„O moștenire se construiește pas cu pas, cu conștiență și consecvență.” | Sînziana Maioreanu

Deși la bază inginer, Sînziana Maioreanu activează de peste 20 de ani în domeniul financiar. De numele acesteia se leagă evenimente importante precum introducerea primului sistem de plăți (Multicash), lansarea conceptului Employee Benefits și al ING Office-urilor, introducerea conceptului de worksite marketing la ING sau lansarea primei asigurări de sănătate și a primului spital privat din România, Euroclinic, care astăzi face parte din Rețeaua Regina Maria, iar de zece ani ocupă funcția de Country Executive Officer la Aegon, singura companie specializată în bancassurance din țara noastră.

De-a lungul timpului a  construit echipe de vânzări, ducându-le la performanță, a condus echipe multidisciplinare, a structurat și restructurat organizații sau departamente, a pornit companii de la 0 și a condus companii aflate în top 10. Spune despre ea că este un adult dornic să își aducă mereu contribuția în comunitate și își dorește să îi ajute pe cei din jur să înțeleagă că sunt responsabili pentru propria viață.

Moștenirea, din punctul meu de vedere

Moștenirea este felul în care oamenii își amintesc de noi, fie că e vorba de familie, de copiii noștri, fie că este vorba de colegii cu care muncim, de echipele pe care le conducem, de clienții pe care îi servim. Moștenirea este suma experiențelor, cunoștințelor, comportamentelor, înțelepciunii acumulate de-a lungul vieții personale și profesionale, împărtășite celor din jur și care produc permanent un impact. Moștenirea evoluează odată cu noi, cu fiecare succes sau eșec, cu fiecare lecție învățată sau neînvățată, cu fiecare manifestare mai bună sau mai rea a personalității noastre. 

Eu, ca probabil foarte mulți dintre noi, am parcurs diferite etape în viață, care m-au influențat și m-au făcut ceea ce sunt astăzi, iar ce sunt acum este cu siguranță diferit de ceea ce voi fi peste un an sau doi. Am trăit evenimente importante în copilărie, care si-au pus definitiv amprenta asupra mea.

Am trecut prin momente istorice interesante și dificile cum ar fi 1989, schimbările economice dramatice din anii care au urmat revoluției și care m-au obligat să mă reinventez. Când am ales să urmez cursurile Politehnicii București, in 1988, industria românească era pe val, profesia de inginer era căutată și respectată, iar mie îmi plăcea acest domeniu. Când am terminat facultatea, industria românească fusese vândută pe bucăți și am fost nevoită să aleg un alt drum de la zero, fără hartă, fără busolă, în noua economie capitalistă.

Am învățat o profesie nouă, am ales o cariera într-un domeniu complet necunoscut mie, în mediul privat, când nu știam mare lucru despre asta, iar în jurul meu auzeam tot felul de zvonuri despre cum e să lucrezi la patron. Viața mi-a arătat ca am făcut o alegere înțeleaptă.

Din această experiență am învățat că schimbarea nu ne este dușman. Am învățat că este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să ne alegem drumul, că orice alegere presupune riscuri și că schimbarea începe cu noi înșine, cu acceptarea faptului că trebuie sa facem un efort să ne adaptăm la lumea din jur.

Moștenirea noastră este profund influențată de valorile pe care le avem, fiecare dintre noi, chiar dacă nu suntem conștienți de ele. De aceea, ca să creăm și să lăsăm o moștenire valoroasă, este fundamental să ne cunoaștem pe noi înșine, să înțelegem care sunt principiile care ne guvernează viața.

Ca lider, valorile si convingerile mele personale, principiile mele de viață au un rol foarte important în felul în care îmi conduc echipa, în soliditatea a tot ceea ce încerc să construiesc. Acest lucru e la fel de valabil și acasă, în viața mea de familie. Obiectivele pe care vreau sa le ating împreună cu colegii mei sau cu familia mea sunt o reflectare a ceea ce vreau să construiesc și a modului în care vreau să construiesc. Nu m-a interesat niciodată să ard etape, să câștig cu orice preț, ci mi-am dorit ca fiecare pas, fiecare etapă prin care trec sa fie o lecție, să reprezinte un progres, să îmi dea satisfacția lucrului bine făcut, să aducă valoare în viața mea și a celor din jurul meu.

