Fanny Ardant, TIFF.17: „Nu trebuie niciodată să îți permiți să judeci!”

Îndrăgita actriță și regizoare, de origine franceză, Fanny Ardant este cunoscută publicului din România și din întreaga lume pentru cele peste 100 de producții, în care a apărut, încă din anul 1976.

,,Pentru un actor, atunci când se confruntă cu un personaj mare, neapărat se întâmplă această deschidere a sufletului și a inimii.”

Am întâlnit-o înainte de Gala de decenare a premiilor TIFF 2018, la Cluj-Napoca, la Cinema Victoria, după ce ne-am bucurat de povestea filmului „Lola Pater”, proiecție care a avut loc în onoarea sa, unde Fanny joacă rolul unei femei transgender, care nu-și pierde speranța de a se reconecta cu fiul său.

TIFF.17- The Woman Magazine2

Filmul spune povestea tânărului Zino, care pornește, după moartea mamei sale, în căutarea tatălui, Farid (Fanny Ardant), care s-a transformat în Lola. Scris și regizat de Nadir Moknech, producția reprezintă o dramă de reîntregire a familiei,  o analiză atentă, deși previzibilă, a problemelor transsexuale.

Publicul clujean a primit-o cu ropote de aplauze pe actrița de 69 de ani, o prezență încântătoare, care ne-a fermecat cu frumusețea și talentul său actoricesc:

,,Nu trebuie niciodată să îți permiți să judeci, pentru că viața este complexă și ființa umană este complexă și contradictorie!”

TIFF.17 - The Woman Magazine3

Fanny Ardant a crescut în Monaco până la vârsta de 17 ani, în 1974 a apărut pentru prima dată pe scenă. La începutul anilor 1980 și-a câștigat recunoașterea internațională pentru rolul ei din „La Femme d’à côté” („The Woman Next Door”), alături de Gérard Depardieu.

Filmul, regizat de François Truffaut, i-a adus lui prima nominalizare la Premiul César pentru cea mai bună actriță în 1982, iar în 1984 a fost nominalizată din nou la Vivement dimanche! Fanny a câștigat Premiul César pentru cea mai bună actriță și în 1997 pentru interpretarea ei din „Pédale douce”.

Fluentă în limbile engleză și italiană, Fanny Ardant a jucat în mai multe filme de la Hollywood, dar și britanice. Cel mai recent film în limba engleză este producția Franco Zeffirelli, „Callas Forever”, în care a interpretat-o pe Maria Callas.

În anul 2009 a devenit regizor și scenarist al producției „Cendres et sang” („Ashes and Blood”), iar în 2010 a regizat și a jucat în „Chimères absentes”, film realizat pentru sensibilizarea publicul față de situația rromilor din Europa, o cauză pe care o apără personal.

Fanny Marguerite Judith Ardant a primit aseară, în cadrul galei de închidere a TIFF,  Trofeul Transilvania pentru întreaga sa carieră.

Surse foto & video: arhivă personală The Woman Magazine, variety.com, allocine.fr, youtube.com

Călătorie muzicală și simțuri atinse la TIFF. Cu Emiliana Torrini & The Colorist Orchestra

Aseară a avut loc, în cadrul TIFF 17, concertul Emiliana Torrini & The colorist orchestra, prezenți pentru prima oară în România, eveniment la care mi-am propus să merg fără să-mi setez o așteptare. Să experimentăm, zic! Notele muzicale fac bine sufletului, iar islandezii sunt bine cunoscuți pentru

Armonie, pasiune și o dedicare pentru sunet așa cum ți-e rar dat să vezi. O echipă de 8 instrumentiști belgieni și una dintre cele mai frumoase voci islandeze ale momentului, au trecut publicul prezent prin toate stările posibile: de la entuziasm, la emoție, energie aparte și piele de găină. Te întrebi uneori cum se naște pofta de viață din ceață și întuneric, câte nuanțe poate avea vocea umană și în ce locuri te poate purta.

Adesea asemănată cu Bjork, artista de origine islandeză poate fi ascultată şi pe coloana sonoră a unor filme ca The Lord of the Rings (2002, r. Peter Jackson), Men, Women & Children (2014, r. Jason Reitman) sau Tenderness (2009, r. John Polson).  Recunosc faptul că la un moment dat mi-a fredonat mintea Until The Morning – Thievery Corporation (piesă în care, întradevăr, este vocea ei), dar nimic nu mi-a stârnit interesul mai tare decât atunci când am descoperit un artist complet, care copleșește cu emoție și modestie.

Artista, de o sinceritate și o jovialitate debordantă, a comunicat cu audiența și a mărturisit că nu știa la ce să se aștepte, fie că va avea în public 15 oameni sau o sală plină, dar că a acceptat cu bucurie inițiativa organizatorilor. Instrumentele pe care orchestra le-a îmbinat într-un mod spectaculos sunt atât clasice cât și neconvenționale: contrabas, țambal sau bongo până la foșnetul pungilor. Rezultatul? O călătorie vibrantă de muzică pop, clasică, experimentală, cu o personalitate efervescentă.

Emiliana Torrini TIFF - The Woman Magazine

Financial Times descrie colaborarea lor și albumul viral rezultat ca fiind  „The exercise yielded a live album of curious sounds, marshmallow rhythms and spooky timbres”.

Concertul s-a încheiat cu aplauze la scenă deschisă, cu dorința publicului de a-i reauzi pe artiști. Talentul lor e incontestabil și dăruirea cu care au compus acest concert ne-au purtat printr-o experiență audio-vizuală excelentă.

By Iulia Pascal

Surse foto & video:  focus.knack.be, magmind.fr, youtube.com