Dacă ar fi să realizăm un top al afecțiunilor pielii pe care le întâlnim cel mai des, cu siguranță deshidratarea s-ar număra printre acestea, dar, din diferite motive, oamenii confundă adesea tenul deshidratat cu tenul uscat, iar consecința acestei neînțelegeri este o rutină de îngrijire necorespunzătoare, care nu face altceva decât să agraveze problemele existente sau chiar să producă unele mai ample.
Tocmai din acest motiv, a venit momentul să vedem concret care sunt diferențele dintre cele două tipuri de ten și de ce este extrem de important să le diferențiem.
Tenul uscat
Este caracterizat printr-o hipofuncție a glandelor sebacee. Sebumul constituie o peliculă protectoare la suprafața pielii, iar insuficiența lui și pierderea de apă din straturile superficiale determină deshidratarea superficială.
În cazul acestui ten, lipidele (grăsimile) din țesutul adipos sunt în cantitate mică. Această tipologie de ten se datorează fie unei predispoziții congenitale, fie este dobândită, un ten normal putându-se transforma cu timpul într-un ten uscat, fie printr-o îngrijire necorespunzătoare cu produse care usucă tenul, fie din cauza înaintării în vârstă, din cauza acțiunii factorilor externi sau din cauze interne, care favorizează apariția semnelor specifice unui ten uscat.
În cazul predispoziției congenitale, tenul uscat se caracterizează printr-un număr redus de glande sebacee, la care se adaugă și o secreție insuficientă a acestora. Dacă tenul uscat este dobândit, numărul și mărimea glandelor sebacee sunt normale, secreția este însă insuficientă, din diferite cauze.
Factorii care influențează uscarea pielii sunt:
– factori interni – tulburări endocrine, mai ales, hipertiroidismul
– tulburări nervoase
– tulburări în circulația sanguină
– factori externi – vântul, soarele, frigul, produsele de igienă care degresează puternic tenul, produsele alcoolice etc.
Pielea este mată, cu porii mici, invizibili, uneori cu riduri superficiale, fine, liniare sau în rețea, ce pot apărea datorită deshidratării cauzate de lipsa peliculei grase de protecție, în cazul în care pielea nu este protejată cu o cremă adecvată. Culoarea tenului este albă, ștearsă, uneori la comisuri apărând o descuamare furfuracee, albicioasă. Elasticitatea este diminuată, aderența este, de asemenea, diminuată, din cauza insuficienței grăsimilor din țesutul adipos subcutanat și insuficiența apei din spațiile celulare. Este o piele sensibilă la acțiunea factorilor mecanici, având un dermografism evident.
Tratamentul acestui tip de ten urmărește corectarea deficienței în grăsimi naturale și a aspectelor datorate acestei deficiențe.
Tenul deshidratat
Deshidratarea este o condiție a pielii, astfel că tenul deshidratat nu este un tip de ten propriu-zis, ci întruchipează doar o stare temporară a pielii.
În cazurile în care eliminarea de apă depășește ingestia, conținutul de apă al corpului scade, iar organismul ajunge în starea numită deshidratare. Această deshidratare poate avea diferite cauze:
– eliminarea crescută a apei din organism, datorită acțiunii agenților externi, fizici sau chimici, care fac să crească evaporarea apei din piele, rezultând astfel un dezechilibru
– însetarea în diferite circumstanțe
– pierderea excesivă a apei cauzată de anumite patologii
– dereglări funcționale ale glandei tiroide
– oboseală, surmenaj
– reducerea cantității de electroliți (sodiu, clor), care fac ca apa să nu fie reținută în corp; sodiul reține apa în spațiile extracelulare, iar clorul intracelular
Deshidratarea pielii poate fi superficială sau profundă. Deshidratarea superficială presupune pierderea apei din straturile superficiale ale pielii (cornos, lucid). În timpul transformărilor din epiderm, celulele pierd cantitatea de apă inițială, ajungând ca în stratulcornos să rămână doar 10-20%.
În cazul în care acest strat este subțire și secreția sebacee scăzută, sub acțiunea factorilor externi, fizici sau chimici, se diminuează pelicula grasă protectoare și astfel se evaporă și cantitatea de apă existentă. Pielea devine astfel fragilă, deshidratată, iar celulele stratului disjunct se elimină într-un strat fin, ce se observă mai bine la comisurile bucale, sub forma unor depozite albicioase.
Factorii care determină hidratarea superficială sunt:
– sebumul, în cazul tenului gras, care se află în stare de seboree și deci, nu permite pătrunderea apei din exterior în straturile superficiale ale tenului
– lipsa peliculei protectoare în cazul tenului alipic determină evaporarea mai ușoară a apei sub acțiunea factorilor fizico-chimici
– vântul, soarele puternic, umiditatea scăzută a atmosferei, temperaturile ridicate, grăbesc procesul de evaporare al apei din straturile superficiale ale pielii
– produsele cosmetice sicative, alcoolizate, astringente, măresc evaporarea apei dând naștere unui dezechilibru între apa ce provine din straturile profunde și cea care se evaporă
La examenul vizual, tenul prezintă descuamări, riduri fine în rețea. Palparea evidențiază o piele aspră datorită descuamării, subțiată și lipsită de fermitate. Textura este ușor întreruptă de riduri fine.
Deshidratarea profundă afectează straturile profunde ale pielii, dermul și hipodermul.
Cauzele deshidratării sunt de ordin intern: tulburări ale glandelor endocrine, tulburări nervoase, cardiace, care influențează metabolismul apei. Acestea se manifestă printr-o incapacitate de a reține apa în țesuturile subcutanate.
În acest caz, organismul este obligat să-și procure apa din țesuturile proprii. Acest lucru se realizează prin oxidarea grăsimilor subcutanate. Prin diminuarea cantității de grăsimi fixe, dar și a apei din țesuturile subcutanate, dispare acel suport plastic, iar pielea devine mobilă, mai sensibilă la contracțiile musculare.
În acest mod se formează pliurile la suprafața pielii sau o rețea adâncă de riduri.
La examenul vizual, pielea este de culoare gălbuie-veștedă, cu riduri profunde, liniare sau în rețea. Palparea evidențiază o piele subțire, mobilă, sensibilă la acțiunea factorilor mecanici, iar elasticitatea este diminuată.
Tratamentul tenului deshidratat profund recurge la toată gama de mijloace fizice și chimice, precum și mecanice pentru a introduce o cantitate suficientă de apă în țesuturi.
Tratamentul cosmetic va fi însoțit de tratament medical care va restabili posibilitatea organismului de a reține apa în celule.
!De reținut!
Tenul uscat și cel deshidratat au cauze diferite de apariție, chiar dacă la prima vedere pot să împartă aceleași caracteristici superficiale.
Tenul uscat este alipic, ducând lipsa peliculei grase de protecție, creată de sebum, dar și a lipidelor din țesutul adipos.
Tenul deshidratat descrie condiția pielii cauzată de lipsa apei din țesut.
Aceste două tipuri de ten sunt adesea confundate, iar îngrijirea necorespunzătoare va agrava simptomele.
Sperăm că acest articol te va ajuta să conștientizezi diferențele și nu uita: de fiecare dată când ești în dubii sau ai o problemă, apelează la un specialist care să te ajute!
Sursă foto: Freepik
–
Editor: Antonia Lestyan