56563164_822382334805322_6323834641753047040_n

Moștenirea începe acasă

Moștenirea fiecăruia dintre noi începe acasă, de la cea mai fragedă vârstă. Părinții mei au avut o mare influența asupra vieții mele, a caracterului și personalității mele, cum de altfel cred că toți părinții au. Am văzut la părinții mei, înțelegere și umanitate, decență, modestie și principii solide de viață. Am pierdut un părinte, copil fiind și am descoperit devreme ideile preconcepute și fața ostilă a unei societăți care apreciază mai degrabă tiparele convenționale, aparențele decât calitatea umană. 

Această experiență m-a făcut mai rezistentă, mai puternică, mai curajoasă. Am avut șansa să fiu crescută de o mama severă, dar extrem de grijulie, care în fiecare moment al vieții ei s-a gândit la binele meu, care m-a împins și m-a provocat să muncesc, să investesc efort în dezvoltarea mea, să îmi asum responsabilitatea pentru viața pe care mi-o creez. 

Am început de acasă să gândesc cu propriul meu cap, să analizez cu atenție contextul în care mă găsesc și informațiile pe care le dețin, să iau decizii, să am propriile opinii pe care să mi le susțin cu claritate și îndrăzneală (mama ar spune „cu tupeu” pentru că de nenumărate ori m-am răsculat împotriva deciziilor sau sfaturilor ei, ca orice copil și adolescent care crede ca le știe pe toate).

Tot ce am învățat de acasă a fost fundația pe care am putut să pun tot felul de cărămizi: învățare continuă, îmbrățișarea schimbării, curajul de a-mi asuma proiecte inovatoare și îndrăznețe, dorința de fi în competiție cu mine însămi, abilitatea de a lua decizii și de a-mi asuma responsabilitatea pentru ele.

În cei 30 de ani de carieră am ales să fiu parte sau să conduc proiecte complet noi pentru piață cum ar fi primul sistem de electronic banking din România, primul program Employee Benefits din tară, prima asigurare privată de sănătate și primul spital privat din România, reforma pensiilor și lansarea Pilonului II de pensii private.

Felul în care m-am dezvoltat ca lider și am ales companiile pe care să le conduc a reflectat înclinarea mea spre nou: prima companie de asigurări de sănătate din România, prima și singura companie de asigurări de viață specializată în bancassurance, care a reprezentat cea mai mare provocare cu care m-am confruntat.

A fost o luptă în care, m-am confruntat cu marile companii deja bine stabilite de zeci de ani cărora le-am făcut fata cu brio. În ultimii 11 ani companie pe care o conduc a crescut continuu într-un ritm mai alert decât piața, iar pentru munca și succesul nostru am fost apreciați și recunoscuți de clienți și de colegi, cărora le-am castigat respectul și loialitatea. Tot din aceasta fundație a venit și alegerea stilurilor de leadership pe care le-am folosit de-a lungul timpului și însușirea stilului „servant leadership”, care s-a dovedit a fi cel aproape aproape de sufletul meu, care mi-a adus cele mai mari satisfacții, și care, sper eu, este benefic pentru oamenii cu care am lucrat.

Întotdeauna am detestat expresii de genul „it’s not personal, it’s business – nu e personal, sunt afaceri.”. Cred cu tărie că nu există o linie clară de demarcație între viața profesională și viața personală. În definitiv nu avem doua vieți separate, ci una singură, care înglobează tot ceea ce suntem și facem.

Pe de-o parte, munca are un rol foarte important în viața noastră, pentru că este un mod prin care ne aducem contribuția în societate, ne îmbunătățim pe noi înșine în permanență, ne înconjurăm de oameni de la care putem învăța și putem fi apreciați pentru contribuția noastră și pe de altă parte pentru că pune pâinea pe masa familiei. Munca ne permite să oferim celor dragi un trai mai bun, o educație mai bună, perspective de viitor mai atrăgătoare, iar climatul în care muncim se reflectă în calitatea vieții personale.

