Cea de-a 17-a ediție a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD adună între 2 și 8 septembrie, pe Calea Griviței zona istorică, în Cartierul Cultural al Bucureștiului, peste 30 de evenimente culturale – spectacole de teatru, dans, performance-uri și expoziții, lansări de carte, dar și seri de poezie la lumina lumânării.
Renumit pentru sărbătorirea vibrantă a artelor independente, festivalul de anul acesta are loc în opt spații cheie din București (Muzeul Literaturii, Teatrul Dramaturgilor, UNARTE, Hotspot, Black Habit, J ai Bistrot, Grivița 53 și strada), revitalizând Calea Griviței și marcând o nouă eră culturală pentru zona denumită în perioada interbelică „Montmartre al Bucureștiului.”
„De 17 ani UNDERCLOUD se întâmplă neîntrerupt, cu efort dar și cu satisfacții și rămâne cea mai așteptată scenă independentă a capitalei, unde performanța, calitatea și inovația sunt condițiile participării. UNDERCLOUD este mai mult decât un eveniment cultural care creează dependență, este o sumă de întâlniri și experiențe care rămân cu tine și după ce pleci acasă.”, a declarat Chris-Simion Mercurian, fondator și director UNDERCLOUD.
Ca piatră de temelie a scenei artistice independente, UNDERCLOUD continuă să ofere o platformă dinamică pentru creativitate și inovație. Festivalul de anul acesta va prezenta o selecție impresionantă de artiști. Piese în regia lui Eugen Jebeleanu, Chris-Simion Mercurian, Ofelia Popii, Vlad Logigan, Eugen Gyemant și mulți alții vin să captiveze publicul prin spectacole – experiență care provoacă, încurajează, propun zone de cercetare teatrală și
Ca în fiecare an, zona de dans este reprezentată de spectacole cu puternic impact emoțional și cu un caracter artistic inedit. Gigi Căciuleanu, Arcadie Rusu, Andreea Gavriliu și alții au pus în scenă fuziuni fascinante de mișcare și emoție, în care arta dansului transcende obișnuitul pentru a crea o experiență eterică care captivează sufletul.
Deschiderea festivalului este dedicată concertului-eveniment marca Ada Milea, cu mult așteptatele „Apolodor” și „Amintiri din copilărie”. Ultima zi de festival propune întâlniri cu personalități din zona culturală, actrița Maia Morgenstern lansează în premieră în București cartea „Orez. Cu lapte” într-o conferință-dialog, în care publicul este invitat să participe la discuție. Părintele Constantin Coman, autor a numeroase titluri de succes, lansează o nouă carte, „Moștenirea” și va iniția o incursiune la care spectatorii sunt invitați să participe activ, ci nu doar contemplativ. Ambele lansări sunt urmate de sesiune de autografe.
UNDERCLOUD păstrează serile de poezie care au reușit în anii trecuți să aducă publicul mai aproape de o zonă insuficient explorată. Astfel, festivalul dă întâlnire spectatorilor cu Florin Iaru, Iulian Tănase, Roxana Mihalache, Ligia Keșișian, Ioana Crăciunescu, Cosmin Perța, Dan Mircea Cipariu.
Punctul culminant al festivalului de anul acesta este revenirea secțiunii de competiție, unde vor fi selectate și celebrate cele mai bune spectacole independente de către un juriu format din specialiști în domeniul artelor spectacolului: criticul de teatru Alina Epingeac, regizorul Radu Apostol, vicepreședinte executiv Uniter, Aura Corbeanu, coregrafa Ioana Marchidan si regizoarea Chris Simion – Mercurian.
Ca în fiecare an, secțiunea de Minicloud dedicată copiilor are un loc special în program. Atelierele de teatru, dans și construcție păpuși și marionete vor avea loc zilnic în curtea UNARTE, iar specialiști în domeniu îi vor introduce pe cei mici în bazele acestor discipline, având ca fundație ideea de dezvoltare personală prin artă.
„Educația timpurie în domeniul artelor spectacolului formează spectatorii curioși de mai târziu sau viitorii artiști care ne vor umple sufletele de emoție.” a mai adăugat Chris Simion-Mercurian.
Programul complet al festivalului poate fi consultat pe site-ul www.undercloudfest.ro.
Biletele s-au pus în vânzare pe bilete.ro. Ineditul afiș în 2 volume, prima parte imaginea cu personajul masculin iar partea a doua cu personajul feminin este realizat de Gavrilă & Asociații.
UNDERCLOUD este primul festival de teatru independent din România și se desfășoară anual în București din 2008. Festivalul se definește prin provocare și calitate și adună la un loc cele mai bune spectacole independente din stagiunea curentă. Inițiat de Chris Simion – Mercurian, promotoare a mișcării de teatru independent din România din 1999, festivalul de descrie ca fiind viu, curajos, curios, un festival care te scoate din zona de confort, care te surprinde, care nu se repetă. Scopul principal al festivalului este de a promova teatrul independent, de a susține artiștii emergenți și consacrați și de a oferi publicului acces la producții inovatoare și provocatoare.
UNDERCLOUD 17 este realizat cu sprijinul Primăriei Sectorului 1 și al Ministerului Culturii, în parteneriat cu ARCUB. Sponsorii tradiționali sunt Raiffeisen Bank, Aqua Carpatica și Sâmburești.
Partenerii media
Euromedia, Ringier, Elle, Viva, Unica, Avantaje, Libertatea, Haute Culture, The Woman, Liternet, The Institute, Agenda de Carte, Zile și Nopți, IQ Ads, Agenția de cArte.
Azi începe cea de-a 31-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Ne aşteaptă peste 830 de evenimente pe parcursul a zece zile pline de teatru, dans, muzică, circ, expoziţii şi multe altele. Sunt aşteptaţi peste 5000 de artişti din 82 de ţări.
Conform tradiției, FITS prezintă în perioada festivalului, care anul acesta are loc între 21 și 30 iunie, FITSRecomandă – o rubrică informativă cu cele mai captivante spectacole ale zilei, astfel încât cei prezenți la Sibiu să poată face cele mai potrivite și inspirate alegeri. Astfel, 21 iunie, debutul festivalului, aduce în fața publicului două premiere mondiale de la faimosul actor american Tim Robbins și italianul Pippo Delbono, instalaţia video Not Once cu Mikhail Baryshnikov, de Jan Fabre, dar și concertul HOLOGRAF gratuit în Piața Mare din Sibiu. Prima zi de festival înseamnă peste 15 țări, care prezintă 13 spectacole captivante, două premiere mondiale, șase spectacole outdoor gratuite, un spectacol difuzat online. Cel mai ieftin bilet din prima zi costă doar 30 lei.
Sumarul zilei în cifre:
– Peste 15 țări prezintă 13 spectacole captivante
– 2 premiere mondiale
– 6 spectacole outdoor gratuite
– 1 spectacol difuzat online
– Cel mai ieftin bilet costă 30 de lei
Sumarul recomandărilor de spectacole 21 iunie:
– Premieră mondială:Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil muzical grecesc) – o celebrare veselă a puterii de a ierta și a tăriei inimii de a vindeca până și cele mai profunde dintre discordii,
– Premieră mondială: Trezirea–Candoare și poezie vizuală, Pippo Delbono revine la Sibiu cu un spectacol-confesiune magistral. Incisiv, emoționant, de neuitat,
– Not Once – O instalație artistică menită să îți taie răsuflarea care poartă semnătura a doi artiști incontestabili ai lumii: Jan Fabre și Mikhail Baryshnikov
– Gala de deschidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” – invitați Tim Robbins, Pippo Delbono și Constantin Chiriac,
– Container – O explorare a existenței umane prin tehnici de suspans,
– După furtună – Un elogiu adus mișcării ca formă de emancipare a umanității,
– O sirenă mai specială – Omul este blestemat de o sirenă pe care a prins-o din întâmplare în apele înghețate și sărate.
