Constantin Brâncuşi şi eterna muză a operei sale – Femeia

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Anul acesta, pe 19 februarie, s-au împlinit 140 de ani de la naşterea sa şi cum putem să celebrăm, decât prin opera sa nemuritoare, a cărei veşnică sursă de inspiraţie a fost femeia.

Margit Pogany

Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa de origine maghiară Margit Pogany în 1909 şi i-a cerut să-i pozeze pentru un bust. 19 lucrări intitulate „Domnişoara Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de 20 de ani. În 1913 a expus-o în Statele Unite, unde a trezit un interes uriaş.

poza 1

Margit Pogany şi ,,Domnişoara Pogany”

Eileen Lane

Frumoasa americancă de origine irlandeză, pe nume Eileen Lane, venită în Europa, a acceptat invitaţia de a vizita România, împreună cu Brâncuşi, în anul 1922. Diferenţa de vârstă dintre cei doi, de peste 20 de ani, a făcut imposibilă finalizarea relaţiei printr-o căsătorie. Eileen Lane i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea cu numele său.

poza 2

Constantin Brâncuşi, Eileen Lane şi lucrarea ,,Eileen Lane”

Léonie Ricou

Leonie Ricou era o femeie bogată din înalta societate pariziană şi o cunoscută protectoare a artiştilor. Aceasta i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea „Madame L.R.” ,vândută la Londra cu 20 de milioane de euro. Fernand Léger a fost primul proprietar al lucrării, până la moartea sa, în 1955. A fost lăsată moştenire văduvei sale, Nadia, pentru ca, în final, să intre în colecţia Yves Saint-Laurent, care a vândut-o la licitaţia Christie’s.

poza 3

Léonie Ricou şi ,,Madame L.R.”

Renée Irana Frachon

În perioada 1909-1910, i-a pozat lui Brâncuşi misterioasa baroana Renée Irana Frachon, al cărei portret a devenit „Muza adormită”. Brâncuşi a insistat în exprimarea totală a trăirii declanşate de modelele sale feminine, încercând să „extragă” ideea din mai multe materiale – bronz, marmură sau lemn.

poza 4

Renee Irana Franchon şi „Muza adormită”

Agnes şi Florence Meyer

Jurnalista Agnes Ernst Meyer l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1910. Relaţia dintre ei s-a materializat artistic în lucrarea ,,La Reine Pas Dédaigneuse”, sculptată în marmură neagră. Agnes Meyer e aceea care îi asigură lui Brâncuşi, în 1914, transportul la New York al lucrărilor pentru expoziţia acestuia la Photo-Secession Gallery. În acelaşi an, Florence, una dintre cele trei fiice ale lui Agnes, a venit la Paris pentru a încerca să-şi construiască o carieră de dansatoare. A ajuns şi în atelierul lui Brâncuşi, adusă acolo chiar de mama ei. Se pare că lucrarea „Miracle” a fost inspirată de Florence Meyer.

poza 5

Agnes Ernst Meyer şi ,,La Reine Pas Dédaigneuse”

poza 6

Florence Meyer şi ,,Miracle” 

Nancy Cunnard

Nancy Cunnard era o scriitoare nonconformistă, care a militat împotriva rasismului şi fascismului. Deşi s-a născut într-o familie britanică aristocratică, ea a respins ferm valorile clasei din care provenea. Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: „Jeune Fille Sophistiquée” şi „Negresa blondă”.

poza 7

poza 8

   Nancy Cunnard şi reprezentarile ei: „Jeune Fille Sophistiquée” şi ,,Negresa blondă”

Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, Centre Pompidou, are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși, după moartea sculptorului. La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Abia în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșitMasa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce a fost lăsat în paragină un sfert de veac și foarte aproape de a fi dărâmat.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Sursă articol, sursă foto: codrosu.ro, secundatv.ro