Sunt extrem de atentă la tot ceea ce fac la job pentru că am certitudinea că prin atitudine, comportament și rezultate am impact asupra colegilor mei și familiilor lor, asupra clienților mei și asupra familiei mele, a fiicei mele, la fel cum și părinții mei au avut asupra mea.

Să ai un mentor este un privilegiu

În zilele noastre, construirea unei cariere și implicit a moștenirii noastre sunt mai ușoare și mai eficiente sub atenta îndrumare a unui mentor. Să ai un mentor este un privilegiu, dar și un lucru extrem de necesar, dacă ne uităm la dinamica mediului economic, la complexitatea lui, la varietatea de informații și viteza cu care apar schimbări și noutăți în toate domeniile.

Un mentor aduce o perspectivă nouă, un bagaj de experiențe relevante, adaptare la contextul mentee-ului, posibilitatea de a te sfătui cu cineva imparțial, de a învăța permanent, toate astea în condițiile unei relații personale și profesionale de încredere pe deplin confidențială. Un mentor te ajuta să-ți rezolvi problemele făcând recomandări și oferind cunoștințe și încredere, fără a lua decizii în locul tău și fără a se amesteca în munca ta.

În ultimii ani am avut șansa să lucrez cu câțiva oameni cu atitudine și vocație de mentor, de la care am învățat mult, care m-au provocat si m-au sprijinit, m-au ascultat cu atenție, m-au încurajat în momentele dificile și mi-au fost și-mi sunt încă alături, iar pentru asta le sunt recunoscatoare.

O moștenire se construiește pas cu pas, cu conștiență și consecvență. Aldous Huxley a spus „Every ceiling, when reached, becomes a new floor – orice tavan odată atins devine o nouă podea”.

Screenshot 2022-05-09 120155

Crearea unei moșteniri este un process continuu. Cu fiecare experiență nouă se îmbogățește și se îmbunătățește sau se corectează folosind noile abilități acumulate și aptitudinile dezvoltate. Pe măsură ce implementăm în mod conștient aceste schimbări, devenim mai atenți, ne cunoaștem mai bine potențialul, ne forțăm limitele, ne adaptăm și ne îmbunătățim stilul de leadership, comunicăm mai bine și mai clar, avem un impact mai bun.

Am învățat din propriile experiențe să fiu exigentă cu mine însămi, să am încredere în instinctele mele și în gândirea mea. Am credința că dacă fac tot ce pot, cu cele mai bune intenții și cu gândul la efectul pe care îl am asupra celor din jur, nu pot decât să am succes, iar succesul nu înseamnă întotdeauna reușită și atingerea obiectivelor, ci și lecțiile învățate din nereușite.

În cuvinte puține, dar înțelepte, pentru mine să-mi construiesc moștenirea înseamnă, cum a spus Maya Angelou: „Do the best you can until you know better. Then, when you know better, do better – Fă cât poți de bine până când vei ști mai bine. Apoi, când știi mai bine, fă mai bine.”

Colegilor și partenerilor de business

Mai mult decat orice, aș vrea ca moștenirea pe care o las colegilor mei să fie o mentalitate deschisă orientată către învățare și creștere.

Cred că nu a trecut niciun an în care sa nu fi făcut un curs, să nu fi citit cărți din care să învăț concepte care sa îmi folosească în viață și în muncă. Nu discut aici despre cursuri organizate de companie, ci despre inițiativa și obligația mea de a fi la curent cu tot ce e nou în domeniul meu și în lume în general, pentru a putea aduce valoare în tot ceea ce fac.

Ca să dau doar un exemplu, am învățat profesia de coach și am devenit Certified Business Coach and Consultant nu pentru că ar fi o cerință a jobului, ci pentru ca am considerat ca nu pot fi cu adevărat lider dacă nu pot fi și coach.