Sumarul recomandărilor de spectacole cu acces liber 21 iunie:
– HOLOGRAF – 45 de ani împreună – Concert Live
– Toți bărbații ne adoră! – Umorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor companiei Colbok
– Povești în mișcare – Culorile vii, machiajul insolit, accesoriile și mișcările artiștilor vor transforma străzile într-un tablou pestriț
– FACE T(W)O – Dansul este limbajul universal care stă la baza proiectului
– Niște Fete – O comedie cu situații palpitante și final neașteptat
Premieră mondiala:Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil muzical grecesc) – o celebrare veselă a puterii de a ierta și a tăriei inimii de a vindeca până și cele mai profunde dintre discordii
Un spectacol de: Tim Robbins
The Actors’ Gang
Statele Unite ale Americii Filarmonica de Stat, Sala Thalia, ora 21:00
Tim Robbins, actor de renume mondial distins cu o stea pe Aleea Celebrităţilor, revine la Sibiu cu un spectacol al trupei sale, The Actors’ Gang.
Într-o lume hibridă aflată la intersecția dintre teatrul clasic grecesc și un spectacol de vodevil țipător, liniștea unui cor grecesc este tulburată de o boală misterioasă, o metaforă a forțelor care dezbină societatea și o strâng ca într-o menghină. În vâltoarea haosului, corul invocă zeii cerând disperați o intervenție divină care să restabilească armonia. Cu o doză egală de serios și ridicol, „Afrodita sau eliberarea lumii” este un comentariu tulburător asupra condiției umane și o celebrare veselă a puterii de a ierta și a tăriei inimii de a vindeca până și cele mai profunde dintre discordii. “Compania The Actors’ Gang face ca teatrul să fie relevant pentru societate și restaurează vechea idee a scenei ca spațiu sacru comun, prezentând munca unor artiști de teatru inovatori.” Golden Globes Association
Spectacol prezentat în limba engleză, cu traducere în limba română
Spectacol nerecomandat celor sub 14 ani
Durata: 1h 20min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 70 de lei.
Premieră mondială:Trezirea – Candoare și poezie vizuală, Pippo Delbono revine la Sibiu cu un spectacol-confesiune magistral. Incisiv, emoționant, de neuitat.
Un spectacol de: Pippo Delbono
Emilia Romagna Teatro ERT / Teatro Nazionale – Compagnia Pippo Delbono
Italia Fabrica de Cultură UniCredit, Sala Faust, ora 16:00
Pippo Delbono, artistul italian distins cu o stea pe Aleea Celebrităţilor revine cu un spectacol în premieră mondială. O co-producţie cu FITS şi TNRS.
Există un soi de adormire la originea spectacolului „Trezirea”. Individuală și colectivă. Adormirea omului care, la sfârșitul spectacolului precedent al lui Pippo Delbono, „Amore”, s-a dus să se întindă sub copacul uscat care, pe neașteptat, se umpluse de flori. Iar omul rămânea acolo, absorbit de acel somn care ne-a lăsat înspăimântați și tăcuți. Somn din care acum simte nevoia să se trezească, excluzând posibilitatea de a se regăsi în fața unei realități și mai rele decât cea anterioară. Cea anterioară pandemiei care ne-a închis pe toți în case. Anterioară războaielor izbucnite în pragul ușii noastre. Anterioară revenirii ideologiilor despre care credeam că aparțin trecutului. „Trezirea” este un spectacol despre multele căderi și multele treziri, dedicat tuturor celor care au adormit și apoi s-au trezit. Dar și celor care încă nu s-au deșteptat. Cu aceeași candoare și poezie vizuală, Pippo Delbono revine la Sibiu cu un spectacol-confesiune magistral. Incisiv, emoționant, de neuitat.
Spectacol prezentat în limba italiană, cu traducere în limbile română și engleză
Durata: 1h 20min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 100 de lei.
Not Once – O instalație artistică menită să îți taie răsuflarea care poartă semnătura a doi artiști incontestabili ai lumii: Jan Fabre și Mikhail Baryshnikov
Regia: Jan Fabre & Phil Griffin
Conceput și scris: Jan Fabre / Interpretat de: Mikhail Baryshnikov
Belgia, SUA Club Sportiv Şcolar Sibiu (Piaţa Teatrului), deschidere oficială 10:30
Instalație cu film gândită și realizată de artistul emblematic Jan Fabre în colaborare cu legendarul Mikhail Baryshnikov și alături de Phil Griffin. „NOT ONCE” dezvăluie, prin intermediul a 11 încăperi imaginare dintr-o expoziție fotografică, relația platonică dintre un subiect și un fotograf care, timp de ani buni, a manipulat corpul subiectului și l-a remodelat în diferite entități. Lucrarea multimedia explorează relația dintre artist, munca și viața sa, publicul său și, în cele din urmă, echilibrul dintre a da și a primi, dintre dependență și independență. O instalație artistică menită să îți taie răsuflarea care poartă semnătura a doi artiști incontestabili ai lumii. Jan Fabre și Mikhail Baryshnikov creează o experiență unică.
Prezentat în limba engleză, cu traducere în limba română
Spectacol nerecomandat celor sub 16 ani
Durata: 1h 10min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 40 de lei.
Gala de deschidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”
Regia: Emil Pantelimon
Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”
România Curtea Muzeului de Istorie (Casa Altemberger), ora 19:00
Deschiderea oficială FITS 2024 îi va avea drept invitaţi speciali pe Tim Robbins şi Pippo Delbono, care au lucrat în ultimele zile alături de Corul Madrigal pentru un spectacol cu adevărat memorabil.
Un reper al vieții muzicale și diplomației culturale, Corul Madrigal este definit prin sonoritatea sa specifică și un repertoriul vast, tehnica non-vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Distins cu numeroase premii internaționale, Corul Madrigal a fost prezent pe cele mai importante scene ale lumii, cu mii de concerte și spectacole. În anul 2023, la aniversarea a 60 de ani de existență, Madrigal a susținut al șaselea turneu în SUA, unde a cântat inclusiv în Congresul american, iar în 2024 a filmat la Machu Picchu, în cadrul primului său turneu în America de Sud.
Pentru cei care nu ajung la Sibiu, sau care nu au mai prins bilete, spectacol este transmis şi online.
Spectacol nerecomandat celor sub 10 ani
Durata: 1h 20min
Prețul unui bilet la acest spectacol este de 80 de lei. Pentru online preţul este de 30 de lei
Container – O explorare a existenței umane prin tehnici de suspans
Un spectacol de: Heo Seokmin
Warm Person
Coreea
Teatrul Gong, ora 17:00
Publicul de la FITS va avea ocazia să vadă cel mai bun spectacol din Coreea de Sud, distins cu Beautiful Theater Award 2023.
În containerele de pe marile nave ce străbat mările până în China, Statele Unite și multe alte țări există un intermediar, Ajutorul. Datoria sa este de a transporta refugiați și contrabandiști și de a se asigura că aceștia ajung în siguranță la destinație. În realitate, el este călăul lor. Ceilalți intermediari se folosesc de dorința sa de a trăi și îl manipulează, alimentându-i ura față de lume. Aceștia îi vorbesc de războaie, îl închid într-un container și îi poruncesc să ucidă. Însă ajutoarele nu vor să ucidă refugiați și contrabandiști. “Spectacolul creat de WARM PERSON este o explorare a existenței umane prin tehnici de suspans. Aplauze pentru apariția unui nou scriitor cu alura unui monstru sacru.” (Kim Moon-hong)
Spectacol prezentat în limba coreană, cu traducere în limbile română și engleză
Spectacol nerecomandat celor sub 14 ani
Durata: 1h 35min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 50 de lei.
După furtună – Un elogiu adus mișcării ca formă de emancipare a umanității
Coregrafia: Anne Teresa De Keersmaeker
Anne Teresa De Keersmaeker, Meskerem Mees, Jean-Marie Aerts, Carlos Garbin / Rosas
Belgia
Centrul Cultural “Ion Besoiu”, ora 19:00
În „EXIT ABOVE”, Anne Teresa De Keersmaeker se întoarce în timp la originile dansului și ale genului pop occidental. Încă de la primele sale coreografii, „My Walking is My Dancing” s-a impus drept unul dintre principiile sale directoare; mersul, ca formă primară de mișcare, ne este atât de familiar încât rareori îi acordăm atenție. Și în ceea ce privește muzica, De Keersmaeker propune o întoarcere la origini sau, mai degrabă, la o răscruce: la originile muzicii pop, ale muzicii blues și la misterioasele sale note melancolice, aflate la intersecția dintre gamele minore și majore, dintre tristețe și bucurie. Un spectacol de dans captivant, de o acuratețe geometrică și de o complexitate emoțională copleșitoare. Un elogiu adus mișcării ca formă de emancipare a umanității.
