Deși la bază inginer, Sînziana Maioreanu activează de peste 20 de ani în domeniul financiar. De numele acesteia se leagă evenimente importante precum introducerea primului sistem de plăți (Multicash), lansarea conceptului Employee Benefits și al ING Office-urilor, introducerea conceptului de worksite marketing la ING sau lansarea primei asigurări de sănătate și a primului spital privat din România, Euroclinic, care astăzi face parte din Rețeaua Regina Maria, iar de zece ani ocupă funcția de Country Executive Officer la Aegon, singura companie specializată în bancassurance din țara noastră.
De-a lungul timpului a construit echipe de vânzări, ducându-le la performanță, a condus echipe multidisciplinare, a structurat și restructurat organizații sau departamente, a pornit companii de la 0 și a condus companii aflate în top 10. Spune despre ea că este un adult dornic să își aducă mereu contribuția în comunitate și își dorește să îi ajute pe cei din jur să înțeleagă că sunt responsabili pentru propria viață.
Moștenirea, din punctul meu de vedere
Moștenirea este felul în care oamenii își amintesc de noi, fie că e vorba de familie, de copiii noștri, fie că este vorba de colegii cu care muncim, de echipele pe care le conducem, de clienții pe care îi servim. Moștenirea este suma experiențelor, cunoștințelor, comportamentelor, înțelepciunii acumulate de-a lungul vieții personale și profesionale, împărtășite celor din jur și care produc permanent un impact. Moștenirea evoluează odată cu noi, cu fiecare succes sau eșec, cu fiecare lecție învățată sau neînvățată, cu fiecare manifestare mai bună sau mai rea a personalității noastre.
Eu, ca probabil foarte mulți dintre noi, am parcurs diferite etape în viață, care m-au influențat și m-au făcut ceea ce sunt astăzi, iar ce sunt acum este cu siguranță diferit de ceea ce voi fi peste un an sau doi. Am trăit evenimente importante în copilărie, care si-au pus definitiv amprenta asupra mea.
Am trecut prin momente istorice interesante și dificile cum ar fi 1989, schimbările economice dramatice din anii care au urmat revoluției și care m-au obligat să mă reinventez. Când am ales să urmez cursurile Politehnicii București, in 1988, industria românească era pe val, profesia de inginer era căutată și respectată, iar mie îmi plăcea acest domeniu. Când am terminat facultatea, industria românească fusese vândută pe bucăți și am fost nevoită să aleg un alt drum de la zero, fără hartă, fără busolă, în noua economie capitalistă.
Am învățat o profesie nouă, am ales o cariera într-un domeniu complet necunoscut mie, în mediul privat, când nu știam mare lucru despre asta, iar în jurul meu auzeam tot felul de zvonuri despre cum e să lucrezi la patron. Viața mi-a arătat ca am făcut o alegere înțeleaptă.
Din această experiență am învățat că schimbarea nu ne este dușman. Am învățat că este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să ne alegem drumul, că orice alegere presupune riscuri și că schimbarea începe cu noi înșine, cu acceptarea faptului că trebuie sa facem un efort să ne adaptăm la lumea din jur.
Moștenirea noastră este profund influențată de valorile pe care le avem, fiecare dintre noi, chiar dacă nu suntem conștienți de ele. De aceea, ca să creăm și să lăsăm o moștenire valoroasă, este fundamental să ne cunoaștem pe noi înșine, să înțelegem care sunt principiile care ne guvernează viața.
Ca lider, valorile si convingerile mele personale, principiile mele de viață au un rol foarte important în felul în care îmi conduc echipa, în soliditatea a tot ceea ce încerc să construiesc. Acest lucru e la fel de valabil și acasă, în viața mea de familie. Obiectivele pe care vreau sa le ating împreună cu colegii mei sau cu familia mea sunt o reflectare a ceea ce vreau să construiesc și a modului în care vreau să construiesc. Nu m-a interesat niciodată să ard etape, să câștig cu orice preț, ci mi-am dorit ca fiecare pas, fiecare etapă prin care trec sa fie o lecție, să reprezinte un progres, să îmi dea satisfacția lucrului bine făcut, să aducă valoare în viața mea și a celor din jurul meu.
Moștenirea începe acasă
Moștenirea fiecăruia dintre noi începe acasă, de la cea mai fragedă vârstă. Părinții mei au avut o mare influența asupra vieții mele, a caracterului și personalității mele, cum de altfel cred că toți părinții au. Am văzut la părinții mei, înțelegere și umanitate, decență, modestie și principii solide de viață. Am pierdut un părinte, copil fiind și am descoperit devreme ideile preconcepute și fața ostilă a unei societăți care apreciază mai degrabă tiparele convenționale, aparențele decât calitatea umană.