Aș vrea ca oamenii cu care am lucrat să nu se mulțumească niciodată cu mai puțin decât am reușit eu să creez ca mediu de lucru pentru ei, să știe că pot și trebuie să fie respectați pentru munca lor, că trebuie sa le fie recunoscută contribuția, sa fie încurajați să se dezvolte permanent, să se simtă în siguranță într-un mediu care apreciază nu doar succesele, ci și eșecurile și greșelile făcute în încercarea de a crea ceva durabil și folositor.   

Pentru cei la început de drum..

Pentru toți cei care sunt la început de drum, dar și pentru cei care încă șovăie sau se află la vreo răscruce, aș vrea să-i rog să privească lumea cu mintea deschisă, să învețe câte ceva în fiecare zi și să aibă încredere în forțele proprii. Deși e dificil, să aibă curaj să experimenteze și să greșească, dar și să-și asume cu convingere dezvoltarea permanentă a propriei ființe și construirea unui viitor care să-i satisfacă pe ei înșiși dar și să deschidă drumuri pentru cei din jurul lor.

Generației viitoare

Acum, la jumătate de secol de viață și mai bine de treizeci de ani de muncă, aș vrea tare mult să știu că prin ceea ce am făcut am îmbunătățit măcar puțin viața celor din jurul meu, tineri sau mai puțin tineri. 

Sper că le-am arătat că pot avea un drum profesional frumos, ascendent, învățând mereu, fiind cinstiți, corecți, deschisi, umani, respectandu-i pe cei din jur și dându-le șansa să se manifeste. Atunci când le dai oamenilor posibilitatea să se pună în valoare și să strălucească, o parte din lumina care cade asupra lor îți va incalzi sufletul și ție, și-ți va lumina mai departe drumul.

Credit foto: Laura Balc

Sînziana Maioreanu, CEO Aegon România: “Hotărârea de a încheia o asigurare de viață ar trebui să plece de la dorinţa de a-ţi îmbunătăţi calitatea vieții, de securizare a viitorului celor dragi.”

Pentru a circula cu un autovehicul pe drumurile publice, asigurarea acestuia este indispensabilă. Neobligatorie, însă, este asigurarea celor mai expuși: oamenii. Asigurarea de viață este obligatorie pentru cei care se expun unor riscuri iminente sau în scopul garantării creanțelor, însă ce facem cu neprevăzutul?  A fi un pic mai prevăzători duce, în multe situații, la a fi, noi și cei dragi nouă, în siguranță. Am ales să discutăm cu Sînziana Maioreanu, CEO Aegon despre reticența românilor în ceea ce privește domeniul asigurărilor pentru a înțelege de unde vine ea și cum putem schimba perspectiva.

Sunt asigurările un act voluntar sau mai degrabă se încheie în funcție de obligativitatea lor din punct de vedere legal?

Sînziana Maioreanu: Noi, românii, suntem încă reticenți când vine vorba de încheierea asigurărilor de viață, în mod voluntar. E adevărat că situația s-a îmbunătățit în ultimii ani, piața este în creștere, doar că este un proces lent. Preferăm, în continuare, să ne asigurăm bunurile, cum ar fi casele şi mașinile etc. Poate părea ciudat, dar este explicabil pentru că la noi asigurarea de viață este puternic asociată cu moartea, boala, accidentul, este ceva care încă sperie și care ne inhibă în luarea unei decizii. Oamenii sunt conștienți că li se pot întâmpla lucruri rele, dar continuă să treacă aceste posibilităţi la capitolul “o să mă gândesc la asta mai târziu”. Iar acest mai târziu devine, de multe ori, niciodată sau prea târziu! Situaţia este confirmată inclusiv de studii recente din care rezultă că în România se încheie de circa 10 ori mai puține asigurări decât în statele Uniunii Europene, spre exemplu. Hotărârea de a încheia o asigurare de viață ar trebui să plece de la dorinţa de a-ţi îmbunătăţi calitatea vieții, de securizare a viitorului celor dragi.

Dacă e să discutăm despre nivelul de informare al românilor în privința asigurărilor de viață, cum arată situația?