Anne Teresa De Keersmaeker se numără printre personalităţile care vor primi o stea pe Aleea Celebrităţilor în acest an.
Durata: 1h 30min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 70 de lei.
O sirenă mai specială – Omul este blestemat de o sirenă pe care a prins-o din întâmplare în apele înghețate și sărate
Un spectacol de: Pierre Guillois & Olivier Salvan
Le Fils du Grand Réseau
Franța
Sala Mare, TNRS, ora 20:00
Sala Mare a TNRS va găzdui de la ora 20:00 cel mai bun spectacol din Franţa în 2022, distins cu premiul Molière pentru musical.
Într-o engleză pe care nimeni nu o poate înțelege – nici măcar un locuitor din Stratford-upon-Avon în 1564, un actor shakespearian impunător povestește incredibila călătorie epopeică și seculară prin Europa a unui om – poate strămoșul său. Aflat pe malul unui fiord din Insulele Feroe, în vremuri necunoscute și, fără îndoială, de mult uitate, omul este blestemat de o sirenă pe care a prins-o din întâmplare în apele înghețate și sărate, sub auspiciile magnifice ale aurorei boreale, care precis în acea clipă era străbătută de un stol întârziat de cocori în drum spre Africa. Credeți că știți deja tot ce se poate întâmpla într-o comedie? Le Fils du Grand Réseau duce la un alt nivel tehnicile de a livra un spectacol de un umor nebun.
Spectacol prezentat în limba franceză, cu traducere în limbile română și engleză
Durata: 1h 20min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 70 de lei.
Dacă prietenia este subiectul de discuţie, trupa Holograf este unul din cele mai bune exemple. Pornită in 1978 de câţiva studenţi, îşi schimbă componenţa până în 1987 când se concretizează formula de succes – Bittman, Furtună, Olteanu, Petroşel, Vrabete. În 1993 vine în trupă Romeo Dediu. Şi lucrurile rămân aşa până în ziua de azi. Membrii Holograf nu au contracte între ei. Există doar prietenia şi dragostea faţă de muzică. Dacă asta a făcut ca un grup să rămână active pe scena muzicală timp de peste 45 de ani, înseamnă că prietenia nu este o vorbă goală.
Toți bărbații ne adoră! – Umorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor companiei Colbok
Cie Colbok
Franța
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 12:00
Fondată în 1997, compania Colbok se inspiră din momentele zbuciumate al vieții contemporane pentru a proteja arta spectacolelor de stradă și cea a teatrului popular, care pun un accent deosebit pe interacțiunea cu publicul. Orice loc poate deveni un spațiu de joc, atât timp cât oferă un pretext pentru o intervenție stradală impresionantă. Umorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor companiei. Universalitatea râsului dirijează dorința artiștilor de a-și împărtăși creațiile cu lumea întreagă și îi încurajează să le transforme în momente care îi amuză și îi exasperează pe spectatori, făcându-le viața de zi cu zi mai haioasă, mai poetică, mai plăcută.
Povești în miscare – Culorile vii, machiajul insolit, accesoriile și mișcările artiștilor vor transforma străzile într-un tablou pestriț
Masters Ballet
Spania
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 19:00
Kathakali este o formă antică de teatru-dans, probabil una dintre cele mai vechi din câte există, care își are originile în statul Kerala din sudul Indiei. Kathakali înseamnă a relata povești fără cuvinte. Inspirați de acest univers magic, Masters Ballet ne vor încânta cu un moment artistic inedit. Culorile vii, machiajul insolit, accesoriile și mișcările artiștilor vor transforma străzile într-un tablou pestriț, așa cum nu s-a mai văzut decât în Kerala.
FACE T(W)O – Dansul este limbajul universal care stă la baza proiectului
De: Creative team of Action Theatre PAN.O…
PPP (People Power Partnership Project)
Germania, România, Italia, Cehia, Lituania, Danemarca, Portugalia, Letonia, Norvegia, Spania
Piața Mare, ora 21:30
În Piaţa Mare va avea loc spectacolul care marchează finalul proiectului internaţional PPP (People Power Partnership Project), realizat de compania de teatru Pan.Optikum din Germania cu parteneri din alte 13 țări europene, printre care şi România.
Ce se întâmplă atunci când noi, oamenii, creăm o lume diferită pentru noi înșine – una mai bună? Una mai liberă? Dar mai bună pentru cine și mai liberă pentru cine? Mai decidem oare pentru noi înșine? Ne alegem propria bulă sau suntem repartizați într-o alta, prin intermediul cookie-urilor și al altor metode de urmărire? Dansul este limbajul universal care stă la baza proiectului nostru și care îi conectează profund, în moduri diferite, pe cei peste o sută de tineri dansatori. “People Power Partnership” (PPP) este un proiect de teatru-dans participativ pentru spațiul public, care facilitează întâlniri reale și durabile, într-un context artistic. Pe parcursul proiectului, 104 de tineri (cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani), din orașele partenere ale proiectului, au creat 13 producții de dans independente, precum și un spectacol final de mari dimensiuni care este prezentat în turneu, pe parcursul a doi ani, prin toate cele 13 orașe partenere, fiind inclus în programul unor festivaluri internaționale de prestigiu.
Niște Fete – o comedie cu situații palpitante și final neașteptat
De: Bogdan Budeș
Regia: Vlăsceanu Remus
Universitatea din Craiova
România
Sala Cavas a Universității ”Lucian Blaga” Sibiu, ora 22:00
„Niște fete” este o comedie cu situații palpitante și final neașteptat. Se urmărește povestea unui scriitor care își caută fostele iubite. Succesul acestei aventuri este garantat de studenții Departamentului Arte și Media din Craiova care sunt pregătiți să ofere din bucuria creației artistice sub îndrumarea regizorului spectacolului, conf. univ. dr. Remus Vlăsceanu.
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 830 de evenimente și 5000 de artiști din 82 de țări
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de teatru din lume, are loc anul acesta la Sibiu în perioada 21 iunie – 30 iunie, tema ediției cu numărul 31 fiind PRIETENIE. Până în acest moment, FITS are 830 evenimente incluse în program și așteaptă peste 5000 de artişti din 82 de țări. Printre noutăţile din acest an se numără o schimbare de structură pentru Bursa de Spectacole, evenimentul asociat FITS, care reprezintă o platformă de dialog între tinerii artişti, operatorii culturali, instituţiile de spectacole şi reţelele culturale. Ediţia din acest an va include şi un bogat sezon francez, care va celebra cei 100 de ani ai Institutului Francez în România, precum şi un amplu sezon polonez, care va oferi o avanpremieră a Sezonului Cultural România-Polonia 2024-2025. Aplicația FITS include în acest moment toate evenimentele programate în cadrul ediţiei din acest an şi permite personalizarea programului şi multe alte facilități. Aplicaţia FITS poate fi descărcată gratuit atât în Google Play, pentru Android, cât și în AppStore, pentru iOS.
Medeea Marinescu este una dintre cele mai valoroase personalități din industria teatrului și filmului românesc, o actriță de excepție care a interpretat roluri importante și care a uimit de fiecare dată publicul cu talentul său, aparițiile ei încheindu-se cu aplauze la scenă deschisă.
Talentul Medeei și înclinația spre teatru pot fi considerate ca o moștenire de familie, atât tatăl, cât și mama acesteia activând în lumea cinematografiei, motiv pentru care încă de la o vârsta fragedă aceasta a cunoscut lumea teatrului și a filmului din spatele cortinei, bucurându-se de toată magia de culise.
Ai interpretat zeci de personaje și roluri, te-ai transpus în diferite stări și emoții și ai împărtășit publicului momente unice. Cum ai descrie rolul vieții tale? Ce ai putea spune despre „personajul” Medeea? Cum se prezintă el atunci când cade cortina?
