Paradisul paraginii, un reportaj la „România, te iubesc!”

Noul sezon România, te iubesc! a început duminică, de la ora 18:00. Rareș Năstase este cel care deschide seria investigațiilor și prezintă o anchetă despre realitatea stațiunilor balneare din țară. România deţine o treime din apele termale şi 60% din rezervele de apă minerală ale Europei. 

Avem ape termale și minerale excelente. Avem stațiuni cu potențial balnear extraordinar. Le ignorăm falimentar. Paradisul paraginii, un reportaj de Rareș Năstase, la România, te iubesc!.

„Turismul balnear de la noi se bazează pe biletele acordate prin casele de pensii, dar și prin Ministerul Muncii, pentru cei care sunt membri de sindicat. Nu este un turism de prevenire, cum se întâmplă în țările din Vest. Oamenii ajung la tratament doar când apar problemele serioase, iar dacă nu se încadrează la biletele statului, plătesc din propriul buzunar.

Și, atunci, caută să achite cât mai puțin – și la cazare, și la proceduri. „Ieftin și bun” e o raritate prin stațiuni, așa că fostele hoteluri și baze ale statului par încremenite în timp, în lipsa unor modernizări necesare. Dar în aceleași stațiuni găsești paragină și faliment produse de privatizările dubioase, din anii 90, atunci când s-au împărțit activele statului – hoteluri, baze, centre, ștranduri, izvoare”, spunea Rareș Năstase.

Din păcate, suntem departe de a avea stațiuni care să prezinte interes mare pentru turiștii din străinătate, deși, cândva, ocupam un loc fruntaș în turismul de sănătate.

„Am rude în Austria care, pentru că lucrează 8 ore zilnic, în picioare, primesc, cu decontare de la stat, două cure de prevenire pe an – sunt sejururi de câte o săptămână la spa și wellness, iar în fiecare dimineață au proceduri terapeutice de urmat cât stau acolo. Dacă merg pe banii statului, dar lipsesc de la aceste proceduri, li se impută costurile acoperite de stat, cu deplasarea și cazarea. Ei îți plătesc și tu te conformezi, adică totul se face în beneficiul cetățeanului. Dar gândiți-vă că austriecii nu au nici pe departe resursele minerale pe care le avem noi, în stațiunile românești.”, spunea Rareș Năstase.

Emisiunea România, te iubesc! poate fi vizionată duminică, de la 18:00, pe PRO TV și VOYO.

 

Sursă foto: Facebook România, te iubesc!

Nu există schimbare fără implicare. De vorbă cu jurnalista Oana Racheleanu

Oana Racheleanu este un jurnalist care știe că nu e de ajuns să relatezi despre o problemă, dacă nu oferi soluții, că este esențial să faci concret ceva, dacă pretinzi o schimbare. A lucrat în mai multe redacții, între care amintim revista Avantaje, Adevărul, Digi24, Green Report, iar din 2014 este freelancer.

De curând s-a axat pe subiectele ce țin de protecția mediului, pentru că, așa cum singură spune ,,nu vom primi o altă Planetă cadou de Crăciun”. Pentru revista The Woman, Oana a vorbit despre momentele mai ușoare sau mai grele din cariera sa, despre lecțiile pe care le-a primit de la oamenii pe care i-a întâlnit și despre cât a crescut o dată cu subiectele scrise în timp.

Oana, de ce ai ales să te faci jurnalist?

Pe scurt, pentru că am crezut că o să scriu compuneri. În clasa a IV-a, doamna învățătoare mi-a dat nota 10 pentru o compunere și a zis: „5 pentru tine, 5 pentru mama”. Atunci probabil s-a născut în mintea mea ideea că eu asta ar trebui să fac în viață, să scriu. Mai târziu, la liceu, dintr-a IX-a până în a XII-a, am făcut un opțional de jurnalism și mi-a fost clar că asta vreau să fac în viață. Nu prea știam cu ce se mănâncă, nu aveam niciun model, dar știam că vreau să scriu ceea ce mai târziu am aflat că sunt editoriale. Adică să îmi dau cu părerea despre lucruri (ceea ce acum nu se întâmplă decât pe blogul meu, evident).

14700938_1423337974361754_5092175486366583700_o

De atunci am trecut prin foarte multe etape, de la a vrea să-mi schimb domeniul, la „nu sunt suficient de bună” și multe momente în care uitam de viața mea personală, pentru că mă prindea un subiect prea tare. Acum sunt în stadiul în care mă gândesc că jurnalismul ar putea să fie calea prin care să-mi îndeplinesc misiunea pe care am stabilit-o pentru mine și pentru tata când eram mai mică, de a salva lumea. Prin subiectele pe care le scriu despre ecologie, prin faptul că mă străduiesc să scot în față oameni care fac lucrurile să se miște, simt că îmi aduc, cât de puțin, contribuția în acest sens.