S.M.: Atât din datele cercetărilor noastre, cât și din alte alte sondaje, rezultă că nivelul de informare despre acest domeniu este încă insuficient. De curând a fost publicat și Barometrul UNSAR – IRES din care reiese că suntem încă deficitari la acest capitol, acesta fiind și unul dintre principalele motive pentru care 41% dintre respondenți au puțină încredere în companiile de asigurări. Așadar, la acest capitol este încă de lucru, mulți români nu înțeleg cum funcționează polițele de asigurare, în ce măsură vor fi despăgubiți sau vor primi înapoi ceea ce au economisit.

Oamenii au nevoie de transparență din partea companiilor de asigurări și de un limbaj cât mai simplu și clar. Sunt cazuri în care decizia de a încheia o asigurare este zădărnicită de termenii complicați și de prezentarea încâlcită. Potențialul client nu înțelege ce și cum trebuie să facă. Tocmai de aceea, aceşti oameni renunţă la ideea de a se asigura. Evident, în țara noastră există și problema de ce-ului: legăm asigurarea de viață de un eveniment tragic, în loc să o asociem unui beneficiu, a faptului că putem să ne creăm un viitor financiar mai sigur, că putem să ne protejăm familia. În ceea ce privește preconcepțiile, în afară de tendința de a privi asigurarea de viață ca fiind de fapt o asigurare de moarte, mai există și aceea că asigurările sunt scumpe și că încheierea lor este un moft, ceva ce faci doar când ai mulți bani.

De fapt, este tocmai invers: atunci când ai suficienţi bani, asigurarea de viaţă este mai puţin stringentă pentru că există suficiente resurse financiare pentru redresare în cazul unui eveniment grav în familie. Pe când, atunci când banii sunt mai puţini, iar resursele trebuie drămuite cu grijă, asigurarea de viaţă este un mod foarte util de a-ţi crea rezerve financiare pentru momente grele.

De exemplu, cu o prima de asigurare de 120 lei pe lună, îți poți stabili frecvența de plată a acestor prime, iar la finalul perioadei contractuale îți ridici banii fără să plătești impozit pe venit. De asemenea, să știi că ai luat măsuri pentru a-ți construi o plasă de siguranță, pentru tine și familie, în cazul unor evenimente mai puțin fericite, îți dă o stare de liniște. Alte prejudecăți cred că țin de scepticismul față de un proces care este perceput ca fiind complicat și cu beneficii incerte. Transparenţa, comunicarea în termeni mai simpli şi demararea unor campanii de informare ar putea fi doar câteva soluţii pentru a reuşi să depăşim aceste bariere, soluţii pe care noi le aplicăm deja în cadrul companiei şi care au fost apreciate de clienţii noştri.

“Nu mi se poate întâmpla miee o mentalitate fundamental greșită, dar din experiența voastră, care este atitudinea românilor în privința riscului?

S.M.: Mentalitatea de acest gen este des întâlnită şi este firesc să avem o abordare pozitivă şi optimistă, dar pregătirea şi planificarea ne ajută să depăşim situaţii dificile, dar reale. Dacă totuşi o parte dintre români depășesc această mentalitate, apare problema neîncrederii în modul de funcționare a sistemului de asigurări. Nu sunt convinși că, în cazul unui eveniment nefericit, vor fi despăgubiți ori se tem că își pot pierde economiile, în cazul în care companiile falimentează. Un lucru care ar trebui să ofere încredere oamenilor în asigurători este faptul că reglementările legislative nu permit companiilor de asigurări să funcţioneze fără să aibă o marjă de solvabilitate. În cazul nostru, Aegon avea, la finalul anului 2018, o marjă de solvabilitate II de 208%, ceea ce înseamnă că avem de două ori mai mulţi bani decât ar fi nevoie pentru a face faţă unor fluctuaţii adverse.

Cum am putea integra asigurarea de viață în percepția comună astfel încât oamenii să o vadă ca o normalitate? La nivel teoretic – neobligatorie, dar la nivel practic, poate simplifica neprevăzutul.