Mi-am dat seama în ultimul timp, în special de când cu pandemia care ne-a făcut să fim puțin mai atenți la noi înșine, că Medeea aceasta de acum este mult mai așezată decât cea din trecut. Toată perioada asta incertă, deoarece meseria noastră este una dintre cele mai afectate, noi am fost primii închiși și ultimii deschiși, m-a învățat să tratez lucrurile cu o oarecare detașare, să nu mă mai panichez, să accept lucrurile așa cum sunt și să privesc cu o mai mare luciditate o situație obiectivă.
Poate că așezarea aceasta a venit odată cu vârsta – mi-am dat seama că am devenit mai puțin agitată, încep să mă împac mai bine cu mine și cu situațiile cu care mă confrunt. Cred că oarecum această liniște vine însoțită de un soi de acceptare, acceptare a ceea ce am izbândit sau cu ceea ce nu am izbândit până la vârsta asta.
Pe de altă parte, susțin cu tărie că nu m-am blazat. Am în continuare planuri și dorințe pe care îmi doresc să le realizez în viitorul apropiat sau îndepărtat.
Ceea ce trăiesc acum e un mod de a mă face să îmi gestionez mai bine pornirile, situațiile cu mai multă maturitate decât o făceam înainte.
Fiind de mică în lumina reflectoarelor consideri că ai fost cumva ghidată să urmezi această carieră sau ai simțit că vine din tot sufletul, e ceva înnăscut? Te-ai gândit vreodată să urmezi o altă carieră decât actoria? Dacă da, care ar fi fost aceea?
Cred că faptul că m-am născut într-o familie de cineaști și că întreaga copilărie mi-am petrecut-o pe platourile de filmare și studiourile Buftea, m-au făcut să mă regăsesc în acest context. Dar nu pot să generalizez, deoarece în cazul surorilor mele- am două surori gemene- una dintre ele a continuat studiile tot în domeniul artistic, fiind scenograf, pe când cealaltă a luat o cu totul altă direcție, devenind stomatolog. Așadar, îmi dau seama că adevărul e undeva la mijloc.
Eu am crescut pe platourile de filmare, printre artiști, printre rochii de epocă, regizori, oameni de cultură, scenografi, dar cu toate acestea simt să spun că nu toți copiii de cineaști care au avut copilării asemănătoare cu a mea au continuat în aceeași direcție. Cred că eu m-am născut cu pasiunea asta, a existat în mine. Chiar dacă la început am fost un mic clovn care simțea nevoia de extrovertire, de a fi în centrul atenției, să cânte, să danseze, să patineze pe patine cu rotile, asta între noi fie vorba, până mi-am rupt mâna la filmările filmului Proba de Microfon.
Trebuie să recunosc că faptul că părinții mei au fost oameni ai acestei industrii, a reprezentat un ajutor major și implicit o rampă de lansare, decât dacă aș fi provenit dintr-o familie de medici sau muncitori. Dar, indiferent de contextul în care m-aș fi aflat, sunt sigură că tot calea aceasta aș fi ales-o – îmi place să comunic, să fiu înconjurată de oameni, îmi place să le văd chipurile – pentru mine această nevoie este vitală.
Ai moștenit talentul actoricesc din familie? Cine a fost persoana care ți-a fructificat talentul și te-a încurajat să îți urmezi calea? Ai avut vreun mentor în tot acest parcurs?
Da, sunt sigură că părinții mei au sesizat clovnul din mine și m-au îndreptat spre actorie. Țin minte că pe la vârsta de trei, patru ani, tata m-a dus la televiziune să cânt într-un cor de copii, în cadrul unei emisiuni de tip matinal realizat de o regizoare remarcabilă, iar eu eram acolo, pe platou, radiind de fericire.
Tot el m-a luat de mână și m-a dus pe platourile de la Buftea, unde am dat probe la Gopo. La șase ani, au considerat că pot încerca și alte forme ale artei și m-au dus la ore de muzică. Întrebată fiind ce instrument îmi doresc să studiez, am spus fără să stau pe gânduri că îmi doresc să studiez pianul, deși tata mi-a sugerat chitara sau vioara, acestea fiind instrumente mult mai ușor de procurat.
M-am bucurat de multă susținere din partea părinților mei, aceștia făcând posibilă orice dorință de-a mea în materie artistică. Am cochetat și cu baletul, tocmai dorința de exteriorizare, dar și cu pictura care m-a fascinat dintotdeauna și părea că am și talent în acest sens. Tata avea în casă niște albume pe care le adusese în urma unei filmări pe care a avut-o la Saint Petersburg, albume de artă în care erau ilustrate operele și expozițiile de la marile muzee ale lumii, pe care noi la acea vreme nu le puteam vizita.
Eram înnebunită la acea vreme după rochiile reginelor și prințeselor. Dacă mi-ar fi plăcut ceva, pe lângă actorie, ar fi fost să îmi dezvolt acest talent referitor la pictură, considerând că sunt un bun apreciator al artei, al picturii.
Toate aceste lucruri au fost sădite în familie, devenise un cult. Sunt sigură că asta m-a ajutat să îmi dezvolt personalitatea, să învăț să apreciez și să privesc cu respect totul în jurul meu. La noi în casă era mereu prezent Florin Piersic, actori, regizori, scenografi, trăiam între ei. Timpul a trecut și mă uit acum la fiul meu cel mai mare care va fi curând în postura de a alege spre ce meserie se va orienta. El a crescut într-o casă în care mereu s-a discutat despre filme, artă, personaje, tipologii.
El cu siguranță se va orienta tot în direcția asta artistică, ba chiar mai mult de atât mi-a spus că dorește să îi calce pe urme mătușii sale care realizează decoruri pentru scenăNoi cu siguranță îl vom sprijini, însă îmi doresc să nu fac și eu greșeala pe care cei mai mulți părinți o fac, și anume să pun în cârca copilului propriile dorințe.
Înțelegem că în cazul tău, familia și faptul că oarecum ai moștenit acest har de la părinții tăi te-a ajutat să iei decizia de a urma această cale, a actoriei. Cum crezi că îi va influența cariera ta pe copiii tăi? Crezi că vor fi tentați să urmeze același drum?
Ce urmează să zic acum, face referire la generația tânără din care face parte și puștiul meu sau la generații puțin mai mari decât el pentru că îi văd, au o altă percepție asupra lucrurilor.
Sigur că nu ne putem opune schimbărilor lumii – e o epocă a vitezei, a gadgeturilor, a imaginilor care îți dau totul și trebuie să ne adaptăm ei, nu o putem renega, așa cum nu ne putem întoarce la lampa cu gaz și penița cu cerneală. Nu sunt adepta, nu intru în grupul celor care neagă anumite beneficii ale acestui viitor care a venit peste noi. Pe de altă parte, îmi dau seama că multe lucruri care s-au așezat peste mine în lipsa internetului, în lipsa unei avalanșe de informații care astăzi există m-au modelat bine.
Eu însă, trebuie să găsesc o balanță pentru copiii mei și încerc să o fac, nu că încerc să îi iau la teatru, dar în cazul fiului cel mare încerc să îl îndrum să vadă anumite, filme, să asculte un anumit gen de muzică. Eu am încercat cu jazz-ul deoarece sunt o mare iubitoare a acestui gen, însă pe el nu l-a pasionat, mai degrabă l-a atras muzica rock pe care o ascultă tatăl lui. Și pornind de la asta a început să facă chitară clasică, să compună piese rock – ne-am dat seama că e un foarte bun instrumentist, dar în paralel l-am pus să facă și pian.
Nu are același interes pe care îl aveam eu în copilărie referitor la acest gen de muzică, dar ascultă, a înțeles ce înseamnă muzica clasică, cine e Bach, de exemplu. El crește într-un altfel de mediu, înconjurat de alte discuții decât cele care se poartă la școală sau pe stradă și mă gândesc că lucrurile acestea așa cum s-au așezat în mine în perioada copilăriei sper să se așeze și în el. Sigur că e foarte greu să concurezi cu Facebook sau Youtube, dar poți să îi arăți o alternativă a ceea ce înseamnă o carte bună, o muzică bună.
Au fost situații în care ai refuzat un rol doar pentru că ai simțit că nu rezonezi cu personajul? Dacă da, care sunt genurile sau tipologiile de personaje pe care nu le agreezi?
