Tătaru – 3 cuvinte care te descriu cel mai bine

De ceva vreme aspir la starea definită în 3 cuvinte: „pace, armonie și iubire”. Însă ceea ce se vede în prezent și mă definește este „minte și inimă deschisă”.

Sursa foto: MBA Junior, Itsy Bitsy FM

Despre educație non-formală și conectare, cu Alexandra Gorea

Alexandra Gorea are o experiență de mai bine de 10 ani în serviciile psihologice și educaționale și este Fondator @ Playful Learning – un vast proiect educațional care creează resurse educaționale și psihologice pentru copii și adulți.

 „Copiii știu să se conecteze, știu să repare relația. Este nevoie să ne oprim să îi observăm, să îi auzim, să îi vedem. Jocul este domeniul în care ei sunt experți. ”

Ce îți dorești să transmiți prin proiectul Playful Learning și ce înseamnă pentru tine?

Atunci când mai glumesc cu colegii spun că Playful Learning este copilul meu cel mare, alături de Elena și Matei. Playful Learning este un proiect amplu și complex care se traduce în prezent într-un centru educațional, într-o creșă, o grădiniță și un atelier de producție materiale și instrumente educaționale. Prin Playful Learning vrem să punem în practică cunoștințele pe care le avem legate de psihologia copiilor, dezvoltarea acestora, psihologia stării de bine și a calității vieții (viața cu sens).
Am fost sfătuită de nenumărate ori să nu mă atașez de business-ul meu. Însă oricât de mult încearcă unii să mă convingă, Playful Learning pentru mine nu este un business. Este acel ceva ce vine din inimă și nu din minte. Cu siguranță nu este o gândire business oriented dar nu îmi pasă. Mă consider un om foarte norocos că am posibilitatea să îmi pun în practică pasiunea – psihologia. Și mai norocoasă mă consider că alături de mine sunt persoane care împărtășesc aceeași pasiune – dezvoltarea armonioasă a copiilor, calitatea vieții, psihologia. Sunt colegii Playful, care pe lângă faptul că sunt persoane pasionate, pun în practică prin comportamente adecvate bunele intenții pe care le au. Să îmi vezi strălucirea din ochi și mai ales recunoștința pe care o simt atunci când din atelier iese un nou produs psihoeducațional menit să îmbunătățească calitatea vieții cuiva sau atunci când îmi văd o colegă ce ține cu răbdare nemărginită în brațe un copil care plânge, sau o altă colegă care se cățără în copaci alături de copii.

Cu ce se diferențiază acest centru?

Este o întrebare foarte bună pe care și noi ne-o adresăm din când în când. Atunci când suntem vizitați pentru prima dată de o persoană ni se spune adesea ceva de genul: “Wow, mă simt atât de bine la voi, totul este familial, mă simt ca acasă, este ceva în aer aici la voi.”.
Playful Learning este un loc în care ne-am întâlnit mai mulți oameni care avem credite și valori asemănătoare sau identice și mai ales avem puterea și voința să punem în practică ceea ce credem. Să aplicăm practic tot ce ține de psihologia copiilor, a familiei în actul educațional.
Privim copilul în context și vedem tot iceberg-ul, nu doar partea de la suprafața apei (comportamentul), ne raportăm individual la fiecare copil și la nevoiele sale specifice.
Ne recunoaștem greșelile și încercăm să le reparăm, conștientizăm astfel că nu suntem perfecți dar facem tot ceea ce ține de noi.
Învățarea la Playful este puternic experiențială, susținută de ghidajul educatorului. Eram ieri dimineață în sala de mese a copiilor și un băiat făcea niște operații matematice folosindu-se de cănile și farfuriile de pe masă. I-am spus educatoarei că mi se pare foarte frumos să învățăm în orice context, iar ea glumind mi-a răspuns: “dacă tot nu avem voie cu fișe, folosim ce avem”. La Playful nu abuzăm de fișe ci folosim diferitele contexte și natura pentru învățare.

Care crezi că sunt cele mai bune modalități prin care părinții se pot conecta cu copiii?

Copiii au un limbaj al conexiunii. Părinții se pot conecta cu aceștia prin manifestarea dragostei și a afecțiunii, prin validarea emoțiilor și prin joacă.
Un aspect foarte important al conectării este acela al prezenței conștiente. Nu de puține ori suntem fizic alături de copil, însă cu mintea în total altă parte. Ca să putem profita la maxim de momentele împreună este nevoie să stăm în prezent, să fim cu toată ființa noastră alături de cel mic (fără acces la telefon, email, tv, fără să realizăm treburile gospodărești, etc.). Una din modalitățile prin care copiii se conectează cu părinții o reprezintă joacă. Este nevoie doar de 10 minute pe zi (atenție la prezența conștientă) de timp special, timp în care să existe doar copilul (pentru copii peste 2 ani). În timpul acesta alegem o activitate pe care să o facem împreună, activitate aleasă dintr-o listă pregătită în prealabil. Dacă sunt mai mulți copii în familie, fiecare dintre ei are nevoie de timpul lui special.
Validarea emoțiilor o facem astfel: stăm la același nivel cu copilul, întâi ascultăm și apoi vorbim (un motiv foarte bun pentru care avem 2 urechi și o singură gură), ascultăm fără să încercăm să rezolvăm situația (doar ascultare activă), suntem alături de el atunci când își exprimă emoțiile și abia apoi încercăm împreună să găsim soluții. Am învățat de la cei mici că la final îmbrățișările fac minuni. Am mai învățat tot de la copii că ei știu foarte clar ce au nevoie, știu să se conecteze, știu să repare relația cu părintele. Este nevoie doar să ne oprim (prezența conștientă), să îi vedem și să îi ascultăm. Un copil atunci când se simte bine, face bine (și adulții de altfel). Iar pentru a se simți bine are nevoie să fie văzut, să fie auzit, să se simtă centrul universului.

Printre pasiunile și activitățile tale se numără și psihologia / terapia de familie. Consideri că este esențial pentru fiecare părinte să participe la diverse workshopuri și programe educaționale? Dar la consiliere psihologică?

