Vinul spumant este obţinut prin fermentaţie naturală și conţine un nivel semnificativ de dioxid de carbon. Exemplul clasic de vin spumant este şampania, produsă în regiunea Champagne din Franţa. Există şi alte exemple de vin spumant, cum ar fi Espumante din Portugalia, Cava din Spania, Sekt din Germania, Asti din Italia sau Cap Classique din Africa de Sud.
În unele regiuni ale lumii, cuvintele „şampanie” şi „spumante” sunt folosite ca sinonime pentru vinul spumant, deşi legile din Europa şi alte ţări rezervă cuvântul şampanie pentru un vinul spumant specific regiunii Champagne. Tendinţa vinului liniştit, din aceasta regiune, de a face spumă a fost observată încă din Evul Mediu.
Dom Perignon a fost însărcinat de către superiorii săi să elimine spuma, deoarece multe sticle se spărgeau în pivniţă, acesta ajungând să aprecieze perlajul vinului spumant şi să perfecţioneze tehnica realizării acestei băuturi în cramele mânăstirii, transformată, în anii 1740, de către Claude Moet în vinărie.
Se pare că prima şampanie consumată în România a fost introdusă pe filiera rusă. Profesorul Ion Ionescu de la Brad, în 1841, a preparat vinuri spumante obţinute din plantaţiile viticole ale podgoriei Iaşi, pentru Domnul Moldovei, Mihai Sturdza, România devenind a patra ţară din lume cu producţie autohtonă de vin spumant.
Șampania (Champagne)
Este vinul spumant obținut din struguri, cultivați în regiunea cu același nume. Romanii au fost primii care au plantat podgorii în această zonă. Cel mai vechi vin spumant înregistrat este Blanquette de Limoux, aparent inventat de călugări, în mănăstirea Saint-Hilaire, lângă Carcassonne, în anul 1531.
Comunitatea vinicolă din Champagne a elaborat un set cuprinzător de reguli și reglementări, pentru a-și proteja interesele economice. Denumirea Champagne este protejată legal în temeiul unui tratat din 1891 și reafirmată în Tratatul de la Versailles, după primul război mondial.
De la începutul și până la sfârșitul perioadei Belle Époque, șampania a trecut dintr-un produs regional la o marfă națională, distribuită la nivel global. O mare popularitate a șampaniei este atribuită succesului producătorilor în marketingul imaginii vinului, ca băutură regală și aristocrată.
Șampania este folosită, în mod simbolic, pentru a lansa nave. Dacă sticla nu reușește să se spargă, acest lucru este considerat ghinion. Șampania este fermentată în două mărimi de sticle: standard, 750 mililitri, dar și magneți (1,5 litri), cele din urmă fiind considerate a fi de calitate superioară, iar temperatura de ideală pentru servire este de 7 până la 9 ° C.
Șampania a fost o parte integrantă a celebrării sportive, deoarece Moët & Chandon a început să ofere șampanie pentru câștigătorii evenimentelor de Formula 1 Grand Prix. În anul 1967, după cursa de 24 de ore de la Le Mans, câștigătorul Dan Gurney a început tradiția de a stropi mulțimea cu șampanie.
În anul 2009, o sticlă de 1825 Perrier-Jouet Champagne a fost deschisă la o ceremonie, la care au participat 12 dintre cei mai buni degustători de vin din lume, sticla fiind recunoscută oficial, de către Guinness World Records, drept cea mai veche sticlă de șampanie din lume.
Prețul ridicat al șampaniei este influențat de mai mulți factori generali, cum ar fi terenul limitat al regiunii, prestigiul pe care l-a dezvoltat Champagne în întreaga lume sau costul ridicat al procesului de producție
Prosecco
Este un vin alb italian. Prosecco poate fi spumante, frizzante sau tranquillo, în funcție de perlage. Este fabricat din struguri Glera, cunoscuți și ca Prosecco, dar pot fi incluse și alte soiuri de struguri, în cantități foarte mici: Verdiso, Bianchetta Trevigiana, Perera, Glera lunga, Chardonnay, Pinot Bianco, Pinot Grigio sau Pinot Nero.
Numele este provine de la satul italian Prosecco, din apropiere de Trieste, de unde provin strugurii și vinul. Începând cu anul 2008, 60% din producția de Prosecco se fabrică în zonele Conegliano și Valdobbiadene, unde există mai mult de 150 de producători, care formează Consorțiul pentru protecția Prosecco.
Spre deosebire de Champagne, Prosecco nu fermentează în sticlă și crește în timp. Ar trebui să fie băut cât mai tânăr posibil, de preferință în termen de trei ani, deși Prosecco de înaltă calitate poate fi în vârstă de până la șapte ani. În comparație cu alte vinuri spumante, Prosecco are un conținut scăzut de alcool, de aproximativ 11-12% în volum.
Aroma Prosecco a fost descrisă ca fiind intensă, aromatică și clară, aducând aminte de aroma mărului galben, a parei, a piersicii și a caisei. Aproximativ 150 de milioane de sticle de Prosecco italiene sunt produse anual. În 2007, producția a ajuns la 370 de milioane de euro.
By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman
Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de 12 ani și autorul cărții „ Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Surse foto: winefolly.com, stellarosawines.com, visitfrenchwine.com, capitalcitywhips.wordpress.com. Surse articol: nytimes.com, visitfrenchwine.com