S.M: În primul rând, prin educație financiară! Este nevoie de planuri naționale de alfabetizare și educare financiară. Atât Aegon România, cât și alte companii de asigurare, precum și Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt implicate în nenumărate demersuri în acest sens, dar este necesar ca toate aceste inițiative să fie agregate la nivelul întregii țări. România resimte acut nevoia unui plan coerent de responsabilizare şi alfabetizare financiară, care să înceapă de la o vârstă mică și prin care să fie construită o disciplină unde să fie discutate și explicate instrumentele necesare pentru a-ți putea gestiona finanțele și a te pregăti pentru diferite etape ale vieţii.

Cu cât ajungi la o vârstă mai înaintată fără să cunoști toate aceste lucruri, cu atât îți va fi mai dificil, uneori chiar imposibil, atunci când începi să conștientizezi că trebuie să acumulezi capital pentru a te pregăti pentru situații nedorite sau pentru pensie. Creșterea nivelului de educație financiară al populației este și un factor important în progresul economic al unei țări de aceea cred că educația financiară ar trebui studiată în școli și inclusă în categoria materiilor obligatorii..

Știm deja că pentru Aegon educația financiară a consumatorilor a fost și rămâne o prioritate. Ce acțiuni pregătiți pentru anul viitor pentru oferi o perspectivă realistă asupra domeniului asigurărilor?

S.M: Așa este. Încă de la intrarea companiei pe piaţa din România, educația financiară a fost printre pilonii viziunii noastre. Educarea publicului și cunoașterea acestuia se îmbină cu apropierea de oameni printr-un limbaj mai prietenos, cu termeni mai simpli, care să crească accesibilitatea acestui domeniu. Aceste acțiuni sperăm să crească nivelul de înțelegere a beneficiilor reale pe care le oferă o asigurare de viață. Facem acest lucru prin modul în care comunicăm pe reţelele de socializare, în mass-media sau pe canalele de comunicare proprii. În această perioadă avem în derulare o campanie de conştientizare a posibilităţii de a investi eficient alocaţia de stat a copilului, “Tu cum investeşti alocaţia copilului tău?”, demarată alături de partenerii noştri bancari, Banca Transilvania şi Alpha Bank. În plus, avem în lucru o campanie dedicată celor care vor să se asigure că vor fi independenţi financiar în momentul în care se vor pensiona.

De asemenea, în prezent, derulăm campania “Educație financiară prin joc, pentru un viitor sigur”, prin care ne-am propus ca, prin articole postate în social media, prin jocuri financiare şi activităţi organizate în grădiniţe din judeţul Cluj, să facilităm accesul copiilor la educație financiară.

Care este profilul românului care are asigurare de viață?

S.M: În general, este vorba despre persoane care şi-au întemeiat o familie şi au devenit părinţi. Majoritatea dintre aceştia alege ca beneficiar al asigurării copilul, iar, cel mai des, obiectivul pentru care au decis să economisească folosind acest instrument financiar este să îi poată asigura copilului acces la învăţământ superior de calitate. O altă categorie este a celor care, neavând foarte multă încredere în sistemul de pensii de stat, decid să pună bani deoparte pentru pensie printr-o asigurare de viaţă cu economisire, astfel încât fac economii, dar sunt şi asiguraţi pe parcursul anilor contractuali în cazul unor situaţii neprevăzute.

Ce v-ar plăcea să vedeți mai des în industria din care faceți parte?

S.M: Pe lângă intensificarea eforturilor şi acţiunilor dedicate educaţiei financiare, mi-aş dori ca toţi intermediarii în asigurări să aibă discuţii deschise cu clienţii lor, să acopere şi subiectele dure, dar importante şi să-i consilieze pe clienţi asupra tuturor tipurilor de asigurări care le pot influenţa viaţa în bine. Aici cred că se află soluţia pentru industria noastră. De asemenea, mi-ar plăcea să văd o mai mare relaxare în limbajul folosit pe piața de asigurări, o mai mare claritate și transparență în modul în care ne adresăm clienților și potențialilor clienți.

Sînziana Maioreanu: „Trebuie să avem mentalitatea orientată înspre învățare continuă”

Sînziana Maioreanu, CEO Aegon lucrează de peste 20 de ani în industria finanțelor și a asigurărilor. A coordonat lansarea primului proiect specializat pe asigurări medicale de pe piața locală și a reușit să îl aducă în Top 3 asiguratori.