Nu cred că există tipologii pe care să nu le agreez, dimpotrivă, consider că pentru un actor cea mai mare provocare este să interpreteze roluri care sunt neobișnuite pentru el, care te provoacă să ieși mult din zona de confort. Din păcate, sunt foarte puține ocazii în care să fii pus în asemenea situații, regizorii și scenografii acordând roluri în funcție de modul în care ei te percep și cum consider ai putea intra mai bine în pielea personajului.
Eu, spre exemplu, am interpretat mereu roluri de persoane, educate, cu bune maniere, deoarece fondul meu a fost de așa natură. Pe mine mai degrabă mă vezi în roluri de director de bancă, de exemplu, așa cum am fost și în filmul difuzat pe HBO Tough Money. Pentru mine ar fi foarte greu să accept un rol cu care să nu mă identific. Mi-ar fi foarte greu să mă desprind de ticuri, gesturi, mimică, de limbaj, de atenția la pronunție și exprimare.
Revenind la întrebare, trebuie să afirm că în general nu refuz roluri. Au fost foarte puține situații și chiar și atunci motivul refuzului nu a avut legătură cu tipologia, ci cu scenariul, sau mai bine spus cu calitatea acestuia. O singură dată am refuzat un regizor important, cu care de altfel mi-ar fi plăcut să lucrez, însă a fost o nepotrivire de vârstă între mine și personajul pe care trebuia să îl joc. Nu eram pregătită să joc un personaj cu o vârstă atât de îndepărtată de mine. De cele mai multe ori e mult mai onest așa.
Poți să spui că ai și tu la rândul tău idoli? Sau mentori care te-au ajutat de-a lungul carierei?
Nu am obsesia unor artiști pe care să îi urmăresc mult în afara țării, artistul e bine să îl urmărești acolo unde e, altfel există posibilitatea să îți dai seama că e departe de ceea ce ți-ai imaginat tu. Îmi place sau mă tentează șă citesc biografii.
O actriță pe care o urmăresc cu drag este Meryl Streep motiv pentru care m-am apucat să citesc o carte de-a ei, o biografie care m-a nemulțumit pe deplin. În momentul în care optez pentru o astfel de lectură mă aștept să găsesc o înlănțuire sinceră de evenimente din viața persoanei respective și nu un material cosmetizat de cel care a scris-o. Așadar, am fost profund neinteresantă de această carte.
Există valori pe care vrei să le transmiți celor care te urmăresc? Deoarece tu prin interacțiunea ta cu publicul poți ajunge în sufletul a foarte mulți oameni.
Din păcate nu poți să ajungi așa ușor în sufletul oamenilor. Eu am înțeles de-a lungul timpului că nu poți să fii iubit sau plăcut de toată lumea și am mai înțeles că nici nu e sănătos să fie așa pentru că făcând exercițiul asta eu însămi, mi-am dat seama că există actori pe care e nu îi plac. Există oameni pe care nu vreau să îi urmăresc.
Există oameni iubiți de unii, dar ale căror calități în mine nu au niciun fel de relevanță și atunci nu e firesc să existe oameni care nu o plac pe Medeea Marinescu? E firesc, e sănătos să fie așa. Și mai mult de atât, fiind într-o meserie care se adresează publicului, este la fel de sănătos să și accepți asta. În momentul în care nu o faci, și vrei să fii iubit de toată lumea, începi să trăiești într-o mare minciună. Așadar, ca să revin la întrebare, principalele valori pe care eu îmi doresc și sper că le transmit sunt educația și cultura pentru noile generații.
Un miros pe care îl asociezi cu o amintire clară- și despre ce amintire este vorba:
Îmi vine în minte un singur lucru- mirosul din curtea mea, de pe strada Parfumului. O combinație de miros de trandafiri, iasomie și praf. Praful acela de vară, foarte uscat. Aveam o boltă de trandafiri care înflorea întotdeauna în mai aproape de ziua mea și era și iasomia lângă și cumva și acum mai am șansa să resimt mirosul Acela de flori combinat cu praf, vara, în curtea mea.
Activitatea ta favorită pentru a te recrea:
Ascult muzică jazz. Îmi plac mult Diana Crossword, Anthony Strong, Madeleine Peyroux, Stacey Kent, Esperanza Spalding și mulți alții.
Note to self:
Fă cât mai mult lucrurile care îți fac plăcere, iar atunci când trebuie să faci ceva, fă-l cu drag!
Credit foto: (c) Gerovital, Adrian Câtu
—
Interviul a fost publicat in Revista print The Woman (Moștenirea/Spring 2022).
Revista poate fi comandată de pe site-ulwww.thewoman.ro(transportul este gratuit).
Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu prezintă, la finalul acestei luni, premiera spectacolului „Trei surori”, de A. P. Cehov, în regia Andreei și a lui Andrei Grosu, cu o distribuție care îi reunește pe unii dintre cei mai apreciați actori ai Naționalului sibian.
Premiera, care va avea loc în 28 noiembrie 2021, ora 19:00, în Sala Mare a teatrului, este o producție extraordinară, realizată în condiții deosebite și gândită ca un dar pe care TNRS îl face publicului iubitor de teatru în preajma Sărbătorilor.
„Suntem în fața unei premiere de excepție pe care Teatrul Național Radu Stanca Sibiu o pregătește pentru publicul care merită acum, înainte de Sărbători, un dar important – Trei surori, de Cehov. Doi artiști tineri – care au primit deja Premiul Iulian Vișa, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu – Andreea și Andrei Grosu, își dau măsura talentului după ce au triumfat cu spectacolele Cui i-e frică de Virginia Woolf? și Autobahn.
Aceste spectacole au însemnat două experiențe deosebite pentru actorii Teatrului Național, dar și pentru publicul lui. Îmi amintesc că la Chișinău, în toamna aceasta, în pofida restricțiilor sala era arhiplină, erau oameni și în picioare. Nu am văzut de multă vreme așa ceva! Trei surori este un text cu roluri deosebite. Să îi ai în distribuție pe Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Mariana Mihu – Plier, Diana Văcaru – Lazăr, Adrian Matioc, Raluca Iani, Ciprian Scurtea, Mihai Coman, Gabriela Pîrlițeanu, Adrian Neacșu, Iustinian Turcu, Cendana Trifan, Andrei Gîlcescu, Horia Fedorca, și Viorel Rață este un fapt important. Vorbim despre confruntări extraordinare, care se vor traduce și într-un film realizat cu totul și cu totul aparte, din monologuri.
Este un mare cadou de sărbători! Felicit actorii, regizorii, echipa tehnică, pe toți cei care au contribuit la crearea acestui spectacol ce nu a fost deloc ușor de realizat în această perioadă atât de grea, în care actorii, tehnicienii, angajații Teatrului au fost încercați de această boală, dar care nu ne-a învins. Este important să vă aducem în palmele noastre acest dar, alături de inima noastră. Vă așteptăm dragi spectatori, voi care sunteți rațiunea noastră de a fi, să vedeți cum se naște miracolul!”, a declarat Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu.
Alături de posibilitatea de a urmări acest spectacol la premiera din 28 noiembrie 2021, ora 19:00, în Sala Mare a TNRS, publicul poate achiziționa bilete și la avanpremiera din 27 noiembrie 2021, ora 19:00, în Sala Mare a TNRS. Biletele sunt disponibile online pe www.tnrs.ro, și la Agenția Teatrală din Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, nr. 17. Accesul publicului la reprezentații este permis doar în baza certificatului verde COVID, iar locurile sunt disponibile în limita a 30% din capacitatea sălii.
Luna aprilie a acestui an a fost marcată de un proiect inedit, desfășurat atât în Cluj-Napoca, cât și în țară și peste granițe – „Arta ne Unește”, demarat de Asociația „Apartenența”. În premieră, publicul clujean s-a bucurat de două spectacole aleTeatrului Geneza Art, din Chișinău – comedia „Cutia Neagră” și drama „Invitația la Vals” -, care a adus arta de peste Prut mai aproape de comunitatea din Transivania.
Echipa The Woman Magazine a fost la Casa de Cultura a Studenților și a întâlnit echipa din spatele acestui proiect, alături de președintele asociației, Cristina Clima. Am vrut săaflăm mai multe despre cum a luat naștere proiectul și care este misiunea asociației. Despre toate acestea, dar și despre modul în care publicul clujean a întâmpinat cele două spectacole, vă invităm să descoperiți în interviul oferit de Cristina Clima.