Această experiență m-a făcut mai rezistentă, mai puternică, mai curajoasă. Am avut șansa să fiu crescută de o mama severă, dar extrem de grijulie, care în fiecare moment al vieții ei s-a gândit la binele meu, care m-a împins și m-a provocat să muncesc, să investesc efort în dezvoltarea mea, să îmi asum responsabilitatea pentru viața pe care mi-o creez.
Am început de acasă să gândesc cu propriul meu cap, să analizez cu atenție contextul în care mă găsesc și informațiile pe care le dețin, să iau decizii, să am propriile opinii pe care să mi le susțin cu claritate și îndrăzneală (mama ar spune „cu tupeu” pentru că de nenumărate ori m-am răsculat împotriva deciziilor sau sfaturilor ei, ca orice copil și adolescent care crede ca le știe pe toate).
Tot ce am învățat de acasă a fost fundația pe care am putut să pun tot felul de cărămizi: învățare continuă, îmbrățișarea schimbării, curajul de a-mi asuma proiecte inovatoare și îndrăznețe, dorința de fi în competiție cu mine însămi, abilitatea de a lua decizii și de a-mi asuma responsabilitatea pentru ele.
În cei 30 de ani de carieră am ales să fiu parte sau să conduc proiecte complet noi pentru piață cum ar fi primul sistem de electronic banking din România, primul program Employee Benefits din tară, prima asigurare privată de sănătate și primul spital privat din România, reforma pensiilor și lansarea Pilonului II de pensii private.
Felul în care m-am dezvoltat ca lider și am ales companiile pe care să le conduc a reflectat înclinarea mea spre nou: prima companie de asigurări de sănătate din România, prima și singura companie de asigurări de viață specializată în bancassurance, care a reprezentat cea mai mare provocare cu care m-am confruntat.
A fost o luptă în care, m-am confruntat cu marile companii deja bine stabilite de zeci de ani cărora le-am făcut fata cu brio. În ultimii 11 ani companie pe care o conduc a crescut continuu într-un ritm mai alert decât piața, iar pentru munca și succesul nostru am fost apreciați și recunoscuți de clienți și de colegi, cărora le-am castigat respectul și loialitatea. Tot din aceasta fundație a venit și alegerea stilurilor de leadership pe care le-am folosit de-a lungul timpului și însușirea stilului „servant leadership”, care s-a dovedit a fi cel aproape aproape de sufletul meu, care mi-a adus cele mai mari satisfacții, și care, sper eu, este benefic pentru oamenii cu care am lucrat.
Întotdeauna am detestat expresii de genul „it’s not personal, it’s business – nu e personal, sunt afaceri.”. Cred cu tărie că nu există o linie clară de demarcație între viața profesională și viața personală. În definitiv nu avem doua vieți separate, ci una singură, care înglobează tot ceea ce suntem și facem.
Pe de-o parte, munca are un rol foarte important în viața noastră, pentru că este un mod prin care ne aducem contribuția în societate, ne îmbunătățim pe noi înșine în permanență, ne înconjurăm de oameni de la care putem învăța și putem fi apreciați pentru contribuția noastră și pe de altă parte pentru că pune pâinea pe masa familiei. Munca ne permite să oferim celor dragi un trai mai bun, o educație mai bună, perspective de viitor mai atrăgătoare, iar climatul în care muncim se reflectă în calitatea vieții personale.
Sunt extrem de atentă la tot ceea ce fac la job pentru că am certitudinea că prin atitudine, comportament și rezultate am impact asupra colegilor mei și familiilor lor, asupra clienților mei și asupra familiei mele, a fiicei mele, la fel cum și părinții mei au avut asupra mea.
Să ai un mentor este un privilegiu
În zilele noastre, construirea unei cariere și implicit a moștenirii noastre sunt mai ușoare și mai eficiente sub atenta îndrumare a unui mentor. Să ai un mentor este un privilegiu, dar și un lucru extrem de necesar, dacă ne uităm la dinamica mediului economic, la complexitatea lui, la varietatea de informații și viteza cu care apar schimbări și noutăți în toate domeniile.
Un mentor aduce o perspectivă nouă, un bagaj de experiențe relevante, adaptare la contextul mentee-ului, posibilitatea de a te sfătui cu cineva imparțial, de a învăța permanent, toate astea în condițiile unei relații personale și profesionale de încredere pe deplin confidențială. Un mentor te ajuta să-ți rezolvi problemele făcând recomandări și oferind cunoștințe și încredere, fără a lua decizii în locul tău și fără a se amesteca în munca ta.