Absolventă a Politehnicii Bucureşti, Sînziana Maioreanu reușește să inspire comunitatea femeilor antreprenor prin calitățile dezvoltate de-a lungul timpului.  Sînziana a început o carieră în economie, iar în prezent este CEO-ul uneia dintre cele mai dezvoltate companii de asigurări din România. Cu o experienţă de peste 20 ani în domeniul financiar, cariera Sînzianei arată dorinţa de a fi mereu cu un pas înainte.

După ce a început să lucreze la ING Bank România, Sînziana a continuat să-şi dezvolte cariera pas cu pas: a devenit Commercial Director şi DCEO la Interamerican/EUREKO în România, iar din 2010 activează în cadrul grupului internațional AEGON. Din experiența sa și rolul de mentor în dezvoltarea angajaților, Sînziana aduce un plus valoare Conferinței de Leadership Feminin The Woman în cadrul panelului de debate axat pe mentorat.

Din experiența pe care o aveți, cum îi simțiți pe români? Sunt conștienți de importanța asigurărilor de viață?

Cred că, în general, românii sunt foarte prinși în problemele zilnice, tocmai de aceea le este din ce în ce mai dificil să își facă planuri de viitor, pe termen lung. În plus, cred că ne lipsește educația financiară pentru a înțelege care sunt instrumentele pe care le avem la dispoziție în piață și de a le folosi în beneficiul nostru.

Cum încercați să schimbați această situație prin intermediul companiei pe care o conduceți?

Avem multe inițiative pe zona de educație financiară, dar părerea mea sinceră este că genul acesta de demers nu poate fi susținut, în mod eficient, doar de o companie. Este vorba despre un sindrom pe care îl vedem la nivel național, nu doar în segmentul nostru de clienți țintă. Ne uităm la ceea ce învață copiii în școală, la ceea ce învață mai târziu adolescenții în liceu și chiar și în facultate și anume, mai nimic din zona de educație financiară. Această deficiență se propagă și se amplifică pe măsură ce trece timpul.

Pe de altă parte, chiar și o educație făcută în școală, dacă nu este dublată de educația de acasă, nu va funcționa niciodată. Dacă este să fim foarte cinstiți, eu îmi aduc aminte, din copilăria mea, de caietele pe care le aveam în școală pe care scria pur și simplu: „Azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui”. Am primit aceleași caiete vreme de ani buni, cumva am învățat că, dacă fac lucrul respectiv, obțin mai mulți bani. Un mesaj simplu și pozitiv.

Totuși sunt oameni care încheie asigurări de viață. Care este argumentul lor principal de cumpărare?

În general, cumpărătorii de asigurări de viață sunt oameni care au trecut de 35 de ani, oameni care devin puțin mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor și de consecințele pe care o anumită situație economică le poate avea asupra vieților lor personale. În majoritatea cazurilor, sunt părinți care se gândesc la copiii lor, să îi poată susține pe viitor din punct de vedere financiar.

Mai întâlnim și clienți care, la 45-50 de ani, încep să se gândească la faptul că se apropie vârsta de pensionare și ar trebui cumva să se pregătească, doar că, la vârsta aceea, efortul financiar de a-ți aduna o sumă consistentă pentru pensionare este foarte, foarte mare.

Sinziana 2

Care sunt principalele diferențe între un cumpărător vestic și unul român?

Cred că sunt diferențe de mai multe tipuri. Una ar fi că, în Vest, cetățenii sunt obișnuiți cu ideea că trebuie să se pregătească singuri pentru ceea ce urmează să li se întâmple pe parcursul vieții. Cum? Prin diferite sisteme de asigurare: că trebuie să își facă o asigurare de sănătate, pentru că, fără asigurarea respectivă de sănătate, serviciile de care pot beneficia prin intermediul serviciilor sociale sunt foarte limitate, uneori chiar inexistente. La fel și pentru pensie. Sunt societăți în care sistemele de asigurări sunt prezente în viața de zi cu zi a oamenilor și asta de sute de ani.