Cred că toți părinții au cele mai bune intenții pentru copiii lor. Cu toții își doresc să își crească copiii astfel încât aceștia să fie fericiți. Mai cred, de asemenea, că nu este suficient să fim bine intenționați. Este nevoie să avem comportamente adecvate care să fie în concordanță cu bunele intenții pe care le avem. Ca atare bunele intenții fără a fi însoțite de comportamente adecvate sunt inutile. Noi, părinții, perpetuăm modelele de parenting pe care le-am avut și o facem de cele mai multe ori într-o manieră inconștientă. Astfel, un prim lucru (pe care l-aș numi igiena de parenting) recomandat ar fi să ne uităm bine la noi, să ne analizăm reacțiile, comportamentele, “să ne vedem” rănile. Apoi să ne informăm. Având în vedere cantitatea imensă de informație disponibilă (de cele mai multe ori în mod gratuit) cred că în primul rând este nevoie să găsim surse potrivite și să ne dezvoltăm un spirit critic pentru a analiza informația primită.
Parte din învățare este și aplicarea informațiilor. Atenție să nu cădem în extrema în care suntem foarte buni la teorie și mai puțin buni la practică.
Mai cred, de asemenea, că avem nevoie să știm când să cerem sprijinul și mai ales să acceptăm acest sprijin. Sprijinul poate fi reprezentat de programe educaționale sau consiliere psihologică.

Spune-ne 3 aspecte care te definesc cel mai bine.

Sunt o fire analitică, așa că în unele dintre momentele acelea unu la unu (eu cu mine) mă gândesc la cum sunt eu, ce mă caracterizează dar și cum îmi spun ceilalți că mă văd. Uneori cele două perspective (a mea și a celorlalți) se potrivesc, alteori nu.
Ca atare aspectele care cred eu că mă definesc cel mai bine și se potrivesc și cu viziunea celorlalți despre mine ar fi următoarele: faptul că simt pasiune pentru ceea ce fac și transmit acest lucru, îmi place să învăț încontinuu (atât formal – sunt studentă în prezent, cât și informal de la copiii mei, colegii Playful, copiii Playful, soțul meu, etc.) și nu în ultimul rând sunt o visătoare pragmatică.

1 Iunie – Despre joacă și călătorii în timp

1 iunie, Ziua Internațională a Copilului și a Părinților, este ocazia ideală pentru a te reîntoarce în universul copilăriei, indiferent dacă ești sau nu mamă.

Dacă te vei afla în prima ipostază, această sărbătoare este prilejul perfect să te reconectezi cu copilul tău, să petreceți timp de calitate și să vă întăriți relația, redescoperind plăcerea jocului și a explorării lumii împreună.

Dacă, în schimb, nu ai ajuns în etapa aducerii pe lume a unui copil, această sărbătoare nu trebuie să te ocolească. Prin diferite activități, poți retrăi amintirile propriei copilării, poți reexperimenta inocența și te poți bucura, din nou, de lucrurile mărunte de care uităm cu toții pe măsură ce devenim adulți.

The Woman Magazine_Childhood2

Copilăria îmbracă multe forme: de la vârsta primilor pași, la explorarea lumii, la momentul primelor experiențe școlărești, la rebeliunea din adolescență și, mai apoi, la sufletul de copil din trupurile adulte. Pentru toate acestea, The Woman Magazine îți propune câteva alternative de activități prin care să te bucuri alături de copii, ca un copil.

Pornim în căutarea timpului

O piesă aparent pentru copii, dar care ascunde metafore și lecții pe care și noi, adulții, ar trebui să le învățăm, „Madame Pové şi Familia Timp” ne îndeamnă să plecăm în căutarea timpului pierdut. Bunicul Timp a dispărut, iar fără Timp, Madame Pové nu mai poate să-și organizeze poveștile! Pornim, așadar, într-o aventură alături de membrii Familiei Timp – Tanti Ora, Nenea Minut și Micuța Secundă – surprinsă prin ochii lui Madame Pové și redescoperim care este, cu adevărat, valoarea timpului.

Spectacolul va avea loc pe 2 iunie, ora 11.00, la Mini Reactor.

The Woman Magazine_ Mini Reactor_MadamePoveșiFamiliaTimp

Amintiri în povești

Nimic nu leagă mai mult două persoane decât depănarea amintirilor. Acest lucru este valabil și în situația relației dintre părinți și copii. Reîntoareceți-vă împreună în locurile în care tu ai coplilărit și povestește-i despre peripețiile prin care ai trecut tu la vârsta lui.

O altă idee este să porniți într-o călătorie prin podul casei, să căutați vechile tale jucării, vechia ta bicicletă sau cărțile tale de povești. Așa, îi vei arată copilului tău că ești mai mult decât un adult, că poate regăsi în tine un partener de joacă, de explorări, de împărtășit povești. Dacă pornești în această călătorie singur, îți vei acorda un moment benefic de conteplare.

The Woman Magazine_Childhood1

Aventuri în lumea necuvântătoarelor

Un câine polițist sub acoperire, un iepuraș rebel care încearcă să se strecoare în grădina de legume a unui fermier și un gâscan independent care ar face mai degraba orice decât să se pregătească pentru viitoarea migrare sunt personajele cu care te poți întâlni dacă alegi să faci o vizită la cinema. Ia-ți familia sau prietenii și bucurați-vă împreună de lumea colorată, dar plină de acțiune și amuzament a necuvântătoarelor prin intermediul filmelor „Operațiunea HAM-HAM”, „Peter Iepurașul” sau „Rață, rață și gâscan.

Dacă preferați să stați acasă, însă, vă recomandăm un maraton „Harry Potter”, o poveste din nemuritoarea serie Disney sau orice alt film preferat de copiii tăi sau care îți aduce ție aminte de copilărie.

Fie că ești părinte, copil sau adult cu suflet de copil, nu rata nicio ocazie să te joci!

The Woman Magazine_Copilărie

by Izabela Rădoi, junior editor The Woman Magazine

Izabela studiază Publicitatea în cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. A explorat domeniul creativ din mai multe perspective: copywriting, social media, organizare de evenimente și jurnalism. Motto-ul ei? ,,Creativity is intelligence having fun.”

Surse foto: Emma Goldsmith, Margret Weir, Mini Reactor, Marco Ceschi, littlethings.com

Ce înseamnă să fii femeie, mamă, dar în primul rând om?

Atunci când se întreprinde o acțiune pentru prima dată, iar apoi se exersează în repetate rânduri, aceasta este învațată. Însă acest lucru nu este valabil și în cazul nostru, al părinților. Fiecare zi înseamnă prima dată” pentru noi. Fiecare zi reprezintă o nouă provocare, fiecare zi are un alt „script” de parcurs și trebuie să fie cea mai bună improvizație. Pare greu, nu-i așa? Dar nu în zadar se spune că rolul de părinte este cea mai dificilă meserie din lume, dar și cea mai frumoasă și cu cele mai multe satisfacții.