În ultimii ani am avut șansa să lucrez cu câțiva oameni cu atitudine și vocație de mentor, de la care am învățat mult, care m-au provocat si m-au sprijinit, m-au ascultat cu atenție, m-au încurajat în momentele dificile și mi-au fost și-mi sunt încă alături, iar pentru asta le sunt recunoscatoare.
O moștenire se construiește pas cu pas, cu conștiență și consecvență. Aldous Huxley a spus „Every ceiling, when reached, becomes a new floor – orice tavan odată atins devine o nouă podea”.
Crearea unei moșteniri este un process continuu. Cu fiecare experiență nouă se îmbogățește și se îmbunătățește sau se corectează folosind noile abilități acumulate și aptitudinile dezvoltate. Pe măsură ce implementăm în mod conștient aceste schimbări, devenim mai atenți, ne cunoaștem mai bine potențialul, ne forțăm limitele, ne adaptăm și ne îmbunătățim stilul de leadership, comunicăm mai bine și mai clar, avem un impact mai bun.
Am învățat din propriile experiențe să fiu exigentă cu mine însămi, să am încredere în instinctele mele și în gândirea mea. Am credința că dacă fac tot ce pot, cu cele mai bune intenții și cu gândul la efectul pe care îl am asupra celor din jur, nu pot decât să am succes, iar succesul nu înseamnă întotdeauna reușită și atingerea obiectivelor, ci și lecțiile învățate din nereușite.
În cuvinte puține, dar înțelepte, pentru mine să-mi construiesc moștenirea înseamnă, cum a spus Maya Angelou: „Do the best you can until you know better. Then, when you know better, do better – Fă cât poți de bine până când vei ști mai bine. Apoi, când știi mai bine, fă mai bine.”
Colegilor și partenerilor de business
Mai mult decat orice, aș vrea ca moștenirea pe care o las colegilor mei să fie o mentalitate deschisă orientată către învățare și creștere.
Cred că nu a trecut niciun an în care sa nu fi făcut un curs, să nu fi citit cărți din care să învăț concepte care sa îmi folosească în viață și în muncă. Nu discut aici despre cursuri organizate de companie, ci despre inițiativa și obligația mea de a fi la curent cu tot ce e nou în domeniul meu și în lume în general, pentru a putea aduce valoare în tot ceea ce fac.
Ca să dau doar un exemplu, am învățat profesia de coach și am devenit Certified Business Coach and Consultant nu pentru că ar fi o cerință a jobului, ci pentru ca am considerat ca nu pot fi cu adevărat lider dacă nu pot fi și coach.
Aș vrea ca oamenii cu care am lucrat să nu se mulțumească niciodată cu mai puțin decât am reușit eu să creez ca mediu de lucru pentru ei, să știe că pot și trebuie să fie respectați pentru munca lor, că trebuie sa le fie recunoscută contribuția, sa fie încurajați să se dezvolte permanent, să se simtă în siguranță într-un mediu care apreciază nu doar succesele, ci și eșecurile și greșelile făcute în încercarea de a crea ceva durabil și folositor.
Pentru cei la început de drum..
Pentru toți cei care sunt la început de drum, dar și pentru cei care încă șovăie sau se află la vreo răscruce, aș vrea să-i rog să privească lumea cu mintea deschisă, să învețe câte ceva în fiecare zi și să aibă încredere în forțele proprii. Deși e dificil, să aibă curaj să experimenteze și să greșească, dar și să-și asume cu convingere dezvoltarea permanentă a propriei ființe și construirea unui viitor care să-i satisfacă pe ei înșiși dar și să deschidă drumuri pentru cei din jurul lor.
Generației viitoare
Acum, la jumătate de secol de viață și mai bine de treizeci de ani de muncă, aș vrea tare mult să știu că prin ceea ce am făcut am îmbunătățit măcar puțin viața celor din jurul meu, tineri sau mai puțin tineri.
Sper că le-am arătat că pot avea un drum profesional frumos, ascendent, învățând mereu, fiind cinstiți, corecți, deschisi, umani, respectandu-i pe cei din jur și dându-le șansa să se manifeste. Atunci când le dai oamenilor posibilitatea să se pună în valoare și să strălucească, o parte din lumina care cade asupra lor îți va incalzi sufletul și ție, și-ți va lumina mai departe drumul.
Credit foto: Laura Balc
