Cu o bogată experienţă în vânzări & marketing și aproape un deceniu petrecut în Asia, Laura a fost nominalizată în topul „Cei mai de succes români în străinătate” de către Radio China Internaţional.
Este un antreprenor în serie, sinolog și traducător de limbă chineză, iar în timpul liber îi place să creeze cărţi și muzică pentru copii, punând bazele proiectului „O Carte Despre”.
Deși a fost voluntar și în contact cu ONG-urile încă din copilărie, după întoarcerea în țară, Laura nu avea în plan să fondeze unul, dar o interacțiune tristă i-a schimbat perspectiva. Mai multe despre povestea Laurei și a Translating for Humanity în acest interviu.
Când şi cum a început povestea ta în ONG-uri? Câţi ani aveai, ce făceai în momentul acela, care era contextul, care a fost declicul?
În liceu profesoara de engleză și-a dorit să facem un alt fel de opțional şi a optat pentru Educație Civică în limba engleză, pe sistem britanic. Fiecare oră aborda o anumită tematică şi fiecare oră şi-a lăsat amprenta asupra mea. Fiecare oră a reprezentat, practic, un „Wow, se poate așa?!”.
Nu am știut atunci, însă acel opțional avea să îmi influențeze semnificativ traiectoria vieții.
Cum ţi-ai dat seama că vrei să lucrezi într-un ONG? Care a fost primul ONG în care ai lucrat? Ce îţi aminteşti din acea experienţă, ce făceai acolo și cum a evoluat apoi parcursul tău ong-ist?
Ca urmare a clasei de educație civică mi-am dorit să mă implic în Crucea Roșie, fiind singurul ONG (de care știam eu) din orașul unde locuiam. În facultate m-am înscris în Parlamentul European al Tinerilor şi am fost selectată drept reprezentanta României. În timpul cursurilor de specializare din China m-am înscris într-un alt ONG, de data aceasta în domeniul artei, cu care însă nu am rezonat. Câțiva ani mai târziu am voluntariat într-un centru pentru copiii nou-născuți, abandonați. Apoi m-am implicat în strângeri de fonduri şi bunuri pentru diverse cauze. Practic, fiecare mutare geografică a însemnat o nouă apartenență la o organizație non-guvernamentală. De cele mai multe ori nu le căutam eu, ci îmi apăreau în cale.
Când am revenit în România acum 7 ani nici prin gând nu mi-a trecut că voi înființa chiar eu un ONG. Eram încă bulversată de mutare şi implicată în diverse proiecte, astfel că nu aveam planuri de voluntariat, cel puțin nu în viitorul apropiat. Însă „socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg”.
Cu ceva ani în urmă am fost contactată de o agenție privind traducerea unor documente medicale din limba chineză în limba română. Am acceptat proiectul, fără să ştiu exact despre ce era vorba. De abia în momentul în care am început să traduc mi-am dat seama de tipul documentelor și mi s-a format un mare gol în stomac. Când m-am întâlnit cu clientul să îi livrez documentele am cunoscut un domn blând, îmbătrânit mult peste cei 35-40 de ani ai săi, care mi-a spus că avea nevoie de traducerea documentelor pentru obținerea unor subvenții și decontări. Mi-a povestit că soția sa avea cancer în stadiu terminal, că au încercat tot ce s-a putut în România, că au consultat medici din Germania şi Franța, că au mers până și în China în speranța că medicina orientală va avea alte rezultate, că orice plan a eșuat și că în urma acestei lupte contratimp au rămas fară bani, fără mașină și fără casă. Spera că suma obținută din aceste decontări să fie suficientă pentru a acoperi tratamentul soției pentru scurtul timp pe care îl mai avea. Nu am întrebat mai mult și nici nu am vrut să îl jignesc oferindu-i bani. Comanda era deja plătită și știam că agenția care mă contactase va refuza să îi ramburseze suma achitată, însă întreg corpul mi s-a umplut de un amalgam de furie și neputință. Traducerea întregului dosar îl costase 6800 lei. Mulți bani pentru cineva a cărei viață depinde de fiecare pastilă luată. Foarte mulți!