24 mai a fost o zi petrecută în mijlocul vostru, o comunitate puternică de părinți, dornică de o educație continuă, o zi de relaxare, împărtășire, emoții și sentimente autentice.

Ieri, fiecare dintre voi a lăsat câte un mesaj unei mame din sală. Sperăm să vă facem ziua și mai frumoasă cu câteva dintre aceste mesaje simpatice.

My kid rocks because….

 – He teaches me happiness every day

 – Mă face să fiu cea mai bună versiune a mea, deși nu ne-am cunoscut încă

 – It’s special and full of life

 – Reușește să filosofeze fiecare gest al meu

 – E ea însăși, conectată cu nevoile ei

 – Nu reușesc să îl prind niciodată

 – She is very energic and always lifts me up

pliculete

Workshopul Domnicăi Petrovai – Founder @ Mind Education Health and The School for Couple ne-a îndreaptat atenția spre contribuția femeii la un cuplu conștient.

“Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale femeii este abandonul. O femeie renunță la ea, la nevoi și tot ce-i face bine, pentru a fi atentă la nevoile celorlalți.”

Este important să fim mai atente la starea noastră de bine. În proporție de 50% indicatori precum deprivarea de somn, sex, mișcare, reducerea interferențelor și alimentație ne afectează starea de bine, în timp ce 40% reprezintă modul în care ne simțim în diverse relații (familie, relații romantice, prieteni, etc.) și 10% factorii externi.

Filosofia de ce înseamnă să fii femeie nu implică doar faptul că femeia este responsabilă de relație. E nevoie și de o educație mentală a bărbaților. Unii bărbați au o abordare de atașament evitant și se conectează cu disconfortul femeii, declarase Domnica Petrovai.

Monica Reu  ne-a învățat mai multe despre apreciere. Intenția aprecierii este conectarea, iar cea a laudei este: continuă  să faci asta pentru că eu îți voi da în continuare.

Să facem din apreciere o cultură a familiei nu înseamnă să excludem feedback-ul negativ, ci înseamnă că ne vom uita în permanență la lucrurile care se întamplă în familia noastră și se întâmplă bine.”

Rolul nostru nu e să creștem copii ci ființe umane adulte, cu emoții care să clădească relații de calitate. Oricât de sus am fi social, dacă noi nu avem relații de calitate și oameni în jurul nostru care să ne accepte așa cum suntem, ne va fi afectată starea de spirit. Este important să reținem fiecare dintre noi că mesajele pe care la auzim de la cei care ne formează sunt acele mesaje care ne trasmit informații despre propria noastră valoare.

“Bullying-ul începe acasă și se continuă în instituțiile de învățământ: 7 din 10 elevi spun că au văzut cazuri de bullying, au cerut ajutorul părinților și nu l-au primit.” declarase Nadia Tătaru ne-a  împărtășit povești reale despre bullying, manifestări și combatere.

nadia 3

The Woman Parenting Workshops este evenimentul conex din cadrul companiei The Woman dedicat mamelor dornice de o educație conștientă. Evenimentul a avut loc în 24 mai la Hotel Platinia și a reunit 50 de femei într-un cadru informal, de tip workshop. Scopul întâlnirilor este de a facilita socializarea și cunoașterea la un alt nivel.

Sursa foto: Florina Russu

Cum ne ajută Comunicarea Nonviolentă în relația cu copiii noștri?

Monica Reu este singurul trainer român de Comunicare Nonviolentă certificat de Center for Nonviolent Communication din Statele Unite ale Americii. Este, de asemenea, președintele Asociației pentru Comunicare Nonviolentă.

În ultimii ani, cea mai mare parte a timpului și-a dedicat-o sprijinirii părinților și copiilor în a crea relații de calitate, cu convingerea că procesul de creștere a copiilor poate fi un continuu proces de creștere și vindecare pentru părinți.

Cum ai descoperit pasiunea pentru comunicarea non-violentă și care este scopul ei principal?

Am descoperit Comunicarea Nonviolentă (CNV) prin intermediul unui trainer francez care a venit să faciliteze un team building pentru revista Cosmopolitan, în anul 2002. Pe atunci eram redactor, meseria mea era scrisul. Am știut din prima că am descoperit ceva ce avea să îmi transforme modul în care mă privesc pe mine, pe cei din jurul meu și relațiile dintre oameni. M-am ocupat apoi de traducerea cărții lui Marshall Rosenberg – inițiatorul CNV -, Comunicarea Nonviolentă, un limbaj al vieții, am început să plec din țară la cursuri, să invit traineri în România. În anul 2006 l-am invitat pe Marshall însuși, și a venit să susțină aici două workshopuri care mi-au rămas adânc întipărite în suflet. Mi-a fost clar că asta vreau să fac de atunci înainte, să ajut oamenii să construiască relații de calitate, lucru despre care nu ne-a învățat nimeni, nimic.

Scopul Comunicării Nonviolente este să ne ajute să creăm un mediu în care nevoile tuturor să fie văzute și valorizate, în care să putem rezolva conflictele pe cale pașnică, în beneficiul tuturor, și în care să ne bucurăm mai mult de viață și de relațiile care contează pentru noi.

Principiul de bază este acela că orice acțiune umană are ca scop împlinirea unei nevoi. Descoperirea și comunicarea acestor nevoi pot con­solida legăturile interumane, cooperarea și, la nivel global, pacea. Nevoile sunt cele ce pun viața în miș­care. În clipa în care le identificăm, putem găsi și strategiile cele mai bune pentru a le împlini, păs­trând în același timp în minte și în suflet respectul pentru cei care ne în­con­joară.

Din păcate, în viata de zi cu zi, acțio­năm de prea multe ori din obișnuință, din tipare și condiționări. Ori, nevoile noastre pot fi eficient și constructiv îm­plinite numai dacă suntem conștienți de ele. Vestea bună este în­să că putem învăța acest nou mod de a ne raporta la noi înșine și la ceilalți și ne putem astfel îmbunătăți calitatea vieții.

Cum ne ajută Comunicarea Nonviolentă în relația cu copilul și cum putem să îi înțelegem mai bine nevoile prin intermediul ei?

Comunicarea Nonviolentă în relația părinte-copil este în primul rând un mod de a privi copilul – ca pe o ființă separată de tine, cu propriile-i gânduri, sentimente, nevoi, dorințe, ca pe o ființă unică, irepetabilă, care merită același respect ca o persoană adultă și care, tocmai datorită acestui respect primit la vârstă mică va crește într-un adult respectuos față de ceilalți.