Ești Președintele Asociației Apartenența. Care este viziunea și misiunea asociației?
Am înființat Apartenența – o organizație neguvernamentală, independentă și apolitică, în acest an, împreună cu un grup de tineri originari din Republica Moldova. Scopul nostru este de a susține inițiativele culturale și sociale, care promovează tinerii artiști din România și din Diasporă. Misiunea Asociației este de a contribui la dezvoltarea comunității, prin stimularea interesului membrilor acesteia pentru artă și cultură.
Cum a luat naștere? Care este povestea ei și ce semnificație are numele ales?
Ideea de a înființa o asociație care să susțină arta de peste Prut și artiștii etnici români ne-a venit de la sentimentul de apartenență pe care îl avem pentru comunitatea în care ne-am născut și am crescut. De aici vine și numele asociației. Noi, membrii fondatori, suntem tineri veniți la studii în Cluj-Napoca și, în cei câțiva ani de când suntem stabiliți aici, ne-am dat seama de lipsa unei colaborări între artiștii din România și Republica Moldova, de lipsa unui dialog cultural între cele două maluri ale Prutului.
Ne-am dat seama de faptul că societatea clujeană cunoaște foarte puține lucruri despre arta din Basarabia, despre artiștii care produc opere culturale de excepție, despre cât de contemporan și profund poate fi actul cultural adus de peste Prut. Tot ce ne este drag acasă încercăm să aducem și la Cluj.
Spune-mi mai multe despre cele 3 evenimente care au avut loc în luna aprilie? De ce ați ales Cluj-Napoca pentru două dintre ele?
În luna aprilie, am implementat primul nostru proiect: „Arta ne Unește”. În cadrul acestuia, am organizat în parteneriat cu Teatrul Geneza Art din Chișinău două spectacole la Cluj-Napoca și un spectacol la Iași. Comedia „Cutia Neagră” și drama „Invitația la Vals” au fost prezentate în premieră publicului clujean și ieșean. Pentru susținerea în acest proiect le mulțumim partenerilor și colaboratori care ne-au fost alături.
Cum au fost acestea întâmpinate de publicul clujean? Care a fost publicul vostru țintă?
Cele două spectacole au fost întâmpinate foarte călduros și cu surprindere de către publicul clujean. Sunt două spectacole foarte diferite ca tematică și emoție transmisă publicului. Un număr de 17 artiști de la Teatrul Geneza Art au contribuit la montarea și prezentarea celor două spectacole. Comedia ”Cutia Neagră” a relevat multe aspecte care ne caracterizează ca societate modernă, printre care acceptarea, toleranța, prejudecățile. Spectacolul ”Invitația la Vals”, după romanul lui Mihail Drumeș, a fost o adevărată poveste despre dragoste, orgoliu și teama de a iubi prea mult. Am fost plăcut surprinși să avem un public foarte divers la cele două spectacole.
Ați colaborat cu Teatrul Geneza Art, din Chișinău. Ce v-a motivat să realizați această colaborare?
Geneza Art este un teatru independent din Republica Moldova, care vine cu o abordare nouă și aduce o notă de originalitate și nonconformism în fiecare spectacol, păstrând, în același timp, intactă calitatea operei. Echipa tânără a teatrului, profesionalismul și dedicația actorilor pe scenă ne-au determinat să avem o colaborare fructuoasă cu Geneza Art. Desigur, organizarea oricărui eveniment este o provocare, dar am reușit să avem un dialog constructiv și să colaborăm cu succes pentru proiectul ”Arta ne Unește”.
Diferă publicul din România față de cel din Republica Moldova în ceea ce privește modul de abordare a artei. Dacă da, în ce fel?
Îmi este dificil să răspund la această întrebare, din propria perspectivă, deoarece nu am avut ocazia să organizez evenimente culturale de amploare în Republica Moldova, până în acest moment. Dar, din feedback-ul pe care l-am primit de la echipa Geneza Art și de la spectatorii noștri, aș putea să afirm că publicul clujean este mult mai deschis la provocările actorilor de a gândi dincolo de conformismul societății și dincolo de prejudecăți. Publicul clujean este mai deschis la experimentul cultural și la teme care sunt considerate tabu.
Care sunt planurile voastre de viitor?
Echipa Apartenența pregătește un nou proiect pentru toamnă, un Festival Cultural, în cadrul căruia vom desfășura activități pe trei direcții culturale: dans, muzică și teatru. Vom aduce la Cluj-Napoca spectacole în premieră și tineri artiști care merită să fie cunoscuți pentru talentul și munca lor asiduă. Pe termen lung, ne propunem să creăm o colaborare solidă între instituțiile culturale din România și cele din Republica Moldova, cu scopul implementării proiectelor în parteneriat.
La câteva zile de la moartea Stelei Popescu, cortina a căzut din nou, de data aceasta pentru Cristina Stamate ce a avut o carieră de 50 de ani la Teatrul de Revistă ,,Constantin Tănase”, deși inițial, planurile ei se îndreptatu către avocatură. Fiind din București, a absolvit Insitutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1967, dar la terminarea studiilor a fost trimisă la Arad, acolo unde a jucat spectacole de revistă pe scena Teatrului de Stat.
Cariera ei a devenit însă tot mai înfoloritoare la întoarcerea în Capitală, la teatrul unde zeci de actori s-au transformat în modele pentru public. Pe scena de la ,,Constantin Tănase” a jucat spectacole de succes, din care amintim „Arca lui Nae și Vasile”, „Dai un ban, dar face”, „Idolul femeilor”, „Te aștept diseară pe Lipscani” și „Ura… și la gară”.
,,Oricât de neagră ar fi viața, tot găsesc ceva de ce să fac haz”, spunea Cristina Stamate într-unul dintre interviuri, potrivit EuropaFm.
S-a făcut remarcată și pentru rolurile din filmele „Grăbeşte-te încet”, din 1981 şi „Secretul lui Bachus”, din 1984, în regia lui Geo Saizescu.
By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman
Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.
Stela Popescu a trecut în neființă la vârsta de 81 de ani. Vor rămâne însă pentru totdeauna piesele de teatru și filmele care au consacrat-o în cei 59 de ani de carieră. Născută într-o familie de învățători care, potrivit ei în nenumăratele interviuri, au susținut-o tot timpul, pleacă în 1953 la facultate, iar dintr-o selecție, ajunge să fie repartizată la Facultatea de Limbă Rusă ,,Maxim Gorki”. A renunțat la ea după un an pentru pasiunea pentru teatru și intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne.
De-a lungul carierei, Stela a ajuns la inima publicului ei prin o mulțime de producții: a jucat la Teatrul de Revistă Constantin Tănase (,,Boema bucuria mea”, ,,Te-aștept diseară la Lipscani”), Teatrul de Comedie (,,Plicul”, ,,Steaua fără nume”), Opera Comică pentru Copii (,,Piatra din casă”, ,,Chirița), Teatrul Radiofonic (,,Gaițele”, ,,Sânziana și Pepelea”, ,,Coana Chirița cântăreață”), dar și în mai multe filme (între care ,,Nea Mărin miliardar”, ,,Pe malul stâng al Dunării albastre”, ,,A doua cădere a Constantinopolului”) și seriale de televiziune.
Va rămâne cunoscută și pentru rolurile jucate împreună cu Alexandru Arșinel, cei doi fiind văzuți atât de lumea artei teatrale și cinematografice, cât și de public, ca etalonul umorului de calitate.
Unul dintre cele mai cunoscute roluri recente ale Stelei Popescu, care a ajuns să fie viralizat pe rețelele de socializare, a fost monologul despre educație pe care l-a interpretat în serialul Las Fierbinți. Punându-se în pielea unei directoare de școală din mediul rural, monologul care prezenta o situație ad literam a sistemului educațional din țara noastră, spunea așa: ,,Toţi profesorii pleacă la Bucureşti, nimeni nu mai vrea să predea aici. Am scris la minister, am fost la inspectorate, nu sunt soluţii. De parcă aici n-ar fi copii de valoare. Nicăieri în Europa nu mai există aşa ceva: să încălzeşti clasele cu lemne. Lucrurile din ţara asta au luat-o pe un drum greşit.”