În momentul acela am știut că trebuie să fac ceva. Ultimul lucru de care ar trebui să se preocupe un om aflat într-o astfel de situație este traducerea dosarului medical. Și astfel s-a născut Translating for Humanity.
Povestește-ne despre unul dintre proiectele cele mai dragi la care ai lucrat.
Toate proiectele îmi sunt dragi și mi-e greu să aleg dintre ele, însă sunt câteva momente pe care le voi păstra cu mine mereu.
Atunci când făceam voluntariat în centrul de nou-născuți din Beijing atenția mea s-a îndreptat asupra fetelor care aveau grijă de copii, care fuseseră și ele tot copii abandonați, crescute tot în centru. Și momentul în care una dintre fete mi-a spus că s-a reînscris la școală datorită mie, a fost unul de fericire deplină. Ani mai târziu am aflat că fata a terminat liceul, apoi o facultate și lucrează acum drept consilier terapeut, tot într-un centru similar.
Un alt moment este mai apropiat zilelor noastre: pe 30 decembrie ne-a scris o mamă, care ne ruga să o ajutăm cu traducerea actelor bebelușului ei până a doua zi, pentru că obținuse în sfârșit o programare online la un medic în Turcia. Starea de sănătate a copilului era cel puțin îngrijorătoare, medicii din România nu reușeau să găsească nici cauza şi nici să prescrie un tratament, astfel ca programarea din Turcia era îndeosebi de importantă.
Am primit actele şi i-am comunicat că facem tot ce putem, însă eram destul de sceptică, pentru că știam deja că majoritatea voluntarilor noştri sunt în vacanţă, iar actele nu erau deloc puţine.
Nu mă aşteptam să îmi răspundă aproape nimeni, însă, spre surprinderea mea, am terminat de trimis actele la 22:30, iar până a doua zi la 06:00 aveam traducerile integrale în Inbox. Mi-au dat lacrimile când am văzut mail-urile. Voluntarii noştri mi-au demonstrat încă o dată că umanitatea nu cunoaște limite.
Povesteşte-ne despre ce faci acum. Care sunt planurile pentru 2024 ale ONG-ului? Care sunt cele mai importante proiecte la care lucraţi acum?
Anul acesta vrem să ne mărim echipa, să ne creștem expunerea publică și să majorăm numărul de pagini traduse, respectiv de beneficiari – direcți şi indirecți – ajutați.
În prezent lucrăm la câteva parteneriate deosebit de importante, care vor semnifica trecerea ONG-ului la un alt nivel și ne vor permite dezvoltarea de proiecte la nivel național și internațional. Promitem să le anunțăm cât de curând!
Şi, ţineţi-ne pumnii! Am aplicat la primul nostru proiect pe fonduri europene, proiect dedicate digitalizării asociaţiei noastre!
Care era perspectiva ta asupra ONG-urilor, misiunii şi rolului tale la început? Cum s-a schimbat între timp? Cum priveşti acum rolul ONG-urilor în România?
În trecut am luat contact ori cu asociații mici, care au și dispărut în mai puțin de un an de la înființare, ori cu organizații mari, precum Crucea Roșie. Astfel că părerea mea despre sectorul non-guvernamental din România era una eronată, sau, mai bine zis, incompletă. Nu înțelegeam magnitudinea acestora şi impactul major pe care îl au asupra vieții noastre de zi cu zi.
Sunt asociații civice care au generat schimbări legislative, organizații în domeniul medical care au construit sau au renovat spitale, voluntari care au creat parteneriate în domeniul imigrării cu cele mai importante foruri internaționale, ONG-uri care au contribuit real la diminuarea gradului de analfabetism în România, și lista poate continua.
Asociațiile non-guvernamentale din România au un rol primordial în dezvoltarea României!
Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o până acum lucrând în domeniul non-guvernamental?
Cu răbdare și determinare orice este posibil!
Care a fost cea mai grea experiență prin care ai trecut în ONG?