Pasul inițial de care noi, părinții, avem nevoie în acest demers este acela de a ne apropia mai mult de nevoile noastre, de a deveni mai conștienți clipă de clipă de ce se întâmplă în interiorul nostru. Doar ca adulți conștienți ne putem pune acțiunile în armonie cu valorile și putem răspunde constructiv nevoilor copiilor noștri.

Comunicarea empatică ne încurajează să ne aplecăm în primul rând asupra calității relației cu copilul. Când relația adult-copil este puternică și sănătoasă, fiecare dintre părți are încredere că nevoile sale sunt importante pentru celălalt, iar atunci când această încredere există, este și o mai mare disponibilitate către ascultare, dialog și colaborare.

Mulți adulți au convingerea că rolul lor în raport cu cei mai mici este să vorbească mult, să instruiască, să corecteze; iar rolul copilului este să ia aminte și să execute. O dinamică ce se demonstrează rapid a fi frustrantă pentru toată lumea, căci adultul nu înțelege de ce demersul lui nu are efectul dorit, iar copilul se simte copleșit, neacceptat și neînțeles. Și asta pentru că există o verigă lipsă în abordarea părintelui – ascultarea, acel soi de ascultare pentru a înțelege în profunzime universul interior al copilului, emoțiile lui.

Pentru a putea fi o influență pozitivă în viața copilului, un adult are nevoie să știe când să asculte și când să se exprime.

Când ofer acest minunat dar al ascultării de calitate, și copilul devine mai deschis și mai dispus să mă asculte. Pentru mine aceasta este adevarata traducere în fapt a respectului și fundamentul pentru o relație profundă și autentică pe termen lung.

Nu este nicio îndoială că este nevoie de efort pentru a-ți crește copilul empatic în societatea de astăzi. Dar de ce ar prefera un părinte această abordare a metodelor tradiționale (pedeapsă/recompensă), care dă rezultate imediat?

În mod cert, a alege să faci din empatie, respect, compasiune, ascultare de calitate, apreciere autentică, practici ale interacţiunii de zi cu zi cu copilul tău necesită mai mult timp, mai multă energie şi implicare decât a merge pe sistemul pedeapsă-recompensă sau pe reacţii automate la comportamente date. Abordarea empatică presupune pentru părinte şi lucru cu sine, conştientizarea propriilor emoţii şi nevoi, compasiune faţă de propria persoană.

Cred însă că lucrurile încep să capete un cu totul alt sens dacă ne gândim la efectele pe termen lung ale reacţiilor noastre şi la ce încercăm de fapt să construim ca părinţi. Pentru că, dacă obiectivul meu este ca din demersul de parenting să iasă un adult încrezător, empatic, care să funcţioneze sănătos în lume şi să fie capabil să clădească relaţii de calitate cu semenii lui, iar între noi doi să se consolideze o legătură bazată pe încredere, iubire şi împărtăşire, îmi este clar că nu voi ajunge să obţin aceste lucruri decât dacă ele se vor regăsi în abordarea mea încă de la început.

Pe scurt, copilul meu va deveni un adult empatic dacă el va trăi empatia în relaţia noastră (unul dintre motivele pentru care adulţii din societatea de astăzi dau adesea dovadă de atât de puţină înţelegere şi empatie este însuşi faptul că nu au avut parte de ele în anii formării lor); va deveni un adult încrezător, dacă eu voi alege abordări de parenting care să nu-i lezeze stima şi încrederea în sine; se va bucura de relaţii frumoase, bazate pe colaborare, dacă relaţia noastră va fi o oportunitate de învăţare a colaborării; va deveni un adult capabil să ia decizii, dacă îi ofer ocazia să-şi exerseze această abilitate – bineînţeles, adaptat vârstei.

În acest proces, ne şi bucurăm unul de altul mai mult, mesajele care circulă între noi sunt mai constructive, ajungem mult mai uşor la cooperare, respectul nu mai este doar o formă, ci o atitudine profund interiorizată. Iar iubirea necondiţionată este acolo, vie, prezentă în viaţa de zi cu zi, nu doar la nivel declarativ.

De ce este “trebuie” un cuvânt care ar fi bine să dispară din comunicarea cu cei mici?

Din punctul meu de vedere, trebuie este un cuvânt care ar fi benefic să dispară din orice comunicare, cu oricine. Îmi răpește din bucuria de a face o acțiune când mi-l spun mie, și trezește animozitate când îl spun altcuiva. Cuvântul Trebuie lovește într-o nevoie esențială a ființei umane, nevoia de autonomie, de a alege. Mult mai benefic mi se pare să înțelegem sensul unei acțiuni și să alegem să o întreprindem pentru că vedem ce nevoi valoroase poate împlini ea.

Ca să fie mai clar, voi da un exemplu simplu: Trebuie să mă trezesc în fiecare zi la ora 6. Versus: Aleg să mă trezesc la ora 6 pentru că asta îmi permite să îmi beau în liniște cafeaua și să stau de vorbă cu soțul meu înainte să se treazească fetița mea.

Dacă îmi tot repet prima variantă, am tendința să mă identific cu obligativitatea acțiunii și cu ce îmi lezează ea – odihna, poate. Voi considera că fac asta pentru că nu am de ales, voi fi morocănoasă, voi începe ziua prost.

În cazul al doilea, mă conectez la ceea ce îmi aduce benefic trezirea la ora 6 – conectare cu soțul meu, un pic de timp pentru mine, eficiență -, și energia  mea este cu totul alta.

Nu știu alții cum sunt, dar eu prefer a doua variantă în viața mea.

Același principiu este valabil și în relația cu cei mici. Vom vedea că la un trebuie copiii au tendința de a răspunde cu nu vreau. Nu pentru că sunt căpoși, ci pentru că sunt oameni, cu nevoie de autonomie și de a alege. Când le vorbim însă despre sensul acțiunii pe care vrem să o întreprindă, devin mai cooperanți, mai deschiși. În loc de “trebuie” să te duci la culcare, mult mai benefic mi se pare să le vorbim copiilor despre nevoia de odihnă și rolul ei în a ne menține sănătoși și bine dispuși. Asta nu înseamnă că se vor băga imediat în pat, însă se vor conecta cu motivul pentru care facem această cerință, se vor conecta cu beneficiile și sensul acțiunii.

Pe termen lung, scopul este acela de a întreprinde acțiuni pentru că înțelegi valoarea lor, nu pentru că sunt impuse. Cred sincer că a-l scoate pe trebuie din vocabular și din conștiință ne poate îmbunătăți calitatea vieții.

Care este cel mai complex proiect pe care l-ai realizat și care au fost rezultatele lui?