A primit mai multe premii și distincții de la înalți oficiali, de la Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, oferit în 2004 de președintele în funcție de atunci Ion Iliescu, Decorația Regală ,,Nihil Sine Deo”, decorație oferită de regale Mihai I al României, Ordinul Național ,,Steaua României” oferit de președintele în exercițiu Klaus Iohannis ,,pentru dragostea și talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale”, la decorația oferită de Nicolae Timofti, fostul președinte al Republicii Moldova, titlul onorific de ,,Artist al poporului”.
By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman
Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.
„Curiozitatea exagerată și pasiunea pentru studiul aprofundat m-au ajutat mult, la fel și dorința de perfecționare!”
(Simona Dordea, consultantul de imagine al Operei Naționale Române din Cluj)
Prima mea întâlnire cu opera s-a petrecut la o vârstă fragedă și am asociat-o automat cu un tărâm magic, din care și spectatorii fac parte, chiar dacă în mod indirect, atât ca stare de spirit, cât și ca vestimentație, toți putem fi personaje prezente trup și suflet în poveste.
Mai târziu, mi-am oferit suficient timp, pentru a pătrunde în această poveste ireală, însă atât de veridică. Eram acolo. Piesa avea supratitrare, niște rânduri care nu aveau nicio valoare față de ceea ce transmiteau artiștii. La final am plâns. Deznodământul era real pentru mine, dar și pentru ceilalți spectatori. Această inițiere nu îți dă posibilitatea să te împotrivești, ci îți formează o adicție iremediabilă pentru scenă, pentru povestea scenei, pentru cântec, pentru dragoste, pentru final.
Opera Naţională Română din Cluj-Napoca există de peste 97 de ani, luând naștere odată cu Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. De atunci și până astăzi, această scenă grandioasă a prezentat nenumărate capodopere, de la „AIDA” lui Giuseppe Verdi, spectacolul inaugural din 25 mai 1920, până la „Oedip” de George Enescu „Faust” de Gounod, „Madama Butterfly”, de Puccini, „Luceafărul”, de N. Bretan, „Cavalleria Rusticana”, de Mascagni, rezonantul „Tannhäuser”, de Wagner și multe altele. Istoria recentă a Operei clujene include și celebrul Bal al Operei, eveniment care a împlinit, cu ocazia ediției acestui an, un sfert de secol de existență.
În acest univers al notelor și al evenimentelor clujene cultural-artistice, o zi ploioasă de mai a produs și întâlnirea mea cu Simona Dordea. Era una din acele zile în care nu ieși, pentru că și prezența celei mai rezistente umbrele este zadarnică. Am ieșit totuși. Nu puteam să lipsesc, căci marele artist Alexandru Lupu lansa o colecție inedită de lingurițe, adevărate bijuterii, cu o poveste simbolică, într-o ceainărie din centrul Clujului.
Când mi-a prezentat-o pe Simona, o femeie delicată și cu un aer parizian, ca fiind persoana care urma să țină discursul, am simțit instantaneu artistul și conexiunea. Există momentele acelea în care cunoști un om, care îți câștigă imediat respectul prin simpla prezență, iar acela era unul dintre ele. Nu a reușit să vorbească foarte mult, pentru că vocea nu îi permitea, din păcate, în acel moment, însă mesajul a fost transmis, mai ales prin faptul că Alexandru Lupu a ales-o pentru a-i reprezenta prin grai colecția, atât de specială. Am aflat că este PR la Opera Națională Română din Cluj-Napoca, o responsabilitate uriașă, care doar unui om cu spirit tânăr, creativ, nobil și profund i se poate atribui.
Anul acesta se împlinesc 4 ani în care Simona Dordea a reprezentat cu succes scena, evenimentele inedite și îndrăznețe ale acesteia, care nu se desfășoară doar în interiorul instituției, ci și în aer liber, în locuri simbolice din Cluj-Napoca, reprezentații care dovedesc, încă o dată, valoarea emblematică a acestei instituții, atât la nivel național, cât și european. Mai multe despre Simona Dordea, dar și despre această lume din mijlocul și din spatele scenei ne va dezvălui chiar Simona, prin interviul acordat revistei The Woman.
Când ai realizat că îți dorești să reprezinți scena, prin alegerea unei meserii care te redisponibilizează enorm în transmiterea mesajului artistic?
Alegerea tind să cred că a venit firesc și cu un plăcut magnetism reciproc. Am aparținut dintotdeauna universului artistic, am studiat de mică artele plastice, pictura și design-ul vestimentar, astfel că trecerea înspre lumea liricului a venit ca o surpriză plăcută chiar și pentru mine. Desigur, știam că îmi doresc ca parcursul carierei mele să se petreacă în domeniul cultural, motiv pentru care am urmat cursurile facultății și masteratului de PR și management cultural, dar întâlnirea cu Opera, care până atunci mi-era aproape de suflet prin spectacole privite și ascultate de-a lungul timpului, s-a dovedit a ascunde ceva mai mult.
Un internship fericit mai târziu, mi-am dat seama că aceasta e „scena” pe care îmi doresc să o reprezint și am încercat de atunci să mă ridic la prestigiul și strălucirea sa, redând fidel și armonizând frumos fascinația scenei cu toată implicarea din culise și interacțiunea plină de semnificație cu publicul care ni se alătură într-un număr din ce în ce mai mare.
Cum se împacă abilitățile de designer vestimentar cu cele de spokesperson? Ce alte pasiuni mai ai?
Designul vestimentar și pictura au fost primele mele pasiuni, descoperite cu entuziasm și asumate cu implicare, alături de care am crescut și care consider că mi-au format o finețe estetică oportună în orice context, indiferent de cariera aleasă ulterior. Prezența fizică a calității mele de spokesperson intervine ocazional, în contexte în care apare nevoia transmiterii directe a unui mesaj oficial, în întâlniri cu mass-media și publicul larg, în găzduirea unor evenimente cultural-artistice, însă în fundal formarea mea de consultant de imagine și comunicator reprezintă baza activității mele, chiar dacă nu e mereu vizibilă fizic.
Astfel, dacă o apariție ocazională pe scenă beneficiază poate de alegerea inspirată a unei ținute vestimentare, prezența verbală și scrisă constantă a persoanei mele se bazează pe o mânuire inspirată a cuvintelor.
Care a fost povestea Balului Operei de anul acesta și care consideri că este secretul longevității acestui eveniment, care își spune povestea de peste un sfert de secol?
Balul Operei este un eveniment în care Opera Națională Română din Cluj-Napoca are calitatea de partener, producătorul său fiind domnul dr. Matei Miko, un prieten apropiat al instituție noastre, alături de care s-au realizat numeroase evenimente memorabile de-a lungul timpului.
Tema acestei ediții a fost muzica românească, sub egida „Lăsați-mă să cânt!”, care și-a purtat spectatorii prin amintiri nostalgice și refrene celebre, alături de soliştii Tiberius Simu, Cristian Mogoşan, Hector Lopez, Florin Estefan, Camelia Crișan și AXenia Șova, alături de Orchestra Operei Naţionale Române Cluj-Napoca, aflată sub bagheta dirijorului Andrei Tudor. Un concert inconfundabil marcă Holograf, momentul coregrafic adus de Adrian Strâmtu, o prezentare de modă și un recital al solistului Mihai Băjinaru au completat frumos seara.
Balul Operei are, într-adevăr, un frumos și simbolic parcurs, iar anul acesta a celebrat un sfert de secol de tradiție cultural-artistică și rafinament.
Ce sfaturi ai oferi femeilor aflate la început de drum, care își doresc o carieră și tind spre un ideal în acest domeniu?
Mă simt la rândul meu destul de aproape de începutul drumului și îmi place să cred că urmează un lung parcurs la fel de entuziasmant înainte. Din ce am învățat, trăit și simțit până acum, cred că e esențial să oferi pasiune și dăruire acestui domeniu, precum oricărei alte cariere. Ele, cele aflate la început, trebuie să fie inspirate, deschise, mereu receptive atât la propriul domeniu, cât și la macro univers. PR-ul presupune o ancorare bună în realitate și capacitatea jonglării fine și curajoase cu toate elementele realității dar și cu inserții de ideal sperate pentru viitor. Curiozitatea exagerată și pasiunea pentru studiul aprofundat m-au ajutat mult în acest parcurs, la fel și dorința de perfecționare.