Știu că tu nu scrii atât de mult despre lucrurile negative să le spunem așa, ci mai degrabă, spui poveștile oamenilor și de multe ori ale oamenilor care încearcă să facă România bine (sau bine în România). Cum te-ai decis să alegi ramura aceasta a presei?

Nu cred că a fost o alegere conștientă, ci probabil așa sunt eu construită. Sunt o persoană optimistă (uneori poate chiar naivă), îmi plac lucrurile care sunt făcute cu bucurie, și cumva dintotdeauna am fost atrasă spre partea asta mai pozitivă. Dacă a fost un moment în care am decis că vreau să scriu despre oameni deosebiți, care fac ceva în țara asta, prin care să arăt că „da, se poate”, a fost când lucram la Digi24.ro și m-am gândit să scriu despre profesori din toată țara ce au altfel de metode de predare, care pun multă pasiune în ceea ce fac.

554042_548987898461579_1283781746_n

A rezultat un singur material din ideea de atunci, pentru că fișa postului meu îmi cerea să fac altceva, dar eu am urmat apoi calea asta peste tot pe unde am lucrat. Scriu și despre lucruri negative, cum a fost un serial despre colectarea separată a deșeurilor (România reciclează doar 5%), dar mi se pare important după ce le punctez, să ofer și soluții. În cadrul serialului am explicat cum se face colectarea separată corect, am arătat printr-un video unde ajung deșeurile, am povestit despre cum fac alte țări. Nu cred că arătatul cu degetul este suficient dacă ne dorim cu adevărat schimbarea. Important este momentul ăla în care îți sufleci mânecile și te apuci de treabă.

Ce ai învățat din experiența ta de până acum, de la oamenii pe care i-ai întâlnit de-a lungul timpului pentru a realiza diferite interviuri și reportaje?

De cele mai multe ori am scris despre oameni care fac lucruri din pasiune, indiferent că vorbim de modelat lutul, umblat aiurea cu autostopul, promovat locurile mai puțin știute din România, predat limba română într-un stil atractiv, cioplit în lemn, mers cu colindul etc. Pe lângă faptul că am aflat insight-uri de la fiecare meserie/hobby, am învățat că e foarte important să găsești lucrul ăla care te pasionează, căci el te face să trăiești din plin. Îți dă un sens în viață, îți aduce o strălucire anume în privire. Iar când ai perioade dificile, în care te întrebi dacă e bun drumul pe care ai pornit, să-ți reamintești cât de mult îți place să faci acel lucru.

19092895_1794207573939599_4940482036557955523_o

Cred că asta e cea mai importantă lecție pe care am primit-o, pe lângă toate lucrurile pe care le-am învățat despre mine. Am aflat că nu mi-e de ajutor să fiu numai în capul meu în timpul unui interviu și să-mi fac scenarii, ci că trebuie să fiu 100% prezentă pentru celălalt. Că oamenii se deschid mai ușor după ce le arăți o bucățică din tine, le arăți că ai vulnerabilități, ca toată lumea; că treaba iese cel mai bine când îl las să iasă la suprafața pe copilul ăla super curios, care, cu ochii mari și sprâncenele ridicate, pune o groază de întrebări. Și că o părere din exterior, chiar a unui consumator obișnuit de presă, fără să fie jurnalist, e oricând recomandată.

Ce sfat ai avea tu pentru o fată care vrea să devină jurnalist?

Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, pentru că eu încă învăț multe lucruri. Pot doar să spun ce mi-ar fi plăcut mie să știu sau să fac mai devreme.

Să citească presă, dar cât mai diversă, astfel încât să vadă ce i se potrivește. Să vadă ce pasiuni are, pe lângă scris, și să verifice dacă există o nișă pentru așa ceva. Să-și pună foarte multe întrebări: De ce vreau să mă fac jurnalistă? Vreau presă scrisă, radio, TV? Ziar tabloid sau quality? Îmi plac știrile sau reportajele? Am un jurnalist preferat? Ce îmi place la el? Ce calități am și ce aș putea îmbunătăți?

14543678_1484434584916901_2886662883156553279_o

Să citească toate textele premiate de Fundația Friends for Friends, care organizează în fiecare an Gala Superscrieri. Apoi să facă analize pe acele texte, să încerce să înțeleagă structura, să vadă câte surse a folosit jurnalistul, din ce unghi a abordat subiectul. Să facă voluntariat sau internship într-o redacție, să încerce să fure meserie de le cei mai buni.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: Traian Racoviță, SkirtBike, arhivă personală Oana Racheleanu