De departe, proiectul meu cel mai drag este Educație Empatică, un program de Comunicare Nonviolentă dedicat părinților și cadrelor didactice, pe care l-am conceput acum zece ani și cu care lucrez și astăzi. M-a purtat în școli și grădinițe din toată țara și mi-a facilitat întânirea cu zeci de mii de părinți din România, Republica Moldova, Polonia, Grecia, dornici să clădească familii bazate pe iubire necondiționată, armonie și respect reciproc.

3 elemente de care să ții cont pentru siguranța copilului tău

După ce a lucrat patru ani într-o companie de consultanță, Ramona Vecean și-a deschis primul business în 2014, din dorința de a obține independență financiară. În această perioadă, a avut primul copil și a început să se intereseze de produse pentru copii, în special de scaune auto. Acesta este modul în care a luat naștere cel de-al doilea business, Nola, oferind consiliere pentru părinții care caută scaune pentru sugari și copii mici.

A decis să se implice mai mult în educarea părinților, oferindu-le informația necesară în magazinul de scaune auto Nola, dar și prin postarea pe blog a articolelor privind siguranța în mașină.

Pe Ramona o puteți cunoaște joi, la The Woman Parenting Workshops.

Nola a pornit ca un start-up. Povestește-ne puțin despre motivele pentru care a apărut acest business și care este modalitatea prin care ai reușit să îl crești?

Nola a apărut după ce am sesizat pe diverse grupuri de părinți că se caută scaune auto de închiriat pe durata concediilor în țară, de către cei care vin cu avionul. Nu era nicio firmă care să ofere un astfel de serviciu și mă întrebam de ce, pentru că cerere există. Se mai găsesc la firmele de închirieri mașini, dar ce am văzut eu, sunt de calitate inferioară și neîngrijite. De posibilitatea de a le amplasa cu spatele nici nu se poate pune problema. Am început oferind strict serviciul de închiriere până când am constatat că părinții caută să testeze scaunele înainte să le cumpere, ca să fie siguri că sunt potrivite. Și eu am trecut prin acest proces dificil când am căutat scaun pentru fetița mea, deci știam cât de complex este procesul de căutare și cât de greu găsești la cineva un scaun să îl testezi. Acesta a fost momentul când am sesizat oportunitatea de a crește businessul. Am diversificat gama de scaune disponibile la închiriat și am început să le vorbesc clienților despre ele, să îi ajut la instalare, punând astfel bazele consilierii pe care o oferim azi tuturor părinților care ne trec pragul.

Care a fost cel mai dificil aspect în implementarea acestui proiect? Dar cea mai mare satisfacție?

Pornirea a fost cea mai dificilă. Am observat că există cerere, dar nu înțelegeam de ce lipsește oferta. După cum am învățat în facultate, nu întotdeauna e un lucru bun faptul că ești furnizor unic pe piață: trebuie să descoperi de ce nu se oferă produsele/ serviciile respective. Cu un an înainte, deschisesem prima afacere și am văzut câte resurse consumă (timp, bani, cunoștințe din diverse domenii); nu eram sigură dacă pot să mai pornesc pe acel drum știind ce urmează. M-a motivat, totuși, faptul că investiția inițială nu era atât de mare, chiar dacă aș fi eșuat.

Cea mai mare satisfacție am avut-o atunci când am crescut pentru prima dată numărul de scaune auto disponibile. A fost un pas mare la momentul respectiv și cred că atunci am simțit că sunt pe drumul cel bun. Țin minte perfect care au fost scaunele și cum le-am așezat în magazin pentru primii clienți.

Consideri că părinții din România sunt conștienți de pericolul în care se află copiii lor, în lipsa unui scaun auto?

Sunt sigură că părinții nu sunt conștienți de pericolul la care își expun copiii atunci când îi lasă liberi pe banchetă sau îi țin în brațe. Toată lumea se gândește că nu li se poate întâmpla nimic, mai ales pe distanțe scurte, prin oraș. Părinții se tem de acele accidente groaznice, la viteze foarte mari în afara orașului sau pe autostrăzi fără să realizeze cât de mare este impactul resimțit la viteza de 50-60 km/ h, cu atât mai mult asupra copiilor. Amplasarea cu spatele la sensul de mers este cea mai sigură poziție în mașină, iar scaunele de pe piață permit asta până la vârsta de 6-7 ani, dar cel mai important este, indiferent de scaun, să fie instalat și folosit corect.

Nola oferă consiliere pentru căutarea și alegerea scaunului de mașină potrivit. Cum se desfășoară acest proces de consiliere?

Consilierea este un proces destul de complex, atât datorită copiilor care sunt foarte diferiți chiar și la aceeași vârstă, cât și mașinilor pe care le dețin părinții, așteptările lor legate de scaune și mulți alți factori care intervin când vine vorba despre achiziția scaunului auto potrivit.

Principalele elemente de care ținem cont sunt copilul (vârsta și dimensiunile lui), mașina în care va fi instalat scaunul (cu ISOfix sau fără, banchete mai drepte sau mai înclinate, spațiul interior, compartimente de depozitare în podea etc.) și bugetul. Pornind de la aceste 3 elemente, propunem părinților o listă scurtă de scaune care s-ar potrivi, ei alegând pe care vor să le încerce și în final, pe care vor să îl cumpere. Pe lângă siguranța și confortul copilului, intervin mici dorințe ale părinților, criteriile subiective, cum le spun eu: design, materiale, funcții suplimentare.

Care sunt cele mai importante aspecte pe care părinții trebuie să le aibă în vedere în momentul în care își doresc să achiziționeze un scaun auto pentru copii?

Din punctul meu de vedere, cel mai important este ca scaunul ales să fie potrivit pentru copil și să permită utilizarea cu spatele la sensul de mers cât mai mult timp posibil, pentru că este poziția cea mai sigură în mașină. Un model ieftin folosit cu spatele (momentan, cel mai ieftin scaun care permite utilizarea cu spatele la sensul de mers până la aproximativ 4 ani, este Joie Steadi și costă 600 lei), oferă mai multă siguranță decât un model scump, folosit cu fața.

Spune-ne te rog 3 caracteristici care te definesc cel mai bine.

În primul rând, sunt o persoană sinceră. Ofer și aștept sinceritate în toate tipurile de relații pe care le am cu cei din jur: familie, prietenie, afaceri. În al doilea rând, cred că mă caracterizează foarte bine conștiinciozitatea care m-a ajutat să obțin succes și apreciere atât în postura de angajat, cât și în cea de antreprenor. Nu în ultimul rând, sunt o persoană punctuală, pentru mine punctualitatea fiind o formă de respect față de cei din jur.