Noi nu avem această situație. Pe de o parte, nu avem un istoric legat de prezența asigurărilor în viața noastră, pe de altă parte, venim din contexte istorice pe care încă le vedem la părinții și bunicii noștri, oameni care au trăit într-un mediu care cumva le organiza tot ceea ce înseamnă asistență medicală, asistență socială și sisteme de pensionare.

Lucrurile s-au schimbat, realitatea este acum alta, însă acei oameni care au trăit în aceste sisteme sunt cei care îi educă pe cei care trăiesc în aceste sisteme din ziua de astăzi, astfel se propagă informațiile eronate sau convingerile că totul este în regulă și că se poate aștepta pentru că vine statul și are grijă de noi.

Piața asigurărilor a fost lovită în ultimii ani de falimentele unor companii mari. Cum credeți că poate fi recâștigată încrederea românilor în acest sector?

Ceea ce am văzut pe piață este un semnal înspre respectarea regulilor și principiilor financiare, cu câștig în cele din urmă pentru clienți pentru că aduce transparență, seriozitate și profesionalism în industria noastră.

Cu toate că sunteți un lider în sectorul financiar, ați urmat cursurile Politehnicii. Considerați că studiile sunt o siguranță a succesului în România de astăzi? Dumneavoastră cum ați reușit?

Studiile sunt foarte importante. Faptul că am terminat studiile Politehnice, cred că ține mai mult de perioada în care eu am terminat facultatea, când studiile economice nu erau neapărat la modă. În ce măsură aplic ceea ce am învățat acolo în munca mea de zi cu zi? Absolut deloc, cu excepția unei mentalități și a unei educații înclinate către cercetare, către documentare, către organizarea proceselor, nu aplic nimic.

Dar este o greșeală, după părerea mea, să spui că acelea sunt studiile pe care le folosești vreodată sau mereu în carieră. Ceea ce am învățat acum 20 și ceva de ani, nici dacă aș fi fost inginer, nu mi-ar fi ajuns. Trebuie să înveți în permanență, pentru că societatea în care trăim acum nu are aproape nicio legătură cu cea în care am terminat eu facultatea.

Ce am învățat ulterior ține și de zona tehnică, ține și de zona economică, de psihologie, de o grămadă de lucruri ca să te adaptezi la o societate în continuă dezvoltare. Trebuie să avem mentalitatea orientată înspre învățare continuă și lipsa de orgoliu.

Ce considerați că ar trebui să se schimbe în România astfel încât femeile lider să fie percepute mai bine în societate?

Eu nu sunt o feministă, nu cred că atunci când vorbim despre leadership, vorbim despre lider bărbați și lider femei, vorbim despre lider, punct. Felul în care o femeie lider se impune în societate sau își exprimă liber convingerile în societate este strict la alegerea persoanei respective.

Nu cred că acolo este problema noastră. Problema este, în general, că un număr mai mic de femei comparativ cu cel al bărbaților ajung în situația de a conduce, dar nu are legătură cu leadership-ul. Poți face leadership din diferite poziții și din diferite perspective.

Pe de altă parte, industria financiară este cumva la polul opus, sunt mai multe femei sau poate chiar egale cu bărbații, în poziții de management.

Ce bariere ați întâlnit până în acest moment în carieră și cum ați trecut peste ele?

Din fericire, nu prea am avut bariere. Cred că barierele sunt acelea pe care ni le punem singuri. Dacă tu crezi că poți să faci ceva și vrei să faci acel ceva, numai după ce încerci, poți să vezi dacă ai o barieră sau nu, altminteri sunt scuze.

Cine sunt mentorii dumneavoastră în acest moment și ce îi califică?

Nu am avut mentori, mi-aș fi dorit să am un mentor, de multe ori în viață am simțit nevoia să am un mentor, dar nu am avut, din varii motive. Cred că mentorii sunt importanți și este un rol în care m-aș vedea. Este, la fel de important ca și cel din fața mea să își dorească un mentor, să fie dispus să extragă beneficii din experiențele pe care eu le-am avut și pe baza lor să își creioneze mai bine, poate mai ușor,  parcursul propriu de viitor.