Dar mai presus de toate, „îndrăgostirea” și dăruirea, faptul că zâmbesc și acum la fiecare articol propriu regăsit în presă, privesc cu aceeași emoție candelabrul imens al sălii de spectacol iar acordurile sau dansul colegilor mei mă emoționează la fel de puternic, faptul că inima îmi bate încă într-un galop sperietor de fiecare dată când pășesc din nou pe scenă și dragul cu care îmi traversez și acum degetele pe pereții coridoarelor când fug prin operă – toate îmi confirmă că mă aflu în locul potrivit. Trebuie să rezonezi cu oamenii și locul în care te afli.
Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Întrebările cele mai dificile sunt mereu divulgate la final de interviu, nu-i așa? Dacă e să aleg trei cuvinte despre mine, în clipa aceasta aș spune: NATURALEȚE, SENINĂTATE, SOFISTICARE.
By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman
Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Îmi amintesc, cu drag, de momentul în care am auzit pentru prima dată de Create.Act.Enjoy. Era începutul anului 2014 și se prezenta un spectacol inedit la Centrala de Escaladă, din Cluj-Napoca. Era ceva nemaivăzut până atunci, începând de la marketing până la propunerea spaţiului atipic. Piesa se numea „Un toast cu diavolul” şi este, după cum o descriu şi autorii, ,,o parabolă a high life-ului contemporan şi o parodie a obiceiurilor, limbajului şi lumii corporate”.
În următorii ani, le-am urmărit cu admirație acțiunile umanitare de la Spitalul Clinic de Recuperare. Mi se părea un gest minunat, din partea unor oameni cu adevărat deosebiți și erau exact ceea ce Clujul avea nevoie, acea licărire de speranță pentru mai bine, pentru cei aflați în suferință. Am avut ocazia să particip la câteva dintre spectacolele de teatru și așa am descoperit omul din spatele proiectului – artistul și antreprenorul Diana Buluga.
Proiectul Dianei și al echipei sale, care i-a devenit familie, Create.Act.Enjoy, transmite mesaje profunde, pline de semnificație, prin spectacole de tip performance, devised theatre, teatru-dans, teatru alternativ, film, terapie prin artă, organizare de evenimente, team-building-uri, campanii, flash-mob sau conceperea de spoturi publicitare. Un mesaj cu o complexă structură de adâncime a fost transmis la „Lost in transition”, act pus în scena simbolică a Aeroportului Internațional „Avram Iancu” din Cluj, fiind dedicat victimelor incidentului aviatic din anul 2014, de pe ruta Kuala Lumpur-Beijing.
La premiera „ETEROCLIT” am întâlnit-o pe Diana Buluga, în sala plină, privind cu emoție actul artistic al celor doi actori, proaspăt absolvenți, aflați în primul lor spectacol oficial. Atunci am știut că o voi revedea. Și am revăzut-o pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, alături de marii actori, printre care și mentorul meu, actorul Petre Bacioiu, dând viață personajelor în piese ca „John Wayne e de vină”, „American Dream”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Sânziana și Pepelea”, „Linoleum” sau „Don Juan”. Diana ne face părtași la povestea ei și a proiectului său de suflet, prin intermediul interviului acordat Revistei The Woman.
Cum s-a născut dragostea ta pentru scenă?
Totul a început în clasa a X-a, când am intrat în trupa de teatru a Colegiului Național din Iași. Am descoperit acolo o lume care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de teatru, un univers în care am început să-mi dau voie să fiu mai liberă, mai curajoasă și mai visătoare. Trei ani mai târziu a urmat admiterea la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj și traseul acesta s-a consolidat ca fiind unul pe care voi merge mult timp de acum înainte.
Acum, la 7 ani de la terminarea facultății, mă bucur să observ că dragostea mea pentru scenă a căpătat nuanțe – joc în continuare, e acel ceva din care nu m-aș putea opri niciodată, iar de câțiva ani stau și în „spatele” scenei, ocupându-mă de unul dintre proiectele mele de suflet – Create.Act.Enjoy.
Cum se împacă statutul de artist cu cel de antreprenor, manager al unui proiect atât de complex şi grandios, care te responsabilizează şi te solicită atât ca timp, cât şi ca imaginaţie şi creativitate?
E ca într-o relație de cuplu, cred. Sunt momente fericite, când artistul și antreprenorul merg de mână, șoptindu-și la ureche și sunt momente în care nu-și vorbesc zile la rând, născând o bătălie cumplită în mintea și sufletul meu. Acum, lăsând metafora la o parte, încerc să le echilibrez pe cât de bine pot. Evident că în funcție de ceea ce am de făcut, una dintre ele scoate capul mai tare în lume.
Singura mea luptă reală rămâne cea cu timpul – nu e o problemă faptul că le fac pe amândouă, domeniul de activitate e același și reușesc să prioritizez destul de bine, zic eu ! E o problemă faptul că nu am suficiente ore în zi pentru a face tot ce îmi propun. Dar e un stil de viață cu care m-am obișnuit și care mă ține mereu activă și energică, chiar dacă îmi lasă destul de puțin timp pentru mine.
Care este povestea Create.Act.Enjoy?
Au fost odată ca niciodată 4 tineri care se știau de pe holurile facultății – Alexandra, Lulu, Cristian și cu mine, care s-au gândit să facă un spectacol împreună – „This is my body. Come into my mind”. De fapt, nu am cum să descriu începuturile Create.Act. Enjoy fără să fac un pic referire la cadrul în care ne aflam. Imediat după ce termini facultatea, te simți de parcă ai fi aterizat pe o planetă străină. Nu ai idee încotro să pornești, cum și, mai ales, cu cine.
Teatrele de stat fac angajări foarte puține, iar tot ce simți tu este că îți dorești din tot sufletul să faci fără oprire ceea ce îți place – în cazul meu, teatru. Noi am pornit la drum și abia după 2 ani de lucrat împreună și de câștigat încrederea unul celuilalt, am format Create.Act.Enjoy în „acte”. Ne-am bazat foarte mult pe instinct, încercând să nu uităm niciodată de la ce am pornit și anume -plăcerea de a-ți face meseria și nevoia de a vorbi despre și pentru societatea de astăzi.
În momentul de față, Create.Act.Enjoy funcționează ca o companie independentă de teatru și film, are 6 membri stabili (pe parcurs ni s-au alăturat Alin și Raluca) și peste 20 de colaboratori, cu care lucrăm în funcție de proiectele în desfășurare.
Ne-am definit, în timp, 3 direcții principale pe care ne axăm activitatea: creație artistică (spectacol, performance, intervenție artistică, film); terapia prin artă – program care anul acesta se află la a V-a ediție și prin intermediul căruia lucrăm cu pacienții și cadrele medicale din spitale; educația non-formală – ateliere creative adresate tuturor categoriilor de vârstă, din care se desprinde programul „Luna creativă”, care se adresează elevilor de liceu.
Create.Act.Enjoy este o poveste în plină desfășurare și sunt convinsă că mai are să ne dezvăluie multe surprize, oameni talentați și provocări pe măsură.
Care este mesajul pe care doreşti să-l transmiti şi ce sfaturi ai oferi tinerelor antreprenoare, aflate la început de drum?
– Fă-ți curaj și pune-ți ideile în practică, vei simți o mare eliberare când teoria se transformă în practică !
– Nu te speria de ceea ce încă nu cunoști, căci d-l Necunoscut poate fi îmblânzit și adus de partea ta !
– Comunică, oamenii care îți sunt alături te pot ajuta în momente de impas !
– Alege-ți un mentor la care să poți apela din când în când pentru sfaturi !
– Citește pentru a învăța lucruri noi sau pentru a te relaxa !
– Zâmbește!
Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Sunt ÎNCĂPĂȚÂNATĂ, LUPTĂTOARE și IDEALISTĂ.
By Diana Arieșan – editor contributor The Woman Magazine
Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Surse foto: Nicu Cherciu, Laura Bâlc, Mihail Onaca, Ioana Ofelia