12 beneficii pe care le aduce joaca în relația părinte – copil

Nu există copil căruia să nu îi placă să se joace. Pentru ei joaca este ceva natural. Cu toate acestea, de multe ori se împotmolesc, nu mai găsesc ce anume să se joace, se plictisesc de jucăriile pe care le au sau își doresc un partener de joacă.

Cu toate că pentru unii părinți este dificil să părăsească lumea adulților și să intre în cea a copiilor, este extrem de important să facă uneori acest lucru, pentru a-i ghida, a-i arăta ce sau cum să se joace, să-i ajute să găsească un joc potrivit vârstei sau pur și simplu să petreacă timp de calitate cu copilul. În ziua de azi părinții sunt foarte ocupați, într-o familie lucrează de obicei ambii părinți și chiar și bunicii până la vârste înaintate. Așadar, le rămâne foarte puțin timp la dispoziție pentru a se juca și de cele mai multe ori sunt obosiți sau nu au dispoziția necesară.

Copiii însă, interpretează refuzul nostru ca un refuz de a intra în lumea lor. Atunci nici ei nu vor să intre în lumea noastră și cooperarea este tot mai dificilă. Astfel este posibil ca în timp să apară o distanțare față de părinte, iar copilul să-și îndrepte atenția spre altceva: televizor, tabletă sau un anturaj nepotrivit. Sfatul celor de la BestKids ar fi să încercăm să le acordăm măcar o jumătate de oră pe zi, în care să lăsăm alte treburi și să le dedicăm toată atenția noastră.

Carpenterâ??s little helper

Joaca împreună aduce multe beneficii, atât pentru copil, cât și pentru părinte.

Prin joacă se întărește legătura părinte-copil. Ce metodă mai bună există de a te apropia de un copil decât prin joacă? Este calea cea mai sigură de a ajunge la sufletul copilului. Dacă este supărat și nu găsești nici o abordare prin care să te conectezi cu el, propune-i să vă jucați un joc care îi place. Cu siguranță, în scurt timp va ieși din starea respectivă, fiind distras, iar în acel moment vă puteți conecta cu copilul.

Joaca deschide calea către o comunicare mai bună între părinte și copil. De multe ori prin joc ei se destăinuie, iar tu, ca părinte, afli lucruri despre copilul tău pe care altfel nu avea cum să le comunice. De exemplu, jucându-ne de-a grădinița, putem afla cum este el tratat de către educatoare, cum se desfășoară o zi  obișnuită la grădiniță, ce a mâncat, ce îi place și ce nu îi place să facă etc. Joaca ne apropie și ne ajută să ne descoperim unul pe altul.

Prin joacă putem petrece timp de calitate cu copilul. O jumătate de oră pe zi este suficientă, dacă timpul petrecut împreună este unul de calitate. Într-un timp foarte scurt, copiii pot învăța foarte multe lucruri, iar mai mult decât atât le răspundem nevoii de conectare cu noi, părinții.

Joaca ne ajută să ne cunoaștem mai bine copilul. Jucându-ne și petrecând timp împreună, ajungem să-l cunoaștem mai bine, să descoperim ce temperament are, care îi sunt nevoile, ce gândește și ce îi place să facă. Este mult mai ușor pentru noi, mai apoi, să-l îndrumăm într-o anumită direcție, cunoscând toate aceste aspecte. Joaca ne ajută de asemenea să descifrăm un comportament neadecvat al copilului. Acesta poate avea anumite frustrări sau nevoi neîmplinite, iar prin joacă ne putem da seama foarte ușor care este cauza care a dus la dezvoltarea acelui comportament nedorit.

Joaca dezvoltă imaginația copiilor. Este important să știm și cât să intervenim în joaca copiilor, să nu uităm să lăsăm loc și imaginației lor să se dezvolte. Ei își pot crea propria lume, reconstituind scene din ceea ce au văzut până în prezent (o zi la grădiniță, la supermarket sau în vacanță) sau să-și creeze o lume imaginară, plină de magie, cu diverse personaje de poveste. Nu trebuie să intervenim întotdeauna în joaca copiilor, ci doar când simțim din partea lor această dorință și să încercăm să îi lăsăm să dețină controlul, alegând jocul sau jucăriile preferate.

Prin joacă copiii învață cel mai ușor. Își însușesc noi aptitudini, pot învăța cuvinte noi sau câștiga experiențe de viață. Prin joacă copiii pot face mai ușor trecerea de la grădiniță la școală, fiind încurajați să găsească, într-un mod plăcut, soluții la diverse probleme. Deși la multe grădinițe și școli se pune mare accent pe acumularea de cunoștințe teoretice și pe temele de acasă, au început și la noi să câștige din ce în ce mai mult teren și alte sisteme de învățare care implică joaca și pun mai mult accent pe partea practică, pe aptitudinile specifice fiecărui copil.

Prin joacă putem pregăti mai ușor copilul pentru experiențele noi de viață. De exemplu, jucându-ne de-a doctorul și pacientul, îi arătăm cum va decurge vizita la medic, ce instrumente folosește și că nu are de ce să fie speriat. Jucându-ne de-a grădinița, îi arătăm cum va decurge o zi cu doamnele educatoare și copiii, care este programul și în ce activități va fi implicat. Astfel reducem anxietatea copilului față de experiențele noi pe care le va trăi.

Jocurile de grup îi învață pe copii ce înseamnă cooperarea, cum să-și controleze emoțiile când pierd sau câștigă un joc, să mențină prieteniile, indiferent de ce se întâmplă în timpul jocului.

Joaca înlătură stresul, atât la copii cât și la părinți. Joaca detensionează, creează momente amuzante, ne face să râdem și să uităm de stresul cotidian.


Parents teaching their son to ride a bike in the park

Joaca ne aduce pe picior de egalitate. În momentul în care ne jucăm, copilul învață să interacționeze, să devină empatic. Va face însă toate aceste lucruri din plăcere, și nu pentru că este obligat de un adult. Nu ne dorim supunere, ci o mai bună relaționare cu copiii noștri. Iar joaca ne aduce pentru un moment pe același nivel cu copilul. La maturitate, copilul va vedea în părinte un prieten, dezvoltând o legătură apropiată.

Prin joacă le putem transmite copiilor diverse valori. Cea mai ușoară cale de a educa un copil este prin joacă. Participând activ în jocul lor, îi putem învăța diferența dintre bine și rău, le putem insufla anumite valori etice și morale, să nu facă discriminări rasiale, religioase, culturale etc. și să nu țină cont de anumite stereotipuri.