Cea mai grea perioadă a fost, fără îndoială, marcată de invadarea Ucrainei de către Rusia. Sute de telefoane, multe nopți nedormite, disperarea din glas a oamenilor care ne sunau, senzația de neputința că nu putem ajuta mai mult, conectarea şi coordonarea a zeci (poate chiar sute) de vorbitori de ucraineană și rusă, și lista poate continua.
Îmi vine în minte o situație anume când, din cauza haosului creat, cineva a publicat într-un grup de refugiați numărul meu personal şi preț de câteva zile mi-a sunat telefonul non-stop. Efectiv îmi era fizic imposibil să răspund tuturor apelurilor. Oamenii voiau ajutor cu orice: de la solicitări de azil, la cazare, mâncare, asistentă cu transportul, șamd. La primele apeluri mi s-a rupt inima când le-am răspuns că nu îi putem ajuta, pentru ca obiectul asociației noastre îl constituie traducerile.
După primele conversații, însă, mi-am dat seama că trebuie să facem ceva, astfel că am început să conectăm oamenii cu instituții și, prin intermediul unui vorbitor de ucraineană, îi conectam telefonic cu instituția responsabilă, de la ISU la Imigrări, transport, hoteluri, chiar și bănci sau locuri de muncă. A fost o mobilizare în masă atât din partea echipei Translating for Humanity, dar mai ales a tuturor celor care ni s-au alăturat temporar în calitate de voluntari. Chiar şi acum, povestind aceste lucruri, mă emoționez amintindu-mi de tot ajutorul primit şi de bunătatea infinită a celor care ni s-au alăturat.
Ce înţeleg greşit, încă, oamenii, vizavi de ONG-uri în România?
Mulți cred că persoanele care lucrează într-un organism non-guvernamental trebuie să lucreze pe gratis, că doar „de asta este ONG”. Implicarea mea în Translating for Humanity este în integralitate pro bono, însă avem angajați sau colaboratori care trebuie plătiți. Ori acest aspect îi contrariază pe unii oameni. Cu timpul însă, prin educație și deschidere, vom înțelege cu toții că fiecare om trebuie răsplătit pentru munca lui, fie că este într-o multinațională sau într-o asociație non-guvernamentală.
Cum e viaţa de ONG-ist în România? Care sunt dificultăţile, problemele? Care sunt încântările? Ce nu ştiu oamenii despre munca ta?
Interesantă. Sunt zile pline de stres și de senzații de neputință, şi altele pline de zâmbete şi de satisfacție. Ca în orice organizație.
Dificultățile sunt create de lipsa de fonduri, de birocrație şi de lipsa de personal. Însă toate acestea sunt balansate într-un mod pozitiv de viețile pe care le schimbăm, de beneficiarii pe care îi ajutăm, de lacrimile de fericire ale părinţilor care reușesc să ajungă la analize sau operații cu micuții lor şi de sentimentul de mulțumire că facem bine.
Ce nu știu oamenii despre munca mea?! Că nu este munca „mea”. Este munca unei întregi echipe! Avem în prezent peste 130 de voluntari și numărul este în continuă creștere.
Ce s-a schimbat în bine, în ultimii ani, în România, în domeniul ONG-urilor? Care sunt cele mai mari probleme în acest domeniu?
Oamenii au căpătat mai multă încredere în asociațiile non-guvernamentale. Dacă până nu demult mulți aveau senzația că donația era o înșelătorie, o modalitate prin care se îmbogățeau cei care înființaseră respectiva asociație, acum există o deschidere mai mare spre a contribui financiar (fie prin redirecționarea impozitului, SMS, sau donații recurente). Acest lucru nu poate decât să mă bucure şi să îmi dea speranța că în într-un viitor apropiat ne vom apropia şi noi de Vestul Europei.
Din punctul meu de vedere problema cea mai mare o reprezintă lipsa fondurilor. Deşi există, aşa cum menționam mai sus, o deschidere mai mare către donații, încă ne lipsește motivația de a contribui financiar în fiecare lună/trimestru către o cauză cu care empatizăm. Există o schimbare la nivel național, însă opinez că vor mai trece câțiva ani până să devină normalitate.