Prin joacă putem fixa și limitele dorite. Copilul are nevoie, pe lângă îndrumare, și de anumite limite. Permisivitatea excesivă poate dăuna copilului, de aceea limitele sunt absolut necesare. Acestea se impun cu seriozitate din partea noastră, chiar dacă suntem în timpul jocului. Este necesar să explicăm copilului importanța impunerii acelei limite, că există totuși lucruri pe care nu are voie să le facă, pentru a fi în siguranță.

Ce fel de jocuri să ne jucăm?

Este important să găsim jocuri adecvate vârstei, să fim deschiși, să încercăm să ne cunoaștem cât mai bine copilul și ce anume îl pasionează. Va aprecia cu siguranță aceste momente petrecute împreună, iar noi vom uita de grijile cotidiene și ne vom relaxa, oferindu-i ceea ce el își dorește cel mai mult: afecțiunea și atenția noastră.

Propuneri de jocuri pentru copii și părinți:

Jocuri educative

Jocuri de îndemânare

Jocuri creative

Jocuri de societate

Puzzle

 

Sursa foto: https://bit.ly/2LclLcF, https://bit.ly/2IYjPGJ, https://bit.ly/2wVTnbH

Totul despre Parenting: provocări, bucurii, vulnerabilități și trăirea unei experiențe depline

Creșterea copiilor responsabili, independenți, cu stimă de sine ridicată este un roller-coaster emoțional prin care trec părinții indiferent de cât sunt de pregătiți. Nevoia informațiilor clar definite și verificate o resimte fiecare părinte în relația cu copilul său, de aceea, educația continuă reprezintă sursa esențială.

Au mai rămas doar două săptămâni până la evenimentul The Woman Parenting Workshops dedicat părinților implicați activ în creșterea propriilor copii. Eveniment conex organizat sub umbrela companiei The Woman se desfășoară în 24 mai la Hotel Platinia Luxury Suites pentru a puncta teme esențiale precum:

 – Cum să crești un copil cu încredere în sine

– Cum să folosești jocurile în dezvoltarea copilului tău

​​ Bullying și cum să ajutăm copiii în combaterea sa

– Rolul femeii în crearea unui mediu de familie potrivit

– Îmbinarea rolului de mamă cu cel de antreprenor

Speakerii prezenți la eveniment care asigură o experiență deplină părinților sunt: Nadia Tătaru (General Manager @ Radio Itsy Bitsy), Domnica Petrovai (Founder @ Mind Education Health and The School for Couple), Monica Reu (President @ The Romanian Association for Nonviolent Communication), Nicolle Stănese (TV Host) și Alexandra Gorea (Psychologist and Founder @ Playful Learning).

Evenimentul este gândit sub forma unui workshop interactiv, având ca scop împărtășirea bucuriilor și a provocărilor de a crește un copil.

Conștientizarea vulnerabilităților – Fericirea unei familii?

Domnica Petrovai, cunoscutul psiholog clinician pr. și psihoterapeut, dar și fondatorul companiei Mind Education Health și al Școlii pentru Cuplu va vorbi în cadrul evenimentului despre contribuția femeii la un cuplu și o familie conștientă. Femeia, la fel ca bărbatul, are propriile ei daruri, nevoi, limite, calități și vulnerabilități și are deopotrivă, o contribuție profundă în modul în care construiește cuplul și familia.

Domnica Petrovai

Ce înseamnă o femeie conștientă de propriile ei nevoi și vulnerabilități, cum are grijă de ea și cum oferă copiilor spațiul de a fi ei, cu propria lor identitate sunt doar câteva aspecte punctate de Domnica în 24 mai la The Woman Parenting Workshops.

„Eu încă nu am întâlnit un adult care să nu aibă nevoie de un sprijin în procesul lui de transformare și evoluție personală. Este și motivul pentru care cred că proiectele care sprijină comunitățile și care susțin o evoluție sănătoasă sunt vitale acum.”, a declarat pentru The Woman Domnica Petrovai.

Cel mai frumos greu din lume – viața de familie vs. viața profesională

Echilibrul dintre viața de familie și cea de antreprenor este o adevărată provocare în contextul social actual, într-o lume a vitezei și conectată în permanență la tot ceea ce se întâmplă în jur. Nicolle Stănese, ambasador al Asociației „BABY CARE SIBIU” încă din anul 2012, va puncta soluții personale în acest sens. Sprijinind îngrijirea în cele mai bune condiţii a nou-născuţilor internaţi în terapia intensivă neonatală, Nicolle este membru activ și în numeroase fundaţii şi asociaţii, membru de onoare „Crucea Roşie Sibiu”.

Activitatea în televiziune a început în anul 2008, cu prezentarea emisiunii Servus Sibiu, timp de 3 ani. A fost moderator al show-ului culinar Bake Off România la PRO TV, iar în 2014, Nicolle a fost prezentator Eurovision Romania, cel mai important concurs muzical al anului.

Nicolle Stanese

Despre eveniment

The Woman Parenting Workshops cuprinde, dincolo de workshop-urile propriu-zise, o zonă expoziţională cu diverse oportunități de business și produse atractive, un mediu intim, cald care facilitează networkingul părinților dornici de o dezvoltare continuă.

Evenimentul este organizat de The Woman, compania ce reprezintă sursa de inspirație profesională și personală a antreprenorului feminin. Compania The Woman este ancorată în realitatea socială, la curent cu tot ce se petrece la nivel mondial. The Woman motivează, educă și celebrează Femeile Lider care se implică și produc schimbări pozitive în comunitatea din care fac parte.

Companiile care susțin dezvoltarea educației în România precum și acest eveniment sunt:

Silver Partner:  Aegon, Oriflame

Partners: NIVEA, Platinia Luxury Suites, Nola, Petit Bebe, Best Kids

Supported By:  Mediadome, PMA Invest, Catrice Cosmetics, Norda Shop

Wine Partner: Casa de vinuri Cotnari

Official Car: Autoworld

Print Partner: Mindshop

Official Coffee: Meron

Food Partner: Subway

Flowers By: Grădina cu lalele

Sursa foto: DWL Photography

The Woman Parenting Workshops, pentru părinți interesați de educație continuă

România este pe locul al treilea din 42 de țări din Europa în fenomenul de bullying, conform Eurostat. 1 din 4 copii era umilit în mod repetat la şcoală, în faţa colegilor, iar 1 din 6 era bătut, potrivit unui raport din 2016. 7 din 10 declarau atunci că au fost martori ai unei situaţii de bullying la şcoală.

Bullying – fenomen de luat în serios, cu o amploare la nivel mondial

Nadia Tătaru, co-fondator și director general Radio Itsy Bitsy, proiect unic atât pentru România, cât și European dar și președinte al Asociației Părinților Isteți va fi prezentă în 24 mai la Cluj-Napoca în cadrul The Woman Parenting Workshops. În decursul anului trecut, Nadia a inițiat o campanie socială de prevenire a bullying-ului în rândul copiilor, care este încă în desfășurare. „Bullying-ul, un fenomen actual și îngrijorător” este tematica pe care Nadia o abordează în cadrul evenimentului The Woman Parenting Workshops.

Nadia si Felix Tataru - foto Cristina Nichitus Roncea

24 mai este ziua dedicată părinților care își doresc să aducă mai multă înțelegere, dragoste și bucurie în relația cu copiii lor. The Woman Parenting Workshops este cel de-al doilea eveniment conex din seria de evenimente educative marca The Woman, unde se discuta subiecte precum: modalități prin care se pot crește copii cu încredere de sine ridicată, jocuri de conectare pentru copii și părinți, contribuția femeii la un cuplu și o familie conștientă, bullying, echilibrul dintre viața de familie și cea de antreprenor.

Alături de Nadia Tătaru, speakerii care împărtășesc experiențele de parenting sunt: Domnica Petrovai (Founder @ Mind Education Health and The School for Couple), Monica Reu (President @ The Romanian Association for Nonviolent Communication), Nicolle Stănese (TV Host) și Alexandra Gorea (Psychologist and Founder @ Playful Learning).

Călătorie spre descoperirea sinelui

Monica Reu este președinte și fondator al Asociației pentru Comunicare Non-Violentă și  organizează workshop-uri de CNV încă din anul 2004. Pasiunea ei este sprijinirea părinților și a cuplurilor în implementarea acestui model de comunicare în viața de zi cu zi, fiind  un„agent de conectare” între oameni. Monica a lucrat și în televiziune, a fost editor al revistei Cosmopolitan, însă a hotărât la vârsta de 27 de ani să înceapă o călătorie lungă de auto-descoperire și dezvoltare de sine, care urma să o ghideze spre acea oază de lumină pozitivă de care avea nevoie: comunicarea non-violentă.

Monica Reu-The Woman Parenting

În cadrul The Woman Parenting Workshops Monica oferă soluții practice participanților cu privire la creșterea copiilor cu încredere și stimă de sine ridicată, dar și modalități prin care părinții pot stabili o legătură puternică cu copiii și au oportunitatea de a se bucura de o experiență de viață deplină.

Spune-mi și uit, învăță-mă și îmi amintesc, implică-mă și învăț”

Alexandra Gorea, psiholog și terapeut, este Founder @ Playful Learning – un vast proiect educațional care cuprinde o grădiniță, un centru educațional și un business care creează resurse educaționale și psihologice pentru copii și adulți.

Alexandra Gorea-The Woman Parenting

Cu mai mult de 10 ani experiență în serviciile psihologice și educaționale, Alexandra spune că în timp ce lucra ca terapeut pentru copii și familii a avut visul de a crea un spațiu în care aceștia să aibă posibilitatea să învețe cu adevărat prin diverse jocuri și cu ajutorul instrumentelor potrivite. Așa a luat naștere Playful Learning.

Alexandrei îi place să vorbească despre joc ca fiind o limbă universală de învățare pentru copii și  adulți. La evenimentul din 24 mai, Alexandra va implica participanții în jocuri inovative de conectare pentru părinți și copii, reprezentând elementul de distracție și învățare de acasă pentru următoarea perioadă.

Speakerii din cadrul evenimentului The Woman Parenting Workshops, care se desfășoară la Hotel Platinia Luxury Suites din Cluj-Napoca, vor inspira și ghida femeile în cea mai intensă și frumoasă etapă a vieții: cea de părinte. Evenimentul este organizat de The Woman, compania ce reprezintă sursa de inspirație profesională și personală a antreprenorului feminin. Compania The Woman este ancorată în realitatea socială, la curent cu tot ce se petrece la nivel mondial. The Woman motivează, educă și celebrează Femeile Lider care se implică și produc schimbări pozitive în comunitatea din care fac parte.

Companiile care susțin dezvoltarea educației în România precum și acest eveniment sunt:

Silver Partner:  Aegon, Oriflame

Partners: NIVEA, Platinia Luxury Suites, Nola

Supported By:  Mediadome, PMA Invest, Catrice Cosmetics

Wine Partner: Casa de vinuri Cotnari

Official Car: Autoworld

Print Partner: Mindshop

Official Coffee: Meron

Flowers By: Grădina cu lalele

Studiu. Una din patru fete este depresivă până la 14 ani

Un sfert dintre adolescente suferă de depresie până la vârsta de 14 ani, este concluzia unui studiu demarat de Universitatea din Liverpool și Universitatea din Londra.

beautiful-blonde-stands-on-the-edge-of-the-roof_1301-3778

Potrivit lor, studiul a fost realizat pe mii de copii și demonstrează dezvoltarea bolilor mintale de la vârste fragede ale copiilor din Regatul Unit. Cauzele pot fi multiple. De la influența rețelelor sociale care impun tipologii de existență, la presiunea pe care mare parte din fete o simt în timpul adolescenței: ,,Știm că adolescentele se lovesc de o varietate de presiuni, incluzând stresul la școală, problemele de imagine, comportamentele ostile și cea create de rețelele sociale”, a declarat Marc Bush, manager al organizatiei caritabile “Young Minds” pentru IFL Science.

portrait-of-a-tired-student-woman-at-the-desk_1163-2561

O altă problemă-cheie este faptul că părinții, fiind integrați zilnic în medii stresante, având mereu lucruri de rezolvat pentru a putea plăti pentru tot ceea ce este nevoie, nu mai au timp să își observe atent copiii. Astfel, aceștia nu realizează când comportamentul devine ciudat sau deviant. Doar 18% dintre părinți au recunoscut simptomele depresiei la copiii lor.

worried-student-with-hands-on-head_1163-908

Potrivit cercetătorilor, principalele două cauze care favorizează apariția depresiei în rândul fetelor de până la 14 ani sunt etnia de care aparțin și situația materială a familiei. Autorii studiului mai subliniază și faptul că perioada adolescenței este una decizivă în dezvoltarea mintală a oricări persoane și că jumătate dintre bolile de acest tip încep chiar de la vârsta de 14 ani. Tot ei notează și importanța prevenției bolilor mintale, prin susținerea timpurie a copilului.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursa foto: www.freepik.com