Nici la nivel guvernamental lucrurile nu stau mai bine. Deși se deschid periodic linii de finanțare, acestea sunt adeseori destul de greu de accesat de către asociațiile mici sau aflate la început de drum. Dar învățăm făcând, deci trebuie să ne înarmăm cu determinare și multă răbdare!
Te-ai gândit vreodată să renunţi la munca ta în ONG?
Atunci când lucrurile nu merg conform planurilor, când mă lovesc de birocrație, de lipsa de fonduri sau de nedreptate, dar mai ales atunci când mă simt aglomerată și obosită peste putință, mă trec și astfel se gânduri. Dar citesc apoi un mesaj de mulțumire de la unul dintre beneficiarii noștri şi orice îndoială dispare instant.
Dacă România ar fi un organism, ce organ/ce funcţie ar fi ONG-urile ei?
Pielea. Pielea acoperă și protejează tot ceea ce se află în interiorul corpului României. Fără piele (ONG-uri), mușchii, oasele și organele statului ar fi „împrăștiate” și lipsite de direcție. Pielea (sectorul non-guvernamental) ține totul laolaltă.
Despre Translating for Humanity
Asociația Translating for Humanity este unică în peisajul non-profit din România, fiind singurul ONG axat pe eliminarea barierelor lingvistice, cu un accent deosebit pe contextul medical. Misiunea noastră este de a asigura accesul egal la îngrijire medicală prin servicii de traducere pro-bono, oferite în special în situații critice de sănătate. Valorile care ne ghidează sunt umanitatea, integritatea, confidențialitatea, respectul și responsabilitatea.
Ceea ce ne diferențiază este concentrarea noastră pe folosirea tehnologiei și stimularea parteneriatelor strategice, care ne permit să adresăm eficient nevoile lingvistice unice ale pacienților și furnizorilor de îngrijire medicală. Mai mult decât un simplu ONG, suntem o comunitate de indivizi empatici, uniți de convingerea că limba nu ar trebui să fie niciodată o barieră în calea îngrijirii medicale și a sprijinului.
Voluntariatul este esența activităților noastre. Echipa noastră de peste 130 de voluntari, incluzând traducători, medici, specialiști în resurse umane, manageri de proiect și manageri de social media, își dedică timpul și resursele pentru a face bine. În perioada 2018 – 2024, am tradus peste 2600 de pagini, am dedicat peste 12.000 de ore de muncă voluntară și am donat peste 5.300.000 de cuvinte, având un impact direct și indirect asupra a peste 3.100 de persoane aflate în nevoie.
Ne dorim să creștem numărul de voluntari pentru a putea oferi cât mai mult ajutor. Considerăm că extinderea echipei noastre ne va permite să răspundem și mai prompt și eficient nevoilor lingvistice ale comunităților deservite.
De asemenea, orice ONG din România a căror beneficiari au probleme de sănătate poate apela la noi pentru servicii de traducere și interpretariat. Oferim traduceri specializate în toate limbile de circulație internațională, traduceri autorizate, revizie/proofreading, interpretariat consecutiv și interpretariat simultan.
Recunoașterea activităților a venit sub forma unor premii prestigioase:
– “The Most Impactful NGO – România”, oferit de Acquisition Internaţional în 2022, 2023 și 2024.
– “Best Translation Pro Bono Medical Services Provider” 2024, oferit de Acquisition Internaţional.
– “Translation Specialist of the Year” în 2022, 2023 și 2024, oferit de Corporate LiveWire.
– Premiul al III-lea la secțiunea Proiecte și campanii de voluntariat pentru proiectul „Voluntari pentru viață” la Gală Societății Civile.
– Premiul al III-lea – „Șoimii traducerilor” 2023.
– Laureat al proiectului „Firma de aur” 2024, oferit de firmadeaur.ro.
Traducerile…. pot salva vieți!